Cu glas de Duh Sfânt cobor în cartea Mea din zilele acestea şi praznic de cuvânt Mă fac în amintirea zilei celei de acum două mii de ani, când după ce pic cu pic le-am desluşit ucenicilor Mei că Eu sunt Hristosul Tatălui, i-am luat pe trei din ei mai întăriţi în înţelepciunea tainelor şi M-am suit pe munte cu ei şi Mi-am lăsat descoperită slava Mea cea nevăzută, şi dincolo de cele ce se văd cu ochii omului au văzut ei în ziua aceea, căci li s-au deschis ochii, aşa cum Eu am lăsat o clipă să fie ei pentru ca să mărturisească ei celorlalţi ucenici, şi din unii în alţii până azi să poată spune cei credincioşi adevărul cel despre Iisus Hristos, despre Care Tatăl a grăit din nori în ziua aceea peste cei trei ucenici ai Mei glas adeveritor şi a spus: «El este Fiul Meu Cel preaiubit, întru Care Eu am binevoit, pe El să-L ascultaţi!». Amin.
Pace poporului Meu cel binecredincios! Cu praznic de cuvânt Mă aşez pe masa lui cu Mine şi îi amintesc de porunca Tatălui, Care a spus celor credincioşi de atunci şi până azi: «El este Fiul Meu, de El să ascultaţi!».
Lucrez peste tine prin cuvânt, o, poporul Meu, iar tu trebuie să împlineşti porunca Tatălui şi să asculţi de Mine, fiule, căci Tatăl a spus aşa, nu Eu. Tu trebuie să asculţi de cuvântul Meu, care grăieşte sus şi jos deodată şi îl aud şi cei din cer, şi îl auzi şi tu, şi îl aud şi cei din morminte, şi trebuie ascultare de cuvântul Meu, dar trebuie să ştii să-l cunoşti şi să-l iei şi să-l împlineşti. Am pus în gura celor din porţi cuvântul Meu ca să întăreşti tu puterea postului şi a rugăciunii pentru ca să cerem aşa la Tatăl pe cele împotriva întunericului care vine din întuneric ca să culce la pământ pe Dumnezeu şi să domnească omul pe pământ apoi, dar nu se poate aceasta, şi dau să Mă întăresc văzut Dumnezeu atotputernic şi ies cu oştirile Mele şi-Mi ocrotesc pământul român şi pe cei credincioşi venirii Mele de azi cuvânt în mijlocul acestui neam, căci multă necredinţă apasă peste sufletul lui, şi aceasta se întâmplă de la nepăsarea de suflet, de la lipsa de veghe sfântă în vreme de noapte, când lupul este flămând şi nedormit şi stă la pândă zi şi noapte să-şi facă rost de vânat, să-i culce la pământ până şi pe cei aleşi ai Mei, pe cei credincioşi care aşteaptă să vin Eu cu izbăvirea cea mare, cu biruinţa asupra necredinţei şi a rătăcirii de Dumnezeu a oamenilor, şi iată, vin şi cuvintez şi trezesc omul la ascultare de Dumnezeu, căci dacă oamenii L-ar iubi pe Dumnezeu, L-ar şi asculta, şi n-ar mai fi să-i chem Eu spre ascultare pe cei ce M-ar iubi, ci M-ar chema ei şi iubirea lor, iar Eu le-aş răspunde în ziua necazului şi le-aş da după voia Mea celor ce o iubesc pe ea pentru ei şi cu ei.
O, cât de dulce grăiesc Eu omului ca să Mă cunoască el în acest cuvânt! O, cât de tainic lucrez ca să-l ajut pe om! A spus Tatăl acum două mii de ani să asculte de Mine cei ce cred în Mine, şi M-a mărturisit din nori Tatăl Fiu al Său iubit, întru Care El a binevoit. Şi cum să împlinească aşa cei ce cred în Mine şi Mă vor lor ca să asculte de Mine? O, dacă ar fi pe pământ oameni credincioşi, aş pune în mijlocul lor fii plăcuţi Mie, întru care Eu binevoiesc, şi ar asculta oamenii de Mine prin ei, aşa cum în toată vremea a fost pe pământ aşezarea Mea cea lucrătoare peste om şi statul Meu cu omul, şi pentru care Eu Mă aşez în purtătorii de Dumnezeu ca să asculte de Mine omul pe pământ.
