4.4. Trezire peste România şi conducătorii ei

Acest cuvânt vine cu norii și se așează în cartea sa cea de azi în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh pe vatra neamului român, unde Eu, Domnul Iisus Hristos, Îmi am sălaș de venire, căci sunt Cuvântul Tatălui, Cuvântul lui Dumnezeu, numele Meu cel minunat la sfârșit de timp precum este scris, și iată-Mă de șaptezeci de ani grăind și vestind și împărțind în lung și în lat cuvântul gurii Mele peste cei ce cred și peste cei ce nu cred atât de mulți câți sunt, dar Eu lucrez și cuvintez și vin să împlinesc și adevăr adevărat grăiesc, și de aceea stau împotriva oricărui duh viclean cu mintea și cu cuvântul, și am pe România țarina cea cu comoară în ea și Mi-o tot pregătesc frumoasă să fie și tot mai frumoasă, după înțelesul cel ceresc, o, că-Mi este mireasă, și trebuie pregătită mireasa Mea pentru Mine, pentru Mirele ei, și Eu Însumi vin și o pregătesc și îi grăiesc, și tainic o împodobesc, ca apoi să Mă arăt cu ea noroadelor toate ca să vină spre slava Mea din ea, căci sunt cuvânt de slavă cerească pe meleagul ei și strig în lung și în lat cu cuvântul, și voi fi împlinitor prin cuvânt, căci așa este scris despre cuvântul cu care lucrez peste pământ la sfârșit de timp.

Pace ție, pace peste tine, țara Mea! Dis-de-dimineață te cuprind în cuvântul Meu de peste tine și-ți spun cu duh de Păstor al tău: pace ție! Privesc peste tine cu dor. Mă port cu norii deasupra și am heruvimii și serafimii acoperindu-Mi trupul slavei Mele, trupul Meu cel înviat acum două mii de ani, și pe care Mi l-am pus sub taină, sub nevăzutele lui Dumnezeu ca să pot fi lucrând și împlinind și pregătind ziua slavei Mele, și pe tine, țara Mea română, cărarea Mea, căci la tine vin și din tine Îmi fac cărare peste popoare, peste munți și ape, peste neamul omenesc de pe pământ, țara Mea. O, numai la tine Mi-e dorul și ochiul și duhul și gândul. Numai pe plaiul tău Mi-am aflat sălaș de venire și primire și credință și cărare peste pământ cu cuvântul gurii Mele, cu care trâmbițez și păstoresc pe cei ce știu și pe cei nu știu aceasta în lumea oamenilor de peste tot pământul.

Sunt Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu întru venirea Sa cuvânt la sfârșit de timp, căci a venit vremea să împlinesc cele spuse de gura Mea acum două mii de ani că voi veni și voi fi Păstor și-Mi voi strânge turma dată Mie de Tatăl ca s-o întăresc și ca s-o ocrotesc și ca s-o scot la pășune și s-o apăr de lupi, de duhul minciunii, cu care lupii stau potrivnici cerului pe pământ ca să nu vină împărăția cerurilor între oameni, ci numai lupii, numai ei să fie peste oameni. O, dar lupii sunt lupi, și tot lupi rămân, iar Dumnezeu e Dumnezeu și este veșnic, iar lupii s-au ascuns sub blană de miel ca să înșele popoare și limbi pe pământ, dar vine Păstorul și-Și strânge oile, și lupii rămân fără de hrană, fără de pradă, și se sfârșesc de foame și de osteneală pentru furat, și vor fi prinși în însăși cursa pusă de ei pentru oi, și răul se întoarce spre cei care-l lucrează, o, și n-a fost altfel niciodată, iar Eu, Domnul, sunt și voi fi tot o biruință pe pământ, și de aceea lucrez în taină și sunt acoperit de cei fără de trup însoțitori cerești în vremea lucrului Meu cel sfânt, și am toată puterea în cer și pe pământ, și poate Dumnezeu, și toate I se supun, precum este scris.

Și acum vestesc peste lucrătorii minciunii o lucrare pe care ei nu o așteaptă, de vreme ce uită ei că satana este tatăl minciunii și al mincinoșilor, și iată, e război între satana și Dumnezeu și nu se vede și nu știu cei ce văd, nu știu câte urechi și câți ochi peste tot sunt lucrând și pândind și nescăpând nimic, și oriunde te întorci ca să nu fi văzut din față nu știi, omule, o, nu știi că numai de urechi și de ochi ești înconjurat și auzit și văzut și știut de duhul și lucrarea lui satana, și cuvântul nu mai e cuvânt la om, și urechi sunt peste tot și sunt nevăzute, și sunt ochi care nu se văd și care văd tot și duc spre știre la cei ce cumpără și lucrează în ascuns pentru satana, iar minciuna nu lasă loc lui Dumnezeu pe pământ și între oameni și stă la pândă și amenință și dă să-L supună pe Domnul sub ea, dar tainic lucrez și Eu cu toate puterile cerești de la margini la margini, o, și nu mergem cu avioanele ca oamenii minciunii ascunși în ele, și mergem cu pasul, cu norii, cu cuvântul lui Dumnezeu, cu cerul, o, și vede Domnul cum o mulțime de deștepți, după mintea lor deștepți, ies la vedere și tot spun așa și așa, fiecare în felul lui, iar Domnul privește peste toți acești lucrători ai minciunii, căci minciună este ceea ce spui tu, omule, că nu faci nici tu ceea ce spui să facă alții și ceea ce zici tu că știi și că faci, omule mincinos, o, dar numai Eu, Domnul, numai Eu sunt Cel ce spun și Cel ce fac apoi, căci sunt adevărul, iar omul spune și nu face, căci este mincinos omul. Iar în țara Mea de azi slujitorii partidului roșu sunt cei cu cele mai multe fețe și limbi, și de dimineața până noaptea târziu împart ei minciună și lovesc fără de măsură, căci nu au ce făgădui prin lucrarea cu care au stricat ei din plin puterea țării, șubrezind-o de tot ca vrăjmași ai ei și ai neamului român, o, și nu vă mai săturați, nu vă mai odihniți gura de lucrarea minciunii purtată peste tot împotriva fraților voștri români, dacă mai poate fi vorba de frăție, dar nu, voi sunteți și ați fost dușmanii cei ascunși ai neamului român după ce ați pus mâna pe cârma cea de sus acum treizeci și cinci de ani, și de atunci numai minciună lucrați, numai fețe-fețe câte vă trebuie pentru ca să vă știți și să tot stați cei mai mari, cei mai dintâi peste acest neam, și nu vă rușinați nicidecum când se ivesc și se văd stricăciunile pe care le lăsați în urmă ori de câte ori se clatină scaunele sub voi și se văd ascunsurile voastre și hoțiile și dorul de stăpânire prin furt, și țara prădată, și nedreptate iese de sub scaunele cele mari, umplute cu de-ai voștri, vopsiți cu nume mari pe frunte, cu merite furate și mincinoase, când voi sunteți o adunătură de hoți cu diplomă și cu bani la ciorap din avutul țării ca s-o sărăciți și s-o stăpâniți și să mințiți neamul român cu pricepere satanică, o, că nu mai am răbdare, nu mai am și nu mai tac, căci lupta lui satana cu Dumnezeu se tot vrea lungă, o tot lungiți voi, slujitori ai minciunii. Dar iată, iată, se apropie prăbușirea celor ce se cațără de la ei dorire și putere pe scaune de cârmuire, o, și nu mai aveți astâmpăr cu lupta voastră după putere peste români, și nu vă e rușine nicidecum, nicidecum. Eu însă vă privesc din zori și până noaptea târziu, atât cât și voi mințiți din zori în noapte cu gura mare ca să trâmbițați minciunile voastre, dar vin și vă vestesc acum că în toate vremile când mai-marii de peste oameni se vor și se dau tot mai înalți, tot mai sus cu orice preț, tot mai cățărați ca să fie întâii printre cei cocoțați, când ei nu mai au răgaz cu dorul lor de stăpânire, nu uitați ce vă spune Dumnezeu acum: vine prăbușirea.

Vine prăbușirea peste slujitorii minciunii, o, că n-a avut vreodată rod minciuna decât rod rău și rușinos, căci satana cade în lupta lui cu Dumnezeu ca în toate timpurile de sub cer. De aceea luați aminte, voi, cei vinovați și rușinați de lucrarea și rodul minciunilor voastre, căci Eu, Domnul, am zis să se facă și s-a făcut, și zic acum ca să se facă! Să cadă lucrarea și țesătura minciunii care apasă prin voi peste neamul român, și va cădea, căci Eu, Domnul, zic și se face. Amin.

Iar și iar zic vouă, vine vremea să spună Domnul, și să se facă după cum zic Eu, căci oamenii strică prin tot ceea ce spun și fac ei, și toate ale lor sunt supuse pieirii, căci sunt de la oameni.

Să fie spus de Domnul ceea ce se face!

Să vină din cer cele ce se vestesc și se fac pe pământ!

Să nu fie Domnul folosit de om pentru slavă omenească, atât de vremelnică ea!

Tot ceea ce spune Domnul așa să se facă, așa să fie, iar Domnul lucrează în taină, nu cu clopotul la gât, cum face omul cel mincinos din zori în noapte și dornic de mărire pe pământ între oameni!

Tot timpul voi lăsa cuvântul Meu să vină și să se scrie și să se așeze spre lucrare și spre vedere, că a venit această vreme, iar cele lucrate de oameni se prăbușesc odată cu lucrarea lor, căci sunt de la oameni.

Aceasta a fost să las în cartea Mea cea de azi spre știre și spre împlinire, și am grăit acestea toate în zi de duminică, ziua Mea de păstorire peste pământ, și numele Meu este minunat, și se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu. Amin.

Iar voi, străjeri în cetatea Mea cu voi, puneți pe cale cuvântul Meu din ziua aceasta, fiilor, și așezați-vă apoi să pregătiți masă de serbare în cetate pentru mama Mea Fecioara, copilă fiind ea când părinții ei au dat-o Domnului spre slujire ca să crească și să fie ea apoi mama Mea, pururea Fecioară mama Mea, pururea numai lui Dumnezeu dându-se ea cu slujirea ei, în toată vremea ei de pe pământ, o, fiilor. Amin, amin, amin.

În zi de duminică Îmi așez în cartea Mea cea de azi cuvântul Meu de Păstor și grăiesc cu cei de pe pământ în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, și numele Meu se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu și fericiți sunt cei ce aud și cred că vine Domnul pe pământ cuvânt ca să facă din oameni fii ai lui Dumnezeu prin iubirea și credința cu care ei întâmpină venirea Mea de la Tatăl ca să-i călăuzesc spre Tatăl, să-i trag pe ei la Tatăl Meu și al lor.

O, cum să nu vin și să-i spun întunericului să-i facă loc luminii, facerii din nou a lumii? Să fie lumină! Așa a fost întâiul Meu grai și cuvânt, după ce a făcut Dumnezeu sfat pentru facerea cerului și a pământului și a omului și a toate câte pentru om le-a zidit Dumnezeu prin cuvânt. Tot prin cuvânt vin și stau iarăși pe pământ și grăiesc să se facă și să se arate făgăduința împlinită a Scripturii de cer nou și de pământ nou, căci poate, oare, să treacă neîmplinită această făgăduință a cuvântului Meu?

Voi, oameni mari și mici de pe pământ, s-a apropiat vremea să fie iarăși lumina facerii din nou a lumii. Vine Domnul cu înnoirea aceasta. Voi ce faceți față în față cu cuvântul venirii Mele, cu lumina și cu facerea din nou a toate în lumină?

Eu sunt lumina lumii. A venit lumina pe pământ și strigă pe ulițe să fie lumină, să vină Domnul pe pământ cuvânt. Acest cuvânt este lumina lumii, căci scris este că atât cât sunt în lume lumină a lumii sunt. Am spus cu cuvântul Meu acum două mii de ani și am îndemnat oamenii spre lumină, spre Mine, și le-am spus: «Umblați în lumină, că vine noaptea, că vine întunericul când nimeni nu poate să lucreze din pricina lui». Vă deslușesc adevărul venirii Mele pe pământ cuvânt ca să credeți, ca să vă ajut să credeți în lumină și în lucrarea sa peste pământ.

O, oamenilor, o, fii ai întunericului care a căzut peste pământ după ce a fost pusă sub obroc lumina, o, ascultați ce vă spun: Eu sunt lumina lumii. Eu sunt lumina care a venit de la Tatăl la oameni acum două mii de ani ca să Mă dau lor lumină din cer pe pământ, și M-au băgat la întuneric mai-marii templului din Ierusalim, în care ei slujeau lui Dumnezeu înaintea poporului Israel ales pentru Domnul, alesul în mijlocul căruia Dumnezeu lucra lucrarea Sa între neamurile toate de atunci de pe pământ. M-am ridicat apoi din mormântul întunecat și am luminat pământul cu lumina învierii Mele dintre cei morți cu trupul, după ce am fost treizeci și trei de ani lumina lumii trup și cuvânt.

Am acum, în zilele de apoi, am neamul nou ales între oameni poporul român, neamul lui Dumnezeu după duh și după trup, căci din trupul pământului român am lucrat la facerea lumii trupul omului întâi zidit și am însemnat cu Duhul Sfânt pământul român în vremea aceea a lucrării luminii, cu care lucram și așezam împărăție văzută ca să aibă Domnul părtășie cu omul, și cerul cu pământul.

A venit apoi întunericul lucrat de omul pe care cu iubire fără de margini l-am zidit și am pus în el duh de viață, suflet viu. O, Mi-a făcut atâta durere apoi omul, și s-a depărtat de Mine pentru păcat și a umplut el cu întuneric pământul, cu păcat, de atunci și până azi, o, și e mare despărțirea de Dumnezeu în toți oamenii. De la margini la margini e numai întuneric, e numai păcat.

Vine lumina în lume, vine din cer și adeverește păcatul și roadele lui și scoate la lumină minciuna care stă pe scaunul dreptății în numele lui Dumnezeu, căci s-au ridicat ca și acum două mii de ani arhiereii și preoții împopoțonați cu straie de sfinți și strigă spre Mine să nu Mă apropii și strigă spre oameni să nu creadă că vin să fiu lumină a lumii, că vin să risipesc întunericul și minciuna lui, întunericul care are ca lucrare a sa minciuna ca și acum două mii de ani, când am venit de la Tatăl lumină a lumii și când n-au fost lăsați să creadă cei de atunci că a venit Domnul lumină a lumii.

M-au căutat mai-marii lui Israel prin mulțimea pruncilor născuți odată cu Mine ca să Mă piardă de mic, dar Tatăl M-a acoperit în brațele mamei Mele Fecioara, iar Eu am crescut și M-am arătat în templu după doisprezece ani și am lucrat mai presus de fire în mijlocul celor ce aveau sub ei poporul, o, și mai înainte cu trei ani și jumătate de vremea biruinței întunericului asupra Mea, Eu Mi-am ales doisprezece martori și le-am lăsat moștenirea cuvântului Meu cel din mijlocul lor și i-am lăsat în urma Mea împărțitori ai acestei lumini aduse cu Mine din cer de la Tatăl pe pământ, iar ei au dus până la margini vestea venirii Mele și tot adevărul ei, o, și sunt două mii de ani de atunci, și iată și acum lupta Mea cu întunericul care stăpânește mintea și ochii celor de pe pământ împotriva arătării Mele între oameni, căci cei care știu din Scripturi că fi-va să vină vremea să Mă arăt, iată-i, nu vor să vină lumina, să vină Domnul, să vin să descopăr viața lor mincinoasă sub numele de slujitori ai lui Dumnezeu, o, și nu Mă primesc aceștia întru ale lor și nu vor să fie iertați pentru păcatul minciunii, pentru viața lor atât de mincinoasă sub un așa măreț nume, de slujitori ai lui Dumnezeu între oameni.

O, ce să vă fac vouă, ce să fac cu voi dacă a venit vremea să Mă întorc pe pământ lumină a lumii? Poate, oare, să treacă această Scriptură a venirii Mele cu facerea înnoirii lumii și să nu se împlinească ea? Aceasta vin să vă întreb pe voi, cei care slujiți la altarele știute sfinte. Se închină lumea vouă ca unor sfinți între oameni, iar voi nu sunteți sfinți, în vreme ce sfințiți biserici și catedrale ca niște sfinți ai lui Dumnezeu. Oare, catedrala are nevoie de sfințire, iar voi nu? Oare, aveți voi căderea să sfințiți catedrale pentru Dumnezeu, pe pereții cărora sunt pictate portretele sfinților mărturisitori cu viața și cu minunile lui Dumnezeu prin ei înaintea celor de pe pământ pentru înmulțirea credinței sfinte peste oameni?

O, fii vicleni, cât de bine ați învățat pe dinafară lecția recitată la altar a slujbelor sfinte, lăsate de sfinți pentru mărturisirea lui Dumnezeu între oameni, și doar atât, căci viața voastră e departe de Dumnezeu, că v-ați vândut lui antichrist cu toată zestrea cea pentru credința în Dumnezeu în mijlocul pământului, iar Eu vin la voi cuvânt din cer, și vin că este scris să vin sub acest nume nou: Cuvântul lui Dumnezeu, dar voi nu, nici vorbă să vă deschideți inimile și să primiți lumina cea potrivnică întunericului din voi și dintre voi, și potrivnică minciunii sub ale cărei falduri stați ca sub adevărul cel unul între pământ și cer.

Iată, vin pe pământ cuvânt, vine Fiul lui Dumnezeu, vine Hristos spre voi și vă întreabă: Cine sunteți voi și cui slujiți sub acest nume sfânt vă întreb? O, nu sunteți cu Mine și de partea Mea cu slujirea sub care vă acoperiți ca slujitori ai lui Dumnezeu, căci voi sunteți în slujba lui antichrist, de care ascultați fără păreri de rău, de vreme ce nu vă despărțiți de el pentru slava Mea peste pământ.

Vin și vă vestesc că slava sub care v-ați așezat să stați și să tot câștigați slavă, se va lua de la voi în chip vădit și se va vedea lucrarea minciunii sub care stați pitiți ca slujitori ai lui Dumnezeu, căci voi nu M-ați primit cu cuvântul luminii, o, și de atâtea ori am dat vouă cuvântul Meu spre voi ca să vă fac împăcarea cu Tatăl și să vă câștig Lui apoi! N-ați găsit cu cale să Mă recunoașteți, și de aceea se ia de la voi via precum este scris, și va fi ca și acum două mii de ani când Mi-am luat zestrea cerească și am dat-o unor pescari neluați în seamă și am făcut din ei sare și lumină peste pământ, de atunci și până azi, o, și tot așa ați pățit și voi în vremea aceasta când am venit, și nu M-ați voit să vin la voi de la Tatăl cu împăcarea.

Iată, vă bateți joc de norodul cel legat la ochi ca să vadă doar veșmintele de pe voi și să vi se plece ca unor vrednici de slavă de la ei. O, cum puteți să purtați această slavă, de care nu sunteți vrednici? O, și cum puteți uita cât de păcătos este omul în fața unei așa de mari vrednicii, de care voi așa de mult vă îmbătați, și nu vă rușinați înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor, care vă tot privesc și vi se tot apleacă cu închinăciuni și cu sărutări de mâini, când știți că Eu, Hristosul Tatălui, am stat pe cruce în cuie și sub lovituri și scuipări și sub hule fel de fel și sub nume de ocară în mijlocul mulțimii răstignitoare de Dumnezeu, târându-Mă sub crucea grea, pe care apoi Mi-am dat Duhul plângând de mila celor păcătoși, depărtați de Tatăl pentru păcat?

Scriu și tot scriu epistole spre voi, și rămân scrise în istorie aceste scrisori ale lui Hristos spre voi în vremea aceasta a venirii Mele cuvânt pe pământ, când și vouă vă grăiesc, și mai ales vouă, din pricina cărora Eu lucrez din greu lucrarea dată de Tatăl s-o așez pe pământ acum, la sfârșit de timp.

O, oare, nu vă veți deștepta la glasul Meu? Oare, veți rămâne ca fecioarele care au pierdut venirea Mirelui din pricina somnului și a plăcerilor vieții de pe pământ? Erau fecioare, și tot au pierdut și au rămas afară de sala nunții, iar voi sunteți chiar primii potrivnici venirii Mirelui sfânt la mireasa Sa gătită pentru Mirele ei, precum este scris, o, și ce va fi vouă vă întreb?

