... O, lucrul Meu, e lucru mare să stea cineva în cale să dea răspunsul la întrebare. Pe pământ mulți călători sunt, mulți. O, lucrul Meu, făcut de Dumnezeu! Unde ești? De ce nu te găsesc? Ai scăpat în apă? Nici în apă nu te găsesc, tată. M-am uitat până la cel mai adânc loc. O, lucrul Meu, făcut de Dumnezeu! Unde ești de nu te găsesc? M-am uitat în lung și în lat. M-am uitat în vârful cel mai înalt. O, lucrul Meu, făcut de Dumnezeu, dacă ai fi fost aur, ai fi fost împărțit; dacă ai fi fost aramă, te-ai fi topit; dacă ai fi fost argint, te-aș fi găsit. Multe lucruri sunt, și pe toate le-am privit. Plin e pământul de argint. Plin e pământul de aur. Plin e pământul de aramă. Numai lucrul Meu nu-l găsesc.
O, lucrul Meu! O, lucrul Meu! Vino, o, lucrul Meu! Vino când te chem! Vino, că am venit după tine! Când te-am făcut, te-am blagoslovit, te-am împodobit, te-am deosebit să fii cunoscut. Totul Îmi răspunde. Numai lucrul Meu nu aude. O, lucrul Meu! Oricine l-ar fi înghițit, la strigătul Meu ar fi venit. La vremea de început, tot ce am avut, la strigătul Meu s-a ivit și în fața Mea a sosit. Și cel din mormânt a ieșit și a venit. Și cel din foc, la strigătul Meu a ieșit și a venit. Și omul cel dintâi zidit, când a fost singur pe pământ, la strigătul Meu a răspuns și a venit. Chiar dacă a greșit, s-a căit, și în fața Mea a stătut. Chiar cel ce era în chit, la strigătul Meu, chitul și-a deschis pântecul său și a dat afară lucrul lui Dumnezeu, și a venit la strigătul Meu. Chiar și cel din iad, la căutarea Mea, la strigătul Meu, a venit și Mi-a stat în față și Mi-a răspuns și a luat drumul spre Mine. Numai în vremurile de astăzi strig lucrul Meu și nu e, nu vine. Dar Dumnezeu nu rămâne de rușine, și la strigătul Meu pământul se va scutura, și tot lucrul Meu, Dumnezeu îl va trimite în fața Mea.
O, mai strig o dată: o, lucrul Meu, lucrul mâinii lui Dumnezeu! Unde ești de nu te zăresc? Chiar vopsit dacă ai fi, te voi descoperi, te voi curăța, cu tot lucrul pe care-l voi curăța, și te voi arăta în fața Mea și Îmi vei răspunde când umblu după tine; că tot ce a murit, s-a întrupat în acel ceas, a luat glas și Mi-a răspuns când am strigat.
O, lucrul Meu! O, lucrul mâinii lui Dumnezeu! Răspunde! Răspunde! De ești furat, de ești încuiat, de ești orb, de ești olog, Eu te caut și te aduc la locul unde ai fost pus, și de vei fi vinovat de păcat, vei fi mustrat și certat. Și printre animale, printre fiare, te-am căutat. În văzduh, în cer și pe pământ și între duhurile necurate am intrat după tine și nu te-am aflat. O, lucrul mâinilor Mele! Răspunde! O, ieși ca să te curățesc pentru ziua cea mare, că atunci fiecare va sta în rânduiala sa. O, lucrul lui Dumnezeu! Cine te-a luat? Răspunde!
O, lună și soare, nu ați văzut pe acela pe care-l strig? Luminează, văzduhule, pământul, întunericul, ca să găsesc lucrul care-Mi trebuiește.
„N-oi fi eu, și nu mă mai cunoaște Dumnezeu? N-oi fi eu, și nu mă mai iubește Dumnezeu? N-oi fi eu, și nu voi ști răspunsul Său?“
... Tată, Dumnezeu vă spune astăzi: e păcat să mai fac semnul crucii pentru fiece în acest veac. E păcat și de lună și de soare să mai stea în veacul acesta. E păcat, că totul s-a întinat și s-a stricat. Dumnezeu nu mai e pe nici o lucrare. S-a șters numele Său, că dacă nu se ștergea, se ivea lucrul care trebuia să servească la căutarea dumnezeiască.