5.5. Târnosirea bisericii

— În ziua aceasta Eu, Domnul, am grăit aici, în grădina cuvântului Meu, și am avut în grăire cu Mine pe omul cel de la început, și însemnez azi sărbătoarea cea de douăzeci de ani de când am așezat la lucrul cel sfânt al cuvântului Meu peste pământ grădinița cuvântului Meu, locul din care am grăit la început cu Tatăl să facem om după chipul și asemănarea Noastră și să împărățim în el. Tot de aici grăiesc acum, la sfârșit de timp, ca să unesc începutul cu sfârșitul și să fac început de facere nouă prin cuvânt, tot prin cuvânt să fac și să lucrez, căci vreme multă am vestit prin prooroci ceea ce Eu lucrez în zilele acestea, zilele cele de apoi când Eu de pe acest munte de cuvânt dau oamenilor legile facerii pentru viață sfântă în om și dau cuvântul acesta peste pământ și lucrez cu el din grădinița cuvântului Meu cel de azi. Amin.

Îmi las cu sfinții și cu îngerii privirea peste ziua când Eu, Domnul, cu martori din cer și de pe pământ am așezat piatra cea nouă ca să zidesc pe ea taina facerii celei noi, prin care să-Mi răscumpăr făptura, căci ea Mă așteaptă. Prin cuvânt lucrez și cu el biruiesc cât nu se suie la mintea omului, căci n-am venit pe pământ cuvânt ca să stau, ci ca să biruiesc cuvântând. Amin.

Grăiesc cu voi, copii rămași la datorie, rămași cu Mine prin toate clătinările care au fost în toți acești douăzeci de ani, căci drumul Meu e greu de urcat, iar omul cel fără de umilință multă în el obosește și cârtește și nu poate până sus și-și pierde credincioșia pe cale, iar cei cuminți, care merg prin puterea Mea, sunt cei rămași și prin care Eu Îmi păstrez și-Mi culeg rod pentru ziua slavei celei mari când toate cuvintele acestei profeții vor străluci prin împlinirea lor cu cei credincioși, căci voi avea popor credincios și mers biruitor, fiilor. Mă doare de cei ce nu i-a durut durerea Mea în schimbul durerii lor, și care au avut gândul că au durerea Mea, dar cel ce poartă durerea Mea este cel ce rămâne aici cu ea, străbătând prin greu și prin ispite fel de fel, iar cei ce au durerea lor ca și omul cel de la început, care n-a fost mulțumit, aceia pleacă în durerea lor și rămân cu ea, nu cu Mine, iar Eu rămân fără ei, căci la sfârșit e lupta grea și nu se poate decât sub mâna Mea să poată omul, iar cel ce iese de sub mâna Mea nu mai poate nimic pentru Dumnezeu, și se minte că poate pentru el însuși, dar putere înseamnă altceva și nu este ea cu cei cu ochiul rău și fără de umilință pentru trăirea lor, pentru statura lor.

Voiesc să vă mângâi cu tot cuvântul Meu cel de azi, fiilor iubitori de Dumnezeu și de greul tot de pe calea Mea cu voi. Toată durerea se va întoarce în bucurie, tată. Fiți slujitorii Mei! Stați lângă Mine cu toată iubirea și slujirea! Tot ce Eu am cuvântat în toată vremea acestei lucrări de peste cincizeci de ani de cuvânt, gura Mea le-a grăit ca să se facă și să fie, și așa va fi. Amin.