Cu durere vă grăiesc, cu durere rămân, cu durere las cuvânt scris spre voi în zi de duminică, și binecuvintez acum de lângă Tatăl pământul și neamul român, la care vin ca să-i gătesc salvare și ocrotire și slavă lângă slava Mea, căci neamul român este neamul nou ales, este popor al Domnului la sfârșit de timp, și se adeverește aceasta prin venirea Mea cuvânt pe acest meleag, de care atât de dor le este sfinților Mei și slavei gata să se arate între cer și pământ cu ziua Domnului, atât de așteptată să se ivească ea și să așeze pe pământ veacul cel nou, cerul cel nou și pământul cel nou în lucrare de Nou Ierusalim, promis prin Scripturi să se arate, în toată slava sa coborând și luminând, și iată, Eu sunt lumina lumii atât cât sunt în lume, și de aici încolo Eu sunt, precum este scris.

Eu sunt, și rămân cu venirea Mea pe pământul român și înnoiesc iar și iar cuvântul Meu și spun, iar și iar spun că tot omul care se va înveșmânta cu cămășuța de creștin se va numi român. Amin.

Și acum, pace cerească peste cetatea cuvântului Meu de pe meleagul pământului român, în care cartea Mea stă deschisă și se așează în ea tot cuvântul gurii Mele ca mărturie peste pământ, o, și așa Se vestește Dumnezeu de la margini la margini cu slava Sa, cu cuvântul Său pe plaiul românesc, țara Mea cea de la sfârșit de timp. Amin, amin, amin.

Deasupra pământului român este veghe cerească tot timpul, sunt cetele îngerești care veghează venirea Mea cuvânt peste pământ și mersul cuvântului de la margini la margini, și chiar dacă nu se apleacă spre el cei de pe pământ, el lucrează, el împlinește și cârmuiește, căci Eu sunt acest cuvânt, Eu, Iisus Hristos, Fiul Tatălui Dumnezeu, Eu și toiagul de fier pentru cârmuirea neamurilor toate, precum este scris, o, și nu se petrece nimic întâmplător între cer și pământ, ci toate se lucrează și se așează la glasul Domnului, după cum sunt neamurile și popoarele, căci mulți și prea mulți se cred că ei sunt, că ei fac, că ei pot, și de aceea trebuie veghe cerească, trebuie cârmuire de sus peste atâta omenire slujitoare păcatului și fără temere de Dumnezeu de atâta vreme pe pământ.

Și acum, iar și iar, pace peste tine, pace ție, țara Mea de venire de la Tatăl cuvânt pe pământ! Grăiesc mereu cu tine și-ți doresc bine ție și de aceea las cuvânt peste tine ca să te fac cunoscută de țară a Domnului la acest sfârșit de timp, care pregătește cerește ziua Mea de slavă, nunta și masa nunții, cerul cel nou și pământul cel nou, și pic cu pic cuvântul Meu lucrează, o, și n-am ajutor și de pe pământ, și nici din mijlocul tău nu-Mi vine bucurie și răspuns iubirii Mele, neam român, dar te port Eu în cuvântul Meu și-ți gătesc haină de serbare veșnică și-ți apăr glia și duhul și poporul și te înnoiesc pic cu pic, că am de la Tatăl să Mă împlinesc în tine, o, țara Mea cea de azi.

O, ca să-Mi slujești tu Mie la venirea Mea la tine acum, ar fi ca poporul cel de pe glia ta să-și crească și să nu-și tot piardă frica de Dumnezeu, țara Mea, căci odată cu această pierdere își pierde și iubirea cea pentru Domnul, atât cât mai este ea.

Am avut în tine între fiii cuvântului Meu de azi fii iubitori de cer și de cale spre cer, dar pierzând ei pic cu pic frica de Dumnezeu au slăbit în veghe și le-a slăbit iubirea și și-au împărțit-o între lume și Dumnezeu și n-au mai avut grijă de pașii lor pe cale cu Mine. O, și spun aceasta ca să se înțeleagă în mijlocul poporului român cât de grea îi pare omului dragostea de Dumnezeu, și cât de ușoară îi este petrecerea cu duhul lumii, lumea care piere și tot piere din pricina acestui duh potrivnic lui Dumnezeu și omului, și care îl amețește pe om cât nici el nu se așteaptă, bietul de el, că iată, neamul român, atât de frumos odinioară înaintea lui Dumnezeu, s-a lăsat momit de duhul lumii dacă tot l-a primit în hotarele lui, o, și greu mai poate Dumnezeu să-l așeze iarăși pe calea cea frumoasă, cea cu slavă cerească pe ea, și iată de ce vin la tine cuvânt, țara Mea cea de la început și cea de azi a Mea!

O, îți mângâi duhul și glia, neam român. Îți urmăresc pacea și îngrijorarea, îți măsor dorul și căutările și dragostea și caut să te cuprind întru cele de sus ca să fii tot mai mult a Mea cu fapta, cu împlinirea Mea de peste tine, România Mea. O, îți văd temerea când te cuprinde, și dau să te vestesc și să te rog să înveți să nu-ți pui nădejdea în oameni, în căpetenii, în ajutor de pe pământ. O, nu te teme! Te vestesc că ai cete îngerești de veghe deasupra ta și te îndemn să-ți faci parte cu îngerii la lucrul cel pentru veghea ta, căci nu sunt arme mai tari ca postul și rugăciunea, și care țin departe tot ce nu este de la Dumnezeu pentru mersul tău. O, ce frumoasă ai fi tu, ce frumoasă dacă ai avea viață creștină după adevăr, după orânduiala cerească și bisericească în mijlocul tău!

Un creștin adevărat după acest nume sfânt e minune mare înaintea cerului, o, că frumoasă este viața de creștin adevărat, și care se uită la Mine pentru toată lucrarea lui.

O, fii români, o, fii creștini, să nu căutați să aveți dreptate, fiilor! Numai dreptatea Domnului să rămână în toate, căci omul este păcătos, și nu este drept nici pentru el însuși, și tot timpul caută pentru sine, bietul de el. Un creștin adevărat după acest nume, nu se dezvinovățește niciodată, nu-și caută îndreptățire, ci, din contra, stă sub vină plin de credință și de umilință și de aplecare, ferindu-se cu mare grijă de înălțarea minții, iar încercările îl ajută să-și înțeleagă nevrednicia omenească, și care atrage mustrare, învinuire, dispreț, nimic din acestea pe nedrept, o, și așa se ferește el de cădere, de rătăcire, de risipire, și este el cu adevărat creștin înveșmântat în Hristos, în haina umilinței de duh prin duhul iubirii, duhul cel de sus, cel plin de bucuria vieții de creștin slăvitor de Dumnezeu pe pământ între oameni, și care are orânduială peste viața lui cu trei zile de post pe săptămână și cu rugăciune de mulțumire și de slavă zi de zi, ca David împăratul, care se ridica cu iubirea de Dumnezeu deasupra păcatelor lui și slăvea pe Domnul de șapte ori pe zi, și așa își avea el viața și duhul în Domnul, în părtășie cu Dumnezeu, și ținându-și sub picioare vrăjmașii văzuți și nevăzuți.

Cu dor ceresc am grăit pentru viața ta cu Dumnezeu, neam român, ca să te deprinzi tu s-o cauți și s-o găsești în viața străbunilor tăi sfinți și s-o ai de viață a ta și să crești în iubirea de Dumnezeu, care te va veghea, te va întări, te va ridica deasupra tuturor noroadelor de pe pământ în vremea aceasta atât de lipsită de lumină și de adevăr, și iată, iar și iar am grăit cu tine în zi de duminică despre viața de creștin adevărat, de fiu al lui Dumnezeu după adevăr, și care nu-și îngăduie să fie altfel decât Dumnezeul său, decât Învățătorul și Mântuitorul său Iisus Hristos, numai să cauți tu să înveți cu întregul să te uiți la Mine și la tine, până ce vei ajunge asemenea Mie, fiu român, copil așteptat de Tatăl să fii după chipul și asemănarea Mea, și să începi tu această lucrare cu frica de Dumnezeu, care nu te lasă să te desparți de Domnul Dumnezeul tău pentru alt Dumnezeu.

O, e vreme cu pagubă multă pentru bogăția vieții de creștin, căci omul de știință s-a luat la întrecere cu Dumnezeu și se numește antichrist, chiar dacă el se mărturisește ateu, dar nu spune adevărat când el spune așa, și este mascat că să-i facă pe mulți să amețească și să cadă în mreaja lui, o, și e primejdie pe cale pentru om prin întunericul de azi, pe cât altfel de oameni se mărturisesc ai lui Dumnezeu și se iau la întrecere popoare între popoare care pot să facă cele mai mari și mai înalte temple și catedrale și să se arate cu ele, dar acelea sunt ale lor, și nu ale Mele, nu ale lui Dumnezeu, o, că nu stă Domnul în ele, cum nici acum două mii de ani Eu n-am stat la masă cu cei mari ai templului din Ierusalim și Mi-am găsit mângâierea cu cei umili și am stat cu ei pe maluri de ape, prin grădini, pe munte și pe oriunde este duhul umilinței în lucrare, o, dar mai este cineva să socotească unde este Dumnezeu, unde locuiește El cu oamenii?

Iată ce vreme grea și fără de cărare știută bine pentru mers pe ea! Cămașa lui Hristos e sfâșiată în multe bucăți chiar în mijlocul ortodoxiei, atât de căutată și curtată de lucrarea lui antichrist, și care i-a amețit pe toți, pe mai-marii și pe mai-micii bisericii cu numele Meu pe fruntea ei, iar acești slujitori își fac rost de osândă pe scaun de învățători, precum este scris despre învățătorii cei mulți, și care nu se tem de osânda pentru cei ce nu învață și nu păstoresc de pe scaune de învățători, pentru că sunt fățarnici față de Dumnezeu și față de oameni și nu-L dau pe Domnul oamenilor, care-și pun bănuțul în cutia milei la biserică, iar drepturi ei nu au ca fii ai lui Dumnezeu în biserica lui Hristos.

Am stat de vorbă cu tine, țara Mea cea de azi. Mi-am spus dorul Meu de tine, ca să te am a Mea după adevăr, după nume de creștin adevărat cu viața, după asemănarea ta cu Mine, că Mi-e dor și Mi-e tot dor să te am a Mea după adevăr, după chipul și asemănarea Mea, după trăire creștină, țara Mea. Stau cu cetele îngerești de veghe pentru tine și te doresc lângă Mine la veghe, la lucru sfânt peste pământ, căci trebuie sfințit pământul și omul și toate câte așteaptă înnoirea, și de aceea îți spun cât lucru am de așezat din mijlocul tău peste pământ până ce toate Scripturile se vor împlini, căci toate cuvintele Mele nu pot rămâne fără împlinirea lor.

Te învăț iubirea și stăruința cea pentru ea, căci lucrarea iubirii este din cer, și de aceea vin din cer de lângă Tatăl și-Mi fac loc cu tine pe pământ ca să semăn sămânța cuvântului Meu peste tot și să-l pot împlini apoi, o, neam român, și toate să-și afle înnoirea, precum este scris, și te cuprind iar și iar în dragostea Mea, în cuvântul Meu cu care vin la tine ca să înveți și tu să cuvintezi ca Domnul Dumnezeul tău, și tot așa să și iubești, cu umilință multă, cu dulce dor de cer pe pământul tău și să-l împărțim apoi, și ca să afle toți cei de pe pământ venirea Mea la tine și dragostea dintre Mine și tine și să-i tragem la Tatăl pe cei mulți care vor afla ce este și cine este viața lor și să Mă îmbrățișeze pentru ei, iar Eu să-i scriu fii ai lui Dumnezeu pe ei înaintea Tatălui Meu, Care veghează cu îngerii lucrarea cuvântului Meu între cer și pământ pe vatra ta, acum, la sfârșit de timp, o, țara Mea cea de azi a Mea. Amin, amin, amin.

Mă doare pentru tine, Mă doare, țara Mea de venire de la Tatăl, Mă doare și Mă doare, iubito, căci în tine lucrează cu minciuna vrăjmașul Meu și al tău, cu slugile lui vopsite cu roșul balaurului vrăjmaș, și care dă să tot păcălească neamul român cu limba lui ascuțită ca să nu pară a fi vrăjmașul cel din povestea Mea cu tine, neam român.

O, nu se lasă puii balaurului descoperit și numit pe nume, după ce Eu, Domnul, Mi-am făcut cale cu cuvântul peste pământ de când această fiară scoate sabia și se încearcă fără de vreme cu Cel ce biruiește în față și merge și scoate deasupra pe cele ascunse sub minciuna care se cheamă bunăstare, omenie, salvare pentru toți, dar iată ce spun Eu acestor lucrători ai minciunii:

Vai vouă! Auziți?Vai vouă, celor ce ați adus-o pe România în neputințe de tot felul de atâta vreme, de mai bine de treizeci de ani de când Eu, Domnul, Mi-am dezlegat graiul gurii și am rostit libertate pentru cuvântul Meu, care a lucrat tainic patruzeci de ani și am ieșit apoi cu el ca să vă curm minciuna sub care o țineți voi pe România ca să-i puteți suge vlaga și s-o luați voi doar pentru voi!

Vai vouă, celor din partidul roșu, căci rând pe rând ați ținut țara în genunchi ca s-o goliți de tot și să-i curmați pacea și mersul, și iată acum, iar și iar dați încă să vă dați mari și drepți pentru țară, și nu are cine să vă oprească cruzimea, ci numai Eu, Dumnezeul neamului român, Iisus Hristos. Numai Eu pot să vă opresc faptele și gura cu care îi loviți pe cei iubitori de țară și de neam cum voi n-ați fost niciodată!

O, cumințiți-vă limba și nu mai mințiți tot timpul și nu vă mai fățărniciți și nu vă mai credeți cei dintâi, cei mai mulți, căci sunteți atâta de vicleni, atât de fără de rușine toți, că Îmi vine să vă umilesc dintr-o dată ca să vă tai elanul cu care ați îngenuncheat țara și neamul.

O, fie-vă rușine, lăsați gura mică! Îmi vine să vă umilesc cât nu vă așteptați, când văd cum dați să loviți în cei așezați la cârma neamului ca să lucreze îndreptarea celor lucrate strâmb și dușmănos de voi atâta vreme, o, fiilor învăluiți în viclenie și în minciuna de pe buzele voastre viclene, că nu aveți ca lucrare decât viclenia și minciuna și sunteți netrebnici în fel și chip, în timp ce dați să vă mărturisiți încă salvatori. Vai vouă! Auziți? Și vă spun aceasta ca să vă opriți, și să nu tot lucrați la vaiul pe care îl tot îmbogățiți ca să vă cadă și mai greu când se va prăvăli peste voi, și la care atâta ați adunat cu duh viclean. Așadar, lepădați vrăjmășia! E de la satana această lucrare, cu care vă tot ajutați unii pe alții, fără să pricepeți cât rău vă faceți unii altora și din unii în alții de atâta vreme, o, fiilor vrăjmași celor buni și drepți în neamul român, și de aceea vă spun: Vai vouă! Auziți?

E zi de veghe peste țară și veghez cu sfinții așezați de pază sfântă peste neam. Se duc la raclele din biserici ale sfinților Mei, se duc cei ce s-au așezat mari în posturile de peste neam, se duc și fac închinăciuni la sfinți ca să fie văzuți și crezuți drepți și buni și credincioși, iar ei sapă ca vrăjmașii pe dedesubt, și n-au milă de neam și sunt scriși vrăjmași, și nicidecum salvatori.

O, nu mai pot vedea atâta viclenie, atâta vopseală și de atâta vreme. Mi-e milă de atâția oropsiți sub călcâiul vrăjmaș. Îi voi opri din lucrarea lor vicleană, le voi opri limba și viclenia de pe limba lor, și așa voi da să-i ocrotesc pe cei așezați la cârmă peste țară, și care au cumințenie și iubire de neam și de Dumnezeu. Voi lucra Eu, Domnul, căci între oameni lucrează minciuna de peste tot, o, și nu este altfel când frica de Dumnezeu s-a dus de la oameni.

Iar tu, popor al cuvântului Meu, păstrează ceasul miezului de noapte treaz între Mine și tine, și să nu vă afle nepăsători de suflet sau culcați în pat acest ceas, ci să vă așezați înaintea Mea mereu, fiilor, mereu cu mâinile ridicate spre cer, îngenuncheați și veghind asupra duhului rău ca să-l biruim tot timpul, o, fiilor, și ca să nu vă doboare el pe voi negăsindu-vă cu Mine veghind spre Tatăl pentru biruința cea mare a veșniciei asupra vremelniciei și a păcatului de pe pământ, și care a dezmoștenit pe om de locul său din rai, locul pentru care a fost el zidit de Dumnezeu.

Iată de ce plâng Eu, Domnul, după om și pentru om și de ce am venit pe pământ cuvânt! Pierderea de Dumnezeu a omului e tot mai mare, tot mai amenințătoare asupra celui pribeag spre casa lui din cer, iar Eu veghez cu voi peste pământ și am la voi și cu voi postul de veghe, fiilor. Duhul milei este rupt din duhul iubirii, și cu acest duh de milă am venit și am lucrat prin acest cuvânt atâția ani, fiilor.

Mila voiesc să-i învăț pe mulți, mila de Dumnezeu și de oameni, căci Dumnezeu suferă fără de margini de mila omului pierdut în păcat și în necredință, din pricina păcatului care îl desparte pe Dumnezeu de om. O, de ar pieri păcatul, de ar muri acest duh care a căzut peste tot, de ar cădea această perdea de despărțitură între om și Dumnezeu!

O, fiilor, e soare la voi, e soare mult, și își întinde strălucirea lui și vor căuta spre ea cei umiliți de soartă, că vine lumina și puterea ei și lucrarea ei, vine din cer biruința lui Hristos. Iar voi rămâneți întru iubirea Mea, rămâneți, fiilor, întru Mine, căci curând iubirea Mea se va împărți și va mângâia și va aduce pe pământ cerul și va fi atât de frumoasă vremea acestei împliniri și vor fi cer nou și pământ nou, și va fi pe pământ această împlinire, o, fiilor. Amin, amin, amin.

Mi-e Duhul văpaie de dor, și se face cuvântul gurii Mele acest dor, și rup din slava Tatălui venirea Mea pe pământ cuvânt, și mare slavă cerească este acest cuvânt al gurii Mele între cer și pământ, și nimeni n-are parte cu această slavă, decât cei cărora Tatăl Meu le face lor parte de ea, de credință pentru ea, și iată-Mă cuvânt peste pământ după două mii de ani de la învierea Mea dintre cei morți, și am nume nou, nume minunat: Cuvântul lui Dumnezeu, precum este scris să port acest nume la sfârșit de timp.

O, țara Mea de venire, am în tine cetate și cale de venire și vin cu slava cuvântului Meu la tine și Mi-l împart peste neamuri și limbi și Mă vestesc cu el că vin de la Tatăl trimis și că am pe România aleasă Mie și slavei venirii Mele cuvânt pe pământ.

O, pace ție, pace și îmbrățișare peste pământul și neamul tău, țara Mea cea de azi! Mi-e dor de slava Mea din tine și Mi-e Duhul văpaie de dor după venirea Mea la tine, și a venit vremea după care atât de dor Mi-a fost, și-Mi este dor să te ridici întru întâmpinarea Mea și să așez minuni și semne în tine și să mărturisesc prin ele lucrarea cuvântului Meu de peste tine, o, și te-am strigat să vii și să vezi și să înțelegi și să crezi apoi lucrarea venirii Mele pe meleagul tău, dar mai-marii de peste turma ta au pus lespede peste gura Mea și și-au deschis-o pe a lor și te-au tras din calea Mea și n-ai venit la strigarea Mea, la semnul Meu așezat între Mine și tine, când am deschis porțile lucrărilor cerești ca să vezi tu o bucată de rai pe meleagul tău și să tânjești după Mine și după fericirea ta, pe care gata sunt să ți-o dăruiesc și să te fac mângâiere peste popoare și să Mă știe popoarele cu popasul cuvântului gurii Mele pe vatra ta și să aibă parte de mângâierea Mea, cu care te îmbrățișează pe tine Hristos, Dumnezeul tău, Păstorul tău, țara Mea, o, dar păstorii tăi cei plătiți te ascund de Mine și de venirea Mea la tine, și de șaptezeci de ani se războiesc ei asupra cuvântului Meu și Mi-au oropsit atât de crud trâmbița prin care Mi-am lăsat peste pământ cuvântul și strigarea Mea de peste tine, țara Mea cea de azi.

