7.1. Adevărata înviere a morţilor şi demascarea slugilor lui anticrist, care o vor imita

Sunt Domnul Iisus Hristos și grăiesc peste biserica Mea de pe pământ, cea care are în mijlocul ei cuvântul lui Dumnezeu, grăit acum de gura Mea, căci Eu am întocmit-o pe ea biserică a Mea acum, la sfârșit de timp, ca să Mă fac în ea trup și cuvânt pe altarul ei, iar ea să dea fiilor oamenilor cuvântul Meu cel pentru învierea celor morți și a celor vii, căci Eu, Domnul, am de împlinit acum Scriptura învierii morților și a celor vii apoi, căci aceștia se vor întâlni și vor întâmpina slava Mea și vom fi în slavă apoi, precum este scris să se împlinească Scriptura aceasta. Amin.

Sunt în mijlocul tău cu mama Mea Fecioara, poporul Meu, și suntem însoțiți de sfinți și de prooroci și de apostoli, și aceștia veghează și se hrănesc din cuvântul Meu, și suntem purtați pe nori de heruvimi, căci așa este proorocită venirea Mea cu sfinții, iar slava Mea cea de la sfârșit de timp e mare, căci este la sfârșit, iar sfârșitul pregătește începutul și viața veacului ce va să fie pe pământ după ce se va împlini Scriptura învierii morților. Amin.

Am așezat în mijlocul tău rânduială de la Mine, jertfă de fiecare zi pentru împlinirea Scripturii învierii morților, o, și cât de tainic lucrez, poporul Meu!

Ai venit pe pământ cu Scriptura învierii morților, iar glasul Tău cel din mijlocul poporului Tău se aude de către cei din morminte, căci pentru cei morți ai așezat Tu jertfă de fiecare zi în mijlocul poporului Tău și ei sunt strigați spre înviere, spre dezlegare de păcate și spre înviere apoi, căci proorocul David binecuvânta pe Domnul și spunea: «Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul, pe Cel ce curățește toate fărădelegile tale și vindecă toate boalele tale. El izbăvește din stricăciune viața ta; El te încununează cu milă și cu îndurări; El nu ceartă până la sfârșit și nu ține de-a pururi mânia Lui. El nu ne răsplătește după păcatele noastre și nu ne întoarce nouă după fărădelegile noastre, și cât este de departe cerul de pământ, atât este de mare mila Lui către cei ce se tem de El; și cât este de departe răsăritul de apus, atât depărtează El de la noi fărădelegile noastre; și precum miluiește un părinte pe fiii săi, așa miluiește Domnul pe cei ce se tem de El, căci El cunoaște făptura noastră și își aduce aminte că țărână suntem, căci zilele omului sunt ca iarba și omul înflorește ca floarea câmpului; când suflă vântul, ea se trece și nu se mai cunoaște locul unde a fost, dar mila Domnului ține de-a pururi către cei ce se tem de El și își aduc aminte de poruncile Lui ca să le îndeplinească pe ele». Amin.

O, popor al cuvântului lui Dumnezeu Fiul meu! El te îndeamnă pe tine să împlinești poruncile Lui ca să fie de-a pururi mila Lui peste tine. O, învață-i tu pe oameni taina învierii morților, căci oamenii nu știu și n-au învățător ca să le spună și să-i învețe învierea și viața. Spune-le lor că tu ești așezat de Dumnezeu ca să rostești și să lucrezi Scriptura învierii morților, și apoi ei să învieze, și vor învia și vor mărturisi aceștia lucrarea lui Dumnezeu, Care te călăuzește pe tine în zilele acestea, și Care grăiește peste vii și peste morți, căci Fiul meu a spus acum două mii de ani că va veni vremea să audă cei din morminte glasul Lui și să învieze. Amin.