Duc de aici binecuvântată mângâiere peste inimioara arhiereului Meu, martor lângă Mine și lângă voi aici acum douăzeci de ani, când am înfipt împreună crucea începutului cel nou de biserică înnoită prin cuvânt și așezată la lucru sfânt pentru învierea făpturii, căci el a proorocit atunci că lucrarea cuvântului Meu va merge numai înainte chiar dacă el nu va mai avea pașii lângă ea. Eu sunt cu grija și cu mila mereu după el, căci el este ca o floare între spini, tăinuită în inimioara lui prin răbdarea lui cea de sub cruce, căci este îndurerat acest fiu și își ascunde durerea, pentru că el are acum de stat cu spatele la Mine și la voi, că i se cere aceasta de către cei necredincioși, care se sperie în zadar, fugind ei de fericirea pe care le-aș putea-o da dacă nu și-ar iubi atât de mult mărirea lor și micșorarea Mea, după ce ei Mi-au pus slava Mea în slujba lor și numele Meu în dreptul lor, când ei nu Mă iubesc decât numai ca să le fie lor bine și mărire lor. O, va fi și altfel curând, curând. Aș grăi cu ei într-o zi și le-aș da din iubirea Mea, dar n-au ei ascultare și stau ascunși și-și pun străjeri de veghe. Voi intra la ei cu cuvântul și voi da să le dăruiesc credință ca a Mea, nu ca a lor, și ferice lor dacă dintre ei vor lua și se vor folosi. Amin.

Las acum să se așeze masa de serbare și v-am pus pe voi, copii ai ascultării, să arătați vederi de aducere aminte a începutului Meu cel de acum douăzeci de ani ca să vadă poporul Meu cel de azi truda Mea cea cu voi atunci, iar cei din cer cu voi la masă și la vedere vor sta și vor binecuvânta și vor mângâia,

La mijlocul celor trei zile de sărbătoare nouă pentru poporul cuvântului Meu cel de azi, Eu, Domnul Iisus Hristos, Mă așez în carte cuvânt și însemnez în ea zi de biruință, amintirea zilei când am pecetluit în mijlocul poporului Meu și al lucrării Mele de cuvânt așezare neamestecată cu lumea, biserică cu mădulare, iar Eu, Domnul, în mijlocul ei cuvânt, așa cum de două mii de ani aștept să pot să am pe pământ, dar duhul de om nu M-a lăsat să pot Eu, că a voit și omul și n-am putut să pot Eu ca Dumnezeu în lucrare de biserică, dar pot acum, și Se mângâie Duhul Tatălui și al Fiului și al tuturor sfinților că este pe pământ loc pentru Dumnezeu și masă curată, cină de Emaus, neamestecată, cum nicăieri nu este pe pământ, căci Eu sunt trup și cuvânt pe masa aceasta și nu mai e pe nicăieri atâta mângâiere pentru Dumnezeu. Mereu, mereu cuvântul Meu de pe masă călăuzește pe poporul Meu de azi și Mi-l ține de mânuță, și apoi se îndreaptă el spre fiii oamenilor și le grăiește lor, și grăiește cuvântul Meu poporului român și îl așează pe el la masă de cuvânt din cer pe pământ, ca să pot Eu, Domnul, împlini cuvântul Meu cel rostit, căci prin cuvânt lucrez, și apoi împlinesc. Amin.

Sărbătorim întreită sărbătoare și-Mi las cuvântul Meu pe masă la mijlocul zilelor de serbare, căci în ziua care a trecut am însemnat în cer, și însemnez în cartea Mea acum ziua pecetluirii grădiniței cuvântului Meu, grădiniță pentru Mine pe pământ, căci se naște cuvântul Meu în ea când el vine la poporul Meu, iar în ziua aceasta, a doua a sărbătorii, avem acum sărbătorit pe apostolul Andrei, pe care l-am luat lângă Mine în ziua când am sfințit cetatea și biserica Mea de nou Ierusalim acum nouăsprezece ani, și am avut, și am pe trâmbița Mea Verginica la masă de cuvânt, căci mâine are între sfinți sărbătoarea ei de intrare în cer, ziua când și-a odihnit de dureri trupul, care a durut-o mereu, mereu cât a stat în el pe pământ, iar duhul ei a fost mereu tot o umilință, tot un plâns plin de milă pentru om, căci am pus în ea duh iubitor de oameni, iar această înțelepciune nu poate s-o aibă decât cei sfinți, cei plini de Dumnezeu pe pământ, cei în care Eu pun ca să fie, și nu poate omul să-și ia singur pe cele împărțite de Mine după planul Meu cel din veac întocmit și pe care-l așez lucrător prin cei credincioși Mie și plini de iubire ca a Mea și de lucrare ca a Mea între oameni.