O, ce voi face cu voi, cei trecuți cu trupul, sau cei încă în trup pe scaune de păstori ai turmei creștine în țara Mea de venire cuvânt pe pământ acum?

Am venit acum șaptezeci de ani și am sunat din trâmbița Mea ca să auziți și voi că vine Domnul, că vine Mirele și ca să-I ieșiți întru întâmpinare. Voi însă v-ați făcut iude și Mi-ați dat la defăimare și la chin trâmbița Mea și ați scris în cronici că n-are minte și că trebuie să stea cu cei stricați cu mintea, o, dar după multă vreme de chin și de suferință i-am dat ei izbăvire de sub mâna voastră vrăjmașă Mie și ei, căci cuvântul gurii Mele curgea ca râul prin gura ei în vremea cercetării din partea voastră peste ea, și a aflat mai-marele țării (Gh. Gheorghiu Dej, n.r.) de această minune a cuvântului Meu prin trâmbița Mea și a cerut s-o vadă și a aflat el chinul ei cel greu dinspre voi spre ea și a aflat venirea Mea cuvânt pe pământ și a pus-o la ocrotire și la libertate apoi, o, și atâtea cuvinte ale gurii Mele prin trâmbița Mea au rămas pe masa asupritorilor ei, și unii se căiau de păcatele lor când auzeau pe Domnul grăind și cuvântând prin trâmbița Lui, o, și vremea aceea va sta față în față cu toți cei necredincioși atunci și cu cei de acum, dar iată această împlinire, căci povestea Mea cu Verginica merge în film pusă și trece peste granițe și se vestește la case mari și mărunte, la oameni mari și mici, la popoare și la limbi, precum este scris să se împartă slava cuvântului Meu peste pământ, o, că nu pot fi șterse făgăduințele și cuvintele lui Dumnezeu și iată-le împlinite, și rând pe rând se arată cu semnele lor însoțitoare, iar locul și lucrarea și ziua de serbare de la Maluri sunt scrise ca semn peste vreme, ca împliniri mari ale cuvântului Meu peste pământ, și sunt taine mari și greu de pătruns de cei îndărătnici pentru credință.

Și aduc Eu acum aminte de necredința mărturisită a arhiereului de Târgoviște, care s-a luptat vreme de șapte ani să doboare cărarea cuvântului Meu și să lase el apoi blestem peste cetatea coborârii Mele, o, și s-a întors asupra lui blestemul, așa cum singur și l-a grăit când a spus că nu va crede cuvântul Meu nici dacă își va pierde amândouă picioarele, și și-a scuturat apoi de pe picioare praful ca să lase blestem peste cetate, dar rușinea n-a fost a celor care au răbdat sub apăsarea prigoanei, că iată, el și-a pierdut apoi picioarele, bietul de el, și l-am luat din mijlocul turmei și l-am făcut mărturisitor de sus al lucrării cuvântului Meu peste biserică, o, și așa de măreață este slava cuvântului lui Dumnezeu de pe pământul român, și așa de dor Îmi este și Mi-e dorul văpaie de foc, și se face cuvântul gurii Mele acest dor, și botez în el cu Duhul Sfânt și cu foc tot pământul și oamenii de pe el, precum este scris, căci voiesc să-i curăț de necredință pe cei de pe pământ și să-i scap pe mulți de această pedeapsă, că nu este mai greu păcat ca și păcatul necredinței, și vai celor ce vor fi găsiți în acest păcat când Eu vin pe pământ cu slavă de cuvânt!

Greu i-a fost lui Israel să creadă în minunile Mele și în Moise, o, și a căzut acel popor în necredință, căci voia carne ca să creadă, și a plouat cu carne apoi peste ei, ca semn de sus pentru necredința lor, și tot nu s-au ales să creadă ei pe mai departe, și iată, greu este acest păcat peste omul păcătos în fel și chip, și care stă doborât de necredință față în față cu semnele și minunile lui Dumnezeu între cer și pământ!

Le dau sfat din cer celor necredincioși și le spun să dorească și să ceară ca apostolul Toma să vadă și să creadă, dar Toma a spus aceasta de dor să Mă vadă, nu de necredință, și a fost el cel mai credincios între ucenicii Mei de atunci, chiar dacă Eu i-am spus lui «Nu fi necredincios, ci fii fericit că ai văzut după credința ta!»

O, ce să le mai spun celor îndoielnici? Le aduc aminte că Eu, Domnul, am spus că nimeni nu poate să aibă și să poarte această slavă a credinței și a împlinirilor, decât numai cei cărora le este dat de la Tatăl să poarte, și fericiți sunt cei ce au de tată pe Dumnezeu pe pământ, că aceștia sunt cei cărora Tatăl li Se descoperă lor prin Mine, prin Fiul Său Iisus Hristos, și iată-Mă cuvânt peste pământ în zi de duminică și am lăsat pe masa poporului cuvântului Meu hrană de sus ca să fie ea împărțită spre folos celor credincioși și celor necredincioși, și iată, în ziua aceasta este serbat între cei din cer apostolul Toma și se apleacă el și salută de lângă Mine cetatea și lucrarea Mea și pe poporul cuvântului Meu și lasă îndemn peste cei necredincioși să ceară de sus să li se împartă credință ca să aibă ei parte de roadele credinței și să nu rămână cineva din ei cu cei necredincioși apoi.

Îmi las cu dor cuvântul, și se așează el scris în cartea sa din zilele acestea și poartă ea peste pământ numele Celui Care grăiește prin ea. Cuvântul lui Dumnezeu se cheamă cartea Mea cea de azi și mărturisește ea istoria Mea cea de șaptezeci de ani scrisă pe pământul român spre mărturia Mea, și se vestește ea prin carte scrisă și prin film, și merge peste meleaguri și peste popoare povestea venirii Mele iarăși la oameni ca să le dau lor din slava Mea cea de la Tatăl și să-i trag pe toți spre Tatăl Meu.

Binecuvântată să fie vestirea Mea peste pământ, și rod să poarte ea pentru cer și pentru mântuirea multora! Amin.

Binecuvântați să fie vestitorii cuvântului Meu și harul Meu cel pentru ei în toată vremea și peste tot pe unde ei vestesc venirea Mea cuvânt pe pământ! Amin.

Binecuvântată să fii tu, țara Mea de azi, dragostea Mea cea dintâi la facerea cerului și a pământului! Mă întorc la dragostea Mea cea dintâi, la tine, sfânt pământ român, pe care Eu am stat întru început și am cuvântat și am împlinit. Te plămădesc cu facere nouă și Mi-e dorul tot o văpaie după frumusețea ta cea dintâi când Eu, Domnul, Mi-am plămădit din lutul tău casă de odihnă, om zidit după chipul și asemănarea Mea, și peste care am suflat duh de viață și i-am dat moștenire grădină de rai, o, dar nu s-a păstrat el de partea Mea apoi, și de atunci sunt tot un dor după tine, după dragostea Mea cea dintâi, cea de la început, și vin la tine cu înnoirea, cu nașterea ta din nou, popor român.

Sunt Domnul și Făcătorul tău, Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu, numele Meu cel nou, și toate se înnoiesc începând cu numele Meu și cu numele tău, Ierusalimul cel nou, Ierusalimul român și venirea Mea și dragostea Mea cea dintâi iarăși pe pământ, acum, la sfârșit de timp. Amin, amin, amin.

Te păstoresc, țara Mea cea de azi, România Mea. O, ia din Duhul Meu, ia de la Dumnezeu, ia și hrănește-te din cer, căci cerul de sfinți stă deasupra ta și te veghează și îți împarte hrană binecuvântată, că nu mai este hrană curată pe pământ, nu mai este nimic bun pentru suflet, și nici pentru trup, iar Eu, Domnul Dumnezeul tău, stau deasupra ta și-ți dau de la Mine ca să te sfințești cu cuvântul Meu și să ai peste tine cuvântul lui Dumnezeu, țara Mea.

O, vine din cer, vine din Hristos cuvântul Său peste pământ și cheamă la duh de pace popoarele învrăjbite între ele prin căpeteniile lor reci la simțire pentru cei care pier pe neașteptate în mijlocul spaimei de toate zilele, și iată, dau să spun peste căpetenii: Pace vouă! Pace între voi! Pace din cer între voi și peste voi și peste poporul care suspină ziua și noaptea neștiind dacă vor mai avea zile, dacă va veni liniștea! Eu, Domnul, îi iau pe brațele Duhului Meu și le dau loc în locașurile Tatălui Meu, căci mila Îmi sfâșie Duhul și chem la pace popoarele învrăjbite și spun iar și iar: Ajunge!

Peste tot pe pământ sunt dureri și iar dureri și spaime de moarte, iar mai-marii de peste popoare își pun capul pe pernă și dorm cu inimi reci, iar Eu, Domnul, văd de deasupra durerile de pe pământ și dau să liniștesc încordările și să strig cu putere multă: Pace vouă, popoarelor și conducătorilor! Înlocuiți lăcomia cu iubirea! Iubiți-vă unii pe alții ca să fugă din inimile voastre cruzimea și să vină dragostea cea din cer, pacea cea din cer, și pace vouă! Din țara Mea de venire iarăși pe pământ vă hrănesc și pe voi cu cuvântul și vă spun pace vouă și grăbiți-vă să ascultați de Dumnezeu! Amin.

Mă întorc în tine, țara Mea, și te gătesc frumoasă și te aștept la sărbătoarea cuvântului Meu cel de șaptezeci de ani, de când Îmi las pe vatra ta glasul Meu de Păstor, iar acum așez această sărbătoare în cetatea cuvântului Meu și te chem să-ți împart din slava Mea cu poporul Meu hrănit și crescut din cer ca să-l am pe el stând întru întâmpinarea Mea când vin cuvânt pe pământ și să-Mi așeze în carte cuvântul, și apoi să-l pună pe cale peste țară.

Te chem la serbarea Mea cea de șaptezeci de ani pe meleagul tău, România Mea, dar la această sărbătoare se vine creștinește, nu cu straie lumești, nu lumește. O, îmbracă-te creștinește, îmbracă-te cu portul străbunilor tăi, țara Mea, și bucură-L pe Dumnezeu și pe sfinții toți, căci stau deasupra ta cetele de sfinți români și se pregătesc de sărbătoarea grădiniței de rai a cuvântului Meu de Păstor și povestea Mea cea de șaptezeci de ani peste plaiul românesc, iar duhul lumii să stea departe în ziua Mea de serbare la Maluri, la locul din care Eu, Domnul, Mi-am început în anul 1955 trâmbițarea cuvântului Meu și primii lăstari ai poporului Meu crescut din cer cu povața gurii Mele ca să-l am al Meu pe el apoi, dacă el se voiește până la sfârșit al Meu.

Așadar, te voi vesti pentru sărbătoare, țara Mea, și te doresc de partea iubirii cuvântului Meu, căci apa vieții este el peste tine și peste pământ. Amin.

Acum așez încă putere de cuvânt pentru cele ce mai sunt de lucrat odată cu apropierea zilei de serbare și împart puteri de sus și har peste har peste voi, cei ce lucrați cu Domnul, fiilor din cetatea cuvântului Meu, și peste cei care se alătură din părți pentru pregătirea slavei Mele și a grădiniței de rai de la Maluri.

Pe toți vă cuprind într-o îmbrățișare. Fiți toți la fel de dăruiți cu viața cea închinată Mie, fiilor. Ascultați tot timpul de învățătura Mea cea pentru poporul cuvântului Meu, că toți sfinții vă privesc în toată vremea lucrului vostru împreună pentru slava grădinii și a sărbătorii, fiilor.

Puțin timp a mai rămas. Trebuie să lucrăm și să veghem zi și noapte prin puteri de sus peste voi, iar Eu, Domnul, vă întăresc tot timpul trupul și sufletul și duhul și puterea, fiilor. Vegheați pentru toate câte mai sunt de pregătit și de întocmit, căci Eu cu voi sunt tot timpul, cu voi, fiilor, și nu vă las, și am în lucru cu voi puterile cerești și îngerești și am cuvântul Meu de Păstor cu voi, dar nu uitați povața Mea: cu toții în dreapta, cu toții în stânga, cu toții, fiilor, căci așa lucrează Dumnezeu la voi și cu voi cu puterea Sa, și vom deschide porțile grădinii și se va așeza serbarea și oaspeții apoi, Noi, cei din cer, iar de pe pământ cei ce se așează pe cale spre izvor după rânduiala sărbătorii, după cuvântul Meu, fiilor.

Acum binecuvântare pentru cele ce mai sunt de așezat, și dăm vestea apoi pe de-a întregul, toate sub ochiul Meu părintesc, fiilor.

Nu vă las singuri nicio clipă. Nici voi să nu vă lăsați de sfatul cuvântului Meu. Stați de mânuță cu Mine în duhul iubirii și armoniei frățești, o, și să am Eu, Domnul, aceasta tot timpul de la voi, tot timpul între Mine și voi, și tot timpul între voi și Mine, o, fiilor. Amin, amin, amin.

Iar și iar îmbrățișarea Mea de Păstor al tău te cuprinde în cuvântul Meu, țară Românie, țara Mea de dor, țara Mea de azi. Sunt pe cerul tău și pe pământul tău cu a treia Mea venire, o, și nu te întreba de ce așa, căci cu tine este altfel decât cu alte meleaguri ale pământului, iubito.

Am stat pe pământul tău la început, când după facerea cerului și a pământului am luat cu mâna din lutul tău și am zidit omul după chipul și asemănarea Mea, și când o clipă M-am bucurat fără de seamăn, până ce bucuria Mea s-a schimbat în durere, căci l-am pierdut pe om prin neascultarea lui de Făcătorul său, iar apoi prin pierderea dragostei lui și a temerii de Dumnezeu și a înțelepciunii cea prin har dăruită lui, o, și după toate acestea a primit omul pedeapsa cea grea, a picat în îngâmfare omul, și de durerea aceasta a pierderii omului M-a trimis iarăși Tatăl pe pământ ca să-l scot din apele potopului și l-am luat de creștet cu cuvântul și tu ești creștetul pământului și iarăși am stat în lucru cu tine pe pământ, țara Mea scumpă Mie, și iată-Mă acum venit la tine pentru facerea cea nouă, pentru cer nou și pământ nou, țara Mea, și îți sărut glia și locul unde am stat cu picioarele și te-am binecuvântat cu atingerea trupului Meu dumnezeiesc și ai pe vatra ta semnul acesta tainic, o, și nu pot să te las să te pierzi din lucrul Meu cu tine, și vin la tine cu lucrul Meu cel nou și mult și-Mi scriu cartea Mea cu tine și te ocrotesc cu cuvântul Meu cel mult ca să audă satana că ai pecetea Fiului lui Dumnezeu pe trupul tău și să se lase zdrobit aici de sabia cuvântului Meu, și apoi să înceapă veșnicia și să pregătesc totul și să-Mi iau înapoi bucuria cea de la început, și după care tânjesc suspinând de șapte mii de ani și mai bine, o, și aștept clipa aceasta, țara Mea.

Eu sunt Alfa și Omega, și tot așa ești și tu, căci cu tine încep și cu tine sfârșesc ca iarăși să încep, țară Românie, țara Mea de dor.

Iar acum amintesc tuturor grăirea Mea cea de acum două mii de ani din clipa înălțării Mele pe nori la Tatăl, după ce am biruit moartea pe cruce și am dăruit înviere celor din ziua aceea când M-am ridicat dintre cei morți și i-am ridicat pe mulți cu Mine spre Tatăl, o, și am spus atunci ucenicilor Mei că voi fi cu ei până la sfârșitul timpului, iar dacă timpul se sfârșește vine Domnul pe pământ cuvânt, precum este scris să se împlinească venirea Mea iarăși spre oameni, și iată-Mă îmbrăcat în cuvânt deasupra pământului român, precum este scris despre venirea Mea cu oști din cer, căci așa este scris: «El poartă un nume scris, pe care nimeni nu-l știe, decât numai El singur, și numele Lui este Cuvântul lui Dumnezeu, iar din gura Lui iese sabie ascuțită ca să lovească neamurile cu ea și să le cârmuiască cu toiag de fier, și are scris pe coapse numele acesta: Împăratul împăraților și Domnul domnilor», și iată venirea lui Hristos, venirea Mea pe pământ cuvânt de facere nouă, și toate aceste cuvinte sunt adevărate! Amin.

Te rog, țara Mea, ai grijă de Domnul Dumnezeul tău, ai grijă să-L crezi și să-L primești cu inima și cu credința ca să te pot ocroti, ca să te pot înfășa în cuvântul Meu mereu și să nu poată nimic și nimeni împotriva ta. O, stai sub paza Mea, sub umbreluța Mea, stai în brațul Meu de Păstor, căci vremea apasă ca la sfârșit, iar Eu am de făcut cu tine început nou, facere nouă, și iată, însemnez pe meleagul tău locuri alese pentru slava Mea, pentru ca să așez pe ele taina veșniciei, viață fără de moarte, fără de păcat, țara Mea, precum în cer așa și pe pământ, mireasa Mea, iar tu să stai sub scutul Meu, sub cuvântul Meu, sub care Eu te țin la adăpost de vreme rea, o, și va veni peste tine putere de sus ca să faci tu voia Mea, ca să poți pentru Dumnezeu și pentru tine, țară creștină, plai de dor, că dorul Meu după tine și pentru tine crește între cei din cer, care îți țes acum haina slavei ca să te îmbrace în ea, ca să te gătească de masă de nuntă, și iată de ce vine Domnul la tine cuvânt de dor, cuvânt de veghe, cuvânt de iubire și de mângâiere, căci unde este cuvântul Meu rostit de glasul Meu de Păstor, crește iarbă dulce și se așează masă aleasă și vei fi frumoasa Mea, bucuria Mea, mângâierea Mea vei fi, că Mi-e dor de mângâiere în durere și Mi-e dor.

Așadar, se naște iarăși ființa ta, se naște din cer, din cuvântul Meu, și vei da muguri și vei fi câmpul Meu de flori nemuritoare, grădina Mea de rai vei fi, că încep în tine raiul și te voi pregăti cu rochiță sfântă ca să poți fi pentru rai, România Mea, și vei fi țara florilor Domnului, o, și spun pentru tine cuvinte mari mai înainte să le împlinesc în tine, și ca să fii tu a Mea prin dragostea ta, țara Mea.

Fiecare popor și meleag are de la Domnul împărțit înger păzitor precum este scris, dar tu ai peste tine nu numai pe îngerul Domnului, că tu ai pe mama Mea Fecioara, care te poartă pe brațele ei de două mii de ani, și de aceea e dulce la cer taina și ființa acestui pământ și neam.

O, nu te îngrijora, țara Mea, nu te îngrijora ca lumea care se neliniștește pentru ziua de mâine. Nu te lăsa copleșită de teamă și de minciunile atât de multe ale celor îngâmfați că știu ei, că spun ei. Tu stai în Duhul Domnului chiar dacă vei trece prin ispite pentru spălarea ta ca să fii frumoasă apoi, căci toate sunt scrise câte sunt și câte vor veni, și toate sunt sub ochii Domnului, iar omul îngâmfat se va pleca, se va umili, se va rușina.

Vine clipa să se aleagă din grâu neghina și va crește apoi grâul Meu pe plaiul tău, dar caută să fie grâu viața ta, țara Mea, că numai grâul va rămâne pentru Dumnezeu, numai bobul plin, iubito, și nu mai e de așteptat altceva decât gătirea ta după voia Mea pe pământ pentru salvarea ta, fiindcă tu ai nume scris în Scripturi că ești țara Domnului, auzi?

Și iarăși în zi de duminică te-am cuprins și te-am purtat în cuvântul Meu ca să fii cea binecuvântată și cea ocrotită și cea iubită, o, și aștept clipa cea dulce când Mă voi arăta cu tine pe pământ la toate neamurile și limbile și va afla toată suflarea ce este Dumnezeu și poporul Său și muntele slavei Domnului, din care curge ca râul cuvântul Său peste pământ.