Mă doare în cer şi pe pământ, căci omul ascultă numai de el însuşi şi de trupul lui, care ştie prin poftele lui să-l facă pe om să-l asculte şi să nu poată altfel omul. O, Mă doare această durere, această pedeapsă de la om şi nepăsarea lui de sufletul lui, care-i slujeşte trupului, pe care-l ţine sufletul în viaţă. E mare slăbiciunea omului, şi aceasta vine de la neiubire, şi toate neputinţele vin de la neiubire. Îi lipseşte iubirea şi îi lipseşte omului ascultarea cea cu iubire. Numai cei ce iubesc, numai aceia ascultă, iar cei ce nu iubesc nu sunt nimic, ci sunt numai păcat, numai carne şi milă pentru carne, căci trupul pofteşte împotriva duhului, împotriva iubirii, precum este scris, iar Eu aştept de două mii de ani să vină vremea să vin pe pământ cuvânt şi să rostesc cu el peste om lucrarea iubirii, cea care-l vindecă de sine pe om şi îl vindecă de păcat, căci cel ce-şi biruieşte trupul sfârşeşte cu păcatul, şi aceasta face iubirea când ea poate să se sălăşluiască înăuntrul omului cu lucrarea sa, şi ascultă omul de Dumnezeu prin ea apoi.
O, ce tainic şi ce frumos am aşezat Eu prin cuvânt hotar între bine şi rău atunci când am lucrat înaintea lui Moise pe munte poruncile vieţii veşnice pentru viaţa omului! Am scris cu foc prin îngeri pe table de piatră şi am spus în scris omului să-L iubească pe Dumnezeu din toată inima şi cugetul şi sufletul său, şi tot aşa să iubească el când iubeşte pe aproapele său, iubindu-L pe Dumnezeu să iubească apoi, şi altfel i-ar fi omului purtarea dacă ar da el să Mă asculte aşa cum i-am scris lui prin îngeri să Mă asculte.
O, cât de cald am lucrat acum două mii de ani peste ucenici ca să-i deprind să Mă iubească şi să asculte de Mine! Nu e pe pământ răbdare ca a Mea când dau să-l fac pe om să Mă cunoască şi să Mă iubească apoi, ca nu cumva să Mă ia el în deşert sau să Mă ispitească sau să calce peste cuvântul Meu şi peste poruncile Mele, rostite prin cuvânt scris cu foc peste om. O, nu se teme omul când calcă poruncile Mele desfiinţându-le de peste el, iar pe tine, poporul Meu, te-am povăţuit să-ţi faci hârtiuţă şi să scrii pe ea poruncile vieţii veşnice şi să le citeşti mereu când te aşezi la rugăciune şi să te măsori cu ele în vremea rugăciunii şi apoi în vremea lucrului tău tot, ca să vezi dacă le împlineşti sau dacă le calci între tine şi Mine, şi între tine şi fratele tău, iar Eu, Domnul, aştept de peste tot pe poporul cuvântului Meu să lucreze poruncile Mele, care înseamnă iubire în cel ce le împlineşte pe ele. Orice om poate să se facă purtător de Dumnezeu dacă face peste el şi în jurul său poruncile lui Dumnezeu, scrise cu foc prin îngeri pe table de piatră când a venit vremea să cercetez viaţa omului şi să stau faţă în faţă cu el prin ceea ce a însemnat cuvântul lui Dumnezeu scris pe piatră prin îngeri. Tot omul poate să se recunoască pe sine bun sau rău, credincios sau necredincios faţă în faţă cu poruncile vieţii veşnice, şi poate apoi să le lucreze dacă voieşte să fie el după chipul şi asemănarea Mea pe pământ.
O, nu i-ar trebui omului nimic să facă, decât poruncile lui Dumnezeu, căci aceasta i-a fost dat lui de Dumnezeu să lucreze pe pământ, după ce omul cel întâi zidit a primit de la Dumnezeu ce să lucreze şi n-a lucrat aşa, şi a căzut prin neascultarea sa, iar acum două mii de ani Tatăl iarăşi a zis: «Acesta este Fiul Meu Cel preaiubit, de El să ascultaţi!», întărind El aşa şi înnoind porunca iubirii de Dumnezeu peste om. O, aşa şi azi face Tatăl, şi Mă trimite pe Mine, Fiul Său iubit, ca să grăiesc cu omul şi să-i spun să asculte de cele ce-i grăiesc, şi nu e pe pământ răbdare ca a Mea.
