4.4. Trezire peste România şi conducătorii ei

O, țara Mea de azi, o, neam român, te strigă Domnul Dumnezeul tău să te trezești și să veghezi cu sfântă trezire pentru viața ta. Din nou îți strig scularea, din nou te strig ca să te scoli, și îți strig ca să aibă putere peste tine cuvântul lui Dumnezeu și să înviezi prin el, prin glasul Meu de peste tine, căci Eu sunt Cel ce am înviat cu putere dintre morți, și sunt omul cel nou, cu duh dătător de viață pentru om. O, lupta pentru izbăvirea ta e luptă grea, țara Mea de azi, iar duhul minciunii ia toate înfățișările înaintea ta ca să-l crezi tu pe el, dar tu ia înțelepciunea cea de sus acum, cea care știe în om ca Dumnezeu, ia, tată, că numai Eu sunt Cel ce te poate milui acum, căci peste tot este numai trădare, numai minciună, numai slavă omenească, și tu nu mai ai învățători curați și văzători cu duhul și veghetori cu milă la căpătâiul tău. Dar Eu voiesc, ca un Dumnezeu adevărat ce sunt, să-ți fiu ție Dumnezeu și să te conduc pe tine spre slava ta cea de la Mine sortită ție, dar ai răbdare, tată, o, ai răbdare, ai încă un pic de răbdare, căci Eu cu mare răbdare am lucrat și lucrez pentru slava Mea din mijlocul tău, și Mă doare când văd duhul trufiei și al trădării că voiește să se dea binefăcător ție, dar Eu îți spun așa, spre înțelepciunea ta: cel ce nu a putut să fie credincios celui ce i-a încredințat lui dregătorie, acela nu poate să fie credincios binelui tău, de vreme ce s-a îmbrăcat în duhul trădării. Nimic nu este bun și sfânt de la trădare. Nu-ți poate fi ție credincios cel ce trădează pentru aceasta, și acela se scrie cu cei nerecunoscători lui Dumnezeu și celor ce îi fac lui bine mai întâi, iar tu să crezi cuvântul Meu de peste tine și nu al omului care nu are față curată, față văzută bine din mijlocul tău. Eu, Domnul Dumnezeul tău, ceea ce ți-am făgăduit, aceea îți voi da, și prin duhul luminii îți voi aduce ție la vedere coroana de pe fruntea ta, și prin cinste și dreptate voi lucra, țara Mea, căci fruntea ta trebuie să fie curată, o, țara Mea de azi, țară regină peste pământ, așa cum Eu te-am făgăduit să fii. Eu, Domnul Dumnezeul tău, voi sta treaz cu tot cerul Meu pentru viața ta, și voi lucra cerește pentru tine. Nu omenește trebuie să fii tu sprijinită acum, în vreme de durere mare peste tine, căci oamenii au stricat toate legile sfinte, și e vremea să lucrez Eu, Domnul, peste tine, țara Mea de azi. O, nu uita că pe coroana ta este scris cuvânt sfânt: Nimic fără Dumnezeu. Nu uita acest cuvânt frumos, care-ți dă ție viață și faptă dacă vei asculta așa. Dar acum ai răbdare, mai ai un pic de răbdare, precum Eu am, și lasă-te spre înțelepciunea cea de sus, căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt cuvânt de slavă și de izbăvire în mijlocul tău, că am venit la tine și am pus masă cerească pe vatra ta, masa cuvântului Meu în tine, și iată, grăiesc peste pământ din mijlocul tău, și merge cuvântul lui Dumnezeu ca fulgerul, care iese de la răsărit și până la apus, precum este scris despre venirea Mea, o, țara Mea de azi. Amin.

Și acum îți spun duios: Pace ție, neam român! Țara ta e țara Mea de azi. Duhul Cel Sfânt al cunoașterii și al tainelor cele de nepătruns ale lui Dumnezeu să te cuprindă acum în El și să fii călăuzită prin vânt de Duh Sfânt, și tu să înțelegi șoapta lui, o, țara Mea de azi. Eu în taină te cuprind, în taină îți șoptesc și tainic îți dau putere să împlinești taina Mea, o, țara Mea de la sfârșit de timp, dată Mie de Tatăl la nașterea Mea pe pământ, nou-născută atunci, ca și Mine, pentru ca să fii tu a Mea, să fii tu țara Mea de venire, și iată, la tine Tatăl M-a trimis, iar Eu am venit. Am venit și vin, și voi fi cu tine ca să te învăț credința cea sfântă, credința care nu mai este acum pe pământ, credința în venirea Mea iarăși de la Tatăl la om, țara Mea de azi. Amin.

O, neam român, o, neam robit de cei cu față mincinoasă în mijlocul tău și care nu-ți sunt ție ajutor, de vreme ce ei n-au de tată pe Dumnezeu! O, Eu te-am învățat scularea, tată. Eu, Domnul Dumnezeul tău, strig peste tine cuvânt de trezire, strig la tine încă din ziua de praznic al învierii Mele dintre morți, când ți-am spus ție salutul învierii Mele: Hristos a înviat, și când te-am povățuit să înviezi și tu, ca și Mine, și să te scoli dintre morți, ca și Mine, și să fii viu, popor român, și apoi să cunoști bine lucrarea învierii tale și lucrarea Mea peste tine, căci Eu stau cu tot cerul de veghe pentru tine acum, iar Maica Mea te veghează cu mare iubire, și cu mare durere și te spală cu lacrimile ei durute și suflă peste tine duhul înțelepciunii cerești și te apără și te ajută să vezi. Amin.

O, am venit la tine să te învăț să vezi și să știi și să fii și să poți pentru tine și pentru Mine, scumpă țara Mea de la sfârșit de timp. Numele tău și al pământului tău este purtat de îngeri în văzduhul tău. Te cântă îngerii, țara Mea. O, deschide ochii ca să vezi, deschide sufletul tău ca să înțelegi și să crezi, și așa să vezi. Ia cuvântul Meu și te primenește cu el, și te înveșmântează cu el, căci el este scut pentru cei care-l iau din gura Mea, și se face slavă a celor ce cred în el, căci cuvântul lui Dumnezeu este el.

Stau deasupra ta, țara Mea de la sfârșit de timp, și îi scol la veghe și la rugăciune înaintea Mea pentru tine pe cei ce s-au lăsat casă a venirii Mele cuvânt peste pământ acum. Le spun lor să ridice mânuțe și gurițe veghetoare pentru biruința cea pentru tine, dar scoală-te și tu, de peste tot scoală-te, o, scoală-te și fă voia cea bună a salvării tale din robie, țara Mea cea de azi! O, nu sta în nepăsare! Scoală-te! Eu, Domnul Dumnezeul tău, îți strig scularea și lucrarea ei. Scoală-te și rostește-ți soarta, căci soarta ta cea de la Mine atârnă de tine și de ascultarea ta de Dumnezeu acum, și apoi îmbracă-te în slava ta cea de la Mine ție, căci stau cuvânt de slavă deasupra ta și te înveșmântez cu daruri cerești ca să fii întâia, o, țară îndurerată acum, dar iată, Eu îți lucrez salvarea, și scoală-te și tu să lucrezi, și ca Mine să lucrezi, căci cel ce împlinește tot cuvântul Meu, acela este adevărat ca și Mine, după cum Eu împlinesc tot cuvântul Tatălui și Mă numesc adevărat, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, Fiu al Tatălui Savaot, Fiu ascultător. Amin.

Acum îți rostesc scularea, popor român. O, scoală-te tu, popor robit de duhul minciunii celor ce dau să te arunce pe tine cu fruntea în țărână ca să aibă ei, și nu tu, slava cea de la Mine sortită să stea pe fruntea ta înaintea neamurilor de pe pământ, acum, la sfârșit de timp, acum când Eu, Domnul, Mă întorc iarăși la om! O, ridică-te din îngenunchere și spală-ți ochii și vezi, țara Mea, și vezi mâna Mea, care te ridică acum! Învață tu taina îngenuncherii și a ridicării din îngenunchere. Așează-te în genunchi înaintea Mea, și apoi scoală-te din îngenuncherea în care te țin cei ce-și vor slava lor în mijlocul tău, și nu salvarea ta. Ție îți zic: scoală-te și vezi! Scoală-te și grăiește pentru tine, și apoi pentru Mine, neam român, neamul Meu de la sfârșit de timp! O, curățește-te prin credință sfântă și prin iubire din cer în mijlocul tău și vino să-ți văd fața, și vino! O, vino la Mine, că Eu vin la tine și, iată cum vin ca să te ajut să fii a Mea, și să te arăt că ești a Mea și că ești, o, țara Mea cea de azi. Amin, amin, amin.

– Binecuvintează, Doamne, puterea credinței în Tine și întărește-o în cei ce cred venirii Tale acum pe pământ cu sfinții Tăi, și binecuvintează biruința neamului român, pentru slava Ta din mijlocul acestui pământ, vatra română, pe care Tu Ți-ai așezat calea întoarcerii Tale de la Tatăl la om după două mii de ani de la biruința Ta prin cruce și prin înviere, Doamne. Te rog, o, Te rog în ziua aceasta de sărbătoare a mea între sfinți, Te rog primește ruga mea pentru neamul român, viscolit acum atât de aprig de către cei din el flămânzi de duh de stăpânitori peste acest neam. S-a stârnit întuneric mare sus la cârma acestui neam și bate viscolul, Doamne. Duhul trufiei, duhul lăcomiei, duhul invidiei a îmbrăcat haina trădării și a lovit fruntea acestui neam, hărăzit de Tine să fie neam de sfinți, Doamne. Voiesc să mă pornesc ostaș ceresc, cum sunt, și să ajut iarăși acest neam, așa cum l-am ajutat de atâtea ori când am stat lângă vitejii lui și am biruit pentru el din partea Ta. Ridic sabia duhului și mă pornesc, Doamne, împotriva duhului trufiei, care se luptă să răstoarne cele așezate de Tine pentru cârmuirea acestui neam. Pe cei ce stau cu dreptate și cu milă la cârma neamului român, întărește-i Tu, Doamne, iar celor ce dau să răstoarne de la locul ei dreptatea, surpă-le lucrarea lor trufașă și nu lăsa duhul minciunii să poată. Așa rugă aduc eu Ție dintre sfinți, în amintirea zilei mele de biruință pe pământ peste cei credincioși din vremea mea. Amin.

O, oameni îngâmfați și plini de voi, de duhul trufiei din voi! Domnul și Dumnezeul sfinților este Stăpânul acestui neam ales acum, la sfârșit neam al Său, vatră a venirii Lui de la Tatăl acum pe pământ cuvânt care înviază morții din morminte și pe cei vii, care iubesc învierea. Nu voi sunteți stăpânii acestui neam. O, stăpâniți-vă pe voi și trufia cu care v-ați sculat împotriva duhului păcii și al dreptății a toate, dar nu vă mai luptați să stăpâniți voi neamul român, neamul Domnului la sfârșit de timp, țara Lui de azi. Umiliți-vă și faceți-vă fii ai lui Dumnezeu dacă vreți iertarea prin pocăință, dar nu vă mai îngâmfați peste acest neam, căci neamul român Îl are pe Iisus Hristos, pe Domnul învierii Domn și Cuvânt peste el, și este neam ales dintre neamuri ca să-I fie Lui sală de nuntă și masă de cină de cuvânt pe pământ cu cei ce cred Lui și lucrării Lui de la sfârșit de timp. Eu am fost dat spre mucenicie de către stăpânii trufași din vremea mea, și am putere acum să umilesc trufia din om. Cu Domnul vin și Lui Îi cer binecuvântare mare ca să lucrez cu biruință de la El pentru paza cea cerească a neamului român, pe vatra căruia stă Domnul cuvântând peste pământ. Aplecați-vă și umiliți-vă și fiți români cuminți, că în cer este scris să fie duh de frăție peste neamul român și nu duhul învrăjbirii, care se vede acum în preajma locului de cârmuire a acestui neam. Eu cer pentru voi de la Domnul duhul învierii voastre, duhul cel umilit, care vă aduce liniște și înviere vouă, și iată, fiecare va lua peste el ceea ce va da în părți, căci Domnul vine și dă acum fiecăruia după faptă, precum este scris. Amin.

Cobor la ieslea cuvântului Meu din mijlocul pământului român. Cobor cuvânt în mijlocul neamului român ca să-l trezesc pe el și cald să-l călăuzesc pe el spre duhul păcii sfinte între frate și frate. Amin.

Sunt Domnul Iisus Hristos Cuvântul, Cel înviat dintre morți acum două mii de ani, după ce poporul Israel Mi-a dat moarte pe cruce, dar Eu prin cruce am înviat, și sunt Domnul învierii, sunt Domnul păcii sfinte peste cei ce se apleacă să ia cuvântul cel rostit din gura Mea și să-l împlinească pe el ca niște fii ai lui Dumnezeu, precum Eu sunt.

Acum două mii de ani, când M-am apropiat la lacul Vitezda, unde așteptau mulți suferinzi venirea îngerului vindecător peste cel ce intra primul în apă, Eu, Domnul, plin de milă pentru om, l-am văzut pe cel bolnav de treizeci și opt de ani și l-am întrebat dacă voiește să se facă sănătos. El avea credință și nădejde în apa vindecării, dar nu putea intra în ea, căci îi trebuia om cu milă în el ca să-l ia pe el și să-l așeze în apă la venirea îngerului vindecător. El Mi-a răspuns duios: «Eu, Doamne, nu am om ca să mă ajute să ajung în apă când vine îngerul și tulbură apa la venirea lui, și mereu, mereu se coboară altul înaintea mea». Atunci am făcut Eu milă cu el, și i-am spus cuvânt de vindecare: «Scoală-te, ia-ți patul și mergi de acum», iar el, crezând cu putere, s-a vindecat, și apoi mergea, dar nu s-au bucurat iudeii de vindecarea lui, ci, din contra, i-au găsit pricină că e zi de sâmbătă și că nu-i este îngăduit sâmbăta să-și ridice patul și să umble, să-și ridice așternutul pe care stătea jos și să meargă la casa sa.