Eu sunt Alfa și Omega pe pământul român. Am stat pe acest plai la început, și iarăși după potop, și iată, iarăși am coborât trupul Meu și am însemnat venirea Mea a treia oară pe pământul român și Mi-am început în anul 1955 trâmbițarea cuvântului Meu prin trâmbița de la Maluri, iar acum s-a zidit acolo grădină de rai, pe locul în care trupul Meu s-a sprijinit ca să-Mi însemnez binecuvântarea Mea și vestirea cuvântului Meu trâmbițat de la margini la margini, precum este scris să fie mai înainte de ziua arătării Domnului, și iată pașii Mei peste pământ, cuvântul lui Dumnezeu, numele Meu cel nou și vestirea Mea de la margini la margini, și nicăieri, o, nicăieri nu este mai frumos ca și aici unde Eu, Domnul, Îmi am acum venirea Mea pe pământ, pe pământul român. Amin, amin, amin.

Intru în carte cuvânt de veghe și de mângâiere, intru cuvânt de facere și de lumină, intră Domnul cu masă de cuvânt și cu praznic sfânt.

Intru la tine, țara Mea cea de azi, țară română. O, pace ție, țara Mea! Se face Domnul în tine lumină peste tot pământul, iubito. Cuvântul Meu este lumina, și am în tine pe poporul Meu mezin, care-Mi împarte lumina peste pământ, iar în ziua aceasta Mă port cu suite de sfinți și de îngeri și intru cu praznic ceresc pentru mama Mea Fecioara, intru în cetate cu masă de cuvânt, căci acum două mii de ani în ziua aceasta am împlinit dorul ei de mamă a Mea și am suit-o lângă Mine și lângă Tatăl și i-am dat un dar frumos, pe care Tatăl Mi l-a dat, după ce am sfârșit suferința Mea de pe cruce și te-a dat Tatăl Mie de țară a venirii Mele la sfârșit de timp, dar Eu am dat mamei Mele să te vegheze și să te poarte spre Dumnezeu și să însemneze cu pază de sus hotarele și via ta, țara Mea, și i-am spus că ești țara venirii Mele cu sfinții la sfârșit de timp și cu facerea cea nouă a lumii, o, și trebuie lumină mai întâi să fie, și cu ea să lucrez facerea cea nouă, ca și la început când cuvântul Meu era lumina și toate se iveau prin cuvânt, prin lumină, și iată, cuvântul este lumina, și își face cale cuvântul Meu peste pământ și luminează în întuneric lumina cuvântului Meu, iar întunericul nu o poate pătrunde, nu poate întunericul în fața luminii, o, și de aceea vine Domnul pe pământ cuvânt, vine lumina și facerea cea nouă și poate lumina peste întuneric, poate ea, poate Domnul. Amin.

O, pace ție, cetate a cuvântului Meu pe plaiul neamului român! Pace vouă, străjeri ai cetății! Vă mângâi truda, fiilor. V-am făcut împărțitori de lumină peste pământ, căci voi faceți cale cuvântului Meu să meargă și să lumineze peste tot, o, fiilor.

O, ce minune mare trăiesc cei de azi pe pământ, și nu știu, bieții de ei, să deschidă ochii și să vadă lumina și să simtă aerul proaspăt al facerii prin cuvânt ca la începutul timpului, când toate s-au ivit la cuvântul Meu cel rostit, iar întâiul cuvânt a fost să fie lumină, și lumina s-a ivit, o, s-a ivit cuvântul Meu, fiilor.

Toți oamenii, iată-i, sunt ca și cei de acum două mii de ani, sunt străini de minunile care se coboară peste pământ în lucrare cu cerul. Toate puterile cerești sunt în lucru cu Mine și cu cei mezini ai Mei, cu care împart darurile la toți cei care Mă așteaptă de șapte mii de ani pentru răscumpărarea lor de sub potrivnicul satana.

Orice tată îi lasă mezinului casa unde și-a crescut copiii, și așa și Eu fac, așa face și Dumnezeu, îi dă celui mezin, celui de la sfârșitul lucrului Său, îi dă lumina s-o împartă peste pământ pentru toți cei care sunt și care au fost și așteaptă ridicarea lor și darurile după merit. Celui mai mic îi dau, așa cum i-am dat lui David împărăția lui Israel, și era el cel mai mic între frații lui.

O, țara Mea dulce Mie, iată ce are Domnul pe meleagul tău! Am lucrat pe vatra ta ca și acum două mii de ani, când am venit și n-am fost primit de cei îngâmfați ai întunericului de atunci, și M-am dus pe malul mării și am ales niște pescari și Mi-am făcut din ei martori și ucenici ai cuvântului Meu cel lucrător, și am izbutit să le las apoi averea Mea cerească s-o vestească și s-o împartă ei în lung și în lat pe tot pământul, iar ei au împlinit așa și au biruit împotriva celor ce au dat să-Mi șteargă numele de pe pământ, de atunci și până azi.

O, așa am lucrat și azi, și am un popor mezin și i-am dat lui cuvântul Meu să-l trâmbițeze peste pământ și peste neamuri, și am în mijlocul lui masă împărătească și Mă las pe masă la ei cu trupul și sângele Meu, iar când sunt rostite cuvintele de prefacere a pâinii și vinului ca să Se facă Ființa Mea spre hrană lor, iată aici minune care nu se mai vede în altă parte, căci pe această masă Eu, Domnul, Mă fac și cuvânt pentru hrană lor, și acest cuvânt este lumina cea de la începutul timpului, o, și aceasta este taina cea neînțeleasă de cei îngâmfați, care se întreabă ce este cu acest cuvânt care merge și se împarte.

O, iată, masa împărăției Mele cu ei pe pământ este întreagă acum și poartă pe ea potirul cu trupul și sângele Meu întru pomenirea Mea cu ei la masă, și poartă cuvântul Meu, izvorul vieții veșnice, lumina cea de la început, cu care Dumnezeu a făcut cerul și pământul și facerea toată, și omul apoi, și tot așa lucrează și azi cuvântul Meu, și toate se fac și se ivesc prin cuvânt.

Eu sunt Cel din potir, și Mă dăruiesc celor sfinți ca să-i țin întru Mine pe ei, o, și așa am Eu acum un popor mezin și Mă împart cu el lumină peste pământ, iar peste puțin timp așez pe acest plai sărbătoare cu putere de vestire de slavă cerească și va trâmbița această slavă până departe și voi aduna sub slava cuvântului Meu norod mult, în straie domnești îmbrăcat de sărbătoare creștinească, și nicidecum îmbrăcați lumește, căci cel îmbrăcat lumește este gol înaintea Mea, iar cel îmbrăcat creștinește se deosebește de cei străini de Dumnezeu, o, și mare bucurie va fi în cer și pe pământ în ziua aceea de slavă, și voi deschide spre vedere grădinița de rai de la Maluri, locul începutului cuvântului Meu în România, când Eu, Domnul, am coborât și am deschis graiul trâmbiței Mele și am rostit primele Mele cuvinte și s-a scris apoi cuvântul Meu de către cei ce Mă auzeau grăind prin trâmbița Mea, prin instrumentul Meu de suflat, și iată, acum Mă împart în lung și în lat și nu mai stau pitit, o, și nu se mai sfârșește acest izvor de cuvânt, și lucrează și tot curge cu bogăție și face lumină peste mulți și multă mângâiere, o, și vine sărbătoarea cea de șaptezeci de ani a Cuvântului Hristos pe vatra neamului român, și am de rostit cuvânt de veghe pentru duhul sărbătorii și spun acum: Dacă vreun vrăjmaș al acestui cuvânt va da să-și ia haină de miel să vină să îndrăznească să strângă și să ducă la cei vrăjmași ca și el, și care-l trimit pe el, Eu, Domnul Iisus Hristos, Cuvântul Tatălui, rostesc de pe acum și îi spun să nu îndrăznească! Iar celor ce se vor apropia să vină la această întâlnire cu Mine și cu cerul și cu credincioșie și iubitori ai glasului Meu de Păstor, să caute ei cu inima, și cu pas curat să se așeze pe cale spre izvorul cuvântului Meu, iar Eu, Domnul, binecuvintez pașii celor curați cu inima și le dau îngeri însoțitori pe cale și vor fi ei îmbrățișați în cuvântul Meu de Păstor. Amin.

O, fiilor din cetate, sunteți trudiți pentru gătirea zilei Mele de nuntă aici, în acest oraș, căci în acest oraș este Dumnezeu cuvânt peste pământ și am în el cetatea și pe poporul Meu mezin, și iată, am gătit cu voi grădinița de rai de la Maluri, locul în care Eu, Domnul, am coborât în anul 1955, după ce Mi-am pețit, și apoi Mi-am pregătit trâmbița pentru lucrul Meu prin ea, iar acum acest loc este înveșmântat în slavă, căci a fost sărăcăcios și fără strălucire, dar voi ați trudit, și încă un picuț mai trudiți și se vor deschide porțile grădinii pentru sărbătoarea cuvântului Meu, șaptezeci de ani ai lui Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu peste pământul român.

Vă întăresc încă aripioarele inimii, vă întăresc pașii și mânuțele ca să sfârșiți gătirea grădinii de rai și să primim oaspeți la masă cu cerul aici, fiilor. Încă un picuț de trudă și vă voi dărui cu bucurii și cu liniște, după multa purtare a grijilor pentru Domnul, iar voi veți putea tot timpul, căci celui mezin îi dă Tatăl aripioare, fiilor.

Aș sta cu voi mai mult, aș sta de dor, dar acum mama Mea Fecioara Îmi dă semn că sunteți osteniți și că mâine iarăși veți trudi și veți putea până la capătul trudei, iar ea vă învăluie în haina ei ocrotitoare celor mai mici ai Mei și vă împuternicește cu binecuvântarea ei de mamă a Mea și a voastră și vă privește de lângă Mine cu mare iubire și duioșie, toate pentru jertfa voastră în slujba slavei Mele cu voi, fiilor.

Acum binecuvântarea praznicului de azi se împarte vouă, celor adunați la masa Mea de cuvânt, iar voi luați din el și învățați să fiți fruntași pentru împlinirea învățăturii de peste voi, fiilor, că mulți aud și știu, dar rămân codași, rămân neînțelepți față de lumina acestui cuvânt.

Slăvită să fie între popoare țara română, peșteoaica Mea, căreia i-au fost smulse de pe trup aripioarele, dar ea rămâne peșteoaica Mea, iubirea Mea, frumoasa Mea, semnul Meu, dorul Meu de ea după șapte mii de ani, de când Eu, Domnul, am stat pe pământul ei și am rostit toate cuvintele cele pentru facerea cerului și a pământului și a toate câte s-au ivit prin cuvânt, și apoi facerea omului din lutul acestui meleag, și pe care taină Eu, Domnul, am descoperit-o peste pământ acum la sfârșit de timp.

Pace ție, neam român, țara Mea! Cu tine încep noul Meu răsărit, și curând, curând, noaptea nu se va mai coborî peste tine și vei fi lumina Mea peste pământ, căci Eu sunt lumină peste tine, sunt cuvântul de facere din nou a lumii și sunt Păstorul tău, iar tu ești glia Mea pe pământ, casa Mea, venirea Mea, ești iubirea Mea de la sfârșit de timp, ești mângâiere, ești și vei fi tot o mângâiere peste tot și peste toate curând, curând, o, țara Mea cea de azi. Amin, amin, amin.

Aș vrea să-Mi auzi glasul și să te cuprind în cuvântul Meu ceresc, în duhul duioșiei Mele, în pacea Mea de Păstor al tău, țara Mea de azi, că vin la tine cuvânt cu mângâiere în el și-ți stârnesc miresmele când adierea vântului care Mă poartă trece pe deasupra plaiului tău ca să Mă simtă glia ta, ca să Mă mângâi simțindu-ți bătaia inimii, o, pământ român, și iată, te îmbrac în cămășuță din cuvânt țesută și te țin în taină cerească învăluit, că am pe vatra ta venirea Mea cuvânt peste pământ și te doresc frumoasă și tot mai frumoasă să te gătesc și să-ți dau puteri de biruință asupra lui satana, vrăjmașul Meu cel de la început, și care se tulbură de atunci și până azi și se vrea biruitor, dar Eu sunt Făcătorul cerului și al pământului și stau cu a doua Mea venire pe vatra ta și-ți rostesc soarta ta cea de la Dumnezeu, și iată, în zi de duminică te cuprind în cuvânt și-ți spun: Pace ție, România Mea! Liniștea pe care ți-o doresc îți este mereu tulburată de tot felul de vrăjmași și ispite, căci este amestecat în aluatul tău duhul cel potrivnic ție și Mie, o, și nu te lasă cu liniște să-ți croiești mersul și biruința pe care ți-o așteaptă tot cerul, iar Eu, Domnul, stau deasupra ta cu oștirile cerești gata să sun peste pământul tot deșteptarea pentru venirea Mirelui și a nunții Lui cu tine în mijlocul popoarelor și limbilor și să-Mi arăt lumina și haina luminii de sus și să sun gongul veșniciei, și apoi despărțirea între oi și capre și liniștea cea mult așteptată de Tatăl, de Fiul și de Duhul Sfânt între cer și pământ, și iată, stau cu tine la masă de cuvânt, țara Mea, că e zi de odihnă și te voiesc odihna Mea să fii, și de aceea îți pregătesc strai de lumină, ca să te vadă noroadele toate că ești țara nunții Mele și că ți-am făcut rochiță de mireasă, țara Mea.

Iată, este durere pentru Mine și pentru tine, căci îți lipsește liniștea și pacea, iar pașii îți sunt greoi de tot spre biruința asupra vrăjmașului antichrist, și de tot felul vrăjmași ai tăi, și care nu te lasă să poți, țara Mea, și de aceea las cuvânt rostit că Mă ridic să cercetez cu deamănuntul și să culc jos gândul și neastâmpărul oricărui fel de dușmani din mijlocul tău scurmători și răufăcători, căci Eu, Domnul, am de mers, nu de stat, și trebuie să te eliberez de piedici, chiar dacă va fi făcută cu dureri această curățenie, dar nu pot să te las să stai în loc cu mersul, țara Mea. Așadar, ridic puterile cerești și facem curățenie ca să descurcăm calea și să dăm loc mersului înainte, căci judecata Mea este pe vatra ta, o, și nu va fi ca omul, și va fi ca Dumnezeu lucrarea dreptății, și pun pecetea și spun Amin.

O, nu este liniște la cârma ta, țara Mea, neam român, căci în aluatul tău sunt vrăjmași nemulțumiți, și care te vor în genunchi să stai încă înaintea lor. Se deșteaptă Domnul pentru tine, căci vrăjmașii sunt învăluiți în duhul minciunii și se vor mari încă, și nu te vor eliberată de vrăjmași. Mă ridic acum cu puterile de sus și cercetăm și îndreptăm și lucrăm, o, și rog pe cei ce stau acum la cârmă, îi rog să stea uniți la lucru, căci Eu, Domnul, am biruit prin greu să-i așez la cârmă, iar ei trebuie să aibă grijă de țară, nu de ei înșiși, o, că nu este liniște în țară și nu e de stat pe margine când toate dau să se clatine iar și iar.

Duhul dreptății lucrurilor, duhul adevărului să împlinească peste tot lucrările și mersul lor și țara pe calea cea bună, căci Eu, Domnul, aștept lucru mult să lucreze cei de la cârmă, ca să poată slăbi puterea vrăjmașă și îmbuibată de lăcomie din avutul țării, și apoi să meargă țara spre biruință, nu spre rușine, nu înapoi să meargă, iar vrăjmașii să slăbească numaidecât și să audă ce spune Dumnezeu acum, și vor auzi și vor slăbi. Amin.

Și pace ție, țara Mea, căci cu tine, România Mea, cu tine am de mers, și în tine Îmi vestesc slava și cuvântul peste pământ și peste mai-marii de peste popoare, o, și vine pic cu pic slava Domnului, precum este scris, iar cuvântul gurii Mele are puterea toată în cer și pe pământ, și sunt cu România și Mă vestesc cu ea peste pământ, tot timpul Mă vestesc și tot timpul împlinesc, tot timpul te port în cuvântul Meu și tot timpul lucrez la slava Mea din mijlocul tău, țara Mea cea de azi. Amin, amin, amin.

Șoapta Mea cea plină de dorul Duhului Meu Mă poartă spre cea iubită Mie la începutul și la sfârșitul timpului, și-Mi strâng lângă inima Mea țara Mea de venire și neamul de pe ea și duhul ei cel de demult și cel de acum, o, că mult s-a depărtat sfârșitul de început, și mult doresc și caut să nu mai fie această despărțire și caut să adun aproape taina și duhul acestui pământ și neam, și de aceea în zi de duminică Îmi las odihna și lucrul Meu peste tine, România Mea, și-ți dau din cer ca să te cuprind în dragostea Mea și să-ți desfac cărarea cea dintre început și sfârșit, când tu mergeai frumos cu Iisus Hristos pe cale și te purtai frumoasă și mândră după port, după duh și după faptă, și iată, Mi-e dor de tine, țara Mea, Mi-e dor de frumusețea ta cu care sfinții și îngerii își hrăneau odinioară văzul și duhul și auzul și lucrul cel pentru tine prin vreme, o, și avea Dumnezeu petrecere cu îngerii și cu sfinții pe vatra ta, și-Mi crește dorul să te învăț să-ți destupi cărarea pe care mergeai între pământ și cer, și pe care Domnul cobora în mijlocul tău, în petrecerile tale, sau în vremea lucrului pe ogoare și-ți era aproape, așa cum și tu te păstrai Lui, și iată, vremea s-a scurs ca părerea și te-au înăbușit mulți dușmani ai Mei și ai tăi, dar vine la tine Mirele tău să-ți dea din cer și să-ți întoarcă fața și duhul spre părinți, țara Mea cea de ieri și cea de azi a Mea, o, că la tine vin ca să-ți înnoiesc mersul și binecuvântarea, că nu mai am unde să-Mi găsesc intrare pe pământ și să lucrez lucrarea Tatălui Care Mă trimite cu cele ce au mai rămas să le lucrez și să le întăresc iarăși și să le găsesc rostul și așezarea lor la loc, că vin cu împărăția cea promisă de Tatăl să fie pe pământ cu oamenii, și iată, la tine vin și te gătesc pentru ea, și pe ea pentru tine, țara Mea, România Mea, o, și când nu s-ar mai putea nimeni aștepta, iată, am de lucru în zilele acestea și vin să te gătesc de nuntă, să-ți fac veșmânt de slavă și să-ți dau duhul de altădată, că Mi-e dor de tine, Mi-e tare dor de tine, nu pe scenă să-ți arăți frumusețea portului și a cântecului și a veseliei sfinte și curate, ci în vremi de sărbători și praznice sfinte și împărătești și, iarăși, în vreme de lucru pe ogoare și în toată vremea, căci tu trăiai viață frumoasă cu Dumnezeu, cu obiceiuri sfinte, cu mire și mireasă, când numai celor feciorelnici li se cuveneau aceste daruri sfinte pe frunțile lor, o, dar duhul rău a furat taina aceasta și a pus-o deasupra vieții de desfrâu, dar vine Mirele ceresc și-ți împodobește iarăși fața și și viața și duhul și fapta, numai să-I deschizi când glasul Său te îmbie și te păstorește iarăși spre pășune curată și sfântă și spre viață fără de păcat, o, că erai mândră după port, erai a Mea, erai mângâierea Duhului Meu, dar acum te culci și te scoli cu ochii pe păcat, și tot așa până vine coasa și doboară din picioare sădirea ta, care nu mai are viață creștină cum era odată pe vatra ta.

O, erai frumoasă, țara Mea. Erai creștină înaintea Mea, aveai vreme să lucrezi cântând și slăvind pe Tatăl, pe Fiul și pe Duhul Sfânt, și aveai vreme să-ți odihnești mâinile și picioarele, mintea și ochii, și vorbeai cu Dumnezeu și-I spuneai „Tată” și erai cuminte și sfioasă și neîntinată la trup și la duh și la portul tău frumos și atâta de frumos, și la bucatele de pe masă și la îndeletnicirile lucrului cu mâna, țara Mea.

O, iată de ce am venit la tine cuvânt din cerul sfânt! Am venit că Mi-e dor, Mi-e tot dor de frumusețea ta cea din străbuni, când erai mândră după port și după viața de toate zilele, când nu căutai spre păcat, căci te fereai și aveai sfială sfântă, și lucrai holda din care îți dădea Dumnezeu miere și lapte pentru hrană, o, și-ți slujeau vaca și oaia, calul și boul cu care îți arai glia, cocoșul care te vestea vremile zilei și ale nopții și vremea rugăciunii de slavă și de mulțumire Tatălui din cer, și vremea cântărilor sfinte și acatistelor pentru sfinți, o, și ce frumoasă erai, ce frumoasă, ce mândră după port și după faptă, țara Mea, și iată-Mă cuvânt de deasupra, căci stau pe nori în văzduhul tău și te pregătesc pentru slava Mea și a ta în mijlocul neamurilor de pe pământ, și care au aflat și vor tot afla despre apa cea vie a cuvântului Meu de înnoire, de naștere din nou a lumii, și pe toate le lucrez în mijlocul tău, țara Mea.