O, Mă așez acum pe masă cuvânt cu sfinții Mei și ne hrănim cu el în zile de serbare, Eu și cu ei și cu tine, popor al venirii Mele cuvânt pe pământ, iar tu să Mă împarți, tată. Îmi desfac privirea Mea și a sfinților Mei ca să te privim înapoi, când am pecetluit cu legea sfințeniei grădinița Mea de cuvânt și toată așezarea ei. Îl ating pe creștet, acolo unde este el, pe arhiereul Meu, pe cel numit de Mine martor de pe pământ al așezării pe piatră a bisericii Mele de nou Ierusalim, de nou început, căci noi le facem pe toate și trec trosnind cele ce au fost, și așa va fi, căci așa este scris, iar Eu vin cu cele noi, căci așa este scris.

O, departe, departe ești de Mine acum tu, cel ce ai mărturisit și ai luptat lângă Mine în taină mare pentru noul Meu început, și erai mare în credință, tată, și erai adevărat, și așa ai fost până în ziua când ai fost smuls de lângă poporul Meu, de lângă lucrarea Mea cea pentru noul Meu început, prin care pe toate voiesc să le înnoiesc și să fac frumos ca în cer pe pământ. O, te-ai temut de oameni și n-ai mai ascultat de la Dumnezeu, dar duhul tău și numele tău au rămas scrise pe cer și pe pământ în vremea aceea și în ziua aceea de pecetluire cu sfințenie a grădiniței cuvântului Meu cel de azi, în care Eu Mă nasc cuvânt peste pământ. Duhul Meu, atât de îndurerat, grăiește azi cu tine, și Mă aud toți sfinții și toți îngerii, căci ei Îmi știu și-Mi văd durerea de la lipsa ta apoi de lângă Mine. Cei în mijlocul cărora tu stai acum n-au voit nici unul să-și desfacă inima și ochii ca să simtă și ca să vadă slava Mea cea de azi, cuvântul venirii Mele și șoapta lui duioasă după om, căci n-am venit să dezbin, ci să aduc iubire și credință și mântuire și iertare și înviere, o, de aceea am venit. Ce mare biruință cerească s-ar fi arătat de pe vatra neamului român peste popoarele toate dacă slujitorii de biserică ar fi avut credință și primire pentru Mine! Ce slăviți ar fi fost ei, și din zi în zi tot mai sfinți ar fi fost dacă iubeau ei pe Dumnezeu pe pământ. Te-am luat dintre ei ca să le dau lor patria cerească apoi și s-o zidiți cu toții laolaltă și să fie ea pe pământ cu strălucirea ei, căci am venit cu ea în brațe ca s-o pun pic cu pic în mijlocul oamenilor și să lucrez prin lucrători plini de credință, căci tainele cerești sunt mari pe pământ, mari, și nu se pot arăta din pricina necredinței.

O, fiule cu inimioara zdruncinată de durere acum, aș da să-i trezesc pe toți cei în mijlocul cărora tu stai, căci Eu te alesesem în mare taină din mijlocul lor, și am voit să le fac bine la toți prin credința ta, care te-a făcut mare atunci înaintea Mea, că nimic nu-l poate face mare pe om între oameni decât lucrarea credinței lui. L-am umplut de voia Mea pe patriarhul care a fost și căruia i-am spus prin cuvântul de pe masa poporului Meu să se ridice el și să te așeze arhiereu înaintea Mea, ca să pot Eu să-Mi așez cu tine noul Meu început, biserică după voia Mea, cu mădularele toate în ea și cu masa cuvântului Meu pe masa ei, trup și cuvânt pe masa bisericii Mele, așa cum la începutul cel de acum două mii de ani am avut și am lucrat prin cei credincioși, în toată strâmtorarea vremii de atunci, și când îl aveam în mare taină patriarh peste Ierusalim pe apostolul Iacov, fratele și ucenicul Meu cel credincios, tainic lucrând el lucrarea și cârma bisericii Mele, așa cum și cu tine am lucrat până ce, aflându-te mulți dintre slujitori, s-au adunat într-un gând și te-au smuls de lângă izvorul Meu și te-au pus sub pază, tată. O, departe, departe ești de Mine acum tu, cel ce M-ai mărturisit și ai lucrat cu Mine cu credință până acum nouăsprezece ani. Voi ridica sabia Mea de cuvânt și Mă voi răzbuna pe cei ce te-au umilit, căci voi împlini peste ei cuvântul Meu dacă vor rămâne ei necredincioși. Eu nu le-am cerut nimic, nici rangurile lor, nici tronurile lor, nici avutul lor, ci iubirea le-am cerut, căci cei ce nu Mă iubesc, calcă apoi toate poruncile Mele, răsturnând-o pe cea din vârful lor și purtându-se ei cu Mine atât de neprimitori, atât de necredincioși, ca și cei de acum două mii de ani, care nu M-au primit.