Am venit pe pământ acum două mii de ani ca să-l ajut pe om, ca să-l scap de dureri pe om, căci sunt milos ca și Tatăl. O, tot de aceea vin și acum, și vin cuvânt pe pământ pe vatra neamului român, și am împlinit cincizeci de ani de când grăiesc cuvântul Meu în mijlocul acestui neam, și M-am făcut carte pe vatra aceasta și am dat neamului român cuvântul Meu, căci am avut și am un popor micuț, care M-a primit să Mă sălășluiesc în el și să-Mi scriu prin el cartea Mea de azi, strigătul Meu după om, acum, când iarăși M-a trimis Tatăl pe pământ.

Când l-am vindecat pe slăbănogul cel părăsit de milă de la om, M-au ocărât iudeii că am făcut aceasta sâmbăta și căutau să Mă omoare ca pe un călcător peste sâmbătă și ca pe unul care le zicea lor că Dumnezeu este Tatăl Său și că El este deopotrivă cu Dumnezeu, de o Ființă cu Tatăl, iar Eu le spuneam lor: «Nu vă mirați de aceasta, căci vine ceasul în care toți cei din morminte vor auzi glasul Meu, și vor ieși cei ce au făcut fapte bune spre învierea vieții, iar cei ce au făcut fapte rele vor ieși spre învierea osândirii, și judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut voia Mea, ci caut voia Tatălui, Care M-a trimis».

Mă fac cuvânt peste tine, neam român. Nu caut voia Mea, ci voia Tatălui, Care M-a trimis. Eu ascult de Tatăl, și te învăț să asculți și tu. Ia pildă de la Mine și ascultă și tu, neam român, că am venit de la Tatăl cuvânt în mijlocul tău ca să te învăț să faci voia Tatălui, căci pământul român este patria întoarcerii Mele de la Tatăl la om după două mii de ani, precum este scris în Scripturi, dar pe tine cine să te învețe să citești în Scripturi ca să știi venirea Mea? O, te învăț Eu, numai să vrei să stai la învățat, că iată, am venit de la Tatăl pe pământ în mijlocul tău, neam român, iar tu să nu faci ca iudeii care nu M-au primit când am venit să le fiu Mântuitor prin nașterea Mea Om pe pământ, și apoi prin învierea Mea dintre cei morți, după ce Israel M-a răstignit pe cruce, nevrând să-i fiu Mântuitor.

Mă apropii cu cuvânt duios de cel ce este așezat după voia Mea la cârma neamului român ca să vegheze peste el, păzind dreptatea, căci dreptatea va fi să locuiască în muntele Domnului, precum este scris. Am grăit neamului român, și am grăit și cu cei ce vorbesc de sus în numele acestui neam, și i-am povățuit pe ei spre pace și spre duhul frăției sfinte, și le-am spus lor că nu vor putea ei singuri dacă vor singuri, căci țara română este sub iubirea și sub ocrotirea Mea, și este dată Mie de Tatăl la nașterea Mea odată cu nașterea ei pe pământ, și este de atunci sortită să fie țarina cu comoară în ea, și iată, am pe vatra ei acum, la sfârșit de timp, ieslea cuvântului Meu pe pământ.

Grăiesc cu cel așezat la cârma neamului român, și care a fost clătinat de la locul lui, clătinat de cei de lângă el frați, și care-și zic mai buni ca el, ca să-l poată alunga pe el de pe locul pe care este așezat cu voia Mea. Eu am privit, după cum se poate lucra acum, și apoi l-am așezat pe acesta ca să cârmuiască după dreptate, dar cei ce nu iubesc dreptatea cea binefăcătoare peste toți și peste toate, aceia l-au dat pe el de pe locul lui pe care a fost așezat.

Acum, Eu, Domnul, grăiesc cu tine, cel așezat din voia Mea la cârma neamului român. Vin să vindec rana ta. Nu uita că ți-am pus pe brațe cuvântul Meu cel de cincizeci de ani, în ziua când l-am împărțit neamului român, cartea Mea de azi, rostită de gura Mea în mijlocul pământului român. În cartea aceasta mare am grăit cu tine pe ultima filă a ei și ți-am spus să nu uiți că pentru tine și pentru așezarea ta la cârma țării Mele regină, Eu am biruit prin fierbintele rugăciuni și prin mânuțele calde ridicate spre Mine de fiii cuvântului Meu de azi, fii români, poporul cuvântului Meu, fii credincioși venirii Mele acum de la Tatăl pe pământ. Te-am rugat atunci să te apleci și să iei din gura Mea cuvântul durerii Mele pentru țara română, apăsată de cei necredincioși. Ți-am spus atunci că vreau să împac pământul cu cerul, și pe om cu Tatăl Savaot, și că aștept prin neamul român salvarea popoarelor. Ți-am spus atunci, în cartea Mea de azi, să iei aminte la cuvântul gurii Mele și să iei putere de la Mine și să stai cârmaci treaz la cârma corăbiei Mele, căci prin ea, prin țara română și prin darurile Mele din ea voi mântui lumea de păcat și voi așeza veac nou pe pământ, așa ți-am spus. Ți-am spus să nu fii necredincios, ci credincios să fii, și ți-am spus că Eu aștept glasul celui ce va ridica la Mine rugăciune din fața neamului român, ca să împlinesc Eu rugăciunea lui pentru salvarea acestui neam. Mi-am destăinuit ție durerea Mea de la necredința celor din biserica acestui neam și care Mi l-au legat în obezi pe cel ales Mie dintre ei, și ți-am spus că îl aștept pe cel legat, care nu mai grăiește, dar Eu și cu Tatăl și cu cerul Meu de sfinți și de îngeri, îl așteptăm pe el s-o împace pe România cu Dumnezeu și să așeze peste ea duh de pocăință și de mântuire apoi. Iar azi vin iar spre tine și te povățuiesc iar, căci tu ești lovit acum de cei plini de semeție și de orbire, care te-au dat pe tine acum de pe locul pe care stai, că aceștia sunt bolnavi de duhul slavei deșarte, iar vremelnicia cea înșelătoare le-a luat din minte credința și temerea de Dumnezeu și credincioșia cea dintre frații cei de un nume, și se dau ei singuri a fi buni, cei mai buni, căci sunt hrăniți de duhul cel pierzător al semeției. Tu însă ascultă voia Mea peste tine și nu uita că Eu sunt blând și smerit cu inima. Eu cu așa duh grăiesc cu cei necredincioși, și înțelepciunea Tatălui Meu o lucrez când grăiesc. Grăiește tu neamului român, grăiește-i cu cuvânt duios, așa cum Eu grăiesc, căci cuvântul rostit cu înțelepciune, el este puterea care biruiește răul din om și îl înduioșează spre el pe om. Grăiește-le blând, grăiește-le sfânt, grăiește-le cu sare, fiule, căci limba neamului român e limbă dulce la Dumnezeu, iar Eu grăiesc peste neamurile pământului în limba neamului român, și vreau să înțelegi voia Mea. Inima ta și gura ta să dea numai cuvânt frumos, cuvânt cu dragoste în el, căci ura nu se vindecă cu ură, asprimea nu piere prin asprime, și întunericul nu se îndepărtează cu întuneric, ci numai cu lumina care vine peste el, fiule. Tu peste cuvântul cel greu și spus cu răutate de cei ce te urăsc, rostește cuvântul nădejdii credincioase, căci credința aduce nădejde, precum graiul cel dulce aduce sănătate celor răniți de duhul răutății. Nu da cuvânt fără de sare din gura ta. Lasă să vorbească urât cei ce te urăsc pentru dreptatea ta. Tu însă scutură din inima ta tot ce doare de la ei și le dă lor înțelepciune prin cuvântul cel rostit așa, cu înțelepciune, fiule. Eu, Domnul, sunt cu toate oștirile cerești în mare lucrare peste neamul român, și voiesc să nu te las biruit de cei ce nu te iubesc după ce Eu te-am așezat străjer pentru fața cea frumoasă, cea curată a acestui neam. Nu uita să fii blând și smerit cu inima ca și Domnul Dumnezeul tău, Care S-a lăsat biruit pentru ca să învieze, și a dat apoi pacea Sa celor credincioși Lui. Când cei ce nu M-au vrut M-au pus pe cruce, Eu am cerut la Tatăl iertarea lor. O, roagă-te la Tatăl pentru tine și pentru țara română și nu aștepta la om izbăvirea ta. Fii înțelept de la Mine și dă-Mi putere să pot Eu pentru tine, iar tu să poți pentru Mine, că Mi-e rana grea pentru țara Mea română și vreau s-o ridic pe ea spre slava Mea înaintea tuturor popoarelor, fiule. Eu am așezat pe poporul cuvântului Meu iarăși să ridice rugăciune la Mine pentru tine, căci așa sunt împlinirile cele de la Dumnezeu peste pământ, și Îmi trebuie trupuri și inimi sfinte pentru această putere de pe pământ spre cer, și pe care Eu s-o împlinesc.

Mergi acum în mijlocul neamului român și îndeamnă-l spre dreptate și spre pace și spre iubire și spre credincioșie. Să se umple de duioșie și de putere sfântă cei cărora tu le vei grăi. Nu te bizui pe tine, ci bizuie-te pe Mine când vrei să poți, când vrei să fii, iar Eu voi privi la duhul tău cel umilit înaintea Mea și voi lucra ca să te izbăvesc de frații cei dușmani pe tine și pe țara Mea română, căci cei ce se vor pe ei peste ea acum, nu sunt cei ce-i vor binele ei. Nu pot cei lacomi să facă bine nimănui, și nici lor prin slava lor cea deșartă și care trece odată cu ei. Îmbracă-te în duhul cel frumos al grăirii și așa să grăiești neamului român, și să-l înveți bunătatea și veghea și scularea, așa cum Eu îl învăț acum pe el cu cuvântul Meu cel sfânt. Ascultă povața Mea și ia înțelepciunea Mea, căci înțelepciunea Mea este duh iubitor de oameni, și pacea Mea îi învață și îi înalță pe ei. O, nu întoarce răul cu rău. Cuvântul cel rău spus despre tine să nu-l întâmpini cu cuvânt rău, căci vreau ca tu să fii blând și să fii cumpătat și înțelept, ca să pot Eu, Domnul, să te ajut acum, căci de mila neamului român voiesc Eu să te ajut, și tot așa și tu să voiești, iar Eu să văd așa și să împlinesc așa. Amin.

Acum pace ție. Apleacă-te să iei și să lucrezi pentru Mine și nu pentru tine, iar Eu voi fi ajutorul tău, și apoi tu Mă vei ajuta pentru țara Mea de azi, la care Tatăl M-a trimis acum. Amin.

O, scumpă țara Mea de azi, scoală-te! Nu sta în teamă! Umilește-te pentru încercarea ta, căci Eu, Domnul, voiesc să curm viscolul care bate în tine ca să-ți rupă rochița ta cea de la Mine. O, scoală-te bine și așează-l înapoi pe cel pe care Eu, Domnul, l-am pus de veghe pentru tine și spre dreptate să te poarte el. O, nu lăsa duhul dușmăniei să poată între frate și frate. Scoală-te și împacă-ți fiii, și pace să fie între ei, iar Eu, Domnul, voi fi pacea ta și voi fi mângâierea ta și slava ta, țara Mea de azi. Eu sunt adevărat în acest cuvânt, o, țara Mea. Fii credincioasă! Am venit să-ți fac bine ție. Ridică-te frumos acum și stai sub Duhul Meu, și stai sub scutul Meu, și stai sub povața Mea, căci Eu te povățuiesc și îți trimit ție pacea Mea. Amin.

Pace ție, neam român! Să se așeze în tine pacea între frate și frate! Să fie pacea Mea la cârma ta, țara Mea de azi! Eu, Domnul, îți voi grăi ție mereu și te voi întări și te voi mângâia, țara Mea, căci Tatăl Mi-a făcut în tine așternut de venire, și Eu te prețuiesc, și Eu te împodobesc cu Duhul Meu, căci am pe vatra ta slava Mea, cuvântul Meu, care-l cheamă pe om la Tatăl, și pe Tatăl la om, o, țara Mea de azi, o, casa Mea de azi. Amin, amin, amin.

În zi de praznic de înviere și de mărturisire a învierii Mele dintre morți, îți strig și ție iarăși scularea, țara Mea, neam român. O, ce durere pe Mine pentru tine, țara Mea de venire acum de la Tatăl! Mă uit la fața ta și dau să te mângâi și dau să ți-o curăț ca să cunoști tu apoi fața Mea și mâna Mea vindecătoare. O, nu sta fără păsare și fără veghere pentru întunericul din tine. Scoală-te! S-a stârnit în mijlocul tău viscol mare peste tine. O, scoală-te ca să Mă chemi să pun Eu stavilă viscolului și valurilor care te tulbură pe tine, scumpă țara Mea. Mă doare duhul necredinței din tine. Sunt prea îngâmfați cei ce dau să stea peste tine păstori din partea Mea, iar Eu celor mândri le stau împotrivă, și nu au harul Meu cei ce nu au viața Mea și fața Mea în ei.

O, nimeni în tine nu mai are milă de tine. O, nu mai e nimeni să-i pese de tine cu milă, țara Mea cea de sub durere, dar voiesc să pot Eu pentru tine. O, scoală-te, scumpă țara Mea, scoală-te din morți, căci cei morți cu duhul și cu credința domnesc deasupra ta ca să nu poți tu pentru tine, ca să nu poți tu grăi pentru tine, căci tu ești pe cruce și ești sub cruce și n-ai salvator cu milă pentru durerea ta. Eu văd povara ta. Tu nu o vezi, dar Eu o văd. Eu văd durerea ta. Tu nu o știi, dar Eu o știu, și voi să ți-o ridic și să te învăț scularea. Trezește-te și lasă-Mă să te pătrund cu slava Mea din mijlocul tău, căci Eu sunt cuvânt de Duh Sfânt în tine. Ascultă-Mi glasul! Te strig! Deschide-Mi! Scoală-te să-Mi deschizi și să ne rugăm Tatălui Savaot pentru lumina ta, pentru slava ta cu Dumnezeu. O, nu-i lăsa pe cei lacomi în tine să-ți vândă darurile tale cele de la Mine. Nu-ți vor pacea și mila cei ce-ți tulbură pacea ta acum, o, țara Mea. Eu sunt glasul mângâierii în mijlocul tău. Ascultă-Mi glasul blând, că-ți sunt Păstor de la Tatăl venit ca să-ți dau putere și înviere.

