Vine Domnul pe pământ cuvânt. Amin, amin, amin. Aşezaţi-vă înaintea Mea şi primiţi-Mă şi aşezaţi-Mi cuvântul în carte, fiilor care străjuiţi în calea venirii Mele cuvânt pe pământ. Am strigat cu glas de chemare la viaţă pe tot omul care vrea să treacă de la moarte la viaţă, iar voi aţi împărţit chemarea Mea şi s-au adunat mulţi la izvor.
Sunt deasupra grădinii întâlnirii cu toate cetele de sfinţi şi de îngeri. Toţi sfinţii sunt neam împărătesc, căci Eu, Domnul, sunt împăratul Cel ceresc, Fiul Tatălui Savaot. Amin. Vin Păstor tainic pe pământul român şi Mă deşert în mijlocul lui cu râul vieţii, ca să bea din el toate neamurile pământului şi să înveţe omul calea, adevărul şi viaţa, şi să-i pun cărarea vieţii sub picioare, că sunt plin de milă pentru om.
Pace ţie, Ierusalime român, poporul Meu de fii născuţi din cuvântul Meu cel de la sfârşit de timp! Pace ţie, căci te-am aşezat să-Mi găteşti zile de nuntă, iar Eu să scot din fântâna Mea vin bun şi să-l pun pe masă şi să bea nuntaşii care s-au strâns la nunta Mea cu tine, poporul Meu mireasă. O, dulce îmi este chemarea, şi adânc îmi este suspinul după om, şi mult trudesc pentru vremea împlinirii celei mai mari Scripturi, Scriptura venirii Fiului Omului. O, nu poate omul să se lepede de sine şi să vină după Mine dacă nu are cine să-l înveţe să vină. Vreau să-l învăţ carte pe om, căci omul învaţă numai deşertăciune, numai moarte. Sunt plin de dor, şi străbat cerul şi pământul cu cuvântul şi caut cu el la inima omului ca să-l învăţ pocăinţa spre iertarea păcatelor. Vreau să-l învăţ pe om dragostea Mea, vreau să-i dau povaţa Mea, vreau să-i dau faţa Mea. Vreau să salvez neamul omenesc de la păcat, şi ies în calea lui cu minunea Mea de la sfârşit de timp, căci tu, poporul Meu Ierusalim din români, eşti unealta Mea cu care îmi curăţ aria ca să-Mi aleg grâul în hambare, iar pleava, în foc nestins, şi apoi să Mă las cu slavă veşnică pe pământ şi să prind sub ea pe cei aleşi ai Mei pe care dau să-i adun de la o margine a cerurilor şi până la celelalte margini cu cuvântul Meu duios, cu care vin să-l păstoresc pe om. Amin.
În duh de sărbătoare de Rusalii vă cuprind pe voi, cei ce aţi venit cu adevărat la izvor ca să beţi din el spre pocăinţă şi spre iertarea păcatelor, că nu toţi cei ce vin se întorc vindecaţi. Pace vouă, celor ce aţi venit cu adevărat la izvorul Meu de cuvânt! Fericiţi vor fi toţi cei ce vor şti să bea de la Mine, căci cei ce vor şti să bea sunt cei ce vor învia în duh de pocăinţă spre iertarea păcatelor, fiindcă Eu, Domnul, acum două mii de ani am venit pe pământ şi am împlinit toate Scripturile cele scrise despre Mine în legea lui Moise, în prooroci şi în psalmi, ca să propovăduiesc pocăinţa spre iertarea păcatelor la toate neamurile, începând de la Ierusalim. Amin.
Pace vouă, celor ce ştiţi să beţi şi să luaţi din Duhul Meu, căci cine nu ia din Duhul Meu Cel Sfânt, nu înviază, nu trece de la moarte la viaţă. O, deschideţi-vă urechile şi ochii şi primiţi în voi slava cuvântului Meu ca să vă învăţ cu el pocăinţa spre iertarea păcatelor. Nu se poate omul pocăi până nu se uită la el ca să-şi vadă păcatele, şi nu i se iartă omului păcatele până nu se lasă de ele prin pocăinţă, şi apoi prin sfinţenia vieţii.
Te-am chemat la izvorul vieţii, omule care cauţi viaţa. Ea nu se găseşte decât la Dumnezeu, şi iată-Mă cum îţi ies în cale ca să te deprind să Mă cunoşti şi să asculţi de glasul Meu care te cheamă de la moarte la viaţă, căci slava celor pământeşti se va stinge curând sub strălucirea slavei Mele, că vin cu sfinţii din cer pe pământ şi Mă fac cuvânt de Duh Sfânt şi Mă fac fântână a vieţii ca să bea din ea cei însetaţi, şi apoi să Mă vadă. Amin.