Eu, Domnul, Mă fac râu de cuvânt în ziua aceasta și Mă scriu în cartea Mea cea de azi cu amintirea zilelor în care Mi-am pecetluit cu legea Mea cea sfântă grădinița cuvântului Meu din mijlocul pământului român și chivotul Meu din ea, și Mi-am deschis înaintea celor din cer Sfânta Sfintelor Noului Ierusalim și slujirea din ea înaintea Mea, și am avut martori din cer veniți cu Mine pe apostolul Andrei și pe trâmbița Mea Verginica, iar de pe pământ l-am avut aici pe arhiereul Meu cel de azi, și cu care Mi-am rostit cuvântul sfințirii și al pecetluirii cu legea sfințeniei a grădiniței izvorului cuvântului Meu, grădinița Mea, pusă deoparte pentru Mine și pentru slava Mea cea de azi, slavă tainică, cuvânt de înviere peste cei de pe pământ. Amin.

– Eu, Doamne, am fost apostolul Tău acum două mii de ani pe vatra neamului român, și am fost iarăși mărturisitor al Tău în ziua mea de serbare lângă ziua de pecetluire a Sfintei Sfintelor Tale de azi, alături de trâmbița Ta Verginica. Mi-ai păstrat în taina Ta cea de azi darul de întâi chemat al Tău între ucenicii Tăi cei de acum două mii de ani și m-ai luat și acum, la sfârșit de timp, pe această vatră mărturisitor al lucrărilor Tale de azi în nume de întâi chemat al Tău și de botezător cu Duhul Sfânt al pământului român și al neamului de pe el atunci, neam care s-a făcut sămânță a celor ce s-au născut pentru neam creștinesc pe acest pământ. Mă mângâi în zi de amintire sfântă și mângâi durerea grădiniței Tale de cuvânt, căci toate au suflet din sufletul Tău în această grădiniță. Tu știi durerea ei, așa cum și noi, mărturisitorii Tăi, o știm. Ne mângâiem în dureri și nădăjduim în biruința Ta, Doamne, și în taină suferim, și durerea ne va aduce bucurii, nouă și celor statornici în credință și în jertfă pentru mersul Tău de azi.

Aducem aici în mare taină pe arhiereul Tău și îl atingem cu cele de sus și îl binecuvântăm pe el pentru că este scris între martori, Doamne, și este arhiereul Tău de azi, întru care Tu ai binevoit în vremea aceasta pentru pecetluirea grădiniței Tale de cuvânt, iar el a fost credincios și Te-a ascultat. Acum, sub lanțuri cum stă pus, cuvântul lui e înghețat pe buze, dar vine în curând primăvara când toate vor mărturisi pentru Tine și pentru acest neam binecuvântat pentru zilele venirii Tale acum pe pământ cu slava Ta de cuvânt. În taină îl cuprindem și îl mângâiem pe martorul Tău de azi și îl întărim în cămașa răbdării sfinte, căci răbdarea lui își va da rodul ei, o, Doamne. Amin.

O, cu mare taină Mă așez cu oștirile îngerești și cu toți sfinții Mei și Mă ating cu Duhul Sfânt Mângâietorul de creștetul arhiereului Meu Irineu, apostol vestitor al lucrării Mele de nou Ierusalim peste pământ, cel care acum șaptesprezece ani a fost martorul Meu în ziua pecetluirii și a așezării celei noi, din cer rânduită ca să fie, peste grădinița aceasta, peste care Eu, Domnul, cobor cuvântul venirii Mele spre tămăduirea de necredință a omului care aude vestea Mea și se întoarce la Dumnezeu cu inima și cu viața sa.