– O, mama Mea, o, mamă a celor ce sunt zidiți în Mine! Dulce este duhul tău de mamă a fiilor lui Dumnezeu! Să ia și fiii oamenilor să învețe, mamă, căci trebuie să-l vindecăm pe om de duhul păcatului, mamă. Le-am spus celor ce Ne așează în carte că precum omul întinge cu bucătura de pâine sau de mămăligă în tigaia cu jumări, așa întinge el cu bucătura în păcat și se înfruptă din el întinându-și în el inima și trupul împotriva duhului vieții Mele în om, iar Noi și cu cei ce Ne împart pe Noi oamenilor trebuie să-i învățăm pe oameni Scriptura învierii morților, mamă. Amin.

Vine ziua când cei adormiți se vor scula și vor mărturisi acest cuvânt și acest loc de izvor al Fiului meu. O, ce vor face atunci cei ce tăgăduiesc această venire a Sa după om?

Poporul cel venit cu îngerul Meu din locul așteptării duhului învierii peste cei ce așteaptă glasul arhanghelului ca să se scoale ei pentru veacul ce va să fie, acest popor atât de mult venit acum la sărbătoarea îngerească, Eu, Domnul, îl privesc și-Mi revărs peste el duhul mângâierii, făgăduința învierii cea deplină a trupurilor lor, după faptele lor și după mare mila Mea, pe care am pus-o la lucru acum prin stăruința cu care mijlocesc la Mine cei așezați de Mine în grădinița cuvântului Meu ca să ceară ei la Dumnezeu dezlegarea făpturii și odrăslirea cea nouă, învierea morților și viața veacului ce va să vină și să fie pe pământ curând, curând.

Pace vouă, celor ce așteptați învierea! Un picuț, și voi lăsa peste pământ haina nestricăciunii care va să fie, și voi vă veți ridica nestricăcioși, căci Eu la această lucrare lucrez acum cu poporul Meu de pe pământ, și pe care Mi l-am zidit prin cuvânt. O, bucurați-vă și priviți la slava Mea bucurându-vă, căci poporul Meu de azi e slava Mea cea de la venirea Mea, și curând, curând, Eu, Domnul, vă voi curma așteptarea. Un picuț și toată făptura va lua veșmântul nestricăciunii, și bucuria aceasta va întoarce pe pământ veșnicia a toate câte au fost făcute de Dumnezeu, și care iarăși vor fi, precum este scris, și când Eu, Domnul, voi rosti și voi spune: «Făcutu-s-a!». Amin.

Și acum îngerul Meu Mihail veghează pentru poporul cel atât de mult, care a venit la sărbătoarea îngerilor pentru pomenirea lui și pentru învierea lui spre nestricăciune. Un picuț, și va veni ridicarea lui, căci Eu, Domnul, am fost începătura învierii celor adormiți, care curând, curând se vor ridica nestricăcioși și vor mărturisi această lucrare de venire a Mea cuvânt pe pământ și pe cei ce-Mi slujesc pentru ea, și, iarăși, pe cei ce au lucrat înaintea Mea faptele credinței cuvântului Meu de azi, că mare este taina venirii Mele acum de la Tatăl la om și pentru om. Amin.

O, grăiesc vouă, celor de la venirea Domnului cuvânt pe pământ acum pentru voi! Iubiți mântuirea și fericirea celor ce cred în glasul Celui ce a înviat dintre morți acum două mii de ani, căci Domnul a promis mai înainte de crucea Lui cea grea și a spus: «Vine ceasul când cei din morminte vor auzi glasul Meu și se vor scula». Iată, ceasul acela este Domnul, Care cuvintează acum peste pământ și peste om. Precum este de adevărat că Fiul lui Dumnezeu a fost atunci Domnul Cel răstignit și înviat dintre morți, la fel de adevărat este acum că Fiul Tatălui Savaot este Cel ce grăiește din Tatăl pe pământ acum peste cei vii și peste cei morți, ca să dea fiecăruia după cum este fapta sa, și iată cum îi prinde El pe toți în necredință, dovedindu-i pe ei călăuze oarbe și mincinoase și învățând pe oameni calea vieții, dar neatingând-o ei cu mersul lor și cu fapta lor. O, îndurerați vor fi în curând cei necredincioși venirii glasului Lui peste pământ acum pentru împlinirea celor scrise în Scripturi, și, iarăși, fericiți vor fi curând, curând cei ce cred nevăzând, ci numai auzind cuvântul Lui, care vine cu norii și care cheamă neamurile de pe pământ la muntele Lui de cuvânt, pe care Și-l lasă în mijlocul neamului român, spre împărțire prin ucenici credincioși Lui.