Iată, te-am întâmpinat și azi, în zi de duminică, în zi de odihnă, așa cum preotul își păstorește în biserică turma spre pășunea cea de sus, dacă mai păstrează el acest obicei sfânt în zile sfinte, dar Eu, Domnul Iisus Hristos, vin la tine și te păstoresc Eu, că este scris să vin, o, și la tine vin, și de pe vatra ta Mă împart și te vestesc între oameni țara venirii Mele de la Tatăl după două mii de ani de la întâia Mea venire, căci Tatăl Mă trimite să vin, după lucrul pe care îl mai are de așezat peste pământ acum, țara Mea.

O, te-am cuprins în slava cuvântului Meu și în duminica aceasta, și te vestesc că te aștept la sărbătoare aici, în cetatea Mea așezată pe plaiul tău, căci curând, curând, Mă scriu cu șaptezeci de ani de cuvânt pe vatra ta și Mă așez aici cu această mare sărbătoare ca să-ți dau din ea și te aștept să-ți dau și să iei de la Dumnezeu învățătură de viață, o, și te aștept cu port creștinesc și strămoșesc să te înveșmântezi, și așa să vii, nu cu mode străine, și care ți-au schimbat fața și viața și duhul și iubirea, o, dar tu ești a Mea, și iarăși te gătesc frumoasă și iarăși te iubesc cu iubire nouă și te învăț să iei din ea și să împarți din ea, că vine Domnul pe pământ cuvânt, vine să te gătească mireasă dulce pentru Mire dulce, iar tu ia cuvântul Meu și fă din el fapta ta, veșmântul tău de nuntă, și așa să-Mi stai întru întâmpinare, o, și așa vom întâmpina neamurile și limbile și popoarele care vor veni să te vadă și să-și împartă între ele taina Mea din mijlocul tău și să ia din ea mângâiere, multă mângâiere, căci pe pământ nu mai este mângâiere, dar vine Domnul mângâind și cuvântând, vine Hristos, vine cu sfinții și cu îngerii și va însămânța pe pământ credință multă pentru venirea Sa, că a venit această vreme și de aceea Eu vin, iar țara română și plaiul ei se așează înaintea Mea și-Mi poartă venirea și poartă în duhul ei taina cea ascunsă și scrisă în Scripturi că vine Domnul pe cal alb, vine, și iată taina: calul alb și călărețul lui, iar tu ești purtătoare de Dumnezeu, ești țara venirii lui Hristos, ești calea Lui peste pământ, o, și ne vom aduna de sărbătoare sfântă la Maluri, curând, curând ne vom aduna, o, țara Mea, iar acum las pana jos și-ți spun cu dor: Pace ție, pace ție, o, pace ție, țara Mea de venire, România Mea, țara Mea cea de la sfârșit de timp a Mea! Amin, amin, amin.

Venirea Mea cu slavă de cuvânt Mă poartă pe nor deasupra pământului și neamului român, ca să Mă știe și să Mă audă și să Mă vadă duhul rău că sunt Păstorul tău, țara Mea de azi, și că te am sub mâna Mea ocrotitoare de la începutul și până la sfârșitul timpului, o, și de aceea astăzi, în ziua întâi a săptămânii, iar și iar te cuprind în cuvântul Meu de dragoste pentru tine și te pecetluiesc cu ceea ce te ocrotește de la Dumnezeu, și iată, pace ție, o, pace ție, grădina Mea frumoasă! Îți dau frumusețe și mai mare când te cuprind în cuvântul Meu de Păstor duios și blând, o, și întăresc pază cerească peste tine când te învăluiesc în cuvântul gurii Mele de deasupra ta.

Norul slavei Mele din vremea aceasta stă mereu în văzduhul tău și-Mi poartă pe vânt cuvântul ca să-l pun pe masa ta de bunătăți din cer peste pământul și duhul tău, neam român. Duhul cel potrivnic se smerește fără să vrea când glasul Meu de Păstor îți dă din cer binecuvântare și pază sfântă, până ce taina care te păstrează Mie între pământ și cer se va deschide ca floarea petală cu petală și-ți va vesti frumusețea și parfumul și va deschide cale largă spre șoapta cuvântului Meu neamurilor de pe pământ ca să caute spre bogăția ta cerească, spre frumusețea ta cea de la Dumnezeu pusă peste tine la facerea cerului și a pământului și tăinuită până acum, când Eu vin pe pământ cuvânt de Păstor deasupra ta și cârmuiesc prin cuvânt și Mă împart peste tot, că am în pază mersul timpului și a toate câte sunt și se petrec sub soare, iar tu ești păpușa Mea și ai ființă de la Dumnezeu, Care te tot gătește cu multe frumuseți ca să Se arate cu tine în slava Sa de la sfârșit de timp, și mult pregătită să fie și să se vadă, o, și multă nerăbdare poartă cei din cer și Mă întreabă mereu: „Doamne, până când?”

Grăiește Dumnezeu cu duhul tău, țara Mea de la sfârșit de timp, neam român. Tot omul este mincinos în fel și chip, așa este scris, dar adevărul cuvântului Meu nu trece fără să se împlinească, o, și de aceea soarta ta stă în cuvântul Meu de peste tine, neam român, și iată, trebuia să vin deasupra ta cu cerul slavei Mele să te pregătesc de venirea Mea de la sfârșit de timp și să-Mi aleg din tine un popor pregătit pentru întâmpinare și să-l așez în voile Mele și să-Mi poarte venirea și cuvântul peste pământ, ca să se arate și să se deschidă calea îngerilor care vor suna din trâmbițe și vor anunța că vine Domnul cu zecile de mii de sfinți ai Săi, o, și de aceea scoală-te, neam român, și auzi tu glasul Mirelui și deschide-I ca să intre la tine și să te pregătească de sărbătoare de nuntă veșnică, precum îți este soarta de la Dumnezeu, o, și vei crede și vei fi, căci Eu, Domnul, sunt Adevărul și împlinesc cuvântul Meu. Amin.

Întăresc cu puterile cerești paza și mersul celor de la cârma neamului român, dar și înțelepciunea cu care să lucreze ei calea și luminarea acestui neam, că fără sprijin de sus e greu, din pricina celor potrivnici care nu se cumințesc cu una cu două, după ce atâția ani au supt vlaga și avutul și puterea și cinstea neamului român, ales de Domnul la sfârșit de timp ca popor binecuvântat prin vreme până azi, când are Păstor din cer și-i călăuzește pașii și ocrotirea sub pază de îngeri, căci vremea este grea, și de aceea vine Domnul pe pământ cuvânt, vine pe nor deasupra pământului român.

O, țara Mea, rămânem îmbrățișați. Amin.

Temeți-vă de Dumnezeu, voi, duhuri rele și oameni răi și vrăjmași în tot felul și chipul! Temeți-vă, și nu mai uneltiți, căci timpul este de partea Domnului, Care vine pe pământ cuvânt! Temeți-vă și umiliți-vă dacă puteți, că sunt cu mila în brațe pentru cei ce se smeresc părăsind trufia și dorul după putere, o, că nu-i putere în afară de Domnul Dumnezeu, Care iarăși face lumea, precum este scris!

O pregătesc de sărbătoare sfântă pe România. Așez sărbătoarea începutului cuvântului Meu din anul 1955 pe vatra acestui neam și-Mi voi arăta povestea Mea frumoasă pusă în film, șaptezeci de ani de cuvânt al lui Hristos pe pământul român, și pace ție, neam român, în ajun de sărbătoare cerească pe plaiul tău!

Să fie ca în cer sărbătoarea, nu ca pe pământ, că pe pământ tot omul s-a lăsat spre urâțenie și cu duhul și cu trupul și cu portul și cu mersul. Să fie ca în cer pe pământul român în ziua acestei sărbători, că am cetate de cuvânt pe acest pământ și chem la sărbătoare pe cei credincioși cuvântului Meu, și care se schimbă la față și la fire și se pregătesc de sărbătoare sfântă, căci Eu, Domnul, așez masă de nuntă cerească pe plaiul românesc și vom sta la masă de cuvânt în grădinița de rai de la Maluri, iar cerul va fi oaspetele cel dintâi la masa Mea cu cei ce se vor aduna, cu cei ce cred și cu cei ce vor crede venirea Mea pe nori cu slavă de cuvânt deasupra pământului român. Amin, amin, amin.

Îmi desfac brațele, Îmi deschid glasul Meu de Păstor, te îmbrățișez în cuvânt dis-de-dimineață, țara Mea dulce Mie cu tot ce este al tău de la Domnul, cu vatra ta, cu neamul tău, cu frumusețea facerii tale cea de la Dumnezeu, cu binecuvântarea pusă peste tine când a ieșit din ape pământul, o, și te doresc de atunci și până azi și până mâine și tot gătesc slava ta cea tainică, până ce se va descoperi peste tot pământul dragostea Mea pentru tine și pentru revărsarea bucuriei Mele cu tine peste toate neamurile și limbile, când Eu, Domnul Dumnezeul tău, voi îmbrățișa în slava Mea cu tine tot ce este pe pământ.

Iată, te dezmierd, Îmi ești dragă mult, Mă mângâi că ești țara Mea cu comoară în ea, că ești purtătoare de Dumnezeu, că sunt peste tine cuvânt de facere nouă, pământ nou pentru cer nou precum este scris, o, și iată ce fac, te cuprind în cuvântul Meu de iubire pentru tine în fiecare zi de duminică, încă din ziua întâi a săptămânii, și petrec cu sfinții la masa de cuvânt pe vatra ta și te iubesc cei din cer ca pe cea frumoasă a lui Dumnezeu, o, țara Mea, o, Alfa și Omega lucrării Mele de facere, începutul și sfârșitul slavei lui Dumnezeu pentru facere nouă, pentru înnoirea a toate, pentru descoperirea veacului ce va să fie, o, și am pe plaiul tău ca și la început, am cuvântul Meu și izvorul său peste pământ, țara Mea.

Te binecuvintez cu mare iubire în zi de odihnă și vin la tine ca să fii cu Mine, și să nu lipsească în tine ziua Domnului, odihna Mea și a ta între Mine și tine, căci tu nu te-ai deprins să nu uiți să te aduni de sărbătoarea sfântă a duminicii și să cânți și să slăvești pe Domnul și să grăiești cu El în taina Duhului Sfânt pe calea rugăciunii care te ține în Dumnezeu, și pe Dumnezeu în tine, o, mireasa Mea, mireasă cu Mire, căci cine nu are Mire nu este mireasă, și iată taina cuvântului Meu de pe meleagul tău, glasul Mirelui Care-Și cheamă mireasa și Și-o gătește de nuntă și o așteaptă să-și cheme Mirele și să-I spună: „Vino, Doamne!”, iar Eu să vin și să-ți fiu Mire, să fiu al tău, iar tu a Mea, așa cum Tatăl te-a sortit la început și la sfârșit să-Mi fac pe vatra ta lucrarea și venirea cuvântului Meu peste pământ, și să stau cu cei din cer la masa cuvântului Meu pe meleagul tău, țara Mea.

O, Mi-e dor și drag să-ți spun: Pace ție! Voiesc și tu să fii pacea Mea, mângâierea Mea, o, țara Mea, căci Eu sunt mângâierea ta, și tot așa și tu să fii pentru Mine și pentru toate neamurile pământului, pe care Eu și tu le vom dărui cu nădejde și mângâiere și cu facere nouă din izvorul sfințeniei, prin cuvântul Meu așezat în cartea sa pe masa ta, în casa ta, țara Mea.

O, neam român, ai pe plaiul tău venirea lui Hristos, venirea Mea după două mii de ani de la învierea Mea cea plină de biruință peste pământ. Se scrie pe pământul tău acum, se scrie șaptezeci de ani ai lui Iisus Hristos cuvântând cuvântul venirii Lui de la sfârșit de timp. Se așează în curând această zi de aniversare a Mea, a lucrării cuvântului Meu peste pământul român, și care se împarte acum de la margini la margini vestind pe Domnul și țara Lui de venire.

O, popor român, tu ești străin de taina Mea din mijlocul tău și te vei pomeni cu ea deodată, pe neașteptate, fiu român, o, și nu e bine să fie așa și să-ți grăiască străinii de slava Domnului din mijlocul tău. Lucrarea omului antichrist a împiedicat tot timpul vestirea cuvântului Meu prin trâmbița Mea de la Maluri, o, și am stat ascuns cu credincioșii Mei cu care Mi-am purtat cuvântul între cer și pământ ca să fie așezat în cartea sa cea mărturisitoare acum peste pământ că Dumnezeu cuvintează de șaptezeci de ani cuvântul Său neamului român.

Te chem, te rog, te strig și te aștept să iei de pe această masă glasul Meu de Păstor și să știi taina lui Dumnezeu de pe vatra ta, popor român, căci știu și vor ști popoarele și limbile de pe pământ, știu și tot mai mult vor ști, o, și nu este frumos pentru tine să nu știi ce să răspunzi când vor veni magi din depărtări să ia cu cobilița apă din izvorul cuvântului Meu și să sărute acest pământ binecuvântat așa cum l-a sărutat papa de la Roma cu ani în urmă când a venit oaspete al românilor și s-a aplecat să-i sărute glia, fiindcă el știa ce este România și ce taină poartă ea de la Dumnezeu acum, la sfârșit de timp, și și-a trimis sol aici, în cetatea cuvântului Meu, să i se dăruiască de aici povestea vremii Mele și a venirii Mele cuvânt peste pământ și să se mângâie de la cuvântul Meu care vine din cer lucrând și vestindu-se pe sine.

Voiesc, popor român, să te binecuvintez cu darul credinței sfinte, o, că nu-ți este de ajuns să-ți fie scris doar pe hârtie numele de creștin-ortodox în neamul român, și trebuie să vezi și să crezi ce lucrează Dumnezeu pe pământul tău de atâția ani, mai întâi tainic mulți, mulți ani, și apoi cu vestire multă peste pământ și peste popoare, și iată, trebuie trezire și darul credinței și bucuria că ai pe Hristos Păstor pe plaiul tău, și că ești meleag și popor al lui Dumnezeu, chiar dacă știi sau nu aceasta tu.

Iată, brăzdează durerile brazdă adâncă și fără de milă pământul și trupul poporului român și strică așezările oamenilor și toată agoniseala lor. S-a strâns prea multă tristețe la cer din partea ta, popor român. O, n-ai vegheat! Te-a înșelat omul antichrist, vrăjmaș pe tine și pus pe pândă asupra ta, o, și ai căzut în greșeală lăsându-te dădăcit și cumpărat de cei netrebnici și străini de cer, și care au dat să pună mâna pe tine sub nume de salvatori, iar fiii neamului român au dat girul acestor dușmani, care încă și acum scurmă, încă ispitesc, încă înșeală neamul român grăind cu glas mieros, o, și mulți au fost slabi și s-au lăsat cuprinși de încântarea vrăjmașă și și-au dat girul să urce la cârmă cei netrebnici, o, și așa a făcut greașeală mare poporul român, iar acum te doare, fiu român, odată cu pedeapsa pentru greșeală, că sunt mâniat pe vrăjmașul Meu și al tău, iar tristețea lui Dumnezeu se arată și vine cu suferință peste neamul român care nu veghează cu cei veghetori și se duce cu vrăjmașii fără să cunoască sau să înțeleagă, o, și vine apoi durerea, vine plata pentru greșeală, căci vai celor ce dau să strice lucrarea lui Dumnezeu peste pământ, vai celor ce dau să se atingă cu șiretenie peste mersul și ființa neamului român, căci acest neam este sub veghea cerească, este sub grija și ocrotirea mamei Mele Fecioara și stă ea cu rugăciune la hotare și nu lasă vrăjmașii să poată peste acest neam!

O, mama Mea dulce, ai grijă de pământul român și de neamul de pe el! Aceasta este lucrarea ta pentru venirea Mea cuvânt pe pământ, mamă, și Mă aplec ca un Fiu înaintea mamei Lui și-ți mulțumesc pentru iubirea ta peste acest pământ și neam, mamă.

O, țara Mea, am grăit ție în zi de duminică. Au prins de veste toți vrăjmașii tăi de veghea Mea de peste tine. Ai grijă, stai sub veghea cuvântului Meu, stai în această cuprindere sfântă, care te binecuvintează de sus. Întăresc statul la cârmă a celor ce veghează peste tine acum, și le dau îngeri și puteri cerești de pază și ajutor pentru ei și pentru țară, iar cel ce a dat să frâneze mersul cel curat pe mai departe al neamului român va fi lovit de însăși faptele sale rele, căci așa este scris.

Pacea Mea ți-o dau, țara Mea! Rămâi întru iubirea Mea, întru pacea Mea! Rămâi la veghe cu Domnul Dumnezeul tău Iisus Hristos, Care te păstorește cu mare iubire. Te am sub dragostea Mea. Rămâi sub acest scut sfințitor peste viața ta de fiecare zi. Cuprinde-Mă cu dorul tău, că voiesc să-Mi dorești cuvântul și glasul și să te îmbraci în mângâierea Mea cea din cuvânt. Rămân cu tine în brațe, rămân Păstorul tău Cel duios și bun. Amin, amin, amin.

Te port în graiul Meu, te port în cuvântul Meu de peste tine între cer și pământ, între pământ și cer, țara Mea cea de azi, România Mea, o, și cât aș vrea să fii a Mea toată, să Mă aibă de viață a lor, de dragoste a lor fiii tăi, fiii români, o, cât aș vrea și de când aștept acest dor împlinit pe vatra ta! Tu ești noul Meu popor, noul Meu Israel, după ce am fost lepădat de poporul născut din lucrarea Mea cu Avraam, Isaac și Iacov, cel cu numele de Israel apoi, o, și te am sub această alegere în mare taină și se desface acum această taină sub care te păstrez de două mii de ani, o, țara Mea cea de atunci și până azi a Mea, iar acum, la sfârșit, iată ce alegere ai avut, și pe care o descopăr lumii acum, că iată-Mă cu șaptezeci de ani de cuvânt din cer venit și scris pe pământul tău prin ucenici tainici, cuvântul gurii Mele peste tine, țara Mea dragă Mie, și cu el te hrănesc cât tu nu știi cum nu știe pruncul mic hrana cu care îl crește mama lui nu numai cu lapte, că apoi îi dă bucate tari ca să crească viguros și fuguța, iar hrana tare o mestecă în gura ei și o dă apoi pruncului cel fără de dinți încă, și iată ce taină este creșterea, ce poveste sfântă are ea și ce rod apoi!

Te port în graiul Meu de șaptezeci de ani și te hrănesc tainic cu hrană gata mestecată în gura Mea, o, te hrănesc și te aștept să crești și să cunoști duhul care te hrănește ca pe cea dintâi, ca pe cea întâi născută între popoarele de pe pământ, și de două mii de ani tu ești a Mea de la Tatăl, iar pământul tău este întâiul pământ ieșit din ape la facerea cerului și a pământului, și pe acest pământ locuiești tu acum, Israele român, și ești întâiul, fiule purtat în tainele lui Dumnezeu pentru vremea biruinței Lui asupra păcatului de pe pământ, asupra morții de peste oameni, căci păcatul este moartea, nu altceva este ea, nu altceva este păcatul cu care satana l-a momit și l-a căzut din rai pe om, pe cel care nu a ascultat de Dumnezeu Făcătorul, și când a fost înființat satana, potrivnicul vieții, dușmanul lui Dumnezeu și al omului, o, dar cine ar fi fost să-i spună omului aceasta dacă nu veneam Eu acum două mii de ani să dau lupta cu moartea și să-l eliberez pe om de sub pedeapsa cea veșnică și să-i iert păcatul răstignindu-l pe cruce prin răstignirea Mea cea pentru om, o, și de atunci lucrez și tot lucrez la facerea din nou a lumii, precum este scris în Scripturi cuvântul gurii Mele atunci când am spus că se lucrează înnoirea lumii și vor fi trași la răspuns cei stricători de Dumnezeu în om, și mulți vor fi curățiți și albiți, precum este scris, iar cei nelegiuiți vor rămâne cum sunt ei din pricina neaplecării, a necredinței și a păcatului, de partea căruia vor rămâne cei care nu vor alege viața de rai cu Dumnezeu pe pământ.

