6.1. Viaţa poporului cel nou ales: sfinţenia, temelia vieţii creştine

Te binecuvintez cu duhul sfințeniei și al curățeniei de duh și de suflet și de trup, și aceasta să-ți fie lucrarea, iar cei din mijlocul tău călăuză a Mea peste tine, să lucreze cu Mine peste tine și să te așeze în această binecuvântare. Amin. Eu sunt Cel sfânt, și Mă dau celor sfinți în cer și pe pământ, și voi veni curând din nou cuvânt peste tine și îți voi vorbi despre taina aceasta, taina sfinților Mei. Amin.

Duhul sfințeniei și al curățeniei de duh și de suflet și de trup va fi să-l învețe toți cei ce vor iubi viața cea de veci așa cum au iubit-o sfinții cu care Eu azi cobor la tine în slava cuvântului Meu cel de peste tine, Ierusalime. Acest duh să-l ai mereu proaspăt înaintea Mea, nu înaintea ta, nu înaintea omului, că nu tu și nici omul, ci Eu te voi slăvi cu slava Mea, ca să Mă bucur Eu pentru viața ta. Învață-te să știi bine să stai înaintea Mea cu duhul tău, ca să pun Eu și nu tu, să pun Eu în duhul tău duh dătător de viață prin școala Mea de peste tine, și la care te voiesc neadormit și iubitor și silitor la învățat, ca să te pot pregăti pentru tot ce voi avea Eu de lucrat prin tine, poporul Meu, că vreau să-Mi măresc numărul celor ce vor învăța să lucreze ca Mine și în numele Meu cu trimitere, că iată, Mă uit pe pământ și mulți dau să vorbească peste alții în numele acestei lucrări. Numai că Eu, Domnul, am porțile Mele prin care Israel iese și intră la Mine, și prin care trimisul Meu se duce și vine, și prin care omul aude de la Mine ca să vină sau ca să nu vină, după cum Eu voiesc, după cum Eu îl văd pe om. Amin.

Tatăl Meu și mama Mea au lucrat peste tine, poporul Meu. M-au rugat pentru tine, fiule, iar Eu te rog pe tine să ai dragoste și s-o înveți pe dinafară, căci cine n-o are pe ea, este slut, este urât. Eu însă te-am numit pe tine copil frumos, iar azi te învăț că frumosul cel din afară este cel dinăuntrul tău, este ființa ta cea dinăuntru. Te-am învățat prin cei din grădină să Mă iubești înăuntrul Meu, precum Eu te iubesc înăuntrul tău când te iubesc. Te-am învățat să-l iubești pe omul cel dinăuntru când vă iubiți unii pe alții, căci așa iubesc fiii cerului. Iubirea care nu vatămă, așa te învăț Eu să fie iubirea ta, Ierusalime. Mama Mea s-a născut pe pământ numai pentru Mine. Tot așa să fii și tu, poporul Meu, și să-Mi știi durerea și bucuria precum le-a știut mama Mea în Mine și precum le-am știut Eu în ea. Să nu te uiți la omul cel din afară, că tu ești fiul cerului pe pământ. Frumusețea copilului sfânt este înăuntru, iar când ea iese în afară, ea sfințește și nu vatămă, precum am sfințit-o Eu pe Maria Magdalena prin omul Meu cel dinăuntru, căci Eu o iubeam pe ea înăuntrul ei, iar iubirea Mea este sfântă, și ea nu moare niciodată.

Te-am învățat și mereu te îndemn să stai în duh de biserică, în duh curat, care dă duh cu multul. Te îndemn mereu să stai în ascultare și să nu te temi când Eu îți grăiesc. O, nu te teme, ci ascultă, poporul Meu. Amin. Să asculți ce te învăț Eu, și să ai grijă mereu să fii copil frumos, copil ușor, gata de zbor, copil plăcut să fii. Fața ta să fie blândă, ca și inima ta. Smerenia ta să fie dulce, ca și fapta ei. Cuvântul tău să treacă prin Mine când îl rostești, și apoi prin fratele tău. Aceasta este ruga Mea înaintea ta, poporul Meu. Și cuvântul de iubire, și cel de zidire, și cel de mustrare, și cel de mângâiere pe care-l dai, să treacă prin Mine când îl rostești, ca să te poți purta cu fratele tău ca și cu Mine, poporul Meu. Aceasta este ruga Mea înaintea ta. Să fie spre folosul Meu toate ale tale, iar omul tău cel dinăuntru să semene cu Mine, fiule, și nu uita să Mă asculți. Amin. Cel ce Mă ascultă nu se teme. O, nu te teme tu când Domnul îți grăiește. Cuvântul Meu te învață, nu te judecă, nu te pedepsește, ci te crește și te vrea, că tu ești poporul Meu cel ales, din zilele acestea, și lumea îți spune mândru, dar nu tu, ci Eu te-am ales, și Eu spun aceasta, nu spui tu. Amin.

O, lumea se teme de tine, poporul Meu. Cel ce păcătuiește împotriva Mea se teme de tine, că tu ești cel ales de Mine din lume pentru judecata făpturii și ca să vadă tot omul că nu vrea să fie cu Mine. Tu ești mic, dar ești puternic, și lumea se teme de tine. Eu însă te-am făcut lumină pentru lume, și îi voi îmbia pe toți spre frumusețea ta, poporul Meu. Frumusețea copilului sfânt va fi lumina lumii curând, curând. învață această virtute, Ierusalime, și mereu s-o înveți, și mereu să stai în ea, că iar îți spun: frumusețea copilului sfânt va fi în curând lumina lumii, și mulți vor veni de la întuneric la lumină și vor dori frumusețea ta și vor lua din ea și vor asculta de cuvântul venirii Mele, care-i îmbracă în slava lui pe cei ce Mă așteaptă cu nădejde, crezând în dragostea ce va să fie pentru fiii veciei. Amin.