O, omule, eşti nedrept cu Dumnezeu şi cu omul, căci tu te aspreşti şi te superi când nu eşti înţeles, când nu eşti iubit şi primit şi urmat, şi uiţi cât de departe eşti tu de ascultarea ta de Dumnezeu, de chipul şi asemănarea Lui în toate cele ce tu faci sau nu faci!
O, poporul Meu, nu ştie omul cât de adevărat sunt Eu, Domnul, prin cuvântul Meu de peste tine, dar uită-te tu în el cât de repede îşi arată el adevărul după ce Eu îl rostesc, că de multe ori în poporul Meu văd pe ici pe colo cum se face răsturnarea cuvântului Meu cel proaspăt rostit, şi văd neiubirea celor ce nu se uită mereu, mereu în cuvântul Meu ca să nu-l calce pe el apoi, ca să nu facă durere lui Dumnezeu prin călcarea cuvântului Său. Trebuie mare veghe, dar mai presus de aceasta trebuie mare iubire de Dumnezeu ca să poată omul să urmeze după cum este învăţătura Mea cea prin cuvânt. Omul este prea slab, şi de aceea am venit Eu pe pământ acum, la sfârşit de timp, şi am voit şi voiesc să-Mi întocmesc un popor ascultător, cu care să-Mi pot lucra tot ceea ce mai este scris în Scripturi să împlinesc, până după învierea morţilor, când va coborî starea de cer pe pământ, odihna Mea cea după multă trudă ca să-Mi ridic dintre oameni rodul lucrului Meu cel de şapte mii de ani, un popor agonisit de Dumnezeu prin mari furtuni, prin multe dureri şi răbdări, prin truda Mea cea de azi, când Tatăl Mă trimite cuvânt pe pământ, căci a găsit fii credincioşi şi a putut să împlinească venirea Mea în cuvânt, vremea judecăţii faptelor oamenilor şi vestirea zilei celei mari, prin care Domnul Se va arăta biruitor peste om şi peste timp şi peste necredinţa de pe pământ.
O, nimeni să nu se mire de împotrivirea, de nepăsarea celor ce aud şi zic că nu aud, de cei ce ştiu că Eu trebuie să vin şi nu Mă primesc când vin, de cei cărora le grăiesc şi nu fac aşa cum le grăiesc Eu. Aşa am fost primit şi acum două mii de ani, după ce atâta putere am dovedit între oameni pe pământ în cuvânt şi în faptă, iar cei ce s-au vrut mari peste oameni, şi-au văzut mai departe de ale lor şi M-au dat de peste ei când Tatăl M-a trimis să-i păstoresc pe ei spre viaţă veşnică, şi n-a fost loc pe pământ unde Eu am mers şi peste care am cuvântat, şi să nu se vadă apoi urmele Mele peste cei ce nu M-au primit când am intrat la ei, şi aşa va fi şi azi şi aşa Mă voi adeveri Eu Dumnezeu adevărat prin această venire a Mea prin cuvântul Meu cel de azi, aşa cum era scris să vin şi să grăiesc şi să Mă audă viii şi morţii şi să învieze dacă vor, dacă au putere să creadă şi să asculte de voia Mea peste ei.
O, s-au scurs vremile toate şi a venit vremea să vin cu zilele cele de apoi şi voiesc să-Mi culeg un popor şi să-l ocrotesc de vremea judecăţii, căci judecata suflă cu putere peste tot, şi Domnul este cu lopata în mână şi Îşi curăţă aria şi Îşi adună grâul în jitniţă, iar pleava în foc, căci aşa este scris despre vremea judecăţii şi a botezului cu Duhul Sfânt şi cu foc peste oameni, şi nu ştie omul gustul cel dulce şi plin de viaţă veşnică al Duhului Sfânt, Care spală omul de păcat şi îl face înger, dacă poate să se umilească şi să creadă, căci tot cel care se umileşte are cale spre lumină înaintea sa, iar cel ce nu se poate umili primeşte botezul cel cu foc, care este usturător peste om.