Atâta iubire am izvorât Eu prin această trâmbiță a venirii Mele, de s-au mișcat toți cei din morminte bucurându-se de venirea Mea cuvânt pe pământ, fiindcă toți au așteptat acest timp pe care Eu l-am anunțat acum două mii de ani că va veni, și am spus: «Vine vremea să audă cei din morminte glasul Fiului lui Dumnezeu». Toți cei care de la începutul omului au adormit, toți au așteptat vremea în care am ajuns Eu cu tine, popor al acestei Scripturi, iar oamenii de pe pământ nu știu ce lucrez Eu azi în mijlocul tău, căci iată, împlinesc făgăduința cea făcută acum două mii de ani, și omul nu cunoaște vremea și semnele ei.

Hristos a înviat, poporul Meu! Mari și minunate sunt lucrările Mele în mijlocul tău, și cu care Mă vestesc mai întâi, că nu pot fi altfel lucrările lui Dumnezeu pe pământ. Când Eu Însumi vestesc în mijlocul tău salutul învierii Mele, cei din locuința morților scapă de orice urmă de durere, căci se mângâie la glasul Meu cel pentru ei, căci glasul Meu este cel mai așteptat de ei, cu mult, cu mult mai mult decât știu oamenii de pe pământ ce înseamnă acest glas ca să-l poată auzi apoi, ca să poată să creadă mai întâi, și să-l audă apoi. Din mijlocul tău însă glasul Meu se face auzit cu multul în locuința morților, și nu e bucurie în cer și pe pământ ca bucuria lor cea atât de mare, și nu e loc între cer și pământ în care Eu să fiu cunoscut și așteptat ca și la ei. Și iată, Eu, Domnul, Cel ce am înviat pentru fiecare om pe care moartea îl ține rob pe pământ și sub pământ, rostesc, pentru bucuria tuturor celor care se bucură cu dor și cu așteptare, rostesc pentru toți vestea învierii Mele: Hristos a înviat! Hristos a înviat! Hristos a înviat!

M-am făcut începătura învierii celor adormiți, odată cu moartea și cu învierea Mea, și am lucrat aceasta cu grabă, precum scrie în Scripturi, căci eram așteptat de cei ținuți în robia morții. Trei zile au fost pentru această răscumpărare, fiindcă Eu, Domnul, nu se putea să văd moartea și stricăciunea ei mai mult decât era scris în prooroci. Moartea Mea pe cruce avea cu ea învierea Mea pentru toți cei adormiți care Mă așteptau de Izbăvitor de la Tatăl, și pentru ucenicii Mei, care aveau să înțeleagă prin aceasta că Eu sunt trimisul Tatălui, Cel ce am făcut lumea cu cuvântul Lui cel de Mine rostit.

Și acum, omul cel zidit de mâna Mea bărbat și femeie, și toți urmașii lui, păcătoși sau sfinți, nevrednici sau drepți, toți cei necredincioși care în chip înfricoșător au fost înghițiți la potop și dați de vii locuinței morților, toți cei pomeniți, cele șapte veacuri de oameni care s-au născut pe pământ din om, aduc aceștia plecăciune înaintea Mea și înaintea poporului Meu în mijlocul căruia s-a rostit pomenire și rugăciune pentru iertarea păcatelor lor, și, cu dor dorind și cu jale plângând, ei așteaptă și cheamă de la Mine ultima clipă de după care ei vor fi răscumpărați cu trupurile lor spre veșnicie cu sfinții, prin iertarea cea de la Tatăl. Îi slobozim acum, iar ei, cu duhul ușurat, se apleacă, pentru ca apoi, după ce un pic vor mai zăbovi, să se scoale pentru nașterea din nou a toate, întru taina cerului cel nou și a pământului cel nou, taina vieții veșnice, taina nepricepută de omul care de șapte mii de ani moare fără să înțeleagă ce este cu viața lui cea de până la venirea Mea, și iarăși, apoi.

