În ziua aceasta de pomenire cerească pe pământ, îți aduc dintre sfinți și prin sfinți puteri de suflet, duh de răbdare și de nădejde sfântă, poporul Meu, ca să te rogi cu multă putere, cu multă durere, la Dumnezeu, că e durere mare peste țara română, și e durere în tine, Israele de azi, iar Eu M-am îndreptat cu mângâiere și cu Ioan, botezătorul Meu, ca să Ne așezăm Noi, cei din cer, și cu tine în duh de putere și de nădejde, căci zilele sunt grele, poporul Meu. Eu însă trebuie să aud glasul tău care Mă cheamă cerând ocrotirea pământului român, și apoi să Mă așez hotarnic între bine și rău, între credință și necredință, între sfințenie și fărădelege, căci totul trebuie să se înnoiască spre coborârea văzută pe pământ a celor ce nu se văd, dar vor fi, căci lumea se va înnoi, așa cum Eu am făgăduit ucenicilor Mei acum două mii de ani pentru zilele cele de apoi, pentru așezarea împărăției cerurilor pe pământ. Amin.
Așteaptă Ioan Botezătorul să strige la oameni să se pocăiască pentru ca să se apropie împărăția cerurilor pe pământ curățit și sfânt. Voi sunteți tare neputincioși, copii din porți, dar Ioan așteaptă, și nu va pleca înapoi în cer cu cuvântul său până ce nu îl veți așeza în cartea Mea cu voi, căci fiecare sfânt lucrător prin lucrarea Mea de azi nu stă din lucru peste pământ, fiindcă nu se poate fără lucrul cel scris să fie lucrat pe pământ în fiecare vreme, și mai cu seamă acum când Eu, Domnul, sunt în venirea Mea de apoi, și am cu Mine oștile de sfinți, spre plinirea vremurilor, spre întoarcerea oamenilor către Dumnezeu, Care iarăși face lumea. Amin, amin, amin.
– Glasul meu strigă peste oameni, Doamne, așa cum strigam acum două mii de ani când Îți făceam Ție cale ca să Te cunoască Israel și să Te creadă că ești Fiul Tatălui ceresc și că ești trimis din cer pentru izbăvirea din frica morții a tuturor celor ce aveau să creadă în mântuirea cea de la Tine peste ei.
O, ce durere pe pământ, Doamne! Omul nu se mai satură să-și petreacă viața sa, iar Tu i-ai spus poporului Tău de azi că în cer e jale, iar pe pământ e numai petrecere, și omul nu știe că nu este bucurie fără tânguire peste ea, fără plata celor ce ei trăiesc în orbirea lor. Vin eu, căci sunt înaintemergătorul Tău. Vin pe calea cuvântului Tău, care vine cu norii, și strig peste pământ și sun deșteptarea la pocăință.
Pocăiți-vă, voi, oameni păcătoși de pe toată fața pământului, și intrați în baia nașterii de sus, spre iertarea păcatelor voastre! Eu sunt glasul care strigă și vestește calea Celui ce Se face cuvânt peste pământ pentru nașterea din nou a lumii, căci Domnul vine și botează cu Duhul Sfânt și cu foc, fie spre pocăință, fie spre certare pe tot omul, și are lopata în mână și Își curăță aria și Își adună grâul în hambare, iar pleava, în foc, căci El Își pregătește cu Duh Sfânt și cu foc împărăția Sa pe pământ, și ea va fi fără de sfârșit apoi. Eu sunt cel ce vă îndemn la pocăință, și apoi la izvorul vieții, care curge din gura Domnului în mijlocul neamului român, iar cuvântul Lui cel de acum naște iarăși lumea și așează pe pământ pe cele neclătinate, precum este scris în Scripturi.
O, țară română, în zilele acestea a profețit Domnul peste tine că vei intra la curățit și la albit, ca să fii apoi frumoasă, și să fie curat pământul tău, și să pregătească El slava cea mare a venirii Sale cu sfinții pe vatra ta, căci ești aleasa Lui. O, eu te privesc cu durere și văd pe îngerii care curăță din calea Domnului pe cele clătinate de om, iar eu te strig spre botezul pocăinței și spre iertarea păcatelor.
O, neam român, te cercetează Domnul, așa cum El a profețit în cuvântul Său de azi peste tine. Tu însă ai dat încă să nu auzi, dar El este împlinitor. Gătește-te, dar, spre zile de căință și de rugăciune și de post plăcut Domnului, căci Domnul îți dă har și putere dacă voiești să asculți aceasta. Așează-te să-L strigi să te ocrotească și să-ți dea duh de credință și de ascultare și de iubire pentru venirea Lui la tine cu duhul mângâierii cu care stă în mijlocul tău de cincizeci de ani, ca să-ți pregătească slava ta cu El dacă-L primești, dacă-L aștepți, dacă-L iubești, o, țară scumpă a venirii Lui după două mii de ani pe pământ, cuvânt. Domnul este în tine ca să te ocrotească și să te înnoiască prin pocăința ta dacă voiești, iar fără dragostea ta El nu-ți poate face bine ție. Dar tu ești țara întoarcerii Lui la oameni ca să-Și pregătească împărăția cea fără de sfârșit, și dacă nu voiești aceasta, poate Domnul ceea ce nu poți tu, ceea ce nu voiești tu să poți. Ridică-te, dar! Amin.