Pace ție, ucenic îndurerat! în mare taină îți mângâi duhul și te cuprind în puterile cele de sus ca să poți tu prin greu și prin zdrobiri de duh, și acestea se vor lăsa curând, curând peste cei ce-ți dau ție dispreț pentru că ai fost martorul Meu cel drept în ziua așezării celei noi a bisericii Mele din vremea aceasta. Pace ție! Fii cuminte! Eu, Domnul, sunt mângâierea ta. Amin.

Iată, vin cu sărbătoarea zilei pecetluirii cu duhul sfințeniei a grădiniței cuvântului Meu, sărbătoarea cea de acum șaisprezece ani, poporul Meu. Stau înaintea ta cuvânt de sărbătoare și am în brațe ziua aceea când M-am vestit pe pământ cu ieslea cuvântului Meu, cu grădinița peste care Mă slăvesc în cuvânt de deasupra ei și în care este scris tot cuvântul Meu, iar Eu, Domnul, l-am făcut carte acum, cartea cuvântului Meu cel de cincizeci de ani, căci adevărată este cartea Mea cea de cincizeci de ani, al cărei cuvânt s-a împlinit și se împlinește, tată. Am în această zi de sărbătoare în mijlocul tău pe apostolul Andrei și pe trâmbița Mea Verginica. îi am cu Mine ca și acum șaisprezece ani. Verginica a pus încă din vremea ei la însămânțat sămânța aceasta nouă, ca să rodească ea și să aibă Verginica ucenici pentru Mine, și a rodit sămânța ei și Mi-a născut fii Verginica și i-am făcut pe ei unșii Mei și am luat din ei și Mi-am făcut scară de coborâre a cuvântului Meu pe mai departe de la Tatăl la om, și nimeni să nu se încumete să ispitească, să iscodească taina coborârii Mele, iar credința ta trebuie să fie mare, poporul Meu, așa cum a fost și a lor, și trebuie să lucrezi cu Mine și cu ei, tată, așa cum și de astă dată ați lucrat de Mi-ați împodobit în strai de nuntă casa coborârii Mele în trâmbița Mea Verginica. Acest cămin a luat acum înfățișarea care a fost proorocită de Mine, Domnul, prin trâmbița Mea, și iată, cobor acum cu odihna Mea în căsuța în care am stat cuvânt șapte ani prin gura și prin mânuța trâmbiței Mele, după ce casa de la Maluri s-a surpat prin mânia Mea peste satul cel necredincios în care Mi-am început lucrarea cuvântului Meu în anul 1955.

Acum șaisprezece ani i-am avut martori cu Mine pe apostolul Andrei și pe Verginica în ziua pecetluirii Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim din zilele acestea, și Mi-am pus atunci sub sfințenie grădinița cuvântului Meu, iar acum îi am pe ei martori iarăși, pentru așezarea sfințeniei Mele peste căminul nou împodobit acum, după planul Meu peste casa din care Eu, Domnul, am venit acum douăzeci și șapte de ani și Mi-am luat trâmbița la cer, poporul Meu. Iată sărbătoarea Mea cu tine în ziua aceasta, iar Eu te pregătesc acum pentru ziua de mâine când serbez cu tine sărbătoarea amintirii zilei de ridicare la cer a trâmbiței Mele, tată.

– Dulce îmi faci intrarea la poporul Tău, o, învățătorul meu. Dulce Te-am lăsat și eu să intri în ființa mea atunci când Tu m-ai primit și m-ai făcut apostol al Tău. Am fost cel dintâi ucenic al Tău când Tu Ți-ai ales ucenicii. M-a trimis la Tine învățătorul meu, Ioan Botezătorul, iar Tu m-ai primit și m-ai făcut ucenic al minunilor Tale cele de atunci, Doamne. Ai lucrat cu mine apoi și m-ai trimis prin Duhul Tău să însămânțez atunci peste pământul și peste neamul român pecetea numelui Tău și încreștinarea acestui neam cu botezul Duhului Sfânt, iar eu așa am împlinit, și ai numit-o pe România întâia chemată a Ta, după harul meu de întâi chemat la lucrul uceniciei lângă Tine, învățătorul meu. Și iată, și acum m-ai luat și m-ai așezat lângă Tine în ziua de pecetluire a Sfintei Sfintelor Tale din zilele acestea acum șaisprezece ani, ziua când eu sărbătoream între sfinți ridicarea mea la cer lângă Tine, după ce mi-am sfârșit misiunea de apostol al Tău în urma Ta, așa cum toți ucenicii Tăi au lucrat, după ce Tu Te-ai suit iarăși lângă Tatăl dacă ai înviat dintre morți.