Iar Eu, Domnul, scriu în cartea Mea cu voi toate câte voi lucrați pentru învierea făpturii care suspinând așteaptă venirea Mea cea învietoare, căci înviind, va învia făptura. Amin, amin, amin.

O, fiilor, cel ce crede în Mine și în Tatăl, acela nu vine la judecată, căci are viață. Fiul are viață în Sine ca și Tatăl, și iată ceasul când cei din morminte aud glasul Fiului, iar cei care-l aud înviază. Și iarăși vine ceasul ca toți cei din locuința morților să se scoale la glasul Meu pentru judecata faptelor lor, și judecata cea de la Mine este dreaptă, pentru că nu voia Mea, ci voia Tatălui Care M-a trimis o fac, iar Tatăl mărturisește despre Mine. Amin.

în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, căci fără această pecete a numelui lui Dumnezeu pe fruntea celui ce crede, nimeni, nimeni, nimeni nu poate fi al lui Dumnezeu, și apoi cu Dumnezeu pe vecii. Amin.

Iar pentru cei ce au adormit fără această pecete, Eu, Domnul, v-am învățat pe voi să le rostiți iertarea și pocăința în locul lor, și pecetluirea cea cu numele Dumnezeului lui Avraam, Isaac și Iacov, care sunt vii precum Eu sunt, rostind peste toți cei din locuința morților credința și botezul cel în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov. Amin.

Toți cei din locuința morților vă așteaptă pe voi, cei din urmă. Toți cei de la Adam și până la voi vă așteaptă pe voi, că voi Mă aveți viu pe Mine în voi și între voi, și Eu sunt învierea și viața, precum i-am spus lui Marta că fratele ei, Lazăr, va învia atunci, după patru zile, și apoi la învierea cea de apoi când toate trupurile se vor ridica și vor mărturisi că Hristos a murit și a înviat pentru fiecare om, începând de la Adam, fiind Eu acum două mii de ani începătura învierii celor adormiți, și fiecare va sta la rândul cetei sale, și judecata se va face de Mine și de voi, cei miloși ai Mei, când prin voi rostesc și voi rosti învierea morților. Amin.

Mai înainte de a Mă face Eu Fiul Omului, Iov a zis: «Eu știu că Răscumpărătorul meu este viu și că El iarăși va ridica din pulbere această piele a mea care se destramă, și afară de trupul meu Îl voi vedea pe El, și ochii mei Îl vor privi, și de dorul acesta tânjesc în mine măruntaiele mele». O, cât de drept a fost el cu Mine și cât de mult și de adevărat M-a mărturisit, iar Eu l-am ridicat pe el iarăși și i-am făcut iar trup, și a văzut Iov slava Mea cu ochii lui, cu trupul lui cel nou făcut, și apoi și-a luat înapoi cinstea și slava pe care o avea din mâna Mea prin dreptatea lui, căci îl iubeam și Mă mândream cu el în cer și pe pământ, și după ce l-am destrămat, l-am înviat, căci dorul acesta se mistuia în el. Dar omul nu mai are dor de învierea lui, nu mai are credință că Eu sunt și nu trec, și vin mergând așa cum Daniel proorocul a spus de Mine: «Fiul Omului, Care vine pe norii cerului și a Cărui stăpânire este veșnică și nu trece, iar împărăția Lui nu va fi nimicită niciodată, și sfinții Celui Preaînalt o vor ține în stăpânire în veci și în vecii vecilor». Amin.

O, poporul Meu, sunt deasupra ta în văzduh cu sfinții împărăției Mele, căci ei au avut-o în stăpânire pe pământ, fiindcă M-au iubit, și o au și în cer, în cele ce nu se văd, și o țin în stăpânire în veci și în vecii vecilor. Amin.

