2.1. Naşterea după trup a bisericii

Apostolii Mei cei din toate timpurile au plecat din ale lor ca Avraam, și au fost numai cu Mine și cu împlinirea planurilor Mele pe pământ, cu împlinirea Scripturilor, fiilor. Ei n-au luat cu ei nimic decât pe Mine, și așa au plecat cu Mine, lăsând și mamă și tată și femei și copii și bărbați și rude și prieteni și avuții și tot ce era agonisit de ei. Nu poți să fii apostol dacă iei cu tine din cele vechi ale tale.

căci cine se făcea atunci ucenic al Meu, acela vindea tot ce avea, ca să nu-l încurce cele ale lui, și dădea la ucenicii lui Hristos cele ale lor, și pe ei, și intrau în familia Mea, al cărei cap eram Eu, Domnul, Eu, Fiul Domnului, și mergeau din loc în loc cu Mine, și eram și Eu și ei semănători. Ce semănam? Semănam împărăția cerurilor în om și peste om. Cei ce făceau așa cu viața lor, aceia erau deștepți, tată, și câștigau împărăția cerurilor.

O, taina pocăinței este înaintemergătoare sfințeniei și credinței, și Duhului Sfânt apoi. Acum biserica nu mai lucrează așa, că dacă vine cineva cu un prunc ca să-l boteze în numele Meu, ca să Mi-l încredințeze Mie, acela minte când vine, că nici el nu este pocăit și sfânt și credincios și nici pe prunc nu-l face să vină la Mine și după Mine așa cum a făcut Cornelie cu toată casa sa când s-a botezat de mâna apostolului Meu.

Fii credincios, Israele, așa cum a fost rămășița lui Israel cu care am mai rămas după ce Israel s-a lepădat de Mine, că Eu din rămășița cea credincioasă a lui Israel am făcut sărătură cu care am sărat pământul, măi fiilor. Și cine au fost cei din rămășița lui Israel? Au fost Petru și Pavel și Iacov și Ioan și toți apostolii Mei, care au propovăduit numele Meu și împărăția cerurilor până la marginile pământului. Măi poporul Meu cel de azi, rămășița aceasta a lui Israel am făcut din ea ceată de apostoli și de prooroci și de sfinți și am sărat tot pământul cu sarea cuvântului Meu, care curgea prin gura și prin duhul acestor slujitori cerești pe lume. Am sărat lumea cu cuvântul Meu prin ei, că Eu după înălțarea Mea așa le-am spus: «Mergeți și propovăduiți că s-a apropiat împărăția lui Dumnezeu. Mergeți până la marginile pământului și botezați pe cei ce vor crede, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, amin».

Erau oameni adunați la Ierusalim din toate părțile lumii, și Duhul Sfânt S-a coborât peste toți. Cum adică peste toți? Eu îți spun că așa este. Nu numai peste apostoli S-a coborât Duhul Sfânt. Peste apostoli s-a arătat ființa Duhului Sfânt, ca să arate lucrarea lor de la Iisus Hristos; s-a arătat chipul Duhului Sfânt peste ei, ca să creadă ceilalți în Iisus Hristos, Cel propovăduit de apostoli, Cel înviat și înălțat la ceruri. Și cei care rosteau că apostolii sunt plini de must, și aceia primiseră pe Duhul Sfânt, căci fiecare om de acolo înțelegea ce vorbesc apostolii, înțelegea în limba lui fiecare, căci în clipa aceea s-au descurcat limbile oamenilor, și era numai o limbă, limba Duhului Sfânt,

Toți oamenii care erau adunați la Ierusalim în ziua Cincizecimii, toți au fost cuprinși de lucrarea Duhului Sfânt, toți auzeau în limba lor limba Duhului Sfânt, și ei credeau că vorbește mustul, măi copii. Apostolii Mei erau plini de mustul cel nou, de duhul cel înnoit, de vinul cel nou, beție de Duh Sfânt peste pământ, veselie de Duh Sfânt peste oameni, duhul biruinței lui Iisus Hristos, Cel înălțat la Tatăl, Cel înălțat prin moarte și prin înviere. Toți oamenii erau cuprinși în această veselie de limbă nouă în Ierusalim, limba din cer peste făpturi.