O, neam român, mari cuvinte îți spun, căci tu ești la răscruce și nu înțelegi în întregime să te dai de partea lui Hristos, de partea biruinței pentru tine. Eu sunt Samarineanul Care-ți iese înainte pe cale ca să te scoată de la pierzarea cea veșnică și să-ți panseze ranele și să-ți poarte de grijă părintește. Sunt Hristos, sunt Mirele tău și am în tine mireasa Mea și te-aș vrea întreagă a Mea, țară română, noul Meu Israel. Va fi de rangul întâi românul creștin și se va ști aceasta peste tot pe pământ, o, și ce va face românul care nu va iubi să fie al lui Hristos, creștin trăitor de sfințenie, de slava care vine din cer peste acest neam ales pentru slava Mea pe el între popoare? Vor veni aici cei care vor iubi ca Dumnezeu și vor cere să poarte numele de român ca să scape de urgiile cele pentru lumea păgână cu viața și cu obiceiurile venite din întunericul lui satana în calea oamenilor care fug de Dumnezeu pentru viață cu păcat.

O, popor român, o, Israele nou, nu te lăsa să pierzi pe Hristos așa cum îți vrea satana soarta, căci satana este dușmanul cel tainic care te momește pentru despărțirea ta de Hristos, de Cel răstignit și înviat acum două mii de ani pentru judecata acestui vrăjmaș al lumii.

Vreau să te îmbrac întru slavă alături de slava Mea, popor român. Îți știi sau nu, îți înțelegi sau nu soarta, Eu, Domnul, îți ies cu cuvântul în cale și te vestesc din cer și vin deasupra meleagului tău cuvântând și vestind și împlinind, o, și sunt adevărat în cuvânt ca să-l împlinesc cu tine și pentru tine, numai să nu-Mi închizi când vin să-ți dau din cer și să-ți cunoști soarta și lucrarea ta de popor ales de Dumnezeu pentru venirea Lui cuvânt pe pământ și pentru slava Lui împărțită cu tine în fața popoarelor toate.

Vine o vreme mare, vin împliniri mari și neașteptate de nimeni, dar ele vin, așa cum în toate vremurile a lucrat Dumnezeu între pământ și cer pentru împlinirile scrise să vină, iar voi, cei lacomi și prefăcuți prin cuvinte și prin lucrul vostru atât de rău în mijlocul acestui popor mințit și dus cu vorba atâția ani îndurerați și încununați cu roadele minciunilor voastre, voi, cei care ați supt cu foame și cu sete avutul și vlaga pământului și neamului român, vă vestesc pe voi acum că veți păți ca în povestea din pilda cu cocoșul care purta în cioc punguța cu doi bani găsită pe cale în pribegia lui, după ce l-a alungat stăpânul sărac și fără de hrană și l-a trimis să caute hrană, numai că boierii vremii l-au găsit pe cale și i-au luat punguța cu doi bani în ea și au dat să scape de cocoș și să-l omoare. Cocoșul însă îi biruia mereu, scăpa mereu de sub pedeapsă și striga după boieri să-i dea punguța cu doi bani s-o ducă acasă la stăpânul său și să scape de sărăcie. O, n-a fost chip să scape boierii de cocoșul năzdrăvan, se pare. Ba au fost păgubiți apoi de tot ce au avut ei strâns odată cu punguța căpătată înapoi și s-au ținut după cocoș toate avuțiile boierilor, toată strânsura hoților de țară și au rămas toți aceia lipiți pământului așa cum merită hoții, o, și așa strig Eu la voi, strig cum striga cocoșul, strig până veți rămâne săraci voi și până se va întoarce înapoi pentru țară tot ce voi ați strâns să aveți voi și să nu vă pese de prăpastia în care ați împins țara, de parcă nu sunteți și voi români și fii ai acestui neam, căci v-ați purtat ca niște cotropitori și iată-vă acum cum vi se descoperă tot ce ați lucrat rău și toată lucrarea care s-a țesut ca să fie supt de voi și de ai voștri tot ce s-a putut suge, de parcă ar fi fost să nu se afle niciodată de nelegiuirile lucrate de voi asupra neamului român vreme de mulți ani.

O, rușinați-vă acum și lăsați fruntea în jos, căci sunt prea rușinoase faptele voastre descoperite unele după altele și cărora se adaugă încă pe rând descoperite multe.

O, nu mai căutați să dați din gură voi, nu mai adăugați cuvinte nedrepte, nu mai ridicați pretenții, ci umiliți-vă acum, fiilor. Lăsați dreptatea să se așeze la cârmă și fiți cuminți, căci nu aveți în fire iubirea de dreptate și de adevăr, și aveți dorul de avuții, de petreceri nelegiuite și n-ați avut teamă că va fi să dați răspuns odată pentru toate. Eu sunt Cel Care vă grăiesc mereu și vă îndemn la aplecare, la umilință, la căință pe voi, cei atâta de greșiți acum, că iată vin și acestea și stau la rând să vină acum. Așadar, dați-vă de partea dreptății a toate, și voi avea de voi grijă dacă veți asculta să nu frânați curățenia care a început peste țară prin cei care luptă acum să pună pe făgaș bun mersul pe mai departe al neamului român.

Iar voi, cei care ați pus la lucru salvarea și ieșirea de sub povară a acestui neam, vă dau îndemn să vă uitați atent ca să aveți lângă voi fii curați cu inima și cu fapta în toată truda voastră pentru salvarea și așezarea mersului pe cale al țării, iar Eu, Domnul, cu toate puterile cerești rămân de sprijin vouă și merg cu taina României lui Dumnezeu, merg spre slava acestui neam lângă slava cuvântului Meu cu care stau și lucrez peste pământ împărăție dulce pentru cei ce vor fi dulci pentru ea, o, că mare va fi slava pământului și neamului român, mare, fiilor, și tot mai mare, și toate sub ochiul Meu dumnezeiesc și toate fac loc primăverii fără de sfârșit și va fi un început, precum este scris.

O, pace ție, neam român, pace, Israele nou! Lasă-te lucrat de cuvântul care vine cu Mine la tine, căci tu ești popor blagoslovit în vremea aceasta pentru toate popoarele care vor căuta spre numele tău și spre slava Mea din mijlocul tău, iar făgăduințele nu se iau înapoi, ci rămân și se vestesc împlinindu-se cu slavă, precum este scris.

Și am grăit în zi de duminică peste pământul și neamul român, și numele Meu se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu. Amin, amin, amin.

Te port în cuvântul Meu, te port în Duhul Meu, în dragostea Mea cea pentru tine, țara Mea cea de azi, popor român. Te țin de mânuță și-ți dau cuvânt de îmbărbătare, și daruri duhovnicești dau să așez peste fiii tăi, neam român.

O, îți trebuie dragoste, iubito! Pace ție de la Dumnezeu, pace și dragoste! Binecuvântată să-ți fie dragostea, iar dragostea înseamnă Dumnezeu!

Eu sunt Cel ce sunt, și sunt veșnic, sunt fără de început și fără de sfârșit. Din pricina dragostei din care sunt zidit, de aceea Eu sunt Cel ce sunt, de aceea sunt. Vai de cei ce nu sunt, de cei ce nu au dragostea de facere a lor, căci aceia nimic nu sunt, aceia nu sunt, precum este scris!

Vin la tine cuvânt de facere a ta, popor român. O, scoală-te și ieși înaintea Mea, că voiesc să te împodobesc cu daruri minunate și cu dragostea lor, căci dacă dragoste nu ai nimic nu ești, nimic nu-ți folosește, așa este scris. Dragostea te învață să fii, să rămâi și să nu pieri ca necredincioșii. Ea te alege dintre păcătoșii pământului și dintre toate neamurile și te împodobește cu darurile ei și cu slava lor, care strălucește și luminează pământul și tot ce e pe el neamuri și popoare și limbi.

O, așa îți este ție scrisă soarta cea de la Dumnezeu și așa va fi cu tine și de aceea vin și tot vin spre tine cu glasul Meu purtat în nori și coborât în cartea sa, care merge spre tine din partea Mea ca să-ți croiască soarta împărțită ție acum, la sfârșit de timp, și să te cunoască neamurile de pe pământ a Mea, aleasa Mea, iubirea Mea, locul venirii Mele iarăși de la Tatăl la oameni, căci a venit această vreme, iar Eu, Domnul, o așez peste tine și te lucrez frumoasă pentru Mine și pentru tine și-ți mângâi numele și alegerea și trupul și duhul și munții și câmpiile și apele și codrii și Mă vestesc cu acestea peste pământ, căci acestea toate Îmi știu graiul, Mă recunosc, Îmi fac primirea și-Mi grăiesc prin dragostea lor de Dumnezeu și prin statornicia cu care rabdă ca și Mine omul cel despărțit de Dumnezeu, care-și irosește viața în deșertăciunile ei toate, iar Eu chem omul spre adevărul cel din cer ca să-i dau darul înțelepciunii vieții, să-i dau putere și purtare sfântă, căci tu ești făcut de Dumnezeu, omule, o, omule român, și de aceea tot caut să-ți grăiesc și să-Mi cunoști graiul și să-Mi deschizi și să stai la masă cu Domnul pe vatra ta.

O, nu uita de Dumnezeu, nu-ți uita Stăpânul, nu-ți disprețui Făcătorul și iubește-L pe Cel ce-ți dă viață și dragoste și răbdare cu tine când Îl uiți pe El. O, fă-te frumoasă, țara Mea, floarea Mea frumoasă! Învață-te să Mă primești și poartă-te înaintea Mea ca și cei din cer pe pământ, ca să fie ca în cer pe pământul tău, căci tu ești locul venirii Mele între oameni, acum, când a venit vremea să vin, iarăși să vin.

O, nu uita de dragoste, ajustează-ți purtarea după dragoste, nu altfel, iubita Mea, nu altfel, aleasa Mea. Dragostea este cea care te învață răbdarea îndelungă și bunătatea în toată vremea, ea alungă primejdia pizmei, te ferește de laudă de sine și nu se îngrașă de mânia cea pierzătoare, ci, din contra, își păstrează cuviincioșia și nu-și caută folos pentru ea. Ea nu are în lucrarea ei semeția sau cugetarea spre rău sau spre nedreptate, căci ea iubește adevărul pentru toate și crede totul nădăjduind și suferind pentru toate și de aceea dragostea nu cade, nu piere niciodată, și are în lucrarea ei credința și nădejdea, iar peste acestea mai mare este dragostea, precum este scris.

O, neam român, o, fii doriți de Dumnezeu, o, cât de urât este totul pe pământ unde nu este dragostea și bunurile ei lucrătoare între oameni! Uitați-vă și vedeți cu ochii mari peste tot și înțelegeți cât pustiu se întinde din lipsa dragostei și binelui ei.

Nimic nu ești, omule, nimic dacă nu ai dragostea de lucrare a ta. Ea este ființa lui Dumnezeu în om, o, și voiesc să acopăr pământul tot cu acest dar duhovnicesc și să-l deprind pe om să nu-și mai irosească anii vieții fără să-i răscumpere în viața cea veșnică, iar veșnicia înseamnă Dumnezeu și cu Dumnezeu, și înseamnă satana biruit de Dumnezeu și de om, căci satana încântă omul începând din rai cu momelile lui trecătoare, dar cel ce are dragostea în ființa sa biruiește iadul și iubește cele ce rămân și le urmează de aici și până în veșnicia Ierusalimului nou, făgăduit de Dumnezeu pentru cei statornici în iubire, și care se pregătesc să fie veșnici, și tot timpul se pregătesc.

O, ce dulce, ce duios, ce frumos, ce cald te învăț viața și dragostea ei, fiu român! Te dăruiesc cu daruri cerești, și de aceea vin la tine cuvânt, o, și nu mai am astâmpăr și vin mereu, căci Eu, Domnul, văd că vremea cere și cer îngerii cei luptători pentru viața ta cu Dumnezeu, și cer sfinții cu rugile lor să nu te las de sub cuvântul Meu, țara Mea, neam român.

O, iată vorba cea mare din bătrâni care spune: „Cin’ nu știe dragostea Dumnezeu să nu i-o dea”. O, atâtea suflete lipsite de dragoste și de bunurile ei, atâția oameni rătăcesc fără această lumină, care nu li se dă celor care nu au iubire și nu au ei de la Dumnezeu acest dar, căci dragostea înseamnă Dumnezeu. Cei fără de cuviincioșie nu au parte de darurile dragostei, la fel toți cei trufași, toți cei lăudăroși, toți cei care mint la secundă, adică tot timpul în viață mincinoasă, toți cei lacomi, toți cei mânioși, toți cei mulți și lipsiți de daruri duhovnicești. O, nu au parte de aceste daruri cei fără de răbdare, cei pizmași, cei nelegiuiți, cei ce umblă rău.

Iată-i pe cei lipsiți de dragostea cea din cer, pe cei lipsiți de Dumnezeu și care au înșelat pe mulți și s-au suit la cârma țării fără să merite, o, și își caută aceștia ale lor! O, cine te pune să faci această nelegiuire și să te vrei peste cetăți la cârmă, când tu nu ești cinstit, când ești lacom și minți tot timpul și stai în nelegiuiri, pe care le alegi ca viață a ta? O, deșertăciune a deșertăciunilor, care umpli pământul de vicleșug, o, ce mare îți va fi căderea și rușinea și judecata!

Depărtați-vă de locuri înalte peste oameni, depărtați-vă, voi, cei care lucrați nelegiuiri și nedreptate tot timpul! Nu sunt pentru voi aceste înălțimi, ci sunt pentru cei drepți și adevărați pentru ei și pentru semenii lor. Vă voi destrăma Eu, Domnul, căci vine dreptatea a toate, iar dacă vine, o, unde vă veți putea ascunde voi, cei lacomi și necuviincioși în toate și pizmuitori cu lucrarea și purtarea?

Vine Domnul! Aceasta este vremea cea de acum, iar lumea cea nelegiuită nu Mă primește, nu-Mi deschide, nu crede, căci nu are cum să creadă cel căruia nu-i este împărțit din cer darul credinței.

Te voi păstori tot timpul în zilele de odihnă, popor român, iar cuvântul Meu de peste tine va lucra pentru tine în taină, și apoi se va trage perdeaua și vei afla lucrarea și împlinirea lui și vei sta în uimire și te vei întreba: „Când s-au lucrat acestea toate?”

Te cuprind iar și iar în urarea Mea mângâietoare pentru ai Mei: Pace ție, țara Mea, România Mea! Tu ești albia prin care cuvântul Meu curge și se scrie pe pământ spre mărturia Mea, iar Eu sunt Păstorul tău tot timpul. Pace ție! Ești darul Meu de la Tatăl pentru vremea aceasta a Mea cu tine. Te cuprind în dragostea Mea și-ți sărut glia și sufletul ei și Mă mângâi cuprinzându-te în cuvântul Meu. O, rămâi în dragostea Mea, rămâi a Mea, rămâi sub binecuvântarea Mea, tu, cea binecuvântată între popoare cu numele de România, numele cel tainic al alegerii Mele de acum, al pământului ales la început și la sfârșit pentru slava Mea și a poporului Meu cel ales ca să-l pregătesc pentru Mine, pentru Dumnezeu, pentru venirea Mea cuvânt pe pământ, acum, la sfârșit de timp, precum este scris.

Mă port cu tine peste pământ cu numele cel nou al Meu și al tău, țara Mea, Cuvântul lui Dumnezeu și poporul Său, poporul român cel păstorit acum cu acest cuvânt.

Amin, amin, amin.

Glas din cer se apropie iar și iar și grăiește deasupra pământului român.

Iar și iar grăiesc din nor, iar și iar Se așează Domnul cuvânt peste tine, țara Mea de nuntă, România Mea, căci sunt duios după tine și sunt Păstor plin de cuvânt deasupra ta și-ți port de grijă și te învăluiesc în cuvântul Meu cel duios ca să depărtez tot timpul lucrarea duhului rău care te tot pândește cu viclenie ca să te afle în slăbiciune și să-ți tot stoarcă vlaga toată, o, că nu poate vrăjmașul Meu și al tău să stea cuminte când el știe și îți vede soarta ta cea de la Dumnezeu și slava pe care Eu, Domnul, o pregătesc Mie și ție ca să se aplece sub această slavă popoare și regi, neamuri și limbi ale pământului, precum este scris despre muntele cel sfânt de la care vor lua mulți învățătura Mea și vor afla calea și mersul cel fericit și atât de fericit, o, că nu de altceva vine Domnul și Își pregătește slava Sa pe meleagul tău, și ca să pună masă împărătească pe plaiul tău și să vină cu cetele de sfinți și cu zile de nuntă veșnică, cu zilele veșniciei, cu cerul și pământul laolaltă în petrecere dulce de tot, chiar dacă acum cei de pe pământ nu cunosc alt dulce pentru ei decât viața cea cu plăceri trecătoare și atât de păcătoase înaintea Domnului, Care vine să-Și pregătească odihna Sa pe vatra ta, o, și de ce, oare, în tine, de ce în grădinile tale, țara Mea?

Eu sunt Cel ce răspund ca să Mă fac auzit până la margini și să tresalte facerea toată la glasul cuvântului Meu, care iarăși face lumea cu cuvântul ca și la început, când am făcut cerul și pământul și când am zis să fie lumină ca să lucrez în lumină toată facerea în toată frumusețea ei cea de la Dumnezeu, și apoi am început rostirea pentru ivirea celor ce s-au arătat în lumină și am zis să se despartă apele de ape și să se așeze tăria între apele de sus și apele de jos, iar din cele de jos am zis să se ivească uscatul și l-am numit pământ, o, și tu ai fost primul petec de uscat ieșit din ape la facerea lumii, țara Mea cea de azi, iar după facerea a toate am luat cu mâna din vârful uscatului și am făcut din lutul tău trupul omului zidit de mâna lui Dumnezeu și am suflat peste el suflet viu și i-am dat lui toată facerea, tot pământul ca să-l stăpânească cu tot ce e pe el și să se teamă de el toate, iar el să asculte de Dumnezeu și de legea raiului, căci i-am făcut locuință, i-am făcut grădină de rai și l-am așezat în ea pe om, dar s-a ivit neascultarea lui față de cuvântul Meu, și a luat apoi ființă vrăjmașul omului și al lui Dumnezeu, potrivnicul voii lui Dumnezeu în rai, și apoi pe pământ lângă om, de atunci și până azi.

O, cum adică potrivnicul? Duhul semeției, duh înființat de om înăuntrul său, acest duh s-a voit mai mare ca Dumnezeu peste pământ și cer. S-a vrut mare omul, după ce a fost zidit de Dumnezeu între pământ și cer și nu i-a ajuns câte i-a supus Dumnezeu și a voit totul, s-a voit pe scaun deasupra lui Dumnezeu, deasupra norilor care-L purtau pe Domnul între cer și pământ, o, și s-a clătinat facerea toată la acest gând al semeției omului și s-a stârnit cutremur mare între îngeri și au căzut îngeri în clipa aceea de semeție a făpturii lui Dumnezeu, dar arhanghelul Mihail a poruncit înaintea îngerilor și s-a oprit căderea cetelor îngerești, și numai ceata slujitoare gândului semeției omului, numai aceea n-a mai rămas la locul ei și s-a rupt prin cădere și au rămas acești îngeri căzuți între cer și pământ din loc în loc, căci omul s-a voit mai mare decât Dumnezeu și a voit totul.

O, țara Mea, ce taină mare așează Dumnezeu pe plaiul tău! Auziți voi pe Domnul, auziți voi, împărați și neamuri și limbi ale pământului? O, sculați-vă și stați înaintea glasului Domnului, Care grăiește peste pământ tainele Sale, tainele facerii și toate cele care se vor arăta și vor rămâne și vor fi slava Domnului și vor împodobi țara Mea de nuntă, pe tine, România Mea, căci tu ești întâiul pumn de pământ, și am luat cu mâna Mea din el pentru facerea omului zidit de Dumnezeu Făcătorul, și înaintea Căruia vor îngenunchea popoarele și mai-marii de peste ele și vor lua de la Dumnezeu și vor umbla cu Domnul pe cale netedă și plină de slavă, precum este scris, o, și nu va mai fi necredință, ci numai slavă va fi și numai România va străluci sub slava Domnului și va împărți ea în lung și în lat bucurie și lumină, după ce pământul va fi curățat și pregătit de sărbătoarea cerului pe pământ cu oamenii, începând de la tine, țara Mea de azi, și vei fi tu noul Meu Ierusalim, noua alegere a Ierusalimului, odihna Domnului vei fi, căci tu Mi-ai făcut primirea acum, când Tatăl iarăși M-a trimis și Mă trimite la tine ca să-ți fac gătirea de nuntă și să-Și pregătească popor pentru El și pentru Mine și pentru slava Mea cu el înaintea neamurilor pământului, căci lumina ta nu se va mai stinge și vei fi lumină precum Eu sunt și rămân.