O, cum să fac să-i trezesc omului mintea și ca să-și vină în fire omul? El pomenește pe pământ în vreme de necaz și de durere mulțime de sfinți pe care el îi știe în cer și care de pe pământ au fost sfinți. Omul când se roagă la sfinți, el mărturisește învierea morților și credința lui în înviere, căci sfinții au fost toți oameni pe pământ. Până și Eu, Domnul, M-am făcut om pe pământ, din om, și am mărturisit învierea morților, căci de aceea am venit între oameni văzut.

Iată, este înviere, și sfinții o stăpânesc pe ea bucurându-se în văzduhul de deasupra voastră când voi faceți pomenire celor ce au venit la Mine și celor din locuința morților, care așteaptă ziua și lumina facerii din care ei au căzut prin omul cel zidit de mâna Mea și care a murit, și apoi el a văzut pe Dumnezeu, și de atunci așteaptă omul învierea și veacul care este sub stăpânirea Tatălui în veci și în vecii vecilor, care sunt și nu trec; nu trec ca omul, căci nu vremea trece, ci omul trece. Eu însă v-am așezat pe voi pe pământ credincioși ai învierii morților și vă învăț să lucrați cu Mine salvarea făpturii căzute din viață și scoaterea omului din locuința morților pe care el și-a zidit-o smulgându-se din Mine.

O, fiilor, nu va fi venirea Domnului, ci va fi venirea omului, învierea omului, căci Domnul este, și îl așteaptă pe om să vină. Amin. Mai întâi este învierea morților, și apoi Eu, cu slava arătării Mele din nori, așa precum am lucrat de M-am înălțat pe nor din ochii celor ce Mă priveau întrebându-Mă de împărăția lui Israel. Eu aveam de desăvârșit pe pământ împărăția Mea, nu pe a lui Israel, dar ei neînțelegând pe Dumnezeu nu au priceput taina împărăției Mele până ce nu a venit peste ei Duhul Sfânt, Care a mărturisit prin ei împărăția Mea peste pământ.

O, e mare bucurie, e mare sărbătoare între cei ce așteaptă în locuința morților! O, e mare bucurie pe sfinții care așteaptă de la Mine răsplata iubirii lor de Dumnezeu! Binecuvântată să fie la voi pomenirea celor ce așteaptă așteptându-vă pe voi să le rostiți scularea pe care toți păcătoșii o vor rosti, darămite cei ce cred grăbind ziua Mea! Se vor duce păcătoșii la morminte și vor zice: «Ieșiți, voi, cei din morminte, ca să intrăm noi, cei care nu mai putem purta mânia lui Dumnezeu!», dar cei credincioși învierii morților care va fi mai înainte de arătarea Mea pe nori, vor rosti învierea lor și se vor scula cei adormiți și vor învia, și această Scriptură este de lucrat, ca să mărturisească apoi cei adormiți care se vor îmbrăca în trup vestind lucrarea cuvântului Meu, glasul Fiului lui Dumnezeu, auzit de cei din morminte ca să se scoale ei la glasul Lui, după cum este scris în Scripturile Mele despre învierea morților și despre viața cea de după învierea lor, viața veacului ce va să fie. Amin.

– Iar noi, Doamne Dumnezeule, Dumnezeul celor vii, înviază-ne, că Tu ești începătura învierii noastre, și într-un glas Te strigăm: strigă-ne afară! Și Te vom asculta. Amin, amin, amin.

– O, această Scriptură o am de împlinit de acum, și vă voi scoate pe voi din mormintele voastre și vă voi da înapoi viața și veți cânta cântarea învierii voastre și slava Domnului, Care scoală pe cei din morminte, ca să Se odihnească El apoi de suspin și să Se bucure de întoarcerea omului, de venirea omului, căci nu Eu, ci omul trebuie să vină. Amin.

O, Ierusalime al cuvântului Meu care se aude de cei din morminte! Nu Eu trebuie să vin, ci omul să vină, și această lucrare trebuie s-o lucrez Eu cu tine între cer și pământ, căci vremea nu trece, ci vine, și este, și îl așteaptă pe om să vină, iar Eu îi poruncesc lui: să vină! Să vină omul la Dumnezeu! Amin, amin, amin.