O, învață carte, și învață din ea să Mă cunoști, căci sunt în mijlocul tău carte și cuvânt, țara Mea de azi. De cincizeci de ani Mă fac cuvânt în tine ca să fac neamurile pământului să afle și să știe că tu ești masa Mea de praznic acum, când Eu iarăși vin, că este scris să vin să dau fiecăruia după cum este fapta sa. Eu voi lucra cu sfinții și cu îngerii și cu Maica Mea ca să te sprijinesc în greu, scumpă țara Mea, dar te învăț scularea și trezia și înțelepciunea cea din Dumnezeu. Iată-Mă cu izvor de pace în tine.

Pace ție, țara Mea dată Mie de Tatăl la nașterea Mea și a ta acum două mii de ani. Pace ție îți spun Eu, Domnul, în vreme de durere în tine. Scoală-te și spală-ți rochița și spală-ți cămășuța de sub rochiță și spală-ți ochii și vezi! O, strigă la Mine ca să te aud și să te izbăvesc Eu. Eu sunt cu cerul Meu de sfinți și de îngeri deasupra ta și sunt cu sfinții Mei din tine ca să te ajut sub povara ta, ca să biruiesc Eu pentru voia Mea în tine, căci tu ești de la Tatăl a Mea și nu a ta, o, scumpă țara Mea. Amin.

Pace ție la masă cu cerul, Ierusalime nou. Hai, fiule, să stăruim la Tatăl pentru țara română, hai să plângem pentru învierea iubirii ei și pentru vindecarea ei din cruce și pentru pacea Mea din ea. Hai să cerem la Tatăl darul credinței sfinte peste neamul român, hai să cerem la Tatăl, poporul Meu, și Tatăl ne va da nouă, și va scoate la liman ceresc țara română, și ea va afla mântuirea Mea. Amin.

O, scoală-te, țara Mea! Eu te învăț scularea și îți dau duhul învierii ca să biruiești întru dreptate și să te cureți de duhul cel străin de Dumnezeu, de oamenii lacomi, care au călcat peste frumusețea ta și care nu vor pacea ta. Eu vreau să fac din tine țara vieții veșnice, covor verde pentru Mine și pentru tine, așa cum Eu ți-am proorocit acum și în vremi de demult, și ți-am dat pe Maica Mea ca să te țină sub mantia ei ca să fii tu a Mea. O, scutură-ți jugul! Scoală-te, că Eu îți dau putere să biruiești pe cei ce te țin încă sub robie. Dă-Mi mâna și stai cu Mine de mână, căci Eu în taină te sprijinesc, și pun cerul în slujire pentru izbăvirea ta și pentru mângâierea ta sub cruce, și apoi pentru slava Mea în tine, o, țara Mea de la sfârșit de timp. Amin, amin, amin.

***

Acum, copii din porți, dacă am slobozit poporul cel adunat la izvor, hai să stăruim acum cu inimi rugătoare și pline de grijă pentru biruință cerească peste neamul român, căci Eu, Domnul, Mă lupt cu toate puterile cerești să fie voia Mea precum în cer pe pământul român. Trebuie însă multă și vie stăruință la Tatăl și multă putere din Mine în voi pentru curmarea durerii Mele cea pentru pământul român. Vă voiesc mereu un duh toți, un cuvânt toți, un singur gând și o voință toți, fiilor, ca să putem din Mine și din voi revărsa duh învietor peste acest neam atât de încercat acum.

Îți cer ție, poporul Meu de azi, să stai în taina frăției pentru cele de sus și să-I arăți lui Dumnezeu lucrarea ta între frate și frate, că am nevoie să Mă sprijin cu tine în vremea aceasta grea, și ai tu nevoie să te sprijinească Dumnezeu prin vreme grea, poporul Meu. O, Eu aștept de la tine stăruință mare acum, cu rugăciune multă și cu putere în ea acum, trezire pentru iubire ca în cer între frate și frate și fapte cerești, care mântuiesc de la Dumnezeu între oameni, că e duhul cel potrivnic cu viscol mare peste pământul român, iar Eu trebuie să te am lampă de veghe pe tine, străjer de la Mine pentru biruința Mea peste acest pământ, și lupta e grea, și Eu n-am putere din cer dacă nu am așternut pe pământ și corabie de plutire a Duhului Meu, cu care să Mă port pe deasupra și să îndemn neamul român la sculare și la înțelepciune, că toate limbile s-au încurcat în el și viscol mare s-a ridicat deodată și bate cu furie pe vatra română, poporul Meu. O, ce voi face, oare? Cum voi opri această viscolire, care deodată s-a sculat să bată, și iată, frate pe frate se lovește și se dușmănește, și nu este cel ce face dreptate între frate și frate, și e vremea să lucrez Eu, Domnul, și să suflu duhul frăției peste neamul român, neam în mijlocul căruia Tatăl Meu M-a trimis să vin acum pe pământ și să lucrez cerul cel nou și pământul cel nou și popor nou de sfinți și iubire precum în cer pe pământ, iar mama Mea Fecioara udă cu lacrimi mari de la o margine la alta țarina neamului român, pământul întoarcerii Mele la oameni cu cuvântul învierii Mele, precum este scris să vin și să înviez făptura și pe om.

O, mamă, o, mamă a Mea, cât plângi! O, ce vom face, mamă?

– Eu, Fiul meu Mântuitor de om și de neamul Tău cel ales la sfârșit, eu plâng acum cu lacrimi mari și multe ca să spăl gândul și inima acestui neam înviforat de duhul nefrăției, și plâng, Fiule scump, și îl rog pe acest neam să plângă cu mine și cu Tine către Tatăl și să ceară înțelepciune și duh de trezie și de sculare din moartea aceasta, din noaptea asta grea și neagră a necredinței, a nefrăției, a neiubirii, Fiule răstignit de voia cea prea multă a omului înaintea cerului sfânt, care stă cu viață peste pământ și peste om. Plâng, Fiule salvator, și îl rog pe neamul român să ceară peste el voia Ta, nu voia lui, și îl rog să nu se dărâme frate pe frate și să nu arate neamurilor de pe pământ dezbinare în mijlocul lui. Iar la cei ce cred ei că pot face tot ce trebuie să aibă peste ea țara aceasta, eu le spun așa:

Nu puteți fără Dumnezeu, nu puteți numai voi, căci voi nu lucrați după Dumnezeu, ci după voi și după duhul dușmăniei lucrați, iar lăcomia de slavă și de deșertăciune vă orbește, și vă arătați prea mult, prea pe față răutatea și fața și inima care vi se vede chiar când voi dați să vă pitiți în spatele altora, și aceia necurați. Rostesc cuvânt proorocesc și vă spun așa: eu am înviat dintre morți ca și Fiul meu Iisus Hristos și i-am dat apostolului Toma omoforul meu, lăsându-l peste el în văzduh, și Toma m-a văzut înviată cu trupul și mi-a văzut mormântul gol, căci înviasem. Cu duh de înviere vă spun vouă că vă veți nimici între voi dacă nu veți lua ca hrană a inimii iubirea și iertarea așa cum a lucrat Fiul meu, Mântuitorul lumii, și din care a dat celor ce cred în El, iubindu-L pe El între toate și prin toate. Vă veți porni unii spre alții, căci ura și semeția nu vă vor duce spre limanul spre care, treji fiind voi, îl visați. Țara română este patria venirii cuvântului Fiului meu cu învierea omului, dar voi nu voiți să auziți glasul Lui, care răsună pe vatra aceasta. întoarceți-vă la iubire și îndemnați-vă spre ea, că Dumnezeu coboară iubirea peste voi; întindeți mâinile spre ea, și brațele voastre să se deschidă unii pentru alții și nu unii contra altora. Nu e de la Dumnezeu viscolul pe care l-ați scos de la întuneric; e de la voi, e de la duhul rău. O, căutați Duhul Domnului și intrați sub scutul Lui și învățați pacea cea de sus, că nu veți putea așeza voi pacea nici măcar atât cât pot oamenii, ci, din contra, ațâțați peste voi durerea Domnului, durerea pe care I-o faceți voi lui Dumnezeu și celor osteniți ai neamului român, și care de ani așteaptă izbăvire curată, izbăvire cu Dumnezeu și slavă peste fruntea țării Domnului, țara română, țara întoarcerii Fiului meu Cuvântul, că iată-L cât cuvintează peste cei ce aud și peste cei ce nu aud cuvântul gurii Lui, mângâierea Lui și mila Lui cea nehotarnică până acum. O, deschideți-vă inima și nu mintea, că voi sunteți români, iar numele de român este noul nume al neamului lui Dumnezeu acum, când El Și-a ales din nou o țară. O, nu faceți ce a făcut Israel, care, ca să-L piardă pe Fiul meu, a ucis mii de prunci, și mormane, mormane stăteau pruncii uciși în țară. întoarceți-vă la pace, fiți cuminți, fiți iertători și nu vă răzbunați unii pe alții cu vorbe de durere și de dispreț, că voi sunteți neam numit de Dumnezeu neam al Său acum, când El iată-L cum vine pe pământ cuvânt, și se aude de la margini la margini cuvântul Său cel sfânt. Luați din el și sărați-vă inimile și gurile și dați Domnului locul din voi ca să vă învețe El dregătoria cârmuirii, căci El vă iartă și vă ajută dacă veniți spre pace.

O, voi, cei care luptați cu orice chip să rămâneți în frunte, luați aminte la toate inimile care așteaptă și dați-le putere să grăiască și nu încurcați calea inimilor spre a grăi ele, nu faceți această nedreptate, ca nu cumva ea să se întoarcă vouă, căci cel ce lucrează fără dreptate, are plată după faptă. Aplecați-vă frunțile și dați Domnului loc și rugați-vă Lui pentru voia Lui precum în cer așa și pe pământ, căci voi sunteți oameni, și Dumnezeu e Dumnezeu, și vă voiește vouă izbăvirea de voi și iubirea de El în duhul frăției, fii români. O, mama lui Iisus Hristos aduce vouă rugă: fiți cuminți, fiți cuminți, fiți cuminți, fii români, și fiți români cuminți, fiilor, căci Domnul este cuvânt pe vatra voastră și vă așteaptă pe voi să fiți poporul Său cel nou și frați să fiți întru iubirea Lui cea de sus. Amin, amin, amin.

– O, suferința ta, mamă, e mare. E țara venirii Mele viscolită deodată, dar Eu am strigat și strig peste ea scularea, mamă. Lacrima ta se unește cu a Mea și plâng cu tine, mama Mea, ca să se moaie inimile încordate și să se lase loc păcii Mele peste țara Mea română, mamă ocrotitoare. Amin.

O, țară scumpă, Eu, Domnul învierii, îți sortesc scularea. Scoală-te și te uită bine și te întărește pe picioare, căci iarăși este amenințată izbăvirea ta, și vremea este să lucrez Eu pentru tine, că tu nu mai poți nimic, nu mai poți nici să grăiești și să-ți arăți inima, iubito, dar scoală-te din somn. Eu, Domnul învierii, îți spun așa: scoală-te, fiică robită, spală-ți fața și vezi, și apoi sporește voia Mea peste tine și cere la Mine izbăvirea ta, și înțelepciune și iubire pentru tine peste cei ce dau să te robească încă. Dar tu ești a Mea, și voiesc să iubești voia Mea peste tine, ca să te izbăvesc Eu, căci tu nu mai poți. O, hai să te trezești, hai să aprinzi lampa și să vezi, hai, că iată, ești toată cuprinsă în veghea mamei Mele Fecioara, și ea varsă lacrimi mari de deasupra ta și te udă ca să-ți dea din cer, căci tu ești strâmtorată pe pământ și ești sub cruce și ești pe cruce și nu mai știi să veghezi și să vezi și să poți pentru soarta ta cea de la Mine ție. O, pot Eu pentru tine. Ceea ce e cu neputință ție, pot Eu. Fii cuminte și te roagă la Dumnezeu. Pot Eu pentru tine, numai să vrei tu așa, țara Mea. O, auzi glasul Meu și să nu dormi în vreme grea, căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, îi spun viscolului să tacă! să tacă îi spun! Amin.

Rugăciunea ta și inima ta să ajungă la inima Mea și să ceară pentru țara Mea și a ta, popor al cuvântului Meu. O, vezi ce te-am rugat și lucrează, fiule, așa, și cere la Mine voia Mea peste neamul român, pe care Eu, Domnul, îl mângâi în vreme grea și îi spun lui așa:

O, neam român, alege tu viața ta cu Mine și iubirea Mea, căci Eu voi alege pentru tine și te voi scoate de sub suspin și te voi umbri cu tot cerul Meu, și voi așeza în tine țara vieții veșnice, și voi lucra după credința celor credincioși ai tăi, iar tu Mă vei binecuvânta și vei sta sub mântuirea Mea, și slava Mea te va bucura și te va încununa, și tu vei uita durerea ta și a Mea, și neamurile vor vedea și vor veni să ia lumina ta, iar Eu, Domnul, le voi da lor. Amin, amin, amin.

Dar pe tine, o, țara venirii Domnului acum, la sfârșit de timp, cum să nu te pomenesc eu în grăirea mea de azi odată cu ziua de amintire a duhului tămăduirii cea de la mine peste cei credincioși și sfinți! Îți rostesc numele, țară română, că tu ești mereu, mereu sub brațul meu de mamă și te ocrotesc ca pe cea a Fiului meu aleasă de pe pământ pentru slava Lui cea de acum, pentru râul Lui de cuvânt care curge peste tine din mijlocul tău, căci în mijlocul tău vine Domnul cuvânt de biruință și de înviere și împlinește Scripturile acestor zile, și are în tine popor credincios, care-ți dă ție glasul Lui de peste tine, glasul Domnului. Amin.