Acum două mii de ani am aşezat cu o mânuţă de ucenici noua împărăţie pe pământ şi a dăinuit ea prin vremi prin cei credincioşi, care au fost şi sunt împărăţia lui Dumnezeu în mijlocul oamenilor, şi tot aşa lucrez şi azi, şi sunt pe pământ cu împărăţia Mea în cei credincioşi şi prin ei şi lucrez cuvântul Meu în mijlocul lor, şi cuvântându-l îl împlinesc apoi, şi aşa Mă dovedesc Eu Dumnezeu adevărat şi îi arăt omului ce înseamnă adevărul, căci omul nu poate să se dovedească om adevărat, fiindcă trupul îl biruieşte mereu, mereu pe el, şi se măreşte omul pe sine prin aceasta apoi, chiar dacă nu găseşte de la om mărire pentru el. O, altfel a fost când mărirea Mea s-a dovedit pe pământ, când faţa Mea a strălucit scăldată în lumină înaintea ucenicilor Mei pe muntele cel schimbat o clipă în slava lui Dumnezeu de peste el. O, altfel a fost cu Mine, căci pe Mine nu Eu M-am mărit, ci Tatăl, din nori a făcut aceasta Tatăl şi a arătat apostolilor Mei mărirea Mea în clipa când El a rostit din văzduh şi a zis: «Acesta este Fiul Meu Cel iubit, întru Care am binevoit, pe El să-L ascultaţi!», şi în clipa aceea S-a slăvit Tatăl în Mine şi a dat pe afară slava Domnului, albă ca zăpada peste trupul Meu şi peste veşmântul Meu, şi au mărturisit apoi ucenicii Mei slava Mea, şi iată, Eu nu Mă slăvesc singur, ci Tatăl face aceasta întru Mine şi peste Mine, iar omul este mincinos când se slăveşte pe sine, căci am spus că omul îşi ia mângâierea de la păcat.
Dar acum a rânduit Domnul să smerească tot muntele înalt şi stâncile cele veşnice şi văile să le umple şi să fie pământul neted, ca să umble poporul cel credincios fără teamă întru slava lui Dumnezeu, şi va face umbră poporului Meu pădurile şi tot pomul bine mirositor la porunca lui Dumnezeu, fiindcă va povăţui Domnul pe poporul Său cu veselie şi cu bucurie întru lumina slavei Sale, cu mila Sa şi cu dreptatea Sa, precum este scris. Amin.
Mă pornesc cu sfinţii şi cu îngerii să gătesc din cer şi de pe pământ dulce praznic, bucurie pentru mama Mea Fecioara, căci peste zece zile deschidem porţile grădinii întâlnirii, iar şi iar le deschidem ca să intre poporul cel credincios venirii Mele şi să vină să prăznuiască el cu Mine ziua înălţării la cer a Fecioarei mama Mea, ziua îmbrăţişării ei cu Mine iarăşi, îmbrăţişare cu lacrimi dorită şi cerută, că mereu Mă chema şi-Mi spunea: „Vino, Fiule, vreau să fiu lângă Tine, că Tu eşti Fiul meu, şi golul Tău mă doare!“. Iată, din cer şi de pe pământ se va auzi glasul de mângâiere şi de bucurie, şi poporul cel credincios îşi va înălţa sufletul spre Domnul, căci sărbătoarea îl va încununa pe el. Amin.
Toate, toate din cer şi de pe pământ să slujească cu dulce ziua de praznic a mamei Mele Fecioara! Îi voi mângâia pe cei adunaţi la izvor şi le voi da putere să se facă din zi în zi mai frumoşi fii ai lui Dumnezeu şi-i voi păstori pe ei. Amin.