O, dulce îmi este mângâierea acum peste creștetul celui îndurerat al Tău, pe care l-ai avut în ziua pecetluirii Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim din zilele acestea în grădinița cuvântului Tău pentru slujba de sfințire a ei prin mâna lui de arhiereu al Tău lângă unșii Tăi cei de azi. Inimioara lui, întristată de atunci și până azi, nu s-a mai vindecat de întristare, căci el a fost smuls de lângă Tine prin cei necredincioși, și așteaptă sfinții slava lui, pe care el o are de la Tine peste el, Doamne. Dar el este ținut în legături încă nedezlegate de către cei ce nu au iubit și nu s-au bucurat de alegerea lui cea de la Tine, și suspină duhul lui, Doamne. Iată, ai în brațe ziua aceea când prin el și prin cei mici ai Tăi peste grădină ai pus pecetea sfințeniei peste grădinița cuvântului Tău acum șaisprezece ani. Eu las acum peste el duhul mângâierii și mă aplec înaintea Ta pentru el, rugându-Te să curmi durerea inimioarei lui, că e obosit de durere, Doamne. O, adu vremea lui și vremea Ta cu el și dă-i biruința cea peste necredința celor ce îl apleacă pe el! Ridică fruntea lui și însenineaz-o pe ea înaintea mulțimilor, că Tu ești Cel ce poți aceasta, Doamne! Amin.

Te întâmpin cu sărbătoarea zilei Mele biruitoare peste pământ, când Eu, Domnul sfinților, am pecetluit pentru Mine și pentru fii grădinița cuvântului Meu și chivotul din ea, poporul Meu. Acum cincisprezece ani M-am înscris Eu pe pământ cu această bunăvestire între cei ce pot să creadă Scriptura venirii Mele cu sfinții, întoarcerea Mea după om, învățându-l pe el să-L cunoască pe Dumnezeu și să-L primească de Învățător al vieții veșnice și de Mântuitor al său, căci Scripturile Mele se împlinesc numai pentru cei ce știu să creadă așteptând vederea lor și tainele lor cele pătrunse cu vederea Duhului prin cei ce știu să le pătrundă și să se așeze în ele cu viața lor, dându-se Mie locaș.

Între cei din cer este scrisă zi de sărbătoare această zi, zi de biruință a Domnului, zi de lumină peste pământ și peste întunericul de pe el, iar cei ce au văzut și văd această lumină, se scutură de întuneric și se pregătesc pentru înnoire și se fac împlinitori Scripturii nașterii din nou a lumii, învățând de la Mine lucrarea nașterii, lucrarea facerii peste ei, căci cel ce se naște este cel ce se dă spre creștere apoi, și, vrând-nevrând, se supune dacă stă mic cel ce se naște. Vai celui ce dă de gustul voii libere după ce dă să se nască din cuvântul Meu de peste pământ în zilele acestea! Vai celui ce umblă în întuneric după ce Eu am arătat lumină mare, acum, celor din întuneric, învățătura Mea de viață veșnică peste om, calea iubirii, calea cea pentru sfinți, calea cea pentru cei cuminți. Și iarăși, ferice celui ce știe să trăiască din Scripturi, căci mulți le știu pe ele, și nu știu, bieții de ei, să trăiască din ele împlinindu-le peste ei cu supunere de fii, nesmintindu-se prin toate câte sunt cuprinse în ele, ci întărindu-se din ele prin lucrarea cea de fii, spre mântuirea lor de ei înșiși și spre îmbrățișarea umilinței Mele în ei, căci Eu, prin umilință înaintea Tatălui și înaintea omului, așa M-am așezat Învățător de la Tatăl Savaot peste om. Amin.