O, scoală-te, popor român, căci Domnul te învață scularea. Ai grijă să nu dormi. Scoală-te din somn, că tu dormi, și iată, trebuie să te rogi cu suspin pentru viața ta, că tu ești sub cruce și nu vrei să știi aceasta, dar scoală-te și veghează, căci tu ești patria cerească dacă Domnul este în tine cu lucrarea Sa cea pentru venirea Sa. O, nu-i lăsa pe cei lacomi, care-ți sug vlaga și viața pentru ca să fie ei bogați și îngâmfați pe fruntea ta senină prin darurile Domnului de peste tine și înseninată acum de fața Domnului, Care stă în mijlocul tău lucrând salvarea ta. Nu-i lăsa pe cei vrăjmași ai tăi să te tot țină sub robie, o, nu-i lăsa, ci scoală-te pentru biruința ta, căci tu ești străpunsă de faptele omului fărădelegii, care ți-a supt vlaga și slava ta ca să aibă el slava ta, și nu tu. Au trecut demult cei șaptezeci de ani de stăpânire a fiarei roșii peste creștetul tău slăvit de darurile Domnului de peste tine încă de la facerea ta, și iată durere în cer pentru tine, că lupul numai părul și-l schimbă și glasul lui viclean și stă peste tine și-ți suge slava ta ca să aibă el slavă, și nu tu, dar Domnul vrea să te învețe scularea, țară scumpă a Lui. O, ascultă glasul Celui înviat! E Domnul. Nu te teme! El este Domnul Dumnezeul tău și al părinților tăi cei credincioși și sfinți, care se roagă înaintea Lui pentru tine și pentru izbăvirea ta. Ascultă-L pe El, căci tu nu poți nimic fără El. Eu stau deasupra ta și te ocrotesc cu cete de sfinți și de îngeri. Sunt mama Lui, și sunt mama ta, căci tu ești țara întoarcerii Lui de la Tatăl la om. Învață să îngenunchezi înaintea Lui cu slavă și să-I ceri Lui izbăvirea ta și slava ta cea de la El, o, țară a Lui și a mea, căci eu te ocrotesc și te veghez, fiindcă ești aleasa Lui cea de acum. O, scoală-te și vezi. Iată, te robesc cei lacomi, și n-au milă de tine cei lacomi, dar învață scularea, învață învierea, căci Fiul meu este Stăpânul tău, El, și nu omul de peste tine care-ți robește slava ta. Tu trebuie să știi să stai în genunchi înaintea Lui pentru învierea ta, și nu înaintea omului, o, țară a iubirii mele pentru Fiul meu, Care te-a ales a Lui. Eu te cuprind pe tine în umilința mea, ca și Fiul meu. Învață taina îngenuncherii și a învierii din îngenunchere și te scoală frumos, așa cum Fiul meu S-a sculat dintre morți, și dă-I Lui mâna ca să te ridice El, dar să cunoști peste tine mâna Lui cea străpunsă, și credincioasă și înțeleaptă să-I fii Lui, așa cum El te-a învățat și S-a aplecat să te învețe mereu învierea din îngenunchere, să te învețe scularea, țara mea, că tu ești țara Lui și a mea ca să te ocrotesc. Scoală-te și cântă cu dor: Hristos a înviat, căci El îți lucrează învierea, dar roagă-te Lui și cheamă-L, și credincioasă să-I fii tu Lui prin rugăciunea ta. Amin.

Ți-am mângâiat pe poporul Tău român, Fiule însuspinat pentru neamul român cel apăsat de îngâmfarea și de lăcomia celor ce vor să-i țină ei în mâna lor soarta lui, punând la cale durere pentru țara Ta prin lucrarea lor de slavă a lor și de iubire de arginți în mijlocul ei, prin duhul lăcomiei lor. Dar eu Te rog, ascultă-mi ruga de mamă și gătește-i ei scularea și suflă peste ea duhul învierii și scoal-o din cruce, iar pe cei ce o țin pe ea în umilință fără de dreptate, îngenunchează-i, Fiule Doamne, și întărește peste ea statul celor ce au milă de ea, căci Tu ești Cel ce poți, și ești Domnul învierii, și ești Fiul meu Cel însuspinat, și-Ți mângâi ranele răstignirii și pe cele pentru țara Ta de azi, dată Ție de Tatăl când eu, acum două mii de ani, de la Tatăl și de la Duhul Sfânt Te-am născut pe pământ. Amin, amin, amin.

– O, mamă Fecioară, Mi-ai pus alin pe rane în zi de izvor de tămăduire, mamă. O, Mă tare doare pentru țara Mea de nuntă, mamă. Suspin pentru ea în mijlocul poporului Meu pe care-l hrănesc cu cuvânt de înviere, mamă. Eu Mi-am așezat în mijlocul ei masa Mea de cuvânt, masa Mea de nuntă, mamă, iar în ea vrea să poată omul fărădelegii cu mintea și cu mâna lui, mamă, dar Eu Mă așez pentru trezirea ei, pentru scularea ei din îngenunchere, căci ea este robită, și este legată la ochi ca să nu știe, ca să nu-și vadă ea dușmanul cel viclean, mamă.

O, țara Mea! Hristos a înviat, îți spun Eu, Domnul învierii! O, scoală-te, țara Mea! O, nu sta fără putere când vezi robia ta. Tu ești sub cruce și ești pe cruce, iar Eu sunt Cel ce te scol. Uită-te la Mine și te scoală frumos, așa cum Eu M-am sculat dintre morți, și fă-ți semnul sfintei cruci pe chipul tău și peste tot neamul tău și dă-Mi mâna ca să te ridic Eu, țara Mea, căci te cuprind în umilința Mea ca să te învăț nădejdea prin umilința duhului tău, care te ține pe tine a Mea, și vai celor în tine îngâmfați, care vor să-ți ia lumina și calea de sub picioare și să grăiască ei în numele tău peste ei și peste tine și peste pământ. Eu, Domnul, voi fi cu tine, țara Mea, și îi voi întări peste tine pe cei buni pentru tine, pe cei cu milă de tine, dar cheamă tu spre tine mila Mea, și ea va fi scularea ta la rugăciunea ta, o, țara Mea de azi. Amin.

Iar pe tine, popor al cuvântului Meu, te îndemn spre duh de rugăciune către Tatăl pentru țara Mea și a ta, pentru neamul Meu român, pe care vreau să-l scol din necredință și din cruce. Închină-I Domnului zile noi de veghe și de jertfă sfântă pentru țara Mea și a ta, și nu te îndoi ca păgânii, care nu-și iubesc părinții și care s-au făcut păgâni cu credința lor, zdrobită de viața lor deșartă. Păzește de nouă ori toate zilele de marți și de joi și fă din ele trăiri cerești și creștere a Duhului Sfânt în tine și rugăciune pentru țara Mea română și pentru împlinirea făgăduințelor Mele cele pentru tine și pentru ea rostite și fii ascultător Domnului tău, popor al venirii Mele cuvânt de înviere peste pământ. Strămoșii tăi au știut de la Duhul lui Dumnezeu și de la semnele de peste ei zilele acestea, zile despre care oamenii nu mai știu puterea lor de biruință dacă le-ar pune pe ele înaintea Mea jertfă de izbăvire pentru ei. Dar tu înnoiește de nouă ori jertfa aceasta de rugăciune pentru biruința Mea peste pământ, și numără de la ziua de pomenire a învierii Mele zile de rugăciune și de cinstire Mie de la tine, și să biruiești tu așa cum biruiau strămoșii tăi, care cunoșteau semnele Mele de peste ei, și apoi ei aduceau Domnului cinstire și slavă și zile de veghe pentru izbăvirea lor. O, nu te lua după cei cu credința cea omenească și care au lepădat de peste ei puterea credinței strămoșilor lor creștini, care aveau frica lui Dumnezeu în ființa lor, ci arată-te popor de rugăciune și adu-Mi zile de stăruință, zile în care tu poți să fii al Meu și nu al trupului tău, căci lucrul cel cu mâna e pentru trup, iar lucrul cel cu duhul e pentru Dumnezeu și pentru biruința Lui peste pământ, poporul Meu. O, fii credincios ca Avraam, căci el a fost simbolul Tatălui Meu Savaot, Care i-a cerut lui pe Isaac jertfă, și nu s-a îndoit Avraam, ci a crezut că și din morți i-l voi scula pe Isaac, și a fost Isaac înainte pildă pentru jertfa Mea pe cruce și pentru scularea Mea cea biruitoare și pentru seminția cea prin Mine credincioasă, așa cum Tatăl i-a făgăduit lui Avraam.

Ai grijă, Ierusalime, căci primăvara se taie de uscăciuni pomii, ca să rămână numai ramurile verzi, care dau muguri. Această lucrare să răsară de la rugăciunea ta înaintea Mea pentru țara Mea română, că e vremea Mea cu tine în ea, și e vremea ei, iar ea este încă ținută în robia celor ce o înșeală pe ea cu fața lor vicleană, dar să se scoale ea și să vadă bine pe cel ce-i vrea ei binele, și așa să vegheze ea pentru ea, iar Eu voi fi scutul ei și voi fi scularea ei din îngenunchere. Amin.

O, e zi de izvor de tămăduire. E mama Mea Fecioara tămăduitoare peste țara Mea română. O, stai la lucru sfânt, poporul Meu. Întărește-te în Duhul Sfânt, căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, cu tine lucrez pe pământ, și am cerul venit cu Mine la tine, și vom putea pentru Tatăl, și vom putea pentru om, și omul va învăța taina îngenuncherii și a sculării din genunchi, și va învăța să-Mi vindece rana Mea cea pe cruce primită în trupul Meu, și prin care Eu am judecat pe stăpânitorul acestei lumi, și până la capătul lui îl voi judeca pe el, căci rana Mea este dovada slavei Mele cea prin învierea Mea dintre morți, și care Mă arată Domn al biruinței, Domnul slavei, poporul Meu. Amin, amin, amin.

Și pentru țara Mea română rostesc Eu Însumi peste ea: Hristos a înviat, țara Mea de azi, căci azi la tine vin. O, tu ești sub cruce și ești pe cruce pusă de cei îngâmfați și lacomi în tine. O, tu ești străpunsă de omul fărădelegii, de omul minciunii, căci lupul numai părul și-l schimbă și glasul lui viclean. O, lasă-Mă să înviez în tine, lasă-Mă să pot pentru tine, și Eu te voi izbăvi; Eu, țara Mea, Eu și nu tu, că tu fără Mine nimic nu poți și nimic n-ai putut. O, numai Eu sunt Cel ce pot, numai Eu, țara Mea, și vei putea și tu dacă vei ști să îngenunchezi înaintea Mea pentru învierea ta, și nu înaintea omului, țara Mea. Eu te cuprind în umilința Mea și te învăț taina și puterea îngenuncherii și a învierii din îngenunchere. Ia de la Mine și te scoală frumos, așa cum Eu M-am sculat dintre morți, și dă-Mi mâna ca să te ridic Eu, țara Mea, dar învață să cunoști mâna Mea, și credincioasă să fii tu, și înțeleaptă să fii, căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, Făcătorul tău de la nașterea Mea și a ta odată cu a Mea, Mă aplec, și așa te învăț Eu pe tine înțelepciunea Mea și învierea ta din îngenunchere, țara Mea de la sfârșit de timp, și în care Eu vin, și cuvântând vin, și te învăț scularea și te învăț învierea, țara Mea, țara Mea cea de azi. Amin, amin, amin.

O, țara Mea română, țara Mea cu comoara Mea în ea! O, tu nu vrei să te trezești și să cunoști glasul Meu de peste tine, glasul Mirelui Care dă să te pețească pe tine ca să fii a Lui între neamuri. Am venit cuvânt din cer în mijlocul tău peste un popor credincios, și tu spui că nu sunt Eu, și iată, nu cunoști glasul Meu, dar te numești fiică a dreptei credințe, și iată ce faci tu! O, ce faci tu în ziua aceasta, în duminica aceasta pe care părinții au numit-o duminica dreptei credințe! Tu în loc să iei de la Mine Duh Sfânt și credință în venirea Mea cuvânt peste creștetul tău, tu îți pui supușii să-ți dea bani și să strângi tu bani pentru ortodoxie. Mă uit în tine, Mă uit în biserici și Mă frâng de durere, țara Mea dată Mie de Tatăl la nașterea Mea ca să fii casa Mea la venirea Mea a doua oară de la Tatăl. O, dacă tu ai fi a dreptei credințe prin slujitorii din tine care-și zic apostoli ai lui Hristos, tu ai face altceva în ziua aceasta a pomenirii celor drepți ai Mei prin vreme, și ai face ce au făcut drepții Mei. Tu însă ai duh de lume, iar Eu am spus celor credincioși să nu iubească duhul lumii și dulceața cea trecătoare a traiului cel trupesc pe pământ.

O, țara Mea cu comoara Mea în ea, Eu te numesc prin cuvântul Meu patria cerească, patria sfinților Mei din cer și de pe pământ, căci cuvântul Meu vine pe nori până deasupra ta, și cu oștirile cerești vin Eu cuvânt în tine, și nu vin singur, și ți-am pus nume mare și te numesc patria cerească pe pământ. O, numai oameni îngâmfați găsesc în tine sub nume de slujitori ai dreptei credințe, și au uitat aceștia că Eu acum două mii de ani tot așa am fost primit de poporul la care am venit atunci, și M-au numit diavol, iar pe ucenicii Mei cei puțini i-au numit rătăciți și rătăcitori ca și pe Mine și i-au numit secta nazarineanului, și iată, iarăși este ceea ce a mai fost, căci acum Eu vin cuvânt în mijlocul tău, și tu nu cunoști glasul Păstorului Cel bun, Cel Care Și-a pus viața pentru oile Sale pentru ca să le poată paște apoi. Oile Sale cunosc glasul Său, și numai acelea sunt oi, și nu sunt oi cele pe care Eu nu le pot păstori. Eu sunt mereu astăzi, Eu sunt mereu, dar omul s-a învățat altfel să vrea cu Mine și să se creadă al Meu. Eu însă spun așa: cel ce nu primește strigarea Mea după om acum, cel ce nu leapădă duhul lumii și pofta ei cea care trece, acela nu este scris cu cei sfinți care au știut și știu să creadă când Domnul încearcă la ușa lor și bate ca să intre și ca să creadă ei apoi în glasul Meu cel plin de hrană pentru ei, și iată, Eu sunt Păstorul Cel bun și Îmi cunosc oile Mele, și ale Mele Mă cunosc pe Mine, iar cel ce nu lucrează tot așa, nu poate fi păstor de oi. Amin.