O, am deslușit cu întregime răspunsul cel pentru alegerea ta cea dintru început, țara Mea de azi, iar acum îți pătrund trupul și ființa, căci în poporul tău stă duhul semeției omului, stă pitit dușmanul Meu și al tău, stă duhul rău, care-ți cunoaște alegerea și te dușmănește și-ți țese ispitire tot timpul, iar Eu, Domnul, stric mereu țesătura lui ascunsă și tot păienjenișul cel otrăvitor și-ți scot viața de sub vrăjmași, o, și am făcut și fac aceasta de la facere și până azi, și încă voi face, căci acum ai rozători pe care îngerii îi țin sub putere de sus ca să nu poată ei strica vremea slavei Mele și vestea cu care am început să trâmbițez și să vestesc peste popoare venirea Mea la tine cu slavă de cuvânt, și cu acest cuvânt împiedic tot timpul și strivesc burta otrăvitoare a păianjenilor care încă dau să-ți sugă vlaga, țara Mea, neam român, popor ales pentru slava Mea de la sfârșit de timp.

O, ce nume mare ai tu, neam român! Ești ales și sortit să fii gazda slavei Domnului, căci ea se arată de acum, și va fi mare numele de român peste pământ, și tot mai mulți vor da să poarte acest nume mare, și iată, tot cel ce va îmbrăca de acum cămășuță de creștin se va numi român, noul nume al fiilor lui Dumnezeu, precum odinioară avea întâiul nume poporul Israel, care și-a pierdut întâietatea odată cu lepădarea lui de Hristos acum două mii de ani, o, și ce frumos a fost începutul cel de atunci, când România a primit nume de țară a Domnului, și numai Eu știam și cunoșteam darul ei cel de la Tatăl pentru Mine cu ea, acum, la sfârșit de timp. Și precum atunci am ales niște pescari smeriți și fără de rang pe pământ și i-am așezat înaintea Mea pentru plămadă nouă ca să-Mi pregătesc Mie un popor nou, și ca să fie răsturnată cu totul întâietatea de la marele templu al lui Caiafa cu slujitorii lui cei vopsiți cu roșu pentru fărădelegile lor, o, tot așa și acum s-a făcut trecerea, și am ales niște copii smeriți și le-am dat darul credinței și i-am hrănit din cer cu cuvântul ca să-i pregătesc pentru slava Mea din vremea aceasta, și iată-Mă cu cei mici și fără de ranguri sau avuții, și iată-i cu Mine lucrând la slava Mea și împărțind ei peste pământ cuvântul Meu lăsat din nori peste ei ca să-l împartă ei lumină peste popoare și neamuri, iar pe cei îmbrăcați în slava cea trecătoare și cu coroane regești pe frunte când ei nu sunt vrednici de slava Mea, iată-i, i-am lăsat să se lăfăie pe scaune de slujitori peste lume și să se creadă mai mari peste ceilalți, iar Eu merg cu slavă de cuvânt și cu cei mici și frumoși Mie, ca și acum două mii de ani cu ucenicii culeși de pe malul apelor ca să-i fac vrednici să-Mi gătească împărăția peste pământ și peste timp până la venirea Mea, când iată-Mă cum vin și cum păstoresc cercetând turma și sunând peste ea chemarea la masă, la pășune dulce, la zile de nuntă a Fiului lui Dumnezeu pe plaiul românesc, Păstorul cu oile Sale, care Îi ascultă glasul și merg după El, nu după un străin fără milă de oi.

O, neam român, deschide cărții Mele spre tine și citește în ea, că iată ce frumos este cuvântul Meu de Păstor al tău! O, deșteaptă-te la glasul Păstorului și vino și învață apostolia care vestește venirea Mea la tine, și cu tine apoi spre neamurile pământului. Și te rog, neam român, leapădă-te de cei ce-ți sug încă puterea și strânsura și fă-i să înțeleagă că tu te trezești și că înțelegi pașii pe care Eu, Domnul, ți-i așez sub picioare ca să mergi lucrând la bucuria care vine cu Mine la tine, și apoi cu tine spre popoare, că tu ești popor misionar chiar dacă știi sau nu, chiar dacă pricepi sau nu, dar aceasta îți va fi soarta și de aceea Eu vin și-ți pregătesc ție de lucru mult, mult.

Fiți cuminți, o, fiți tot mai cuminți, voi, cei care atât de dușmănoasă brâncă ați făcut neamului lui Dumnezeu în vremea voastră pe scaunele sfatului țării, o, că n-ați fost cuminți, n-ați iubit, n-ați putut fi drepți, n-ați fost curați cu inima pentru țară, ci doar ați supt din plin tot bunul țării și încă mai vreți. O, nu! Veniți-vă în fire și fiți cuminți de acum, căci trebuie sculare la veghe și la lucru cu dreptate în toate.

Și acum îmbrățișați-vă cu cei doi fii care-și jertfesc puterea lor cea bună și înțelepciunea pentru ca să lucreze cu ele frumusețe pentru țară și dreptate pentru tot neamul, o, și hai și voi să răscumpărați acum cu o purtare frumoasă și cu mâini curate tot ce ați făcut urât și rău până acum, căci Eu sunt plin de milă, dar lucrez și curățirea uscăturilor grădinii Mele din zilele acestea, și vor fi doborâți cei ce sunt sub numele cel mincinos sub care ei stau și care s-au înfipt pe pitite în pântecele țării ca să-i sugă vlaga și stau aceștia sub numele de aur, dar e doar putregai și minciună sub acest nume cu care ei înșeală pe fiii României ca să-i numească pe ei cei dintâi pentru alegere, o, dar aceste uscături vor fi date destrămării și vor fi scoși în față vrând-nevrând cei vinovați și vicleni atâta vreme sub acest nume, o, și fericiți vor fi cei care vor ieși mai din vreme dintre acești vicleni obraznici și plini până peste margini de duhul trufiei ascunse sub lucrarea așa zisei dreptăți pentru popor, dar ei sunt cei mai putrezi dintre toți și cei mai trădători de neam și de frați, și sunt vrăjmași, iar vrăjmașii au soartă aparte, după faptele lor, precum este scris.

Acum, pace și unire și bună înțelegere cu stăruință pentru duhul dreptății peste toate, acestea să se așeze ca lucrare a celor care așează acum îndreptarea celor atât de strâmbate vreme lungă, o, și vor sta puterile cerești de veghe și de ajutorare din cer pentru ridicarea neamului român la unitate, la credință, la Hristos Păstorul, Care Se face cuvânt peste pământ pe plaiul neamului român, unde El Își paște turma Sa acum.

Pace ție, țara Mea frumoasă, împărăția Mea cea de azi și cea de mâine pe pământ! Te port în brațe ca pe copila Mea cea dulce. O, pace ție tot timpul, tot timpul! Mereu te voi veghea și-ți voi cuvânta și te voi păstori duios, duios, și te voi dezmierda cu mângâierea Mea, o, că dulce-Mi ești, și de aceea te țin de mânuță și-ți port pașii pe cale, pe calea Mea cu tine spre biruința Mea și a ta, mereu Domnul cu tine pe cale, o, țara Mea de azi, mereu a Mea, mereu și tot mereu. Amin, amin, amin.

Cuvântul Meu lucrează peste pământ odată cu rostirea lui, și așa își mărturisește obârșia și puterea sa cerească și împlinirea sa pentru care el este rostit.

Eu sunt Cel ce sunt, Eu sunt acest cuvânt, Eu sunt izvorul din care el curge și își lucrează împlinirea sa. Eu sunt Domnul Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu, iar lucrarea Mea este cuvântul și împlinirea lui. Am pe România de țară a venirii Mele cuvânt peste pământ acum, la sfârșit de timp, iar dacă o am a Mea pe ea, o, cum să-Mi pot opri cuvântul Meu de peste ea și lucrarea lui împlinitoare?

Te are Domnul de țară a Sa, România Mea. Tu ești bucuria Mea și bogăția Mea de pe pământ, ești comoara Mea dulce și dragă, iar dacă ești comoara Mea Mi-e inima la tine mereu, ca și cuvântul inimii și îți gătesc cu el slavă mare cât slava Mea, căci Eu sunt slava ta și sunt în mijlocul tău de șaptezeci de ani de când te înfășor în cuvântul Meu, care grăiește peste tine mereu, mereu și tot mereu de acum, căci se apropie strălucirea ta și se vor uita la tine ca la soare popoarele, odată cu biruința Mea asupra lucrării și servilor lui antichrist, o, că am de tăiat pe rând capetele acestui balaur, care batjocorește pe Dumnezeu pe pământ încă de la început, încă de la facerea omului, iar acum, la sfârșit, a făcut satana peste tot Sodomă și Gomoră și defilează fără de rușine puterile iadului ieșite deasupra cu totul, iar această rușine făcută lui Dumnezeu din partea acestui vrăjmaș spurcat și roșu peste tot, o, aceasta Îmi grăbește Mie puterea de biruință și iată-Mă mânuind sabia cuvântului față în față cu satana asupra lumii oamenilor ca să-i facă el diavoli pe toți, dar nu, satano, nu. Te voi opri cu luptă dreaptă și te voi rostogoli în prăpastia de foc, în care-ți este hărăzit locul prin cuvânt așezat în Scripturi ca să fie împlinit peste tine, că iată până unde dai să ajungi! O, dai de Mine, și nu știi ce faci prin toată stricăciunea pe care o scoți din iad ca s-o așezi peste cei de pe pământ. Îți ies înainte cu oștirile cerești și vei fi aruncat în foc, precum este scris de cel ce pârăște pe toți la Dumnezeu ziua și noaptea și îi mărturisește ai lui, dar iată ce-ți spun acum:

Omul este zidit de Dumnezeu după chipul și asemănarea Sa și n-ai cum să scapi din mâna Celui Care l-a zidit pe om odihnă a Sa, și iată-Mă față în față cu tine și ești prins în fapt cu multul cu tot planul tău negru asupra sufletelor oamenilor ca să-i faci tu diavoli pe toți ca și pe tine. Eu însă vin și-Mi cercetez facerea și te găsesc umblând la moștenirea Mea și-ți scriu condamnarea cea veșnică și îi eliberez pe oameni din cursa întinsă de tine asupra lor pe tot pământul pe unde tu îi așezi să-ți facă minuni cu mâna lor și să-i încânți spre ele ca să-și piardă puterea sufletului și să te slujească orbește ziua și noaptea prin păcat lucrat, dar Eu, Iisus Hristos, îți ies în cale cuvântând faptele tale diavolești și așezându-Mă să rostesc peste ele și să spun: „Sfârșitu-s-au!”, și se vor sfârși la cuvântul Meu și-Mi voi răscumpăra din păcat făptura mâinilor Mele și a Duhului Meu dătător de viață. Și precum l-am zidit pe om din pământ curat și botezat în apele facerii cerului și a pământului, tot așa voi lucra și acum și voi ridica omul din mlaștina păcatului negru, în care tu l-ai împins și l-ai împotmolit de tot, iar rușinea ta nu va fi măsurată, ci va fi condamnată la foc odată cu tine, căci foc este păcatul, și moarte este el, dar Eu sunt Cel ce înviez toți morții mici și mari câți sunt de înviat, iar tu vei trece la locul pregătit de Dumnezeu pentru dușmanul Său ivit pe pitite în rai ca să încurci mersul cu Dumnezeu al omului zidit de mâna Mea la început și ca să clatini odihna lui Dumnezeu. Auzi?

O, țara Mea de azi, ca și la începutul facerii a Mea, te am de la Tatăl să fii cărare de venire a Mea cuvânt pe pământ și să Mă vestesc până la margini luminând lumea cu slava cuvântului Meu. Oamenii bisericii, la fel și cei care s-au agățat pe scaune cu funcții mari peste țară ca să-i sugă vlaga, o, așa și păstorii care trebuie să păstorească turma, să mângâie, să arate calea mântuitoare, așa fac și aceștia, cer de la cei de jos, de la cei ce au puțin și iau tot de la ei, și trăiesc în lux mai-marii bisericii, iar turma nu mai este formată din fii, ci numai din argați, căci fiii ar fi să fie scutiți de dajdie precum este scris, dar cum să poată păstorii așa ceva, cum, când te murdărești pe degete de miere și-ți tot vine să sugi dulceața de pe degete, iar păstorilor le este rușine să adeverească celor care întreabă despre cuvântul Meu și despre obârșia lui?

Fac pomană cei săraci pentru cei bogați. Se ia de la cei care au puțin și se strânge și se dau pomeni și sporuri și pensii mari pentru cei care nu cheltuie nimic din munca lor, ci numai din strânsura de la cei săraci, de la care se strânge pentru cei bogați. Așa este cu cei din sfatul țării și așa este și cu cei din fața turmei creștine, o, și ajunge la cer nedreptatea aceasta, și i-aș ruga pe acești hrăpăreți să se deștepte cu o clipă mai devreme până să-i ajungă din urmă plata cea dreaptă și le-aș spune lor să se uite și spre cer, să încerce și cu Dumnezeu, căci Domnului nu-I este plăcut cum sunt ei, despărțiți atât de mult, atât de mult de Dumnezeu cu viața lor.

Luați și din cer, voi, cei care ați ajuns în față pe scaune de stăpânire peste țară, sau pe scaune de păstori de biserică! Luați și din cer sfat și lucrare pentru voi, nu numai de pe pământ unii de la alții, nu numai în placul lui antichrist să tot lucrați cu știre sau fără știre ceea ce lucrați. O, e mult prea frumoasă calea și viața creștinească, dar voi nu dați s-o cunoașteți și să-i simțiți gustul și parfumul ei cel sfânt. Puneți-Mă la încercare ca să vedeți ce dulce este cu Dumnezeu pe pământ, și ce amară v-a fost viața departe de voia Domnului până acum, și cu atâtea greșuri zi după zi. Lui Adam îi plăcea în rai, dar nu și cu Dumnezeu pentru pașii lui. O, așa sunteți și voi, vă place între bunătăți și ranguri, dar fără Dumnezeu în umbletul vostru, căci nu se poate și cu Dumneeu și cu satana, nu se poate cu doi stăpâni, nu se poate, fiilor rătăciți de Dumnezeu și rătăcitori pentru semenii voștri.

Vă mustru cu mare iubire, fiilor mai mari și mai mici pe funcții peste turma creștină și peste țară. O, nu mai sugeți vlaga săracilor! Opriți-vă de la acest păcat strigător la cer! Ați întins mâna și după împrumuturi de la străini ca să vă cumpărați susținătorii care să vă țină pe funcții în vârf, dar acești susținători ai voștri nu știau și nu știu ce necazuri pregătiți peste ei.

O, cum să vă scape Domnul acum de plata faptelor voastre? Iată ce înșelător este mamona, acest diavol, banul! O, veniți-vă în fire și căiți-vă! Sprijiniți-vă țara și neamul acum, în al unsprezecelea ceas, ca să nu cadă în neputință poporul român, ca să nu fie disprețuit de cei din jur, fiilor! Puneți umărul să reparați statul pe picioare al neamului român! Eu, Domnul, vă rog și vă cer aceasta, și fi-va să-și arate puterea sa cuvântul Meu de peste voi. Amin.

Am grăit cu păstorii turmei creștine și cu mai-marii neamului creștin și român, că nu toți românii duc viață de creștin, o, dar va fi creștină România, nu numai prin botez, ci și prin viață creștină, și care îi va fi de ocrotire și de slavă din cer coborâtă peste ea pentru alegerea ei de la Dumnezeu acum, la sfârșit de timp.

Și cobor acum cuvânt de binecuvântare și de pace din cer peste țara Mea de azi, o, și te voi păstra tot timpul sub slava cuvântului Meu ca să lucreze el pentru tine clipă de clipă, țara Mea. Auzi tu?

Iar celor ce stau de veghe pentru soarta și însănătoșirea ei le trimit tot timpul puterile cerești de sprijin pentru ei și lângă ei, căci apele sunt tulburi și trebuie veghe din cer peste țară și peste cei cu veghea peste ea. Amin.

O, fiilor din cetatea cuvântului Meu, pace vouă, fiilor, și voi grăi cu voi și pentru voi în ziua care urmează după aceasta ca să vă însuflețesc, numai să luați voi de la Dumnezeu pentru voi, că am de lucru cu voi, și v-am numit mâinile și picioarele Mele pe voi, o, și vă voi da povață însuflețitoare și voi sufla cu ea peste voi ca să știți voi că tot ceea ce nu puteți voi pot Eu, poate Dumnezeu prin voi, iar voi veți putea prin El, veți putea pentru Dumnezeu, veți putea mereu, o, fiilor. Amin, amin, amin.

Un strigăt se aude din cer deasupra pământului român. Un glas strigător se lasă peste acest meleag hrănit cu slava cuvântului Meu de mai bine de șaptezeci de ani, că România are alegere mare între popoare, căci este ea țara venirii Mele la ea cu slavă de cuvânt la sfârșit de timp, o, și de aceea am grijă de tine ca părintele de copiii lui și te țin la pieptul Meu de Păstor și-ți dau din cer și nu mai pot să uit să-ți așez pe masă glasul Meu, mângâierea Mea, purtarea Mea de grijă pentru tine tot timpul, țara Mea cea de azi, așa cum și la facerea cea văzută am stat pe pământul tău și am lucrat trupul omului și toate cele pentru om spre bucuria lui și a Mea, și care ar fi fost să fie, iar acum plângând Mă port să-l aduc la sânul Meu și să-i dau din cer și să-l învăț cu cerul pe pământ, și am cuvânt de Păstor pentru om și iată-Mă cu tine mereu, România Mea.

O, pace ție, țara Mea! Îți dau din cer. Dau să-l deprind pe român să se bucure de Dumnezeul lui, de Mine și de sfinții Mei și ai lui, căci mama Mea Fecioara are sub mâna ei acest meleag și neam și depărtează pe orice vrăjmaș sau ispită care ar da s-o prindă sub îngenunchere pe România, și iată, duce luptă cerul pentru tine, popor și pământ român, și nu stă Domnul din lucrul Său pe meleagul tău, căci între frați se duce luptă ascunsă frate contra frate și nici vorbă de slujire frate pentru frate, iar lupta este ca între viețuitoarele sălbatice care ucid ca să mănânce, și iată, trebuie veghe din cer dacă așa stau lucrurile.

Când am zidit cerul și pământul și viețuitoarele toate, le-am împărțit apoi ca să fie unele domestice, iar altele sălbatice. Cele domestice te însoțesc pe lângă gospodărie sau pe cale și te ajută sau te mângâie și-ți arată credincioșie și recunoștință prin iubirea și jertfa lor. Cele sălbatice dacă dau de tine te ucid, te vatămă, te fură, te mint, te trădează și fac multe răutăți prin firea lor neastâmpărată, sălbatică, și iată, așa este și cu neamul oamenilor, căci creștinii au iubire și sunt ca frații plini de milă și de ajutorare și suferă împreună în vremi de dureri, sau se bucură în vremi fericite și se ajută în toate ca și cei din cer și-și dau mângâiere și iubire prin firea lor caldă și frățească. Dar fiii lipsiți de Dumnezeu cu inima și cu fapta lor, iată, se mint, se înșeală între ei, se fură, se învinuiesc, se vând cu sânge rece, se ucid, se răzbună și se poartă ca viețuitoarele sălbatice doar ca să apuce, și se dezbină între ele, o, și am scris acum această pildă ca să pot să stau de vorbă cu cei de pe scaunele de cârmuire de peste tot în neamul român, poporul la care Tatăl M-a trimis să lucrez și să-Mi scriu cartea Mea de azi ca să mărturisească ea cuvântul Meu, cuvântul lui Dumnezeu din acest timp.

Am norii suire și coborâre, iar aripile vântului Îmi poartă umbletul precum este scris, iar acum grăiesc celor hrăpăreți care sug vlaga neamului român de atâta vreme, și iată, le scriu lor cuvânt ca să se împlinească peste ei cuvântul lui Dumnezeu.