Eu, Domnul, am așezat biserica Mea pe piatră și am pecetluit-o prin cuvântul Meu și al arhiereului Meu din zilele acestea acum cincisprezece ani când am întocmit văzut locul și chivotul Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim pe vatra poporului român, unde Eu iarăși Mi-am făcut popor ca să-l am la venirea Mea și să-Mi las în mijlocul lui cartea judecății făpturii. Amin.

În cer și pe pământ, în cele ce nu se văd și cele ce se văd, e sărbătoarea grădiniței cuvântului. Sunt paisprezece ani de când Eu, Domnul, și cu voi, fiilor unși în grădină, și cu arhiereul Meu, martor dintre cei necredincioși ai venirii Mele, am pus zi de sărbătoare și de sfințire și de pecetluire peste acest cort. Așezați-vă acum și aduceți Domnului rugăciune de mulțumire și de mărire pentru slava Sa cu care a biruit împotriva celor neputincioși care nu știu ce este Domnul în cer și pe pământ ca să se închine Lui în duh și în adevăr, căci din pricina slavei deșarte de pe pământ, și de sub care nimeni nu mai poate scăpa, iată, nu mai știe nici un om ce este Dumnezeu și cum trebuie să stea omul înaintea Sa, căci s-a dus de la oameni frica de Dumnezeu și smerenia care înalță pe om spre Domnul, iar pe Domnul Îl aduce pe pământ. Eu însă v-am luat pe voi în planul Meu cel pentru sfârșitul deșertăciunii omului și v-am îmbrăcat cu podoabele venirii Mele și v-am așezat pentru înființarea cea văzută a grădiniței Sfintei Sfintelor Mele și a zilei pecetluirii ei cu mirul puterii și al sfințeniei Mele, și întru acestea v-am așezat pe voi.

Au trecut doisprezece ani de când cu mare dor, cu dor lung de șapte mii de ani, și apoi de două mii de ani, am pus pecetluirea cu legea cea cerească a sfințeniei peste Sfânta Sfintelor Mele din zilele din urmă și când am avut din cer pe cei trei arhierei, Vasile, Grigorie și Ioan, iar de pe pământ, pe voi și pe arhiereul Meu Irineu, toți laolaltă martori ai lucrării învierii ce va să se arate tot mai mult peste pământ. O, cu mare durere Mă uit peste cei cruzi cu inima care-Mi chinuie Duhul Meu Cel Sfânt din arhiereul Meu cel prigonit acum pe pământ pentru numele Meu cel nou, care se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu, și cu care mereu, mereu vă pecetluiesc pe voi și pe el în chip tainic, și pe toți cei mari și mici ai bisericii lumii care sunt judecați prin acest cuvânt, căci ei nu vor să fie ucenici, ci vor să fie cei ce vând în numele Meu, iar Eu curând, curând îi voi trimite la cei ce vând pe cei ce n-au vegheat, că Eu voi striga cum și acum strig în miez de noapte: iată, Mirele vine; vine venind, și fericită este sluga pe care o va găsi priveghind, și nevrednică este aceea pe care o va găsi lenevindu-se și bătând pe cei care nu vor să bea și să mănânce și să zică: «Stăpânul întârzie».

Acum Eu, Domnul, vă îmbrac în duhul puterilor cerești ca să puteți sta înaintea Mea și să Mă apropii cu glasul Meu cel de deasupra grădiniței cuvântului, și care vă străpunge acum trupușorul și duhul vostru slăbit de greul vremii venirii Mele, căci tot mai îndurerat vin când vin, și tot mai greu grăiesc când grăiesc, și Îmi ascund cât pot greul și dau să-Mi hrănesc poporul, că e sărbătoarea cea de doisprezece ani a pecetluirii cu sfințenia Mea a Sfintei Sfintelor Mele de început nou peste pământ, căci la sfârșit se sfârșește cu începutul ca să fie iarăși început, precum este scris despre nașterea din nou a lumii, despre taina cerului cel nou și a pământului cel nou, copii striviți sub venirea Mea de la sfârșit de timp.