O, țara Mea de la sfârșit de timp, te chem să știi să crezi și să te faci a Mea, țara Mea. Te aștept să te gătești pentru Duhul Sfânt, căci Eu Mă fac cuvântul Duhului Sfânt în mijlocul tău și torn din El peste tine ca să-ți aduc înnoirea și să fii tu după adevăr patria cerească, patria dreptei credințe, și să fii miloasă ca Dumnezeu, o, patria Mea de azi, că M-am aciuat în tine cu ieslea cuvântului Meu care vine cu norii până deasupra ta ca să te hrănească din cer și nu de pe pământ, țara Mea. O, scoală-te și te gătește pentru Dumnezeu după voia Lui cea sfântă și nu-ți uita părinții sfinți, țara Mea. Scoală-te și vino, dar vino să crezi că Eu sunt Cel ce te hrănesc și că sunt Păstor, căci tu nu ai păstori cu milă de tine, și ești săracă, ești tare săracă de cele din cer, țara Mea. O, te-aș striga durut, te-aș striga mult, că durerea Mi-e mare de la necredința ta, dar tu ai în tine slujitori străini de Duhul Sfânt, și care te pândesc de peste tot ca să nu te scape de sub stăpânirea lor și să fii tu a Mea și nu a lor. Tu însă ia din Duhul Meu și înviază prin credință și prin hrana cea de sus, țara Mea, căci prin ea Eu te împodobesc și te păstoresc și te pregătesc să fii patria cerească, țara slavei Mele, țară cu Mire, și nu-ți fac ție rău prin hrana Mea cea de sus peste tine, o, iubita Mea. Amin, amin, amin.

O, popor al cuvântului Meu în mijlocul neamului român! Mi-am ostoit arșița Duhului Meu, Care stă aprins în Mine pentru acest pământ ales de Tatăl Meu ca să fie el țara cuvântului Meu cel de la sfârșit, patria cerească pe pământ. Am grăit cu neamul român, căci el este cu auzul astupat pentru strigarea Mea când bat la ușa lui, iar cei ce-l păstoresc pe el, îl țin rob și îl învață să nu creadă că Domnul grăiește din cer pe pământ. Tu însă întărește credința ta în cuvântul Meu, căci Eu, Domnul, voi răsplăti curând, curând credința sfinților Mei, și se vor rușina atunci toți necredincioșii, și vor suspina cu jale toți cei ce s-au crezut drepți în credința lor care nu a dat rod din ea nici pentru ei, nici pentru Dumnezeu.

Eu, Domnul, binecuvintez credința ta, poporul Meu cel luat din români, căci Eu nu sunt hristosul cel mincinos, cum Mă numesc cei ce nu cred auzind de Mine și de tine, ci sunt Cel ce te binecuvintează pe tine pentru darul ce-l ai de la Mine, darul credinței sfinte, căci Eu sunt Cel ce am spus: «Fericit este cel ce crede până nu vede», așa cum cei sfinți au crezut și au împlinit cuvântul Meu prin darul Meu de peste ei, darul credinței cea de sus, darul credinței sfinte care știe să-L primească pe Dumnezeu ca Avraam, ca Moise, ca Daniel și ca toți cei ce au fost fii ai credinței sfinte, fii ai lui Dumnezeu prin faptele credinței lor, care-și are răsplătirea în vecii, poporul Meu. Amin, amin, amin.

O, botează-te, țara Mea, în cuvântul Meu, căci tu ești țara cea cu slava Mea în ea. Cuvântul Meu care grăiește în tine și cu tine, aceasta înseamnă slava Mea din tine, o, țara Mea cea cu comoară în ea. O, Eu, Domnul, te mângâi cu șoapta Mea de peste tine și te învăț nașterea cea de sus, și-ți spun ție așa cum spuneam și acum două mii de ani: «Ce este născut din carne, carne este, iar ce este născut din Duh, duh este. Nu te mira că-ți spun: trebuie să vă nașteți de sus. Eu n-am venit în lume ca să osândesc lumea, ci ca să se mântuiască prin Mine lumea. Cel ce crede în Mine, nu se osândește, iar cel ce nu crede, a și fost osândit, fiindcă n-a crezut în Mine, căci Lumină am venit în lume, dar oamenii au iubit întunericul mai mult decât lumina, căci faptele lor sunt rele. Cine însă lucrează adevărul, vine la lumină, ca să se arate faptele lui că în Dumnezeu sunt săvârșite». Amin. Așa Îmi învățam Eu ucenicii acum două mii de ani, o, țara Mea, iar azi te învăț și pe tine, și voiesc să se arate cei fără de vicleșug în tine, căci acelora atât de ușor le este să creadă în cuvântul Meu, încât ei înșiși mărturisesc prin fapta lor chipul Meu în ei, nașterea lor din Dumnezeu cu botezul cel de sus peste ființa lor, o, țară cu comoara Mea în tine, dar vino spre trezire, ca să-L cunoști și să-L vezi pe Cel ce bate ca să Se mărturisească El din mijlocul tău Dumnezeu al tău, iar tu a Sa, o, țară a Mea, cu comoara Mea în ea. Amin, amin, amin.

Patria română este patria Domnului, patria venirii Fiului Meu în a doua Sa venire pe pământ, precum Eu, Tatăl, L-am trimis. Tot pământul în lung și în lat va auzi și va înțelege în curând că patria română este patria cerească, patria sfinților Domnului, căci Fiul Meu va birui pentru slava ei, pentru înnoirea ei, iar cei ce vor fi în ea vor rodi din mijlocul ei roadele împărăției cerurilor, și va fi Dumnezeu mângâiat, căci rodul Său Îl va mângâia pe El. Amin.

O, popor care asculți glasul Fiului Meu întru a doua Sa venire pe pământ! Dă, tată, veste peste pământ; dă, tată, cartea Domnului în cele patru laturi, ca să facă roade vrednice de pocăință cei ce se vor sfinți pentru Domnul și pentru patria cerească, patria venirii Lui cu sfinții pe pământ. Nu te îndoi, tată, de această împlinire. Glasul împărăției cerurilor este cuvântul Fiului Meu, cu care pregătește patria cerească și slava ei în mijlocul pământului. Amin.

O, țară română! Eu, Tatăl, te îndemn la pocăință, la lucrarea roadelor împărăției cerurilor în mijlocul tău. Primește iubirea Fiului Meu, care se face cuvânt pe vatra ta. De cincizeci de ani lucrează Domnul la veșmântul tău cel pentru venirea și pentru slava Domnului tău. În tine este Domnul cuvânt, căci te-a ales să fii patria cerească pe pământ, iar Eu, Tatăl Savaot, încununez Adevărul, pe Fiul Meu Cuvântul în mijlocul tău, și spun: cuvântul cel de peste tine este Fiul Meu Cel iubit, întru Care Eu am binevoit, și te învăț cu duh și cu cuvânt de tată: ascultă glasul Fiului Meu și împlinește-l pe el, spre slava Lui și a ta. Amin, amin, amin.

– Ți-am ascultat iubirea pentru țara venirii Mele cu sfinții, Tată Savaot. Strig în ea și Eu, și sfinții Mei vestea împărăției cerurilor peste ea. Eu vin în ea pregătindu-i slava, dar puțini se trezesc ca să Mă ia în ei cu strigarea Mea. Eu însă le voi da o inimă nouă, iar ei vor căuta apoi și vor găsi înțelepciunea cuvântului Meu și se vor sfinți pentru roade de pocăință, roadele împărăției cerurilor, Tată, și se va împlini pe pământ taina patriei cerești, după cuvântul Tău și al Meu, Tatăl Meu. Amin.

– Mărturisesc și eu, Doamne. Strig și eu ca și acum două mii de ani. Atunci am strigat la poporul Israel ca să se pocăiască pentru împărăția cerurilor, cu care Tu veneai la el, iar acum strig la poporul român să vină spre pocăință, spre roade cerești și spre mărire apoi, după voia Ta. Amin.

Te strigă Ioan Botezătorul, popor român. Patria ta e patria cerească, fiindcă în ea Se face Domnul cuvânt de venire a Sa a doua oară de la Tatăl pe pământ. Cei ce vestesc în tine numele Domnului, să nu vorbească de Domnul unii altora cu duh de îngâmfare, ci cu duh de pocăință, arătându-și unii altora calea cea cu bucuria smereniei pe ea, spre duh de pocăință și spre roadele împărăției cerurilor apoi, iar de nu vor lucra așa, iată, împărăția cerurilor se ia de la ei și se dă celor ce fac roadele ei, iar cei ce se îngâmfă sub numele ei, aceia vor rămâne goi și rușinea lor se va vedea. Amin.

O, căiește-te de viața ta cea fără Dumnezeu în faptele ei, poporule român, și te îmbracă în veșmântul curăției și stai înaintea Domnului, smerindu-te sub slava venirii Lui la tine, spre înveșmântarea ta și a pământului pe care stai, căci patria română poartă pe ea taina patriei cerești, și vei vedea împlinirea acestui cuvânt, căci duhul pocăinței și duhul proorociei dă acum să te trezească și să te înnoiască, țară a Domnului la sfârșit de timp. Amin.

Se aude pe pământ învățătura cea mincinoasă de peste om. Om pe om se învață spre pierzare, spre despărțire de Dumnezeu pentru un trai bun pe pământ, și îi zice acestui plan mincinos și vopsit, îi zice ridicarea nivelului de trai. O, nu de așa trai are omul nevoie, ci are nevoie de Dumnezeu omul, nu de trai pe pământ. Traiul cu Dumnezeu și de la Dumnezeu, nu mai are cine să-l învețe pe om. Nu mai este om cu duhul descoperirilor de la Dumnezeu ca să-i spună omului pe cele ce nu se văd și care îl prind sub el fără ca omul să vadă fața lor cea dușmană pe viața omului. Mi-e milă de țara Mea română. Sunt în mijlocul ei cu duhul descoperirii, duh slujit de îngeri pentru lege sfântă pe pământ, iar ea, biată țara Mea, doarme în necunoștință în fața valurilor care dau să izbească în ea și să-i robească darul și frumusețea ei cea de la Mine.

O, nu-ți trebuie ție nivel de trai, așa cum îi spune omul fărădelegii acestei minciuni, scumpă țara Mea! Am în tine cuvântul cel din gura Mea și dau să-ți deschid mintea ca să înțelegi ca Dumnezeu și nu ca omul, căci în Scripturi stau scrise toate cele ce trebuie tu să știi, dar citește cu Mine, ca să știi de la Mine, țara Mea. O, nu te mai bucura de cursa care ți se întinde ca să crezi că vei avea trai bun pe pământ, că nu de la om vine fericirea și dezrobirea ta de sub greu, ci de la Dumnezeu este să fie soarta ta pe pământ. Ție îți trebuie trai cu Dumnezeu, dar tu nu mai știi această înțelepciune a mântuirii așa cum știau străbunii tăi. Tu nu mai ai în tine oameni duhovnicești ca să te călăuzească pe tine spre Mine și pe Mine spre tine și ca să crezi de la Dumnezeu și nu de la om, țara Mea. O, e greu fără lumină pe pământ. Nu mai este lumină pe pământ, iar Eu sunt în mijlocul tău, și tu nu știi să-ți întinzi mâna spre Mine ca să te scap de duhul pierzător al acestui veac. Eu însă îl învăț pe poporul cuvântului Meu, ca să iei tu învățătură de la Mine și să stai înaintea Mea, să stai la gura Mea, care izvorăște pentru tine râul vieții, înțelepciunea mântuirii și lucrarea ei din om. Amin.

O, țara română este sub focul cel curățitor pe care l-am rostit că va pogorî peste ea pentru spălarea pământului venirii Mele cu taina împărăției cerurilor pe pământ. Am adus pe pământ botezul cu Duhul Sfânt și cu foc, dar țara Mea își vede de tot ce nu înseamnă Dumnezeu, iar Eu, Domnul, am pus-o la albit și la lămurit, căci am în mijlocul ei cuvântul Meu cel de cincizeci de ani, iar ea doarme când Eu nuntesc în ea praznic de înviere, masă de Duh Sfânt pe vatra ei. Am vestit cu cuvânt de foc să-l scoale ea pe alesul Meu din ea și să se roage el pentru ea ca s-o împac cu Mine pe ea și s-o aduc mai întâi la pocăință și apoi la înviere. Am în mijlocul ei pe alesul Meu Irineu, cel prin care Eu Mi-am așezat pe pământul ei biserică lucrătoare de Duh Sfânt peste ea. De mult i-am dat ei veste să-l scoale pe cel ce este așezat de Mine mijlocitor pentru ea ca să-i dau pe ea hăinuța neprihănirii prin pocăința ei de depărtarea ei de Dumnezeu, și nu Mă voi milostivi de ea până ce ea nu-l va așeza înaintea Mea pe acest fiu pe care l-am sortit s-o împace cu Dumnezeu pe ea, pe țara Mea română. A venit regele ei, unsul Meu de peste ea, și M-a întrebat de ce atâta durere, de ce atâta suferință pe țara Mea și a lui? Eu i-am răspuns lui că ea este țara venirii Mele a doua oară pe pământ și că Eu o spăl de toată murdăria ei ca s-o pregătesc să fie pământ al învierii și al slavei Mele peste popoare. Eu i-am răspuns regelui ei că dau în ea pentru că ea dă la spate strigarea Mea și Îmi ține în obezi pe cel ales de Mine peste ea ca să se roage pentru ea, pentru nașterea ei de sus, pentru pocăința ei și pentru îmbrăcarea ei în veșmântul Duhului Sfânt. Amin.