Ca în toate ajunurile sărbătorilor mari, cu popor mult adunat la izvor, dau puteri poporului Meu cel de lângă izvor să-Mi gătească cu pace şi cu dulce sărbătoarea şi pe ei înşişi să se gătească, plini de pace şi plini de dulce între Mine şi ei, între ei şi ei, căci puterea vine de la Mine şi să voiască, şi să poată ei, aşa cum strălucirea slavei Mele de pe munte a venit de la Tatăl şi s-a arătat, şi nu de la Mine a venit. O, e vremea să lucreze cu duh de multă unire în rugăciune poporul Meu, cu cerere îndurerată la Tatăl, căci el este unealta Mea din zilele acestea, iar duhul pierzător al acestui veac îşi ascute colţii şi scoate coarne proaspete şi capete multe unul după altul ca să-şi mai încerce puterea şi punerea la cale pentru nimicirea lui Dumnezeu de pe pământ, dar Eu, Domnul, am pus la însămânţat şi la udat şi la plivit şi la îngrijit şi la crescut ţarină nouă, rodul împărăţiei celei noi, naşterea din nou a lumii, şi Eu sunt Cel ce fac să crească acest aluat, şi lucrez odată cu ticluirea cea ascunsă a omului întunericului, care zice că stăpâneşte lumea cu lucrarea sa, dar Eu, şi nu el, o, nu el va fi biruitor, căci este scris în Scripturi să biruiască Mielul lui Dumnezeu pe balaurul cel cu şapte capete, şi cu El împreună să biruiască şi cei credincioşi Lui, care-şi spală veşmântul şi care prin sângele Mielului biruiesc împreună cu Mielul, şi au pe ei pecetea Viului Dumnezeu, şi diavolul se tânguieşte şi se va tângui atunci, precum se tânguieşte şi acum şi nu ştie ce să mai facă pentru ca să nu piardă biruinţa, şi nu mai doarme şi măsoară mereu, că mereu, mereu i se strică socotelile, şi iar şi iar se socoteşte apoi. Eu însă nu mai socotesc, şi pregătesc în cer şi pe pământ stârpirea lui, căci Îmi stă în cale.
Mă aşez cu cei din cer să pregătesc sărbătoarea cea de la izvor şi o binecuvintez încă de pe acum. La fel şi celor ce se strâng la masa sărbătorii, le blagoslovesc paşii spre izvor, le dau îngeri pe cale, le dau dor şi iubire, le dau duh de credinţă şi de putere pentru ca să se facă ei tot mai frumoşi fii ai lui Dumnezeu, căci cu jumătatea nu se poate naşte omul nici de pe pământ, nici din cer. Celor necredincioşi n-am ce să le mai dau, decât ceea ce ei îşi lucrează, şi le va ajunge cu vârf şi îndesat, căci li se vede necredinţa sau lepădarea de credinţă, după ce au avut ei credinţă în cuvântul Meu cel de azi, dar Eu merg şi nu stau, şi biruinţa Mea este mare şi va fi slavă mare pentru ea, căci Tatăl Mi-o pregăteşte, ca şi în ziua când M-a mărit cu strălucire mare pe munte înaintea ucenicilor Mei ca să vadă ei pe deplin că Eu sunt Hristos, Fiul Tatălui Savaot, venit la om pe pământ din Tatăl.
O, poporul Meu de la izvor, îţi mulţumesc, tată, că te apleci să asculţi de glasul Meu cel din mijlocul tău şi să aduci înaintea Mea zile de post pentru biruinţa Mea şi a ta pe pământ, căci zilele sunt pline de întuneric, fiule, şi diavolul lucrează şi el, şi e supărat pe tine diavolul. O, învaţă-te, fiule, din zi în zi mai mult şi mai bine şi mai credincios să înveţi să crezi că precum Tatăl este în Mine, tot aşa sunt şi Eu în cei ce Mă poartă în mijlocul tău, şi în care Eu pun cuvântul Meu ca să-l rostească ei ţie, că le-am şoptit lor să te aşezi înaintea Mea cu zile de jertfă şi de strigare, ca să Mă ajuţi în biruinţa Mea asupra şarpelui cu capete multe şi cu coarne multe şi pe care Eu trebuie să i le tai unul câte unul când el le scoate iar şi iar, dar fără de unealtă n-aş avea cum să lucrez lucrarea Mea. Eu, Domnul, îţi trimit ţie cuvânt şi îţi dau şi putere să-l împlineşti, dar şi tu trebuie să-Mi dai atunci duhul tău ca să-l umplu Eu de dragostea Mea, care ţine loc de toate, căci fără dragostea Mea nu poţi nimic, tată. Le-am spus la ucenici acum două mii de ani: «Fără Mine nu puteţi face nimic!», şi tot aşa vă spun şi vouă azi, dar vă mai spun, cu multă umilinţă vă spun că fără voi nici Eu nu pot să lucrez şi să împlinesc, şi că v-am dat putere să vă faceţi fii ai lui Dumnezeu ca să aibă Domnul cum să lucreze pe pământ lucrarea Sa, biruinţa cea pentru împărăţia cerurilor cu oamenii, după ce mânia va trece şi va rămâne credinţa, căci credinţa nu va trece, fiindcă este unealta lui Dumnezeu înaintea Sa pe pământ şi cu ea Îşi curăţă aria de necredinţă şi de necredincioşi, şi aşa va fi ziua Domnului, iar cei ce aşteaptă să vină Domnul cu ziua Sa în alt chip, aceia nu ştiu ce zic şi nu ştiu ce aşteaptă. Cei credincioşi însă aşteaptă făgăduinţa Mea cea pentru ei: cer nou şi pământ nou, şi îndelung rabdă ei, nepierzându-şi răbdarea ca şi cei care pier aşa apoi.
