În ziua a doua a Sfintelor Paști Mă așez în carte Învățător al celor credincioși Mie și Îmi scriu în mijlocul lor amintirile și pe cei ce Mă însoțeau în vremea Mea pe pământ acum două mii de ani, și hai, fiilor care-Mi străjuiți venirea Mea cuvânt pe pământ în vremea Mea cu voi și intrarea Mea în cartea Mea cu voi, hai să-Mi dați ființă și grai în carte, că dor Îmi este să petrec și să stau cu ai Mei de azi, o, că tot așa de dor Îmi era și atunci cu ucenicii Mei cei de atunci, tot așa de mult așteptam să Mă întâlnesc cu ei și să le grăiesc toate, și să rămână după ei tot ce le dădeam să învețe și să știe ei, și cei de după ei până la voi, o, și-Mi amintesc cu dor și cu fior dumnezeiesc de duhul învățăturii Mele peste ei, când ei Mă numeau Învățătorul lor, și nu puteau atunci să Mă pătrundă mai mult de atât și să poată mai mult să creadă și să știe cine sunt Eu, iar Eu le dădeam cu picățica dezlegarea înțelesurilor și taina Mea dumnezeiască lângă ei și le spuneam: «Am încă multe să vă spun, dar nu le puteți purta acum».
O, așa petreceam Eu cu ei, cu ucenicii Mei cei de atunci, și așa le stârneam dorul să știe mai mult, să vrea mai mult deslușirea cuvintelor Mele, o, și creștea nedumerirea lor și-Mi spuneau: «Învățătorule, spune-ne nouă când vor fi acestea toate?»
Purtam durere în cuvântul Meu, pe jumătate deslușit lor, ucenicilor Mei cei de atunci, căci omul este mărginit cu mintea și este pământesc cu înțelesul și cu lucrurile tainice pentru el, iar Eu purtam această durere și nu-Mi mai trecea ea, nu puteam să Mi-o alin, nu puteam să le spun de-a dreptul despre Mine, dar cu cât vremea crucii Mele se apropia, cu atât mai mult le descopeream și-i pregăteam și le deslușeam lor despre cele ce au să vină peste Mine și peste ei din partea celor ce cunoșteau din prooroci venirea Mea, dar nu voiau să vină Domnul pentru ei, iar Eu depănam între ucenici înțelesurile pe care ei trebuia să le înțeleagă apoi, odată cu împlinirea a toate câte erau scrise despre Mine, o, și așa era cuvântul Meu și lucrarea Mea între ei, și dor mare aveam să Mă întâlnesc cu ei și să le grăiesc tot ce aveam să le spun lor mai înainte de cumpăna cea mare, pe care am trecut-o Eu și ei și tot norodul zdruncinat, atunci când Eu M-am scris pe pământ cu numele Meu mare, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, Fiul Tatălui, Mielul lui Dumnezeu Care ridică păcatele lumii pe umerii Săi.
Timp de patruzeci de zile apoi am stat cu ei din vreme în vreme, dar acum ei știau bine că nu sunt doar Învățătorul, știau că sunt Dumnezeul lor, că am venit din cer prin naștere sfântă, că mama Mea Fecioara e mama lui Dumnezeu, că ea va rămâne cu ei după suirea Mea la Tatăl, și că ei vor lua pe Duhul Sfânt în ei și vor mărturisi pe Dumnezeu peste pământ și peste veacuri, o, și așa s-a întâmplat schimbarea Mea înaintea lor, din Învățător al lor în Dumnezeu al lor, coborât din cer pe pământ pentru mântuirea multora.