O, țara Mea, câtă vreme nu te vei ridica să-Mi scoli din obezi pe cel așezat de Mine rugător pentru tine, câtă vreme el va sta închis și nesuflând cu gura lui peste tine împăcarea ta cu Mine, câtă vreme îl vor ține pe el în întuneric cei care se dau a fi biserică a Mea în timp ce ea umblă de capul ei înaintea Mea și nu după viața Mea cea plină de har, câtă vreme acest ales al Meu va sta fără lucrul Meu cel pus peste el pentru tine, țara Mea cea de la sfârșit de timp, atâta timp vei suferi tu, și acesta este răspunsul pe care Eu îl dau regelui tău care plânge la Mine pentru iertarea ta, pentru duh de mângâiere peste tine, țara Mea română, țară a Mea și a lui. Iată, în tine umblă de capul lor cei mari care se numesc biserică a Mea și a ta în tine, dar biserică a Mea este omul cel plin de Duhul Sfânt, de cuvântul Duhului Sfânt peste noroade. Își caută ranguri pe pământul tău mai-marii bisericii din tine, iar din pricina rătăcirii și a îngâmfării lor vine mânia Mea peste tine, precum este scris în Scripturi.

O, scoală-te spre înviere, țara Mea, scumpă România Mea! Scoală-te și trezește-l pe cel ce doarme închis în obezi! El are căluș la gură ca să nu vorbească și ca să nu se mai audă glasul lui peste coline ca să înverzească și să înflorească ele sub ploaia cuvântului Meu care pe toate iarăși le face, căci este scrisă în Scripturi această nouă facere a lumii. Puteam cu duhul mângâierii să te nasc de sus, țara Mea, dar tu nu cunoști șoapta mângâierii Mele care-ți pregătește ție nașterea cea din nou ca să fii nou-născuta Mea peste popoare, o, țară a strălucirii! Se vor scula din așteptarea lor proorocii care te-au vestit a Mea ca să-și primească ei apoi moștenire în tine. Se va scula proorocul Daniel, prin care Eu, Domnul, te-am vestit că vei fi pe pământ și că mulți te vor zdrobi ca apoi tu să renaști și să semeni cu Mine; acest prooroc se va scula ca să-și primească în tine bucuria pentru care el a crezut și a așteptat.

O, sunt cu taina praznicului învierii peste tine, țara Mea de la sfârșit de timp. În tine este Domnul Împărat prin cuvânt. Împărăția ta peste pământ nu este din lumea aceasta, ci este de sus, din cer, și este scris despre tine să fii regină peste popoare prin cuvântul Meu cel din mijlocul tău. Cuvântul Meu din tine este râul vieții. El odrăslește viață din cer peste pământ, și este împărat, căci el este cuvântul Duhului Sfânt, și are în tine praznicul cincizecimii lui. De cincizeci de ani plâng cu râu de Duh Sfânt peste tine, țară a venirii Mele, iar omul de pe pământ care a aflat de alegerea ta dă să se slăvească el peste tine. Eu însă cobor în zi de praznic de înviere a Mea și a ta epistolă a Duhului Sfânt și te chem să bei din râul vieții. Albia lui e din cer și până pe pământ, din cele nevăzute până în cele văzute, din lumea cea nevăzută până în cea văzută. Izvorul lui este gura Mea și grădinița peste care Eu, Domnul Cuvântul, grăiesc din mijlocul tău. Scoală-te la glasul Meu și împacă-te cu Mine și scoală-l pe cel ce va rosti înaintea Mea actul tău de pocăință și nașterea ta din cuvântul Meu care curge în mijlocul tău, căci tu ești țarina cea cu comoară în ea, iar Eu sunt sărac de om în mijlocul tău.

Grăiesc peste cel așezat la cârma ta, țară română, și îi spun așa: Nu uita tu, cel ce stai cârmaci al corăbiei Mele, al țării Mele română regină, nu uita că Eu am biruit prin fierbintele rugăciuni, prin ridicarea mâinilor către Mine ale celor ce sunt fiii lui Dumnezeu în neamul român, fiii cuvântului Meu cel de cincizeci de ani peste pământul român, căci Eu le-am spus în ziua când am biruit pentru tine, să ceară la Mine ca să te așez cârmaci al corăbiei Mele pe care stă scris: țara română, și apoi am biruit, și tu stai acum cârmaci prin planul Meu. Apleacă-te și ia din gura Mea. Sunt cu epistolă de Duh Sfânt peste țara română. Ea este acum sub biciul mâniei Mele ca s-o curăț de păcatul fărădelegii de pe ea și s-o am mireasă spălată pentru praznic de înviere și de venire a Mea cu masă de veac nou pe vatra ei. Mă doare crucea pe care Mi-o apasă mai-marii bisericii pe umerii Mei grei de păcatul de pe pământ. Geme pământul cu geamăt de durere pentru păcatele de pe el. Vreau să împac pământul cu cerul, și pe om cu Tatăl Savaot, ca să-i trag pe toți la Tatăl, așa cum am făgăduit acum două mii de ani că voi face. Aștept pe cel făgăduit de Mine pentru neamul român și pentru salvarea popoarelor apoi. Îl aștept pe cel ales de Mine, pe alesul Meu Irineu, fiu al neamului român, fiu scump Mie și sfinților Mei, îl aștept să se scoale din somn și să rostească venirea milei Mele peste țara română, că ea este bătută din pricina celor ce stau peste ea din partea Mea, zic ei. Mai-marii bisericii nu fac voia Mea, ci fac voia lor și își caută scaune și ranguri, dar Eu nu i-am trimis pe ei să facă aceasta, ci ei de la ei s-au așezat în locul Meu cu lucrarea lor. Pe cel ales de Mine însă, Eu l-am ales dintre ei și l-am trimis spre ei, dar ei nu l-au primit, și l-au pus în lanțuri și i-au pus căluș la gură ca să nu se mai audă glasul lui cel dulce care cheamă omul la Mine și la slava Mea din mijlocul neamului român. Dau de veste peste țara română că Eu, Domnul, îi aștept pocăința și credința și sfințenia ei și umblatul ei pe cărările Mele, ca să vin cu mântuirea ei și cu veac nou peste ea, căci oamenii din ea n-au putere să-i dea ei izbăvirea, fiindcă Eu nu împlinesc planurile omului, ci pe ale Mele le împlinesc. Amin. Iar celui ce i-a luat locul alesului Meu Irineu îi dau de veste și îl rog în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh să-l scoată din legături pe cel ales de Mine și să-l așeze rugător și mijlocitor pentru țara română, iar Eu îl voi auzi pe el și voi coborî milă și slavă peste acest pământ și peste neamul de pe el. Vai celor ce zădărnicesc planurile Mele cele din veac întocmite, căci de la întemeierea lumii am întocmit Eu slava țării române la sfârșit de timp, țară care Mi-a pus masă la venirea Mea acum de la Tatăl ca să fac iarăși lumea și să stau pe scaun de judecată și de facere și să rostesc cuvântul Meu peste pământ.

Iată istoria cuvântului Meu cel de cincizeci de ani pe vatra neamului român! Și vor auzi mulțime de popoare și vor veni la închinare și vor bea din slava Mea și vor lua înviere și duh de mărturisire apoi.

Iată cartea cuvântului Meu cu care sărbătoresc praznic de cincizecime al lui pe pământul român! Eu, Domnul Iisus Hristos, Fiul Tatălui Savaot și al mamei Fecioară, am împlinit cincizeci de ani de cuvânt pe vatra poporului român (1955-2005, n.r.). Vor auzi popoare și se vor apropia, dar țara română este în mâna Mea. Nimeni fără Dumnezeu nu va mai dăinui peste ea. Mă las cu epistolă de Duh Sfânt peste ea, iar ție, celui pus cârmaci peste ea, îți spun să iei aminte la cuvântul gurii Mele, căci marea e tulbure, iar tu trebuie să ai putere de la Mine și să stai cârmaci treaz la cârma corăbiei Mele, căci prin ea voi mântui lumea din păcate și voi așeza veac nou pe pământ, nou Ierusalim voi așeza, precum este scris în Scripturi. Nu fi necredincios, ci credincios, căci Eu aștept glasul celui ce va ridica rugăciune la Mine din fața poporului român, și lui îi voi împlini ruga pentru mângâierea și pentru învierea și pentru salvarea acestui neam. Amin.

Acum te las sub duh de înviere, țara Mea. Am grăit peste tine în zi de praznic a amintirii învierii Mele, căci stau în mână cu planul cel ceresc ca să-l împlinesc, iar în el este scrisă slava ta cea de la Mine și praznicul învierii tale și a ființei tale celei noi la sfârșit de timp. Tu vei fi după chipul și asemănarea Mea prin cei ce vor fi neamul Domnului pe pământul tău, căci în mâna Mea stă soarta ta, iar Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu și Mă vestesc peste tine cu numele Meu cel nou, scris în Scripturi acum două mii de ani, iar în aceste Scripturi scrie așa: «Și numele Lui se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu». Amin, amin, amin.

O, țara Domnului, S-a întors Domnul la tine, că Și-a adus aminte de facerea ta cea de la începutul facerii și apoi cea de la nașterea Lui Om între oameni. O, țară română, te-a făcut Domnul casa venirii Lui, și te curăță de fărădelege ca să fii frumoasă și curată. Deschide-ți urechea și auzi cuvântul Lui, că eu sunt proorocul venirii Lui cea de a doua și voiesc cu milă să te umbresc pe tine, căci râvna mea de Dumnezeu se lasă cu putere peste tot pământul, ca să pregătesc apoi pe el slava Domnului și odihna ei, căci oamenii nu vor mai putea sluji la doi stăpâni: și loruși și Domnului.

O, tu, țară scumpă, țară numită, țară română, așează-te să asculți pe Domnul Dumnezeul tău și te fă voie a Sa, că ai în mijlocul tău glasul iubirii Lui, care face din tine pământul nunții Lui, pământul celor mântuiți, limanul celor ocrotiți de Domnul, dar cheamă-L cu ruga ta să Se facă Stăpânul tău, ca să nu mai slujești tu la doi stăpâni, ci să-I slujești Domnului Dumnezeului tău și să scoți din tine pe stăpânitorul acestui veac, care nu are nimic în Dumnezeu.

Iar Tu, Doamne al celor ce Te cheamă cu dor, auzi glasul celor ce Te cer și ocrotește țara română și fă-Te liman al ei, și apoi fă-o pe ea limanul celor mântuiți. Amin, amin, amin.

O, fiilor, e sub durere țara venirii Mele cuvânt în ea. E apăsat neamul român sub varga mâniei Mele, și voiesc să vă aud pe voi cerându-Mi să-l izbăvesc și să-i dau din Duhul Meu de viață, iar viața este cea care stă în Dumnezeu cu tot cu om, căci plăcut îmi este neamul al cărui Dumnezeu sunt Eu, iar Eu îl ocrotesc pe el. Chiar și durerea cea pentru trezire e tot iubirea Mea pentru om, dar trebuie s-o trezesc pe România ca să trăiască ea după cuvântul Meu, că Eu în ea Mă fac cuvântul cel pentru nașterea din nou a lumii, împlinind Scriptura aceasta despre care am grăit acum două mii de ani. Amin.

Duhul Sfânt al cuvântului Meu îi cere neamului român iubire pentru Dumnezeu, credință în acest cuvânt care curăță fărădelegea de pe pământ și care mângâie pe cei ce iubesc în Dumnezeu și nu în lumea aceasta. Cobor pe pământ cu Scriptura înnoirii lumii, prin care chem omul să iubească în Dumnezeu, nu în lume, căci duhul lumii l-a scos pe om din împărăția Mea și l-a învățat cu traiul cel de pe pământ și nu din cer. Pe pământ trebuie să fie împărăția Mea și nu a omului, iar omul trebuie să fie locaș al slavei Mele, împărăție a cerurilor, pe care o voiesc plină de bucurie în om, plină de glasul cuvântului Meu care iarăși face lumea. Amin.

O, poporul Meu, în ziua aceasta de sărbătoare pentru grădinița cuvântului Meu, Eu te așez înaintea Mea rugător pentru țara română. Mâna Mea s-o izbăvească de sub greu, de sub durerea ei. Duhul Meu s-o înnoiască, iar fiii ei să caute viața lui Dumnezeu în ei și între ei, căci păcatul poartă în el pedeapsa lui, iar Eu o voiesc curată pe România, fiindcă va să vin curând cu slavă văzută în ea și să Mă vestesc Dumnezeul ei și să-i ridic pe cei ce sunt români cu inima și cu fapta, și să-l numesc cu numele ei pe tot sufletul care va iubi să se facă după chipul și asemănarea Mea, care va fi curând, curând peste fiii acestui neam, pentru slava venirii Mele, ca să am masă și casă în țara Mea nou aleasă așa cum este voia Mea și nu voia ei, iar voia ei să iubească voia Mea, căci sunt Dumnezeul ei. Amin.

O, popor al cuvântului Meu, te învăț în Duhul Sfânt să ceri pentru România împărăția păcii Mele, ca să aibă ea iubirea și ocrotirea Mea și să se gătească ea după plăcerea Mea, casă a venirii Mele după două mii de ani, căci din mijlocul ei am lucru mult de așezat peste pământ, ca să aduc apoi spre vedere cerul cel nou și pământul cel nou și om nou, cu iubirea Mea în el pe pământ, și odihna Mea în om, așa cum l-am dorit Eu pe om atunci când l-am zidit spre bucuria Mea.