Numai viața duhovnicească îmbogățește pe om și pe Dumnezeu, căci ea îi dă omului sfințenia și paza ei, și omul se dă Mie cu cele din zi și cu cele din noapte ale lucrării lui duhovnicești. Acela îndulcește cerul în el, căci cerul se îndulcește în cel duhovnicesc și se face lumină peste pământ din om. Lucrarea duhovnicească este cea mai dulce trăire a omului, cea mai mângâioasă viață, căci mintea omului este cu cele sfinte, cu cele mari și dulci pentru suflet, iar sufletul poate, căci el este viața cea din trup. Amin.

Lecția vieții veșnice este Duhul Sfânt stând în mintea omului care s-a dat Mie. Când Duhul Sfânt stă din lucru în mintea omului, când El Își vede locul din om amenințat, atunci îngerul omului plânge, căci mintea omului se face duh rău, care-L gonește pe Dumnezeu din om. Mintea omului îl cade pe om ori prin desfrânare, ori prin semeția care poartă în ea părerea de sine a omului.

O, popor al cuvântului Duhului Sfânt, Care vine peste pământ în vremea aceasta, o, Israele român, te-am făcut neam sfânt în mijlocul neamului omenesc, că fără om sfânt și fără popor sfânt nu se putea să-Mi croiesc peste pământ vestea acestei vremi de nou Ierusalim coborât din cer în mijlocul neamului omenesc. Cuvântul Meu a coborât din cer și s-a făcut trup în vremea aceasta. Cuvântul Meu te-a născut din cer și te-a făcut popor de fii ai cuvântului Meu, și ești trupul cuvântului Meu cel împlinit, poporule Ierusalime, popor ales din neamul român ca să fii de mântuire neamului omenesc. Tu ești poporul Duhului Sfânt din vremea aceasta, și de deasupra ta Eu cuvintez pentru tot neamul omenesc, ca să se scoale spre viață veșnică sau spre osândă veșnică. Trec prin mijlocul tău cu cuvântul Meu, poporul Meu, și Mă duc spre neamuri, că tu ești cale a Mea de la cer la pământ. Trec cu Duhul Sfânt, grăiesc cuvânt de Duh Sfânt peste neamul omenesc, căci Duhul Sfânt este Dumnezeu.

Mireasă este numai cea care are mire, iar mire pe pământ nu este nicăieri, fiilor. Mire este numai Unul, căci Tatăl Împăratul are numai un singur Fiu, Care este Unul născut. Mireasă este cea care are mire. Mireasă este Verginica, fiilor. Ea a fost îmbrăcată mireasă din porunca Mea, dar ea a rămas îmbrăcată cu podoaba aceasta, ea a rămas fecioară, cu port sfânt pe pământ. Mireasă a fost cea de la nunta din Cana Galileii, care a rămas îmbrăcată în fecioară pe vecii, fiilor. Mireasă a fost ginerele de la Cana Galileii, că a rămas îmbrăcat în feciorie pe vecii și care a mers după Miel, după Mire, oriunde a voit Mirele. Mireasă îmbrăcată în alb au fost toți apostolii Mei, care au rămas în haina curățeniei cu care i-a îmbrăcat Mirele Care i-a pețit pe ei. Mireasă ești tu, Israele care ai venit să fii sub haina cea albă de mireasă, și care ai rămas în ea înaintea Mea. Mireasă va fi tot cel ce se naște din cuvânt și va rămâne cuprins în voalul cuvântului, în albul cuvântului care s-a făcut izvor de haină albă pentru Israel.

În ordinea lucrării de fameni, sunt fameni născuți așa din pântecele mamei lor, și sunt alți fameni făcuți de oameni să fie fameni, dar sunt fameni, măi copii, care din dragoste de sfințenie de fire și de trup s-au făcut pe ei înșiși fameni, pentru ca să aibă în ei tronul împărăției cerurilor. Aceștia din urmă sunt adevărații monahi, după vorba care se tâlcuiește în biserica de azi, cu viață de famen. Acest fel de oameni, și dintre bărbați și dintre femei, sunt și vor fi mulți laolaltă, și sunt mulți laolaltă bărbați și femei, așa cum a fost întru început dintru unul. Că monahul de azi care pleacă dintre oameni ca să ducă viață de famen, acela este în luptă cu firea, de vreme ce se pitește și pleacă din calea ispitei trupești, și acela nu s-a făcut mai întâi famen, și este pe cale de a se lupta să fie găsit famen. Dar cel care se face pe el însuși famen pentru ca să fie locaș al împărăției cerești cea dintru început, această taină este altceva, măi copii ai poporului Meu, căci această lucrare este calea și viața în care trebuie să te așez Eu pe tine, tată, ca să fii tu popor cu trupuri cerești, ca la început când era bărbat și femeie dintr-unul. Eu aș voi să poți purta de acum taina aceasta pe care am să ți-o spun de mult, pe care ți-am spus-o demult, dar n-ai putut-o purta întru tot înțelesul ei cel tainic și adânc înfipt în veacurile cerurilor, căci rădăcina acestei taine își are firul ei întru început când omul era în Eden și când din bărbat a luat Domnul pe femeie, și a făcut Domnul bărbat și femeie într-un singur trup, de vreme ce dintr-un trup a făcut două trupuri. Mâna lui Dumnezeu a făcut două trupuri dintr-un singur trup, bărbat și femeie numindu-se acest trup.