Acum, Mă uit la ziua când am pus hotar ceresc între lume și locul grădiniței cuvântului Meu cel nou. Cu durere și cu dor și cu taină de nepătruns lucrez mângâiere peste ființa îndurerată a celui iubit care a mărturisit acum doisprezece ani legea sfințeniei așezată de Mine și de el peste grădinița începutului și a sfârșitului tainei facerii lumii. Pe cel ales de Mine din biserica lumii, pe cel iubit de sfinți și de îngeri Eu, Domnul, îl mângâi în mare taină și îl îndemn să nu-l doară de la cei ce sunt slujitori ai bisericii lumii și care îl dușmănesc pe el pentru numele Meu. O, să nu-l doară, căci el trebuie să semene cu Mine, nu cu ei, nu cu oamenii slavei deșarte, care primesc slavă de la oameni. Când el a suferit dispreț și spaimă de la slujitorii minciunii din biserică, el a făcut ce am făcut Eu pentru ucenicii Mei, căci preoții și arhiereii Mă căutau pe Mine și pe ei, iar Eu M-am dat celor ce Mă căutau pentru jertfire și le-am spus: «Eu sunt, iar pe aceștia lăsați-i să se ducă». El a făcut ce am făcut Eu, și s-a lăsat în mâna lor spre dispreț, iar lucrarea Mea a mers înainte și merge, și nu este nimic și nimeni pe pământ ca să-i poată opri cursul, fiindcă Eu lucrez și nu omul. Pe cel ales de Mine să fie mare peste toți cei ce se fălesc cu numele Meu Eu, Domnul, nu-l las sub greu, și în taină îi mângâi ființa, iar numele lui străbate cerul și pământul și marea, și nimeni nu poate șterge numele Meu cel nou de pe creștetul lui, căci el este umilit, iar duhul umilinței îl înalță pe om și îl înțelepțește de la Duhul Sfânt, Care-l îndumnezeiește pe om făcându-l izvor de har și de lumină peste cei ce iubesc viața cea din Dumnezeu. Amin.

O, fiule plăpând și durut, îți mângâi în taină duhul îndurerat, iar cei ce te disprețuiesc nu vor fi uitați de dreptatea Mea, căci Eu te iubesc cu mare iubire, și te păzesc cu mulțimi de îngeri și de sfinți, și te măresc în cer, și te măresc pe pământ în toate inimile care iubesc izvorul cuvântului Meu de aici și în toți cei care te privesc, sorbindu-ți ființa cea plină de har și de duh iubitor de oameni prin dreptatea Mea, fiule durut ca și Dumnezeu pentru om. Iată, îți dau darul răbdării sfinților, și îi voi face pe toți să știe că te-am iubit și că te iubesc și că te voi iubi pentru că te-am avut martor al Meu în vremea cea tainică a așezării noii împărății pe pământ și pe care o voi slăvi și o voi da celor cu duhul umilit și cu față sfântă, lucrată de umilința inimii, fiule ars de dor. Duhul Meu cuprinde în taină duhul tău, și te îndemn să strigi, înlăcrimat cum ești, la Mine, să te izbăvesc de cei necredincioși, oameni ai slavei deșarte, care n-au nimic în Mine, de vreme ce de la om și-au luat și își iau rang și slavă, căci Eu pe cei trufași și neascultători nu-i cunosc. Cu mare dorire te doresc mare cu harul și cu adevărul Meu peste pământ, și pun îngerii Mei să-ți curețe aria, ca să aduni tu apoi grâul în jitnițe, iar pleava să o arunci în foc nestins, căci Eu și nu tu vei face aceasta; Eu prin tine și nu tu. Amin.

Ferice celui ce te iubește și te va iubi, că mare va fi ziua iubirii Mele peste cei credincioși venirii Mele de acum, iar tu atunci Mă vei da și te vei da cu dragostea Mea peste cei ce se vor naște de sus spre răscumpărarea lor, și tot și toate Mă vor asculta, căci Eu sunt Dumnezeu, și sunt Cel ce sunt și pot tot ceea ce voiesc. Amin.