Și acum, poporul Meu, având în mijlocul tău pe cei unși între Mine și tine, voiesc să aud glasul rugăciunii tale pentru România, care plânge sub încercare și nu știe să-și afle izbăvirea din ispitele care au prins-o sub ele pentru depărtarea ei de Dumnezeu. Ridică mâinile, poporul Meu, și cu fierbinte duh de rugăciune spune-I Tatălui și Fiului și Duhului Sfânt rugăciunea ta pentru țara ta și a Mea, și așa să te rogi:

Doamne al puterilor în cer și pe pământ, Doamne al răbdării și al îndurării, în marea Ta durere de la depărtarea de Dumnezeu a neamului român și a tot omul de pe pământ, Te mângâiem, inimă lângă inimă Te mângâiem în durerea Ta pentru țara venirii Tale. Ea este aleasa Ta și masa Ta de nuntă, dar ea nu poate să Te cunoască, fiindcă s-a depărtat de Duhul Sfânt, Care știe de la Tine în om, iar păstorii care stau peste ea în numele Tău n-au milă de ea. Dar ai Tu, și nu uita de mila Ta de ea dacă ai venit în ea ca s-o păstorești pe pășunea Ta. Dă-i ei darul Duhului Sfânt prin botezul Tău cu Duhul Sfânt și cu foc. Dă-i ei duhul treziei și al credinței sfinte, și apoi al iubirii și al cunoașterii lui Dumnezeu. Oprește-Ți mânia cea venită peste ea pentru deșteptarea ei. Certarea Ta de peste ea să-i fie ei înviere, și apoi viață cu Tine, și scap-o pe ea de duhul lumii, de duhul pierzător al acestui veac, căci lumea și pofta ei piere, dar să rămână România și fiii ei, Doamne, iar Tu să faci din ei casa Ta și neamul Tău de sfinți, că dulce este omul sfânt, și binecuvântare pe pământ este viața cea sfântă în om.

în poporul Tău vor fi numai sfinți; știm că așa ai vestit prin prooroci, dar întindem mâinile spre Tine ca să pui Tu în ele, iar noi să dăm neamului român înțelepciunea Ta, înțelepciune de facere a omului nou după chipul și asemănarea Ta pe pământul român, și să se întindă această minune peste tot pământul apoi, ca să înnoiești așa lumea și nu cu certare, Doamne al puterilor.

Și acum, însuflețește-Te în noi ca să știm să-Ți cerem, prin Duhul Tău să știm, ca Tu să poți împlini.

Poruncește ploii și măsurii ei cea multă să meargă înapoi la locul ei, și să vină ea pe pământ numai pentru hrana oamenilor, hrană care crește cu ploaie și cu soare și cu lumină și cu harul Duhului Sfânt, Care dă viață peste toate și mângâiere peste toate.

Poruncește vântului cel iute să nu nimicească făptura Ta de pe pământul român, ci să se tragă înapoi în cămările lui, iar când iese, să vină dulce și mângâios, ca să răcorească și să vorbească despre viață, și să cânte cu glasul lui cântecul iubirii Tale pentru cei ce Te iubesc, pentru venirea Ta cuvânt pe pământ, Doamne al puterilor.

Poruncește cu iubire stihiilor toate să nu lovească pământul român, ci să-l ocrotească pentru șoapta Duhului Tău Cel Sfânt, Care Se face cuvânt pe pământ. La toate să le poruncești să lucreze cu măsura binecuvântării și a mângâierii, și să aduci pace sfântă și lumină din lumina Ta peste pământul român.

Te cerem pentru români și peste români, ca să știe neamul român să nu aibă alt dumnezeu afară de Tine, și tot mai mult să asculte, și să vină să învețe voia Ta s-o facă, și să fie neamul român neam sfânt, și apoi neam slăvit înaintea Ta, de la care vor învăța viața cea veșnică și binecuvântarea toate neamurile pământului, care se vor plânge văzând venirea Ta cu slavă și slăvindu-Te cu sărbătoarea ei în mijlocul pământului român, ales de Tine la început și acum, ca să lucrezi de pe el taina veșniciei a toate câte au fost și sunt în Tine și nu în lumea aceasta, Doamne al puterilor.

Și vino, Doamne, în noi cu Duhul Cel Sfânt al rugăciunii, și prin El fierbinte să-Ți cerem toate câte sunt rostite de Tine pentru făgăduința mântuirii. Acoperă cu ocrotirea Ta, cu mila Ta, și apoi cu slava Ta țara română, iar sfinții și îngerii Tăi să-i dea de la Tine, și mereu învață-ne să Te rugăm pentru ea, iar Tu să împlinești așa. Amin, amin, amin.

Și acum, Duhul Meu Cel blând și smerit mângâie rana ta, Românie. Pacea Mea să se reverse peste tine ca un râu, dar caută, țara Mea, să ai păstori care să te poarte spre Mine și nu spre ei, căci din pricina celor ce stau peste tine fără viața Mea în ei, tu suferi acum durere, țara Mea. Trezește-l tu pe cel între păstorii tăi care este de la Mine și prin care am mărturisit acum paisprezece ani biserică curată pe pământ, biserică de nou Ierusalim și neam sfânt și mântuitor de la Mine în mijlocul tău. Trezește-l pe cel între păstorii tăi credincios și adevărat pentru mântuirea ta și așează-l să ceară la Tatăl împăcarea ta cu Dumnezeu, țara Mea. Adu-l cu fața spre izvorul Meu și pune-l mijlocitorul tău spre Mine, dar trezește-ți duhul credinței și al cunoștinței tainelor Mele cu care lucrez din mijlocul tău peste pământ, țara Mea. Amin.

Sunt în sărbătoare cu ziua amintirii pecetluirii acum paisprezece ani a grădiniței cuvântului Meu, a Sfintei Sfintelor bisericii României, căci toate se întocmesc iarăși, iar cele vechi, iată, trec cu trosnet, și se lucrează țară sfântă, nou Ierusalim pe pământul român, și acest nume va fi peste tot pământul: România, țara Noului Ierusalim, limanul celor mântuiți. Amin, amin, amin.

În ziua aceasta de pomenire cerească pe pământ, îți aduc dintre sfinți și prin sfinți puteri de suflet, duh de răbdare și de nădejde sfântă, poporul Meu, ca să te rogi cu multă putere, cu multă durere, la Dumnezeu, că e durere mare peste țara română, și e durere în tine, Israele de azi, iar Eu M-am îndreptat cu mângâiere și cu Ioan, botezătorul Meu, ca să Ne așezăm Noi, cei din cer, și cu tine în duh de putere și de nădejde, căci zilele sunt grele, poporul Meu. Eu însă trebuie să aud glasul tău care Mă cheamă cerând ocrotirea pământului român, și apoi să Mă așez hotarnic între bine și rău, între credință și necredință, între sfințenie și fărădelege, căci totul trebuie să se înnoiască spre coborârea văzută pe pământ a celor ce nu se văd, dar vor fi, căci lumea se va înnoi, așa cum Eu am făgăduit ucenicilor Mei acum două mii de ani pentru zilele cele de apoi, pentru așezarea împărăției cerurilor pe pământ. Amin.

Așteaptă Ioan Botezătorul să strige la oameni să se pocăiască pentru ca să se apropie împărăția cerurilor pe pământ curățit și sfânt. Voi sunteți tare neputincioși, copii din porți, dar Ioan așteaptă, și nu va pleca înapoi în cer cu cuvântul său până ce nu îl veți așeza în cartea Mea cu voi, căci fiecare sfânt lucrător prin lucrarea Mea de azi nu stă din lucru peste pământ, fiindcă nu se poate fără lucrul cel scris să fie lucrat pe pământ în fiecare vreme, și mai cu seamă acum când Eu, Domnul, sunt în venirea Mea de apoi, și am cu Mine oștile de sfinți, spre plinirea vremurilor, spre întoarcerea oamenilor către Dumnezeu, Care iarăși face lumea. Amin, amin, amin.

– Glasul meu strigă peste oameni, Doamne, așa cum strigam acum două mii de ani când Îți făceam Ție cale ca să Te cunoască Israel și să Te creadă că ești Fiul Tatălui ceresc și că ești trimis din cer pentru izbăvirea din frica morții a tuturor celor ce aveau să creadă în mântuirea cea de la Tine peste ei.

O, ce durere pe pământ, Doamne! Omul nu se mai satură să-și petreacă viața sa, iar Tu i-ai spus poporului Tău de azi că în cer e jale, iar pe pământ e numai petrecere, și omul nu știe că nu este bucurie fără tânguire peste ea, fără plata celor ce ei trăiesc în orbirea lor. Vin eu, căci sunt înaintemergătorul Tău. Vin pe calea cuvântului Tău, care vine cu norii, și strig peste pământ și sun deșteptarea la pocăință.

Pocăiți-vă, voi, oameni păcătoși de pe toată fața pământului, și intrați în baia nașterii de sus, spre iertarea păcatelor voastre! Eu sunt glasul care strigă și vestește calea Celui ce Se face cuvânt peste pământ pentru nașterea din nou a lumii, căci Domnul vine și botează cu Duhul Sfânt și cu foc, fie spre pocăință, fie spre certare pe tot omul, și are lopata în mână și Își curăță aria și Își adună grâul în hambare, iar pleava, în foc, căci El Își pregătește cu Duh Sfânt și cu foc împărăția Sa pe pământ, și ea va fi fără de sfârșit apoi. Eu sunt cel ce vă îndemn la pocăință, și apoi la izvorul vieții, care curge din gura Domnului în mijlocul neamului român, iar cuvântul Lui cel de acum naște iarăși lumea și așează pe pământ pe cele neclătinate, precum este scris în Scripturi.

O, țară română, în zilele acestea a profețit Domnul peste tine că vei intra la curățit și la albit, ca să fii apoi frumoasă, și să fie curat pământul tău, și să pregătească El slava cea mare a venirii Sale cu sfinții pe vatra ta, căci ești aleasa Lui. O, eu te privesc cu durere și văd pe îngerii care curăță din calea Domnului pe cele clătinate de om, iar eu te strig spre botezul pocăinței și spre iertarea păcatelor.

O, neam român, te cercetează Domnul, așa cum El a profețit în cuvântul Său de azi peste tine. Tu însă ai dat încă să nu auzi, dar El este împlinitor. Gătește-te, dar, spre zile de căință și de rugăciune și de post plăcut Domnului, căci Domnul îți dă har și putere dacă voiești să asculți aceasta. Așează-te să-L strigi să te ocrotească și să-ți dea duh de credință și de ascultare și de iubire pentru venirea Lui la tine cu duhul mângâierii cu care stă în mijlocul tău de cincizeci de ani, ca să-ți pregătească slava ta cu El dacă-L primești, dacă-L aștepți, dacă-L iubești, o, țară scumpă a venirii Lui după două mii de ani pe pământ, cuvânt. Domnul este în tine ca să te ocrotească și să te înnoiască prin pocăința ta dacă voiești, iar fără dragostea ta El nu-ți poate face bine ție. Dar tu ești țara întoarcerii Lui la oameni ca să-Și pregătească împărăția cea fără de sfârșit, și dacă nu voiești aceasta, poate Domnul ceea ce nu poți tu, ceea ce nu voiești tu să poți. Ridică-te, dar! Amin.

Să se îndemne spre pocăință unul pe altul fiii tăi, o, țară a Domnului, căci nașterea ta pe pământ a fost odată cu nașterea Lui între oameni, și aceasta a fost taina ta, și cu ea vine Domnul la tine acum, după două mii de ani de la nașterea Lui și a ta. Eu, Ioan Botezătorul, sunt cuvântul venirii Domnului la tine ca să nască iarăși lumea din cuvântul Său, și iată, în ziua de serbare a nașterii mele cea de la Dumnezeu în casa lui Zaharia și Elisabeta, vin acum și serbez această zi prin chemarea ta la pocăință, țară română. Scoală-te ca să fii aleasă, precum îți este soarta să fii aleasă între popoare și să fii casa Domnului. Scoală-te din sângele tău, căci Domnul te are de la Tatăl pentru venirea Sa acum, la sfârșit de timp, așa cum la prima Lui venire l-a avut pe Israel de popor al venirii Lui. Ridică-te și te scutură de toată fărădelegea și nu sta fără iubire. Fii înțeleaptă și aprinde candela, căci Domnul S-a făcut Mirele tău și nu te poate lepăda, dar te poate spăla, te poate înnoi, te poate naște. El, Cel ce botează cu Duhul Sfânt și cu foc, El este Cel ce înnoiește lumea nimicind fărădelegea, căci vremea este aproape, și scris este: «Cine este sfânt, să se sfințească încă, iar cine este spurcat, să se spurce și mai greu, căci vine Domnul cu plata a ceea ce fiecare și-a lucrat».

O, țară a întoarcerii Domnului, căiește-te de nedreptatea pe care ai lucrat-o, și vino spre iubire și spre rugăciune și spune-I Domnului tău: „Vino, Doamne!“, și El va veni și te va împodobi în slava venirii Lui cu sfinții, spre pacea ta și a Lui. Amin, amin, amin.

– O,tu, cel ce ai strigat la oameni și acum două mii de ani chemându-i pe ei spre împărăția cerurilor, spre Mine, Cel ce am viață veșnică pentru om, tu și acum Mă dai omului prin vestirea ta despre Mine, iar Eu pecetluiesc cu putere strigarea ta, și îi voi face pe oameni să caute spre Dumnezeu și spre izvorul cuvântului vieții. Amin.

O, popor român, auzi glasul Meu! Destupă-ți urechea! Primește darul credinței sfinte, că sunt în mijlocul tău cu praznicul venirii Mele a doua oară de la Tatăl pe pământ, și sunt Cuvântul lui Dumnezeu în mijlocul tău. Vino spre Boboteaza ta! Vino, că ești poporul alegerii lui Dumnezeu, și Eu din mijlocul tău Mi-am ales ucenici ai venirii Mele. Vino să te bucur, că nu vreau să te întristez pentru nevegherea ta când Eu vin și lucrez în mijlocul tău. Curând, curând Mă slăvesc în mijlocul tău cu praznicul cincizecimii cuvântului Meu de peste tine, odată cu sărbătoarea Rusaliilor cea sărbătorită după amintirea învierii Mele dintre cei morți acum două mii de ani.