Să se îndemne spre pocăință unul pe altul fiii tăi, o, țară a Domnului, căci nașterea ta pe pământ a fost odată cu nașterea Lui între oameni, și aceasta a fost taina ta, și cu ea vine Domnul la tine acum, după două mii de ani de la nașterea Lui și a ta. Eu, Ioan Botezătorul, sunt cuvântul venirii Domnului la tine ca să nască iarăși lumea din cuvântul Său, și iată, în ziua de serbare a nașterii mele cea de la Dumnezeu în casa lui Zaharia și Elisabeta, vin acum și serbez această zi prin chemarea ta la pocăință, țară română. Scoală-te ca să fii aleasă, precum îți este soarta să fii aleasă între popoare și să fii casa Domnului. Scoală-te din sângele tău, căci Domnul te are de la Tatăl pentru venirea Sa acum, la sfârșit de timp, așa cum la prima Lui venire l-a avut pe Israel de popor al venirii Lui. Ridică-te și te scutură de toată fărădelegea și nu sta fără iubire. Fii înțeleaptă și aprinde candela, căci Domnul S-a făcut Mirele tău și nu te poate lepăda, dar te poate spăla, te poate înnoi, te poate naște. El, Cel ce botează cu Duhul Sfânt și cu foc, El este Cel ce înnoiește lumea nimicind fărădelegea, căci vremea este aproape, și scris este: «Cine este sfânt, să se sfințească încă, iar cine este spurcat, să se spurce și mai greu, căci vine Domnul cu plata a ceea ce fiecare și-a lucrat».
O, țară a întoarcerii Domnului, căiește-te de nedreptatea pe care ai lucrat-o, și vino spre iubire și spre rugăciune și spune-I Domnului tău: „Vino, Doamne!“, și El va veni și te va împodobi în slava venirii Lui cu sfinții, spre pacea ta și a Lui. Amin, amin, amin.
– O,tu, cel ce ai strigat la oameni și acum două mii de ani chemându-i pe ei spre împărăția cerurilor, spre Mine, Cel ce am viață veșnică pentru om, tu și acum Mă dai omului prin vestirea ta despre Mine, iar Eu pecetluiesc cu putere strigarea ta, și îi voi face pe oameni să caute spre Dumnezeu și spre izvorul cuvântului vieții. Amin.
O, poporul Meu, este scris pentru vremea venirii Mele Scriptură hotarnică între bine și rău, între credință și necredință: «Cine este nedrept, să nedreptățească înainte; cine este spurcat, să se spurce și mai greu; cine este drept, să facă dreptate și mai departe; cine este sfânt, să se sfințească și mai mult», și iată, Ioan Botezătorul strigă încă la tot omul să-și facă vreme fiecare de întoarcere la Dumnezeu, căci Eu sunt îndurător. Dar omul nu știe că păcatul s-a pecetluit și că l-a prins sub el pe om, de nu mai știe omul ce este dulce și ce este amar, ce este spre viață și ce este spre moarte, căci omul se întoarce mereu la vărsătura lui și nu poate să învieze, fiindcă nu are iubire, nu are omul temere de Dumnezeu, nu are omul umilință cu statornicie, căci pe pământ e mult păcat, iar fărădelegea s-a vărsat peste tot. Eu însă îl zdruncin pe om și încă îl chem sub scutul Meu mântuitor, dar dacă îl văd fără statornicie, fără fierbinte viață și strigare și credință cu iubire în ea, nu pot să fac mai mult decât face omul, căci Eu sunt umilit și nu trec peste voia lui, fiindcă așa este Dumnezeu, și nu este ca omul.
Iar tu, poporul Meu, stai cu putere de credință plină de iubire, stai cu nădejdea în făgăduințele Mele pentru cei ce stăruiesc în voile Mele, și stai cu fierbinte rugăciune și veghe acum când toate plâng pe pământ chiar când oamenii mai zăbovesc încă în petrecerile vieții lor. Stai, poporul Meu, cu Duhul Meu în duhul tău și pune peste tine toate împlinirile cuvântului Meu din mijlocul tău, căci te aștept cu strigarea ta către Mine, ca să împlinesc prin ea tot ce am Eu de lucrat și de împlinit peste vremea aceasta a Mea cu tine, și nu uita că sfinții toți te așteaptă, și nu uita să fii din zi în zi mai mult după chipul și asemănarea Mea.
Stai cuminte, stai în Duhul Sfânt, poporul Meu, stai în nașterea de sus și cere peste tine și peste pământ împărăția Mea, pe care Eu am gătit-o de la întemeierea lumii pentru cei ce o iubesc pe ea. Amin, amin, amin.