Sfârşesc cuvântul Meu cel de azi şi îl pecetluiesc cu numele Meu cel nou: Cuvântul lui Dumnezeu, Iisus Hristos. Amin.
Pace multă las în mijlocul poporului Meu pentru gătirea sărbătorii care se apropie acum la izvor! Pace, de acum şi până peste ziua de serbare, şi apoi să fie lucrată pacea mereu, ca să fie ea mereu, dar plăcută Mie să fie ea, şi voi păstori pe poporul cel adunat la izvor şi voi grăi lui despre taina păcii dintre Mine şi om, dintre om şi om, căci omul nu înţelege şi nu iubeşte să lucreze pacea pe care i-o dau Eu s-o aibă şi s-o lucreze, şi se înşeală mereu omul pentru această mare lucrare de taină.
O, poporul Meu, te-aş schimba o clipă la faţă înaintea oamenilor, dar prea mult te iubesc şi prea mult te ocrotesc şi te păstrez ca să te am, iar până la zilele slavei celei descoperite slăveşte-Mă tu pe Mine aşa cum Eu te-am învăţat, prin fiinţa ta îndumnezeită în fiecare zi de fiinţa Mea de pe masa ta şi de rodul fiinţei Mele în tine, căci ţie Mă împart şi Mă dau ca să te am al Meu, fiule, şi să te cunosc după pecetea Mea de peste tine, pe care tu trebuie s-o laşi să se vadă de acum. O, pace ţie! Iubeşte taina păcii, tată! Împacă-Mi Duhul, fiule, şi păstrează-Mi-l împăcat, şi aşa să iubeşti tu taina păcii. Nu mai am pe pământ nici o Betanie în afară de tine şi de stăuraşul poporului Meu cel de azi. Nu mai am pe nicăieri masă de Emaus, în care să Mă las văzut şi mărturisit după ce Mă împart de pe masă, căci cei ce-şi zic slujitorii Mei dau să-Mi tot osândească slava, acoperindu-Mi-o cu slava lor, căci dau să şi-o mărească pe-a lor şi să nu Mă lase pe Mine descoperit cu slava Mea, şi iată, nu Mă pot descoperi în mijlocul lor şi la masa lor, căci departe sunt ei de slava Mea. Iată, tu eşti Betania Mea, tu eşti Emausul Meu şi la tine pot să vin cu masa Mea, cu mersul Meu pe pământ, cu cina Mea descoperită, şi care Mă dovedeşte aievea lângă tine cu cuvântul Meu de Păstor, căci Mie Îmi place pe pământ să stau şi să păstoresc pe cei credincioşi şi să stau cu ei masă a împărăţiei Mele între oameni, şi pe care oamenii nu pot s-o vadă, căci ochii lor sunt ţinuţi să vadă.
Binecuvintez iarăşi strângerea la izvor, şi arderea inimilor celor ce se strâng la masa cuvântului Meu, aşa cum le ardeau inimioarele celor cu care mergeam Eu pe drumul spre Emaus, de M-am lăsat lor descoperit la masa lor cu Mine.
Eu, Domnul, cobor de pe acum îngerii şi sfinţii cu ajutor pentru gătirea zilei de serbare a mamei Mele Fecioara şi vei fi însoţit de ei, popor de la izvor, căci altfel de putere au cei ce lucrează cu cei din cer, şi nu singuri, şi altfel de spor au în tot lucrul lor, că nu e bine să fie omul singur, ci cu Domnul e bine să fie şi cu slugile Lui cele cereşti să fie, şi precum în cer, aşa şi pe pământ să fie, că aceasta este voia Mea şi bucuria Mea în cer şi pe pământ, şi aşa voiesc Eu să trăieşti şi să lucrezi tu pe pământ înaintea Mea, poporul Meu, aşa, şi mereu, mereu aşa, o, poporul Meu. Amin, amin, amin.
19-08-2010