O, popor român, tu ești scris să fii poporul sfinților de pe pământ. Să știi că pe pământul tău vor fi numai sfinți, și nu vor mai putea sta pe el cei păcătoși cu trupul și cu duhul lor. Eu nu vreau să te întristez, ci vreau să te bucur prin această vestire, iar tu să faci ce a făcut mama Mea Fecioara, la vestea pe care i-am trimis-o prin îngerul cel binevestitor, și să te faci ascultător și supus și credincios venirii Mele, că Eu vin negreșit, după cum este scris în Scripturi, și iată, te-am ales să fii poporul venirii Mele, pământul venirii Mele, și de cincizeci de ani sunt în mijlocul tău și Mă fac carte în tine cu venirea Mea, cu cuvântul Meu cel de Bobotează peste toate neamurile pământului care se vor apropia de Iordanul vieții, de râul vieții care curge din gura Mea ca să-i tragă pe oameni spre temerea de Dumnezeu, căci se apropie ospățul mâniei Mele peste cei ce nu se tem de Dumnezeu. Amin.

Vino, popor român, să te bucur, că nu vreau să te întristez, ci vreau să întind în mijlocul tău masa nunții Mele și să trag la ea pe împărații lumii, spre pocăință și spre iertarea păcatelor lor și apoi spre slava Mea din tine și a ta de la Mine.

Pace ție, căci te voiesc credincios ca să pot să-ți spun: pace ție, popor român, popor ales dintre popoare pentru slava Mea cea de la venirea Mea, și pentru slava ta! Dar apleacă-te să Mă vezi, căci am în mijlocul tău împărăția Mea, și voiesc să te cresc prin ea și să te slăvesc între popoare. Și vor veni spre tine popoarele și se vor boteza în credința ta și te vor cânta și vor zice: «Veniți să ne suim în muntele Domnului ca să umblăm întru legea și întru lumina lui Dumnezeu și să ne bucurăm de El sub slava poporului Său cel nou ales pentru slava Sa!». Amin, amin, amin.

Mama Mea cea plină de blândețe și de duh umilit ca și Fiul ei, Cel Unul născut din Tatăl și din ea, Mă mângâie aici, pe pământul țării întoarcerii Mele cu duhul și cu cuvântul între oameni, pe pământul cel întâi ieșit din ape la facerea cerului și a pământului, pe locul din care Eu, Cuvântul Tatălui, am luat lut cu mâna și l-am plămădit pe om în ziua a șasea între zilele facerii, zile măsurate cu măsură cerească: o seară și o dimineață fiecare din cele șase zile ale facerii. Iar a șaptea zi a fost odihna Mea, și Eu am sfințit-o pe ea, căci omul era atunci sfânt ca și Dumnezeu, prin supunere și prin ascultare și nu cunoștea frica, ci numai bucuria Mea în el.

Mă mângâie mama Mea aici, pe pământul întoarcerii Mele cu duhul și cu cuvântul între oameni, și Îmi grăiește și îi grăiesc înaintea neamurilor de pe pământ. Amin, amin, amin.

– O, Fiule copil al Tatălui și al meu și al celor ce Te cunosc și Te cresc cu dor și cu iubire în ei! Eu stau cu mâinile întinse deasupra pământului român ca să-l ocrotesc pentru Tine și pentru cei ce s-au făcut ai Tăi în mijlocul lui. Taina lui e cât șapte mii de ani. Taina lui stă acoperită, căci așa este lucrarea tainelor Tale și așa lucrează ea spre descoperirea ei. Dar omul s-a așezat prea mare pe pământ și nu se așteaptă ca Tu să vii să-i spui că nu el este stăpân pe pământ și că Tu ești, fiindcă ești Dumnezeu, Făcătorul cerului și al pământului, iar omul de pe pământ e om, că dacă n-ar fi om și atât, nu s-ar fi încumetat să se facă stăpân peste ale Tale și fur înaintea Ta, Doamne.

Face omul din zilele umilinței Tale zile de bucurie pentru el, nu pentru Tine, dar ceasul Tău a sosit mai mult ca acum două mii de ani, ca să-Ți iei înapoi ce este al Tău și nu al omului, Doamne și Stăpânule a toate. Pământul român este acum în mâna Ta, nu în mâna omului, și Te rog, acum, de pe el pentru Tine, nu Te mai rog pentru om. Te rog, Fiule ascultător și supus, adu-Ți aminte de făgăduințele Tale rostite pentru pământul român și ia cârma acestei corăbii care va pluti pe deasupra a tot răul care va bate păcatul de pe pământ și pe tot omul mare în duhul lui și care dă încă să stăpânească pământul alegerii Tale, pământul întoarcerii Tale de la Tatăl cu sfinții Tăi, Doamne Cel scris în Scripturi ca să vii iar.

Să deschidă omul necredincios Scripturile acestor zile și să caute în înțelepciunea lor și a tainelor lor, să caute cu duh umilit și nu cu mărire de sine cum că el știe cuvântul Tău și că nu mai vrea altceva decât Scripturile. Tu însă n-ai murit, ci ai înviat cu mare slavă acum două mii de ani, și nu ai înviat ca să taci pe veci, ci ca să grăiești atunci și acum, așa cum i-ai spus omului că Tu ești Alfa și Omega, și nu altfel ești, iar cel ce nu Te primește așa, va fi bătut mult, ca și cel ce va fi găsit lenevindu-se pentru cele de la Tine pentru om aduse cu Tine pe pământ. Amin.

Te rog, Fiule ascultător, să nu treacă cerul și pământul spre taina cea încă neînțeleasă de om pentru cer nou și pentru pământ nou, până ce Tu nu Te vei slăvi pe pământul român cu toate făgăduințele Tale cele pentru el rostite prin gura Ta înaintea fiilor cuvântului Tău, din care Ți-ai făcut pe pământ poporul de nou Ierusalim, popor de sfinți în mijlocul neamurilor pământului, în mijlocul neamului oamenilor, neam viclean și stricat și prin care ei strălucesc ca niște luminători ai lumii, Doamne. Îndură-Te și ocrotește cu toate puterile cerești coborârea Ta cuvânt pe pământul român și așează-Te tainic și descoperit la cârma corăbiei salvării și fă-i pe oameni să învețe să se închine Ție în Duhul Adevărului, cu Care Tu îi înveți pe cei aleși de Tine pentru slava Ta de azi și pui mereu în ei darul credinței sfinte, darul rugăciunii poruncite de gura Ta pentru pământul român, ca să ai credință pe pământ în calea venirii Tale, și pe calea ei să poți veni, după cum ai și putut să împlinești ca un Dumnezeu Care poți totul în numele Tatălui Nostru, Tatăl Savaot. Amin.

Cerurile se deschid tot mai tare, tot mai mult, ca să cobor Eu cu multă slavă și cu adevărul. Amin. Eu sunt Adevărul, și numai Eu sunt; Eu și cei ce se fac după chipul și asemănarea Mea în ei, și apoi în afara lor. Amin.

Eu sunt Domnul umilinței și al slavei ei. Nu este slavă mai mare ca umilința de duh. Ferice celui ce este găsit așa și celui ce se face așa înaintea Mea, căci este gata venirea Mea, și Mă sărbătoresc curând pe pământul român cu praznicul cincizecimii venirii Mele.

S-au scurs cincizeci de ani de cuvânt al Meu peste pământ, și lumea a fost găsită necredincioasă, căci pe neștire este venirea Mea peste cei ce nu veghează pentru ea.

Vin cuvânt de facere nouă pe pământul român ca să le înnoiesc pe toate. Aplecați-vă, voi, cei ce v-ați așezat să cârmuiți prin valuri corabia Mea, acest pământ, pământul român, pe care Eu Mi-am așezat tronul cuvântului Meu de pe care grăiesc și binecuvintez și curăț cu el fărădelegea de peste tot. Amin.

Eu pic cu pic spulber de pe pământul alegerii Mele toată împotrivirea care stă împotriva Mea prin îngâmfarea omului. Voi culca la pământ pe toți cei care dau să stea în fruntea poporului român mânjiți pe mâini de sângele celor ce strigă la Mine din pământ ca să le fac dreptate.

O, dați-vă deoparte, voi, cei prea mult pătați, voi, cei prea îngâmfați, voi, cei ce doriți măriri și ranguri, căci Eu ridic pe cei tari prin umilința lor și le adaug credință și temere de Dumnezeu și putere din puterea Mea ca să doboare ei, la cuvântul Meu cel rostit din mijlocul neamului român, toată vraja care întunecă omul la minte și la inimă și la ochi ca să nu vadă lumina și întunericul și ca să le despartă pe ele, și apoi să fie lumină! Amin.

O, nu Mă pot stăpâni până ce nu voi arăta toată deșertăciunea minții și pe cei ce o au pe ea înaintea Mea și a neamului Meu de pe pământul român. Ridica-Mă-voi, și aceasta voi face. Amin. Pic cu pic așez pe pământul român lumină mare ca să știe toate neamurile lumii că Eu sunt Dumnezeu mare și minunat pe pământul român, și din el Mă voi slăvi peste tot și peste toate, căci Tatăl așa binevoiește. Amin.

Lumea îngerilor stă mereu în slujba planurilor Mele, a Scripturilor Mele ca să le împlinească. Lumea îngerilor e cerul, și au dat îngerii Mei luptă mare împotriva îngerilor întunericului acestui veac lumesc, îngeri care voiau să Mă biruiască de la cârma luptei. Eu însă v-am poruncit vouă să ridicați mânuțele și să-Mi cereți Mie să încep să fac biruință din cer pentru țara Mea și a voastră, țara cuvântului Meu, și să dobor în zilele ce vin planul lui antichrist, care se zbate cu puterea și cu lucrarea diavolului să-Mi stăpânească el pământul alegerii Mele, pământ pe care Eu sunt Stăpân, Eu și planul Meu cel pentru sfârșitul fărădelegii de pe pământ. Amin.

Am proorocit în dimineața sărbătorii zilei de pecetluire cu legea sfințeniei peste grădinița cuvântului Meu, zi care a fost zi de jale (12 decembrie 2004, ziua alegerilor prezidențiale în România, n.r.), am proorocit că voi face trezire peste poporul român și duh de bărbăție, și că voi căpătui zilele stăpânirii lui antichrist, iar lumea îngerilor, la auzul cuvântului Meu cel rostit pentru acest început de biruință, a dezlănțuit război din amândouă părțile, iar Eu am vegheat și am început cu zile de biruință. Am biruit tot ce diavolul a plănuit din vreme prin toate descântecele lui, căci voi v-ați rugat, precum Eu v-am vestit și v-am învățat, iar în ziua când lovitura împotriva biruinței Mele a vrut să fie dată v-am spus să-Mi cereți cu mânuțele și cu inimioarele ridicate spre Mine toate odată într-un glas pe cel ce va să biruiască împotriva a tot planul diavolesc, pregătit să-Mi curme mersul Meu spre zilele gloriei țării întoarcerii Mele cuvânt pe pământ, și așa Eu am împlinit, iar lumea îngerilor buni și a celor răi care au făcut război între ei au sfârșit ziua cu biruința de partea Mea, și așa voi sta Eu la cârma luptei nevăzută între cele două feluri de lumi ale îngerilor, și așa voi aduce Eu înaintea Tatălui, apoi, toată biruința Mea, căci toate îmi vor fi supuse, ca apoi Eu să le supun Tatălui, împreună cu Mine și cu toți iubitorii de Dumnezeu. Amin.

O, Mă doare cu durere dumnezeiască în această zi, Mă doare când îl văd pe antichrist cum se zbate să-Mi îngenuncheze sub el țara strălucirii, pământul român sub puterea lui, dar Eu, Domnul, îl voi îngenunchea pe el curând, curând, căci acest pământ este al Domnului și nu al omului, și Eu Mi-l voi lua înapoi și voi face din el și pe el voia Mea. Amin.

O, popor român, stai la învățat voia Mea înaintea Mea. Ieși de sub robia omului și așează-te în calea Mea, că Eu îți țin calea ca să te izbăvesc. Duhul Meu Cel Sfânt ți-L dau ca să te înnoiești cu El, că tu nu poți să fii al tău dacă stai pe pământ ales de Dumnezeu. Curând, curând te voi scoate de sub robie și vei vedea mâna Mea deasupra ta, și atunci Mă vei preaslăvi, căci tu ai pe fruntea ta semnul apostoliei, că ai fost însemnat de cel întâi chemat al Meu între ucenicii Mei cei de acum două mii de ani. Apostolul Meu Andrei te pecetluiește și azi cu duh de bărbăție ca să te trezești dacă voiești, căci azi e zi de jale pe pământul român. Se zbat fiii diavolului să supună sub ei acest pământ sfințit de cuvântul Meu cel de acum două mii de ani și cel de azi, dar ei nu vor mai avea zile multe, căci slava Mea va coborî pe pământ cu mânie ca să curețe de pe el fărădelegea și pe toți slujitorii ei. Amin.

E zi de jale în cer și pe pământul român, dar Eu îi hărăzesc poporului de pe el zi de trezire, zi de curățire a necredinței, și luminare îi hărăzesc lui, și biruință asupra diavolului, crucea. Amin.

O, copii care stați ochi și urechi la Mine și la cuvântul Meu! Mă mistui de durere pentru pământul român în mijlocul căruia vă am pe voi lumină a lumii. Împărțiți durerea Mea și lumina Mea peste pământ. Pe cât de mare Mi-e bucuria pentru pomenirea biruinței Mele prin voi peste pământ, pe atât de mare Îmi este durerea pe care diavolul Mi-o face în ziua aceasta prin zbaterea lui ca să biruiască el pe pământul alegerii Mele, dar el va ști în curând că locul lui este plângerea și scrâșnirea dinților și că locul slavei Domnului este pământul pe care dă el iarăși azi să-l ia sub stăpânirea lui. Eu însă îl voi nimici pe el curând, curând, pe el și pe toți slujitorii lui, pentru că vremea este acum a Mea și nu a lui, și pe mulți îi voi îndemna spre viața veacului ce va să fie și îi voi smulge din înșelăciunea veacului omului, și aceștia vor primi puterea și vor iubi cerul pe pământ, și va asculta pământul de cer, și oamenii de pe el vor vedea pe Dumnezeu și Îl vor sluji pe El. Amin.