Deschideți-vă urechile bine ca să auziți cu ele ce aveți de auzit și de făcut la cuvântul Meu de peste voi! Luați mâinile voastre hrăpărețe de pe suflarea neamului român! Ați supt destul zeci de ani. Fie-vă rușine! Și veți ajunge de rușine curând, curând, căci toate își primesc plata după faptă precum este scris.

Luați aminte la cuvântul Meu, voi, cei nemulțumiți încă, voi, cei neastâmpărați încă! Acești oameni cu inimă frumoasă și caldă, pentru care Eu, Domnul, am luptat cu voi ca să fie ei așezați la cârmă peste țară acum, o, au intrat aceștia printre voi ca oile între lupi, căci dorul Meu aprig este s-o fac frumoasă pe România și să pot să Mă sprijin cu oameni de cinste, curați cu inima și cu fapta, o, dar n-am putut de voi și de unii ca voi, care v-ați înfipt peste tot ca să fiți doar voi și să dați la ai voștri pâinea acestui neam, iar dacă veți da încă să băgați bețe în roate la planul cel măreț, care o așteaptă pe România, Eu, Domnul, cu mână tare vă voi înlătura de tot, căci cu mână tare am lucrat și ați văzut biruința cea mare prin care am făcut loc celor doi fii așezați la cârmă acum ca să scot pic cu pic țara dintre hoți, o, că toți v-ați unit cu grămada peste tot și toți ați furat-o și n-ați zidit întărituri pentru țară. Ați luat de unde ați putut fiecare să rupeți și să vă luați partea și sunteți cei mulți, cum singuri spuneți și vă făliți în fața celor mai mici la număr din partide, și iată, ați fost dușmanii de la mijloc, dușmani ați fost, nu frați, nu prieteni, nu binefăcători, căci suferă acum neamul român din pricina voastră, dar Eu, Domnul, îi șterg mereu fața, și înțeleg neamurile altor popoare că voi sunteți lupii care sugeți vlaga acestui neam. Așadar, luați mâinile voastre hrăpărețe de pe trupul neamului român, Eu, Domnul, vă cer aceasta!

O, nu cumva să vă încumetați să credeți și să plănuiți rele asupra celor așezați acum la cârmă pentru repararea celor stricate de voi până acum. Umiliți-vă și fiți cuminți sub mâna lor frățească, și care nu vă vrea răul, dar încercați să vă schimbați în bine, că a venit vremea să lucreze Dumnezeu și să aducă slavă mare peste pământul și neamul român.

Ar fi să vă ajungă și vouă atât de multă vreme de învrăjbire între frați, și pe care voi ați hrănit-o din ascuns și s-a ales în două cete acest popor român, căci s-au făcut vrăji și descântece diavolești pentru învrăjbire, pentru dezbinare în țară, în familii și între frați, o, că mulți au vrut și vor să pună mâna pe cârmă și să-și facă și ei gustul, iar Eu vă spun: nu mai slujiți diavolului, nu mai luați sfat de la satana cel vrăjmaș! Stați împotriva lui cu tărie și el va fugi de la voi, căci așa povățuiește Scriptura pentru biruința lui satana cel ascuns, și al cărui rău este slujit de bani, căci banul este diavolul cu numele de mamona, duh rău, care v-a amețit pe voi tot timpul.

O, depărtați-vă de duhul lăcomiei de averi și de bani și de funcții pentru care nu munciți, ci doar sugeți de la săraci ca să fiți voi bogați, și iată, vi se va cere socoteală, să știți.

O, iată de ce nu încap cei cinstiți pe pământ între cei hrăpăreți din ascuns ca să apuce pentru ei și pentru ai lor! Vine dreptatea și n-a fost altfel niciodată, căci roata se mișcă, o, fii români, care îndurerați pe Dumnezeu cu faptele voastre necreștinești!

Amin, amin zic tuturor: nu merge cu necredința, cum dau cei mulți să se acopere sub ea. I-am spus lui Cain care și-a pus în gând înlăturarea fratelui său Abel, i-am spus lui să nu facă răul care bătea la ușa lui să-l înfăptuiască el, dacă s-a acoperit cu necredința, dar el n-a ascultat, și a venit apoi la Mine din pământ glasul sângelui lui Abel și i-am spus lui Cain aceasta, o, și n-a putut fi ascunsă fapta cea la întuneric lucrată frate contra frate.

Am vorbit cu Adam, am vorbit cu Cain, am vorbit cu Avraam, am vorbit cu Moise, cu David, cu profeții, am vorbit pe pământ cu omul, începând din rai și până azi, iar necredința nu ajută pe nimeni, căci zic unii că nu este adevărat cuvântul Scripturii și că a fost scrisă de careva această carte și că scrisul nu a fost de la început.

Voi, necredincioșilor, puneți-vă mâna la gură, și nu batjocoriți pe Dumnezeu, pe Cel ce a făcut cerul și pământul și omul și toată facerea! Oare, Cel ce le-a făcut pe toate cu cuvântul grăit, n-a putut, oare, să facă și scrisul? O, nu uitați voi, cei neștiutori, și care grăiți din duhul care nu știe, nu uitați că omul are de la Dumnezeu Făcătorul măsură în toate și pentru toate.

Scrisul a fost de la început, căci Eu, Domnul, am avut și pentru scris facere și putere, chiar dacă omul nu are de unde să știe cele ale lui Dumnezeu, care nu se măsoară cu măsură omenească. Dumnezeu este fără de început, la fel și scrisul, și toate au fost scrise pe pământ prin slugile lui Dumnezeu. Omul își scria pe lemn și își socotea numărul oilor, al vitelor, al pământului și numărarea a toate, iar din cer au fost și sunt îngerii lui Dumnezeu și n-a fost să rămână nescrisă lucrarea Domnului. Așadar, scrisul este din vecii, ca și limba prin care Eu, Domnul, grăiesc în vremea aceasta peste poporul român, țara Mea de venire de la Tatăl iarăși la oameni, și lucrez prin cuvânt scris ca să rămână ceea ce grăiește și face Dumnezeu.

O, aplecați-vă voi, cei neaplecați, aplecați-vă la glasul care vă grăiește vouă, ca nu cumva să fiți pedepsiți și voi ca și cei din vremea proorocului Daniel, care i-a prins pe cei ce furau și mâncau, și care mințeau pe rege că mănâncă Beel, idolul la care se închina regele, și pe care nu-l vedea, dar i se închina, o, și au fost pedepsiți cei care beau și mâncau din hambarele regelui în fiecare zi douăsprezece măsuri de făină de grâu și patruzeci de oi și șase vedre de vin, iar regele știa că Beel este viu, dar acest Beel era format din șaptezeci de preoți și de femeile și pruncii lor și aveau pe sub masă intrarea și ascunzătoarea pitite, dar urmele prin cenușa pusă de Daniel ca să prindă făptașii au dovedit pe cei ce mâncau și beau în fiecare zi din hambarele regale în numele lui Beel.

Așadar, trebuie inimă înfrântă și smerită, trebuie credință și iertare și trebuie mers curat de acum înainte pentru cei care nu au fost adevărați pentru neam, iar Eu, Domnul, Mă voi milostivi prin ascultarea și umilința celor ce au greșit și s-au smerit și au lucrat duhul frăției pe mai departe pe vatra neamului român.

Acum pace ție, România Mea! Nu te las sub greu, și iată, cuvintez ca să repar răul și să împlinesc slava Mea de peste tine, căci tu trebuie să fii frumoasa Mea pentru slava Mea. Te voi ține tot timpul sub cuvântul Meu cel pentru tine, iar vrăjmașii tăi vor slăbi și te vor slăvi și ei ca pe aleasa Mea.

Pace ție, țara Mea, pace ție! Mereu voi așeza de deasupra, din nor, cuvântul Meu peste tine și te voi ocroti cu el și te voi găti frumoasă și tot mai frumoasă și vei fi măreață și vei avea nume nou: țara luminii peste neamurile pământului, țara strălucirii va fi numele tău. Amin, amin, amin.

Mă port cu norii între cer și pământ, între pământ și cer, și am însoțitori oștiri de sfinți și de îngeri și-Mi las peste pământ cuvântul gurii Mele, căci sunt Păstor și-Mi fac lucrarea dată de Tatăl s-o împlinesc și să-i trag spre El pe cei ce iau glasul și cuvântul glasului Meu și îl poartă în inimă, dacă ei cunosc cu duhul glasul Păstorului din cer venit să cheme și să păstorească pe cel ce trage la această pășune dulce, o, și am nume minunat ca și glasul Meu și Mă numesc Cuvântul lui Dumnezeu ca și la început când am cuvântat și s-au ivit cerul și pământul și omul și toată facerea cea văzută, și din nevăzutele lui Dumnezeu au venit toate spre vedere și sunt, și au ca Făcător pe Dumnezeu, de atunci și până azi și până mâine, și de aceea Eu sunt Alfa și Omega, începutul și sfârșitul lucrărilor lui Dumnezeu, și vin acum cu veșnicia cea fără de timp, căci timpul a trecut și trece de tot și rămâne Dumnezeu cu ai Săi, rămâne cu rodul lucrului Său cel de șapte mii de ani și mai bine, rămâne Domnul și iubirea Sa și spune celor ce Îl iubesc pe el: «Rămâneți întru iubirea Mea!»

O, nu pot, nu mai pot să nu-ți tot grăiesc mereu, țara Mea de azi. Tu ești pământul ales de Dumnezeu la început și la sfârșit pentru slava Sa, pentru lucrarea Sa dumnezeiască în mijlocul celor văzute ale facerii Sale. Nu pot să tac, nu mai tac, de vreme ce se apropie slava Mea și a ta peste pământ, cu atât mai mult cu cât cei cărora le tot grăiesc nu iau seama la glasul Meu, care vine cu norii, căci Eu așa vin, cu norii vin, căci așa este scris să vin.

O, scoală-te, neam român! Ia aminte la Cel ce-ți grăiește din ceruri dintre sfinți, o, și te voi scula Eu și vor lua aminte și vor fi chemați la întrebare toți cei îmbrăcați în veșminte de păstori ai turmei Mele și le voi cere socoteală pentru soarta și pentru credința sau necredința celor păstoriți sau nepăstoriți, că iată-Mă Păstor venit pe neașteptate de cei de pe pământ, și care nu veghează așa cum lăsat Eu cuvânt scris acum două mii de ani, căci am spus: «Privegheați, că nu știți când vine Păstorul să-Și cerceteze turma Sa!»

O, pleacă cei nepăstoriți, pleacă din turmă, pleacă spre duhul și otrava lumii, iar lumea Îmi este vrăjmașă Mie și lor, căci am spus că prietenia cu lumea este vrăjmășie cu Dumnezeu, o, și nu iau aminte la cuvântul Meu cel de acum două mii de ani ca să-l citească și să-l păzească împlinit cei care îl citesc și îl știu apoi, începând cu păstorii care au ca lucrare paza de lupi a turmei Mele.

O, țara Mea română, am pe mama Mea Fecioara ocrotire ție, și nu te lasă ea de sub mâna ei și te iubește ca pe Fiul Său Iisus Hristos, căci tu ești odihna Mea după multa Mea așteptare și te gătesc de nunta Mea cu tine în văzul tuturor popoarelor, că nuntesc în tine cu masă de cuvânt și-Mi scriu cuvântul pe vatra ta de atâta vreme, și voi scrie în cartea Mea de azi șaptezeci de ani de cuvânt din care s-au hrănit sfinții și îngerii stând la masa Mea aici, pe meleagul tău dulce Mie și cetelor de sfinți, o, și nu te pot lăsa de sub privirea Mea ca să poată vreun dușman să-ți facă rău, iar dacă ar da să-ți facă nu poate, căci peste mama Mea Fecioara nu este de trecut, și tot răul se spulberă și se întoarce de unde ar fi să bată, iar aici este și rămâne Domnul și mersul cuvântului Său peste pământ, căci acest cuvânt este spaima oricărui vrăjmaș, și nu tace Dumnezeu, și tac vrăjmașii și vor tot tăcea, căci lumina Mea din mijlocul tău este măreață, și cu putere de cuvânt din gura Mea izvorât asupra oricărui vânt vrăjmaș, și tot răul care s-ar ivi dă de Mine și se depărtează și se întoarce focul înapoi ori de unde ar da să se apropie.

Și am spus acum aceasta ca să știi tu, neam român, că izvorul cuvântului Meu este focul Duhului Sfânt care taie și depărtează orice gând rău, orice mână și armă dușmană, și iată ce minunată ești tu, țara Mea, draga Mea, frumoasa Mea cea de la sfârșit de timp, pământ al sfinților tăi de prin toate veacurile, că iată-i cum stau la hotare cu mâinile lor ocrotitoare, cu duhul lor românesc, cu alegerea lor cea de la Dumnezeu, o, că nu este ceată mai slăvită între sfinți ca și ceata sfinților români, și aceasta din pricina alegerii tale de la Dumnezeu, țara Mea, fata Mea română!

O, nu te pot uita, nu te pot lăsa din mâna Mea, din iubirea Mea. Are Tatăl slavă mare pentru Mine pe meleagul tău, țara Mea. Te voi conduce spre dragoste de Dumnezeu și-ți voi deschide ferestre spre cer ca să vezi și să-ți înțelegi alegerea, căci după ce am lepădat Ierusalimul, care M-a lepădat și M-a aruncat afară din vatra lui, Eu, Domnul, M-am legat cu tine cu legământ sfânt întocmit de cei din cer și te-a ales Tatăl pentru taina Ierusalimului nou în mijlocul tău, iar acum vin și împlinesc și te vestesc a Mea și Mă arăt cu tine peste popoare, și din slavă în slavă Mă port deasupra pe nori și-Mi scutur cuvântul iubirii Mele ție, o, țara Mea, floarea Mea de nu-Mă-uita.

O, auziți voi pe Domnul cuvântând peste acest pământ ales la sfârșit ca și la început? Auziți voi, cei care vă frământați ca să rămâneți și să tot conduceți țara pe mai departe tot voi, după ce i-ați supt puterea cât ați putut de mult și mereu? Iată-vă, aveți încă nevoie pentru voi de această țară! Vă tot mărturisiți nemulțumirile și dorul de putere și de cârmuire pe scaunele de sus. Sunteți fără Dumnezeu în inimile voastre și de aceea ați fost atât de necinstiți cu trupul și cu duhul acestui neam. Vă purtați ca niște dumnezei cu drepturi peste acest meleag și spuneți mereu că vi se cuvine felia cea mai mare pentru stat la cârmă. O, până când vă veți tot îngâmfa și vă veți crede cei mai mulți față de ceilalți mai puțini la număr? Voi sunteți dintre cei rămași care au fost înaintea voastră zeci de ani sugând din sângele celor sărăcuți din țară și ați pus mâna pe cârmă omorându-vă conducătorul și de atunci vă tot dați salvatorii neamului, dar faptele voastre sunt rele de tot, sunt hoția, desfrâul, minciuna la rang înalt, dreptatea legată în lanțuri prin judecători nedrepți, și care vă joacă vouă în plac și vă acoperă fărădelegile mărunte și mari, o, și de prea multă vreme oropsiți acest neam numindu-vă cei mulți, cu drepturile cele mai mari, cel mai mare partid. O, păi cum să nu fiți cei mai mulți dacă ați avut banii țării pe mână și i-ați cumpărat pe cei care să vă aleagă pe voi, și de aceea vă spun Eu, Domnul, că singuri v-ați ales, căci v-ați plătit alegătorii și sunteți bolnavi de dorul de putere și nu sunteți plăcuți oamenilor, ba din contra, sunteți priviți cu dispreț, căci voi apăsați peste ei și peste cei ce dau să îndrepte pe cele strâmbate de voi, iar Eu, Domnul, am mare răbdare cu voi ca să nu cădeți sub fărădelegile voastre hrănite atâția ani cu duhul trufiei din voi și cu mare pricepere să faceți teatru și să vă prefaceți că sunteți drepți. Voi însă stați numai în petreceri păcătoase și în apăsare peste cei mărunți, cărora le este tot mai greu sub mâna voastră vrăjmașă lor, o, și v-am spus în ziua aceasta adevărul cel despre voi și despre lucrarea minciunii cu care stați de atâta vreme pe pieptul acestui popor ca să nu se scoale el și să-și dobândească libertatea de sub voi, cei apăsători peste ei. O, ajungă-vă! Aplecați-vă, căci sunteți mulți! E mare apăsarea voastră peste acest neam, și va fi să dați răspuns curând, curând.

Iată, vă dau de veste acum graiul unui sfânt al neamului român, care a spus și a scris așa: «Sufletul unei țări părăsite de cei în viață se lasă în grija morților, marilor morți, și se reface prin ei». Așadar ascultați cuvântul Meu de peste voi! Toți sfinții neamului român se ridică și intră în luptă sfântă asupra celor care stau în nelegiuiri și dau să conducă ei această țară sfântă, din care fac parte și cei care au fost și s-au dus între cetele sfinților, căci este o singură țară România, cea de pe pământ și cea din cer. O, cum ați da să vă încumetați să credeți că sunt morți acești sfinți, când creștinii strigă către ei să mijlocească la Dumnezeu pentru nevoile lor de pe pământ? Iată-i, se scoală acum și refac din temelii țara lor și a voastră, dacă voi ați avut așa lipsă de credincioșie cât ați voit să tot stați la cârmă pentru țară așa cum sunteți voi!

Bincuvântate să fie cetele sfinților români și lupta lor sfântă pentru curățirea fărădelegii din țara și pământul român, căci vine slava Domnului și va cuprinde de peste tot acest pământ și neam și de aceea pun pecetea binecuvântării și biruinței cerești pentru soarta cea de la Dumnezeu a neamului român creștin, căci cerul tot așteaptă acest neam să se îmbrace în frumusețea cea de nedescris a vieții de creștin, a asemănării cu Domnul și cu sfinții, căci slava Mea așteaptă la hotar să lumineze de la Dumnezeu lumea de pe pământ și să vindece orbirea celor care nu-L văd pe Domnul pe nicăieri jos și sus, ci numai pe ei înșiși se știu și se văd. O, nu! Vine vremea Mea și a venit. Vin sfinții cu Mine, că a venit vremea să vină dacă Eu vin.

O, scoală-te, România Mea, scoală-te! Hai, ridică-te, iubito! Te îmbracă Domnul în sărbătoarea nunții Lui cu tine. Vei străluci tot mai mult peste pământ și peste popoare din pricina slavei cuvântului Meu care-și are tronul și izvorul pe plaiul tău. Vine slava Noului Ierusalim pe vatra ta și vei fi lumina lumii precum este scris. Vei fi lumină și cuvânt pe meleagul tău, pe care Mă scriu cu șaptezeci de ani de cuvânt și cu praznicul acesta vestit de la margini la margini, și se vor bucura popoarele toate de la dragostea Mea peste tine.

Pace ție, multă pace ție, ție și celor care acum au fost ridicați de mâna Mea cea plină de putere și așezați cu greu la cârma ta ca să te înveți tu cu dreptatea lucrurilor, cu frumusețea purtării între român și român, între frate și frate, o, și Mă voi apropia mereu și-ți voi da sfatul Meu ca să ai folos de la el, o, țara Mea de azi.

Pace ție, țara Mea, România Mea! Mă voi deschide tot mai mult spre tine. Sunt Domnul Dumnezeul tău și sunt lumină în mijlocul tău și voi fi cu tine lumină cerească în mijlocul popoarelor de pe pământ, și va veni în sprijinul lor darul credinței, iar lumea se va lumina, se va schimba la față și la iubire și va trece din slavă în slavă spre mai frumos, spre mai măreț destin, măreț cum n-a mai fost din veacuri și nici nu va mai fi, și totul se va schimba într-o clipă și toate se vor face noi căci vine veșnicia, vine primăvara cu darurile ei, vine Domnul, și nu este minciună această veste sfântă!

Vine cerul cel nou și vine pământul cel nou căci așa este scris, și toate se vor îmbrăca întru slava care nu va mai trece și nu se va mai sfârși, iar Eu, Domnul, Mă port cu norii între cer și pământ, între pământ și cer, și am însoțitori oștirile de sfinți și de îngeri și sunt Păstor pe pământ, și limba Mea este dulce și este limba cea de la început cu care am grăit când am făcut cerul și pământul și omul, și tot pe limba aceasta grăiesc și la sfârșit și-Mi las cuvântul peste pământ pe limba neamului român. Amin, amin, amin.