În biserica lui Iisus Hristos să fie trup întreg, să fie toate mădularele, și să fie bine încheiate în trup, și să fie neadormită biserica lui Iisus Hristos cea din vremea întoarcerii Domnului, iar numele Domnului este Cuvântul lui Dumnezeu peste biserică. Să nu se păcătuiască în biserică, fiindcă biserica este cerească și nu este pământească. Numai biserica este cerească pe pământ, și ce este afară de aceasta este pământesc. Biserica este din cer. Să nu se păcătuiască în biserică, și să fie ceresc trupul bisericii întru toate mădularele sale, și se va alipi începutul cu sfârșitul dacă biserica de la sfârșit se va uni cu începutul lui Dumnezeu.

Și iată, Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu, Cel prin Duhul Sfânt făcător de viață; Eu sunt Cuvântul Duhului Sfânt, Care purcede din Tatăl și Care S-a lăsat peste prooroci și peste apostoli ca să ia trup acest cuvânt și ca să se împlinească prin puterea Sa.

Eu sunt capul bisericii cea întocmită în sobor de apostoli, căci apostoli am lăsat ca să fie în numele Meu, și prooroci am lăsat în mijlocul lor, ca să fie cuvântul Meu în soborul bisericii apostolice cu care am ajuns până la vremea aceasta de împliniri cerești, căci iată vremea cea promisă prin prooroci, cea făgăduită ca să fie. Și iată, Domnul este credincios întru făgăduințele Sale, căci vremea este să se deschidă ochii orbilor ca să vadă împlinirile cele vestite din vreme.

Căci am trimis pe cei doisprezece și pe cei șaptezeci de apostoli, iar cei doisprezece au fost însoțiți de cei șaptezeci, și peste tot doi câte doi au plecat, și din timp în timp se întâlneau, și din neam în neam biserica Mea așa a lucrat; biserica Mea cea adevărată, iubiții Mei. Dar ea, biserica Mea cea vie, n-a avut loc pe pământ, și și-a dus viața după viața Mea și nimeni n-a iubit-o, și ea stătea ascunsă și era după viața Mea.

Eram cu ucenicii Mei după învierea Mea, și aceia M-au întrebat: «Doamne, oare, acum este vremea să se așeze la loc împărăția?». Și Eu așa le-am spus lor: «Nu este al vostru să știți aceasta», și vorbind cu ei M-am înălțat la Tatăl. Și iată vremea! Sionul Meu nu cunoaște vremea cercetării sale și nimeni nu mai voiește să audă de la Domnul. Au uitat rânduiala cea de la Mine, căci am lăsat biserică vie, curată și nepătată, atunci când am plecat la Tatăl, și am lăsat peste ea Trupul și Sângele Meu și am zis să fie toate mădularele în biserica Mea: să fie apostoli, să fie prooroci, să fie făcători de minuni și cârmuitori, să fie tălmăcitori și vindecători și să fie Domnul prin cuvânt în biserică. Dar ei au uitat Scriptura aceea care spune: «Vai de cetatea peste care nu este cuvânt de prooroc, că aceea nu are pe Domnul în sfatul ei!».

Închinătorii cei adevărați au fost mereu prigoniți, și locuiau pe sub pământ și aduceau lui Dumnezeu jertfă curată și smerită. Biserica lui Iisus Hristos a fost în toate vremurile martiră și a fost urmărită de stăpânii lumii, de stăpânii legii, care au luat cheia împărăției și au ascuns-o de la fața celor umiliți, care semănau cu Domnul lor. Și iată, calea Domnului a fost mereu cu spini, cu suspin și cu așteptare, dar credincioșii cei adevărați n-au stat în nepăsare și n-au fost mulțumiți sub umbra celor ce stau tolăniți pe scaunul legii și sug sângele celor necăjiți cu duhul. Dar iată, sângele acestui neam care are în pământul lui trupuri sfinte și jertfe vii, sângele acesta a strigat la Domnul, și Domnul S-a ridicat să răscumpere sângele celor tăiați pentru mărturia lui Iisus Hristos.

Așa este trupul lui Iisus Hristos, așa, mădulare fiecare în parte întru lucrare, căci nu poate ochiul să facă ce face urechea, și nu se poate dezlipi mâna să fie pusă în locul piciorului sau piciorul în locul mâinii, și iată, mădularele sunt deosebite, dar toate sunt întru același trup. Așa este și trupul bisericii vii, bisericii sfinte, bisericii curate, căci am așezat, după a Mea voire, pe unii apostoli, apoi pe alții prooroci, pe alții tămăduitori și lucrători de minuni, pe alții cârmuitori și ajutători, pe alții tălmăcitori ai felurimii limbilor, și toată orânduiala este lucrată întru trupul cel nedesfăcut al lui Iisus Hristos.