Te îmbiu cu glas dulce în cuvânt, omule sărac de viaţă. Umblu cu duhul vieţii după tine, că nu e duhul vieţii ceea ce numeşti tu viaţă. Am coborât acum două mii de ani de lângă Tatăl şi M-am făcut Om întocmindu-Mă în trup de Fecioară ca să Mă nasc pe pământ cu trupul, ca să nu spună omul că nu poate să se facă Dumnezeu din Dumnezeu făcându-se un trup cu Mine prin Trupul Meu pe care l-am lăsat omului în chip tainic prin jertfa Mea de pe cruce, şi să-l fac pe om fiu al Tatălui, şi să-l trag la Tatăl apoi, căci M-am lăsat în om cu trupul Meu ca să-l îndumnezeiesc pe om prin harul cu care M-a trimis Tatăl după om. Amin.
Am făcut omul după chipul şi asemănarea Mea când l-am făcut. M-am uitat la Mine, omule, când l-am făcut pe om. Precum se uită un meşter în oglindă ca să-şi facă chipul, aşa M-am uitat Eu la Mine când l-am făcut pe om. Am suflat apoi din Mine duh de viaţă peste el, şi aşa l-a făcut Dumnezeu pe om după chipul şi asemănarea Sa. Cinci mii de ani am plâns după om după ce el a căzut din cer prin semeţie, şi apoi Tatăl M-a coborât după el. M-am făcut Om din om, că nu se putea altfel să-l salvez pe om de la căderea din cer. Nu se putea altfel să-i dau înapoi omului viaţa cea de la început când nu era moarte, când nu era deşertăciune în cer şi pe pământ. Omul cel zidit de Dumnezeu s-a făcut deşertăciune în cer prin semeţie şi a căzut pe pământ, şi apoi a fost deşertăciune omul pe pământ. Cinci mii de ani am plâns după om, după locul şi ziua odihnei Mele, şi apoi M-am coborât pe pământ trup şi M-am slăvit în el cu slava pe care o am de la Tatăl, şi apoi am plătit preţul vieţii omului, lăsându-Mi trupul spre moarte ca omul, ca să-i arăt omului Trupul şi Sângele Meu cel dumnezeiesc, cel ceresc pe pământ, şi i-am spus atunci omului: «Cine nu mănâncă şi nu bea Trupul şi Sângele Meu, nu are viaţă în el, iar cel ce mănâncă şi bea pe Dumnezeul Cel întrupat, acela nu va muri niciodată». Amin.
Vin din cer pe pământ ca să-l trec pe om de la moarte la viaţă, că nu are cine să-l înveţe pe om viaţa şi calea ei şi adevărul ei. O, cine, omule, să te înveţe? Omul este deşertăciune pe pământ. Cine să-ţi pună sub picioare cărarea ca să te înveţe cu ea? Cine să-ţi spună ţie că omul este căzut din cer prin semeţie şi că trebuie să se umilească spre pocăinţă şi spre iertarea păcatelor, ca să i se deschidă ochii apoi? Cine decât Eu? Eu te-am iubit, şi din iubire M-am făcut Om, ca să dau preţul pentru viaţa ta, viaţa Mea, omule căzut din cer prin semeţie, şi apoi prin neascultare de Dumnezeu, Care te-a făcut după chipul Său. Am venit din nou spre tine. Mă trimite Tatăl când vin, şi altfel nu vin, şi îţi spun aceasta ca să-ţi amintesc că tu nu ai ascultat şi nu asculţi de Dumnezeu. O, cum poţi să nu asculţi de Dumnezeu, omule? Cum poţi să asculţi de tine şi nu de Dumnezeu? Omule, tu nu eşti Dumnezeu. Tu eşti o stârpitură dacă nu asculţi de Dumnezeu. De şapte mii de ani asculţi de tine şi nu de Dumnezeu, şi nu poate omul să se lepede de sine dacă nu are cine să-l înveţe iubirea de Dumnezeu, şi apoi viaţa cea din cer pe pământ în om. Am venit din nou după tine. Mă trimite Tatăl când vin, şi altfel nu vin, şi îţi spun aceasta ca să-ţi amintesc că tu asculţi de tine şi nu de Dumnezeu, iar Eu ascult de Tatăl când vin după tine ca să te învăţ să treci de la moarte la viaţă iubind pe Dumnezeu şi viaţa Lui în viaţa ta şi în trupul tău. O, cine ţi-a spus ţie să asculţi de tine şi să asculţi de om? Cel ce nu are de tată pe Dumnezeu, aceasta face, ascultă de el însuşi şi de om şi cade prin semeţie pe pământ.