Crescuseră ucenicii Mei, și Duhul Sfânt Se desăvârșea prin ei înaintea noroadelor, iar Eu nu mai eram cu ei în chip văzut din timp în timp ca atunci când Mă știau cu ei Învățător al lor. Crescuseră ei, odată cu greutatea tainelor deslușite pic cu pic de când i-am ales din lume și până la coborârea Duhului Sfânt de la Tatăl peste ei, și Care Se mărturisea și mărturisea tainele necunoscute de ei până atunci, și mergea Duhul Sfânt înaintea lor și le făcea cărare de mers, lucrând minuni din loc în loc prin ei, iar ei lucrau minunat prin cele ce veneau spre ei să le lucreze ei, și prindeau bărbăție și lucrare mare și tot mai mare în mijlocul mulțimilor, căci dacă ar fi fost să rămână scrise toate câte ei au lucrat și au așezat pe pământ în urma Mea, însoțiți fiind de lucrarea Duhului Sfânt Mângâietorul, o, nu s-ar fi putut găsi credință așa de multă și de împlinitoare în oamenii din vremea lor, și apoi scrierea lor, a minunilor lucrate prin ei pe pământ între oamenii din vremea lor.
Vremea însă a trecut pic cu pic, iar tainele lui Dumnezeu se împlineau odată cu vremea și cu credința celor ce le purtau și le așezau pe pământ ca temelie a împărăției lui Dumnezeu cu oamenii și cu Duhul Sfânt, Călăuzitorul din partea cerului pe pământ, o, și așa s-a așezat între oameni lucrarea și biserica lui Hristos, ca să pot Eu să fiu cu ai Mei prin lucrarea Duhului Sfânt, cu toți cei credincioși până la sfârșitul timpului, precum le-am promis ucenicilor Mei în ziua despărțirii Mele de ei ca să Mă duc la Tatăl, și să pot fi cu ei de lângă Tatăl și să lucrez lângă Tatăl locul lor cel veșnic, nedespărțirea Mea de ei pe veci de veci apoi.
O, ce minunat este Dumnezeu, fiilor! O, ce păcat că omul este așa de rece cu Dumnezeu, ce păcat, fiilor, ce păcat! O, ce loc măreț stă pregătit de Mine între cer și pământ pentru iubiții Mei, și ce puțin poartă omul cu mintea sa această taină, acoperită doar de privirea celor de pe pământ, dar știută și tot mai știută de satana, potrivnicul Meu, care vede cine sunt Eu, Cel răstignit acum două mii de ani de oamenii iubitori de trup și de măriri pământești, slujitori iubitori de satana, care încântă omul și îl minte cu dulceți trecătoare zi de zi, nădăjduind el că Mă văduvește pe Mine de moștenitori ale celor pregătite la Tatăl pentru cei ce Mă urmează pe pământ cu nădejdea veșniciei lor cu Mine, și iată, voiește satana să șteargă de pe pământ nădejdea multora și să le rătăcească pașii înspre împărăția pregătită lor de Dumnezeu, iar acum vin Eu, Domnul, vin și lupt cu tot cerul să așez luptă dreaptă, biruința Mielului lui Dumnezeu asupra lui satana, care-și va vedea curând, curând munca risipită, căci duhul minciunii a fost lucrarea lui, și nimic adevărat nu a fost și nu este prin toată truda lui asupra omului dus cu vorba și cu vremea, căci adevărul este numai Dumnezeu, El, și lucrarea Sa, căci Dumnezeu a făcut cerul și pământul și omul, iar satana a fost și este cel ce stă potrivnic lui Dumnezeu și omului, de atunci și până azi, căci s-a furișat cu vicleșug și l-a mințit pe omul cel zidit de Dumnezeu, și apoi a râs și râde mereu de om ca un mincinos care-și pierde vremea, căci omul cel vinovat prin supunere în fața lui satana i-a dat acestui vrăjmaș de lucru de atunci și până azi, o, și așa vremea lui Dumnezeu cu oamenii a fost tot timpul zdruncinată de lucrarea minciunii vrăjmașă vieții, necunoscută ea alături de lucrarea cea cerească și plină de adevăr și de veșnicie, iar Eu, Domnul, am suferit și sufăr de la om, până ce stăpânitorul acestui veac trecător va fi aruncat în iezerul în care arde foc și pucioasă precum este scris despre lucrarea Fiului lui Dumnezeu, Care vine și biruiește pe satana și pe îngerii lui slujitori minciunii, fiarei celei cu capete și cu coarne multe și care va cădea cu zgomot, căci se așează pe pământ împărăția cerurilor și învierea morților odată cu biruința lui Hristos asupra fiarei satanice.
