4.4. Trezire peste România şi conducătorii ei

– Mă duc, Fiule scump, să strig din mijlocul grădinii Tale să se scoale întru întâmpinarea Ta țara Ta de azi.

Scoală-te, tu, popor binecuvântat de cuvântul Fiului meu! Scoală-te și te spală cu suspinele tale și cu săpunul cel plin de miresme cerești, care spală omul la inimă și la minte și la fire. Spală-te cu cuvântul Fiului meu, Care S-a făcut Mire în tine, Mire cu mireasă luată din tine, țară a nunții Fiului lui Dumnezeu. Scoală-te de nuntă, că e nuntă cerească în mijlocul tău, și cântă îngerii și sfinții în tine. Scoală-te să auzi cum îngerii vestesc venirea Fiului lui Dumnezeu la tine, așa cum au vestit acum două mii de ani venirea Lui la Israel cel care a fost necredincios. Sculați-vă, feciori și fecioare, și dați trupurile voastre mireasmă plăcută înaintea venirii Fiului meu. Gătiți-vă cu cerească sfințire și împodobiți-vă pentru Domnul, că vine plata celor credincioși și sfinți. Bucurați-vă suspinând, și suspinați bucurându-vă și cutremurându-vă inimile întru întâmpinarea Fiului meu.

Vine Domnul, Românie, și la tine vine, și din tine Se va arăta cu slava venirii Sale. Vine să te facă pământ nou și cer nou, dar ia-ți hăinuță de nuntă, popor binecuvântat, și vino la nuntă și ia daruri și pune-le peste tine ca să fii gata de nuntă. Vino spre grădina Fiului meu și ia din ea podoabe de nuntă, ca să te ocrotească Domnul la venirea Sa. Amin.

O, Doamne Fiule, strig spre ocrotire, strig omul să vină sub mâna Ta ocrotitoare. Strig din mijlocul ieslei cuvântului Tău, din cartea Ta cu care Tu Te scrii în mijlocul României pentru venirea Ta peste pământ. Strig, Doamne, strig, Fiule, strig. Strig și eu, că Tu strigi mereu, că e vremea să vii și să ocrotești pe cei la care vii. Amin, amin, amin.

– Iar Eu voi împlini rugăciunea ta cea cu suspin, mamă, și voi ocroti pe cei pecetluiți cu pecetea venirii Mele, și ei vor fi sadul Meu și își vor întinde crenguțele peste pământ și vor odrăsli. Precum pata de untdelemn nu se mai șterge, tot așa pecetea Mea, prin cuvântul acesta de izbăvire, va sta neștearsă de pe cei ce au fost și de pe cei ce sunt lângă Mine, și va sta această pecete spre judecata sau spre preamărirea lor, și va intra la răspuns tot cel care a fost adăpostit sub această lucrare de cuvânt și s-a dus apoi în voile duhului lui, ca să se depărteze de cuvântul adevărului, care vine să judece lumea. Amin.

O, tu nu știi ce am gătit Eu pentru tine, românule tată. Am în tine un popor mititel. L-am luat din tine și l-am crescut sub raza cuvântului Meu și l-am făcut mare la duh și la cuvânt, și l-am ținut ascuns de irozi și de iude, și am străbătut cu el pustiul necredinței, și îl scot deasupra, tată, și îl pun în sfeșnic, ca să te lumineze și ca să te iei după viața lui și să faci din el un model de viață fără de moarte peste tine. O, fiule român, ce micuț ești, tată! De ce ești așa de mic, așa de fără de duh? O, nu e bun păcatul. Te-a despărțit de Mine; nu e bun. Te-a despărțit de curățenie și te-a unit cu stricăciunea, fiule român.

Cuvântul Meu vine pe vânt, vine cu vântul, pe vânt subțire vine cu Mine la tine, românule, poporul Meu. Vine pe adiere de vânt, ca la Avraam, ca la Moise, ca la Ilie. Cu lumea păgână vorbesc altfel. Vorbesc prin fapte cu lumea păgână. Am rostit, și tot așa rostesc și azi prin prooroci. Rostesc plăgi peste lumea păgână, și cuvântul se face faptă. Cu lumea vorbesc prin tunet, prin trăsnet, prin înec, prin zguduituri de pământ, prin foc, prin palmă rea, prin lipsă de înțelepciune peste lume.

O, popor român, n-am ce face cu oamenii cu școli, n-am la ce îi pune. Școala este sfințenia, și cei învățați de pe pământ nu au școala sfințeniei și lucrarea ei. N-am ce face cu cei cu școală, n-am. N-am decât să-i orbesc ca pe Saul, care avea școală și Mă prigonea de multă școală ce avea, și după aceea l-am pus să Mă vestească la cei de alt neam și l-am smerit făcându-Mă biruitor în el. Așa l-am biruit Eu pe Saul, pe cel cu școală de pe pământ. N-am ce face cu cei mândri, cu cei ce au cugetul mândru. Mie Îmi trebuie om sărac cu duhul. Cel mândru își este sieși dumnezeu. N-am ce face cu cel mândru. N-am, tată, ce face cu cel vopsit, cu cel fardat, căci vopsitul este o lucrare urâtă, care acoperă răul și urâtul și minciuna ca să nu se vadă. Fardul este fața vopsită ca să nu se vadă fața urâtă. Stau ascuns de fața ta și aștept clipa răscumpărării tale, românule, creștinul Meu. Trezește-te! Auzi tu glasul Meu?