Iată cartea vieţii, omule chemat la viaţă! învaţă cartea vieţii, omule, că am venit să te învăţ carte, să te învăţ umilinţa, şi carte apoi, ca să fii învăţat şi să nu fii gol pe pământ. Au ieşit morţii din morminte şi stau cu zecile de mii în cete-cete înaintea acestui cuvânt, iar tu, omule cu trup pe pământ, nu-i vezi. O, cum să-i vezi dacă tu nu ai învăţat carte din cer, înţelepciune de viaţă fără de moarte, care vede în om? Hai, scoală-te din sângele tău şi te spală în râul cuvântului Meu ca să ţi se deschidă ochii şi mintea şi să vezi slava Mea şi să vezi venirea Mea, că sunt înaintea ta cu vremea împlinirii celei mai mari Scripturi, Scriptura venirii Fiului Omului cu putere şi cu slavă multă, venind pe nori, însoţit de sfinţi şi de îngeri şi grăind pe pământ cuvântul învierii morţilor. Amin.
Le-am înlesnit ziua de pomenire celor ce aşteaptă de şapte mii de ani în ţărâna pământului, şi stau la rând să bea apă şi să bea din cuvântul învierii morţilor, râul care curge din gura lui Dumnezeu Cuvântul, minunea cea de la sfârşit de timp peste vii şi peste morţi, peste morţi şi peste vii, căci cei morţi sunt cei ce aud cuvântul Meu, nu cei vii. Eu însă prin cei ce sunt cu trupul îmi întocmesc venirea şi pentru cei vii, şi pentru cei morţi cu trupul, şi aceasta este judecata celor ce nu cred în lucrările lui Dumnezeu peste pământ şi peste om. Acest cuvânt este judecata omului, dar şi viaţa lui dacă se întoarce de la moarte la viaţă ca să vadă apoi. Amin.
Sunt Păstor tainic, şi nu poate omul care este carne şi fire, nu poate să înţeleagă taina venirii Mele, taina fiinţei Mele în om, trupul Meu cel tainic, care-l cuprinde pe om ca să-l facă Dumnezeu prin har, şi să lucreze harul Meu din om şi peste om. Sunt Făcătorul omului la început şi la sfârşit. Am venit să-l curăţ pe om de păcat, şi să vadă omul apoi, şi să lumineze pe pământ.
Bea apă, omule! Bea şi mănâncă să ţi se deschidă ochii! Hai la izvorul spălării, că am venit cuvânt pe pământ ca să propovăduiesc la toate neamurile pocăinţa spre iertarea păcatelor, omule aşteptat de Dumnezeu. Mă aplec înaintea ta ca un Dumnezeu. Apleacă-te şi tu, ca un om, căci viaţa înseamnă Duhul Meu în om, omule chemat la izvor. Amin.
O, e plină de sfinţi şi de îngeri în zeci de mii grădina întâlnirii Mele cu omul, copii care-Mi primiţi cuvântul Meu spre om. Toate oştirile cereşti, toate cetele de sfinţi încununează din văzduh sărbătoarea întâlnirii de Duh Sfânt între Mine şi om. Iar voi sunteţi cei trudiţi care aţi făcut cum v-am poruncit de Mi-aţi gătit praznic de cuvânt şi Mi-aţi vestit pe cei din sătuţul de aici să se adune şi ei şi să se înveţe cu taina venirii Mele, cu slava Mea care Mă poartă spre om prin lucrarea Mea cu voi în mijlocul acestui sătuţ ales de Dumnezeu pentru venirea Sa. Vă cuprind în mare taină. Vă învălui în podoabe cereşti, că i-aţi făcut pe mulţi să se aşeze şi să Mă asculte cu glasul venirii Mele peste pământ. învăţaţi-i pe ei calea, adevărul şi viaţa. Învăţaţi-i Cartea Vieţii şi slava vieţii, căci Eu îi cuprind pe toţi în cuvânt de Duh Sfânt, în Duhul Sfânt Mângâietorul, Care este învăţător peste om. Amin.
Pace celor ce cu adevărat Mă iau de la izvor! Şi iarăşi îi voi cuprinde în cuvânt de Duh Sfânt, în dragostea şi în dorul Meu după om.
Pace vouă, copii trudiţi şi obosiţi pentru zile de slavă a Mea peste pământ şi peste om! Suflu peste voi şi vă dau din Mine ca să puteţi pentru Mine şi să-Mi alin suspinul Meu care plânge după om. Pace vouă! Şi staţi înaintea Mea, că iar şi iar voi sta în cuvânt şi voi înmiresma grădina întâlnirii cu duh de sărbătoare cerească pe pământ. Şi ne vom vesti, fiilor, iar Eu vă voi da din Duhul Meu, şi El va da pe deasupra din voi, şi veţi fi împărţitori de la Mine şi veţi învăţa pe om calea, adevărul şi viaţa. Amin, amin, amin.
14-06-2003