Și iată, duhul învierii am așezat în cuvânt în ziua a doua a Sfintelor Paști, fiilor scriși în cartea Mea popor al lui Dumnezeu pe pământ acum. Petrec cu voi în cuvânt, fiilor, petrec din timp în timp cu voi, și Mi-e dor de această petrecere a Mea cu voi, ca și acum două mii de ani când căutam să-i întâlnesc pe ucenici și să stau cu ei în cuvânt și să le dau lor din cer ca să aibă și să fie ei ai cerului pe pământ.
Voi sunteți cerul Meu pe pământ și Mi-e dor de iubirea voastră pentru Mine, fiilor, Mi-e dor ca și în vremea Mea cu ucenicii Mei de acum două mii de ani. Dureros am petrecut Eu cu ei, căci vedeam ce puțin Mă înțelegeau și Mă pătrundeau, și-Mi alinam durerea asta când Mă întâlneam cu ei, când îi aveam aproape ca să le grăiesc, ca să le dau pe cele care aveau ei să le priceapă mai târziu.
Iată amintiri sfinte, aşezate pe masa Sfintelor Paști, mărturisitoare pentru Mine, fiilor! Sunt cu ucenicii Mei de atunci, sunt la masă cu ei aici, și sunt cu mama Mea Fecioara și cu mironosițele Mele și cu toți cei apropiați acestor amintiri dureroase, dar dulci la gust, și la sufletul celor ce Mă iubesc, și la duhul celor de atunci însoțitori ai Mei prin greul crucii Mele, fiilor. Toate durerile de atunci au fost răsplătite la toți ai Mei prin învierea Mea, prin biruința Mea de atunci asupra stăpânitorului acestui veac, și care a fost judecat chiar prin ceea ce el a lucrat asupra Mea, căci dând să Mă biruie pe Mine, el s-a ales cu judecata cea asupra sa.
O, așa se petrece după orice greu, că vine biruința binelui, fiilor, vine de la Dumnezeu pentru toți cei care rabdă prin greu, și am la masa de azi pe cel mucenicit pentru numele Meu, pe marele mărturisitor Gheorghe, potrivindu-se pomenirea lui între sfinți în a doua zi a Sfintelor Paști, și fericit este duhul lui în mijlocul însoțitorilor Mei martori ai amintirilor de acum două mii de ani despre Mine și despre ei, și acest mărturisitor a mântuit pe mulți cu mărturisirea lui că este creștin, căci el nu s-a lepădat de viața lui creștină când împăratul lor s-a sculat cu război să-i biruiască pe creștini, ba mai mult, s-a înmulțit numărul creștinilor mărturisitori, căci marele Meu mărturisitor a atras cerul lângă el și veneau minunile una după alta și mărturiseau pe Dumnezeul lui Gheorghe, și acesta a pierdut rangurile toate de dragul lui Hristos, în numele Căruia a dărâmat idolii cetății și a sculat mortul din groapa lui cea veche de sute de ani și a mărturisit mortul pe Hristos și pe idolii cei mincinoși, pentru care mortul a stat multă vreme în foc din pricina slujirii la idoli, o, și a biruit mucenicul Meu și a trecut spre cer biruitor cu mult alai de creștini, căci acest mărturisitor creștin a biruit frica morții, și iată, așa sunt adevărații creștini mărturisitori, iar el dorește un cuvânt mic să lase acum în cartea Mea în ziua lui de serbare, și iată, Eu, Domnul, îi dau rând.
— Pe poporul cuvântului Tău doresc cu dor să-l salut cu Tine, Doamne, și să-i spun lui dintre sfinți: Hristos a înviat, popor al lui Hristos! O, nu te teme de vrăjmași! Ei sunt cei neputincioşi, fiindcă sunt cei mincinoşi, iar cei mincinoşi nu se cheamă că sunt, căci ei sunt ca şi cum nu sunt. O, nu te teme! Teme-te să nu-ţi pierzi credinţa şi credincioşia şi puterea cea sfântă. Chiar dacă zici că nu faci mult pentru Domnul, tu eşti mărturisitorul lui Hristos, împărţind grăirea Sa peste pământ. Tu faci mai mult ca toți sfinții vestirea Domnului peste oameni, și ești în vremea în care Evanghelia Lui cu tine se vestește de la margini la margini ca să poată veni apoi Domnul în chip văzut și să dea jos de pe scaunele lor pe toți împărații care domnesc fără Dumnezeu peste oameni, iar Domnul să împărățească cu Duhul Sfânt peste pământ, și cu dreptate să judece lumea prin cei credincioși ai Săi, așa cum a judecat El lumea cea din vremea mea slujitoare la idolii cei mincinoși, și pe care eu i-am sfărâmat prin mărturisirea mea și au căzut ei jos sfărâmându-se cu zgomot.
Așadar, Hristos a înviat, popor al învierii! Hristos a înviat, vă spun și vouă, împărați ai pământului! Nu uitați, Hristos a înviat! El este Împăratul nostru, El, numai El. Amin.
— O, pace ție, pace ție, mărturisitorul Meu! Ți-a dat Dumnezeu lucrare mare să lucrezi pe pământ, și apoi din cer peste vremea cea grea de peste oameni. Pace ție lângă cei ce Mă însoțesc acum aici, la masa Sfintelor Paști! Ai fost și rămâi mărturisitor pentru Hristos, căci mărturia ta a purtat biruință.
Iată, fiilor, ce înseamnă un creștin adevărat! Priviți spre acest mărturisitor și spre biruința lui cea așa de mare asupra necredinței de peste oameni slujitori păcatului și rătăcirii de Dumnezeu. Sculați-vă spre biruință cu Mine, fiilor! Mereu, mereu fiți gata pentru ce am de lucrat și de așezat cu voi pentru împlinirea Scripturilor toate, că vine Domnul la voi ca să-L vestiți peste pământ cu graiul gurii Sale și să-Și împlinească El apoi tot cuvântul Său!
Am depănat amintiri mari, și suntem adunați la masă în zi de Sfintele Paști, Noi, cei de atunci, și voi, cei de acum laolaltă, cerul și pământul laolaltă, fiilor. O, ce frumos, ce taine de nepătruns pentru mărimea lor! Trăim împreună clipe mărețe, vă spunem Noi cei din cer, ucenicii Mei, mama Mea Fecioara, martorii Mei de atunci, și toți vă cuprind în îmbrățișare sfântă și vă prețuiesc pentru că sunteți mărturisitorii Mei cei de azi, și vă spun ei cu dor și drag, și iată ce vă spun ei:
— Vă spunem: Hristos a înviat! Suntem martori ai învierii Lui. Am petrecut cu El după învierea Sa, iar la patruzeci de zile ne-am despărțit de trupul Lui cel înviat, căci El a intrat sub taina Tatălui ceresc, de unde a coborât la pământeni Prunc născut din mamă Fecioară, iar după împlinirea Scripturilor cele despre El, S-a așezat iarăși de-a dreapta Tatălui și este El Dumnezeul nostru și vine pe pământ cuvânt la voi, vine Domnul pe pământ cuvânt ca să-Și pregătească cu voi ziua arătării Sale cu slavă multă, a doua Sa venire văzută, ca să se desăvârșească pentru cei necredincioși adevărul dumnezeirii Sale, Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu venit pe pământ, răstignit de arhierei și de preoți, și înviat prin puterea Sa dumnezeiască a treia zi din mormânt, și stă El de atunci de-a dreapta Tatălui, pe tronul slavei Domnului, Mântuitor al celor păcătoși, Mângâietor al celor credincioși, Iisus Hristos, Domnul învierii. Amin.
— Așadar, aici, și peste tot pământul, Eu, Domnul, las în ziua aceasta vestea învierii Mele Eu Însumi, și spun în lung și în lat minunea adevărului cel despre Mine: Hristos a înviat!
Vouă, celor credincioși de pe pământ, și vouă, celor necredincioși, Eu Însumi vă spun tuturor, cu dor vă spun și vă vestesc vestea cea mare de acum două mii de ani, până azi răsunând ea peste pământ: Hristos a înviat, Hristos a înviat, Hristos a înviat, Hristos a înviat! Amin, amin, amin.
06-05-2024
