1.7. Împlinirea legii prin Hristos

Mai înainte de a fi cerul și pământul eram Noi și toate câte sunt. Dar când l-am făcut pe om, a trebuit să le aducem în trup pe toate, și pe om apoi, și pe Dumnezeu apoi, Fiule scump, prin întruparea trupului Tău din trup de om, și S-a făcut Dumnezeu Fiul Omului și l-a învățat pe om supunerea de la pământ și până la cer. Dar iată, nu-i place omului sub voia Noastră, Fiule al Meu și Fiule al omului.

Iată sărbătoarea nașterii Mele de acum două mii de ani. Se purta Măicuța Mea din loc în loc prin lume și nu găsea pe cineva s-o primească și să Mă nască, și să-L primească omul pe Dumnezeu în casa lui și să-L aibă apoi. Tot așa a fost și azi. Nu e loc pe pământ, nu e om pe pământ să știe și să poată să Mă primească în casa lui, să Mă nasc Eu cu nașterea Mea în om, ca să știe omul apoi ce este sărbătoarea nașterii Mele cu omul.

Iată sărbătoare de naștere. Eu Însumi Mă mărturisesc cu voi și în voi, căci în casele cele mari ale oamenilor nu voiesc să fiu. Eu Mi-am făcut locaș omul, și apoi M-am odihnit în el. Apoi omul M-a alungat, și s-a alungat pe sine din Mine, și Eu am rămas cu suspin fără locaș după ce l-am făcut pe om. Dar am rostit atunci cuvânt tainic că Mă voi naște Eu din om, că Mă voi face sămânță în trup născător și voi zdrobi pe dușmanul omului, și iarăși îl voi avea pe om, și Mă voi naște în el cu taina nașterii Mele, și iarăși Mă voi odihni, căci omul este casa Mea și ieslea Mea și odihna Mea.

Vă dau semințe, ca la puișorii care cresc mâncând, fiilor copii. Vin la voi la iesle și Mă fac hrană și Mă fac cuvânt de naștere și îl aștept pe om să învețe în el taina nașterii Mele între oameni după două mii de ani de la nașterea Mea din Fecioara care a biruit pe șarpele cel de demult prin sămânța Mea pusă în ea de la Tatăl și de la Mine și de la Duhul Sfânt, pentru ca să-l răscumpăr pe om venind după el pe pământ. Și am venit, și M-am făcut Om. Prunc mic M-am născut din om, ca și omul, și M-am numit apoi Fiul Omului. Eu Însumi am coborât din cer și M-am făcut sămânță mică și M-am așezat în trup de Fecioară ca să Mă fac prunc din ea, și să cresc apoi între oameni și să Mă îngrijească mama și tata așa cum crește un copil între părinții lui până se face mare. Atât de mic S-a făcut Dumnezeu ca să poată veni după om, ca să-l ridice pe om până la El din nou și să-l facă asemenea Lui din nou pe om, căci când Tatăl Mi-a spus să vin pe pământ sămânță din care să Mă fac prunc de om și să cresc apoi ca omul și să Mă las înjunghiat de om ca să-i dau omului viața Mea, când Tatăl Mi-a spus în cer taina nașterii Mele cea de acum două mii de ani, El a grăit cu Mine ca la începutul cel dintâi, iar Eu L-am ascultat și I-am zis: «Tată, vom face om după chipul și asemănarea Noastră, om cu duh dătător de viață. Eu Însumi Mă voi duce și Mă voi face om pe pământ, Tată, și iarăși voi veni la Tine după ce-Mi voi da viața Mea omului, după ce voi plăti plata pentru om, Tată».

Iată taina vieții omului. Ea este de la Dumnezeu, și viața omului nu este a lui, dar cine să-i mai spună și cine să-l mai învețe pe om, pe omul care se naște din om, și apoi el nu mai știe să se nască din Dumnezeu, și Dumnezeu din el?

Eu, fiilor, pentru aceasta am venit pe pământ din nou și Mă fac cuvânt la voi, ca să-l fac din nou pe omul cel vechi, vechi de șapte mii de ani, vechi de două mii de ani, că omul este vechi, și tot așa se naște, și este vechi chiar dacă viața lui este o zi. Toate cele vechi trec, iar Eu Mă port după om cu viața cea din cer ca să-l înnoiesc din ea și să-l fac să se îmbrace cu ea și să fie înghițit de ea omul. Amin.

Eu sunt Omul Cel nou, cu Duh dătător de viață, și voiesc să Mă dau omului de viață.

Eu de aceea am venit cuvânt pe pământ. Am venit să pregătesc loc pe el, ca să vin apoi și să-i adun în el pe cei aleși ai Mei, pe cei ce se lasă culeși pentru ziua venirii Mele cu sfinții în slavă văzută. Am venit să-l pregătesc pe om cu cuvântul Meu, care sfințește și care înnoiește duhul omului și care-Mi face Mie loc cu nașterea Mea în el. Nașterea Mea în om îl smulge pe om din cele pământești și omenești și îl face ceresc pe pământ și îl face sfânt și îl face casă a Mea și îl face scară a Mea ca să vin din cer pe pământ. Nașterea Mea în om este salvarea omului, cu trupul și cu sufletul și cu duhul lui, și omul se face purtător de Dumnezeu între oameni, și se face lumină din cer pe pământ, și se face omul locaș al venirii Mele cu sfinții, împărăție a cerurilor în mijlocul oamenilor. Nașterea Mea în om este împărăția cerurilor înăuntrul omului, precum Eu am zis acum două mii de ani despre taina aceasta. Veni-va vremea și a și venit, și se va vedea această taină; dar ea se vede bine, și omul de pe pământ are ochi și nu vede.

S-a smuls de tot din Mine omul, și nu mai vede cu ochii lui. E prea lipit omul de cele ce trec, și mereu le caută, că e lipsit omul de toate cele și caută mereu, dar omul pe Mine Mă caută, și el nu știe ce caută. Când omul caută viața lui, și pentru viața lui, pe Mine Mă caută, că numai Eu sunt viața omului, dar nimeni nu Mă vrea cu ea, că dacă vin cu ea la om ca să i-o dau, ea are în ea pe cele veșnice, pe cele care-l fac veșnic pe om, pe cele ce rămân. Taina vieții n-o pricepe omul, căci el s-a luat din Mine, și singur nu mai știe, și înțelepciunea lui îl scoate mereu din Mine, fiindcă omul mare se umple de sine și nu se mai poate face prunc așa cum M-am făcut Eu când am venit de la Tatăl ca să încep în om împărăția cerurilor.

Taina vieții omului Eu sunt. Cine vrea să aibă viață, Eu sunt taina vieții omului, și pentru aceasta M-am născut pe pământ. Cine se sfințește pentru Mine, la acela Eu Mă duc și Mă fac sămânță în el, și din ea crește pom nou din pământ nou, om nou din Mine. Când Eu Mă sălășluiesc în om cu sămânța Mea cea veșnică, atunci Eu Mă fac prunc și Mă dau omului să Mă crească, și din Mine să se facă omul om nou, din Mine crescut, iar Eu sunt sămânța lui.

M-am făcut prunc ca să încap în om. Mă fac mic ca să Mă primească omul, și apoi să Mă fac mare în om cu mărirea Mea cea din cer, și apoi să-l am pentru vecie pe om, că după om Mi-e tot un dor suspinul. Îl aud mereu pe om că Eu am venit și M-am dat să fiu răstignit și să mor pentru el. O, Eu am venit să Mă nasc pentru om, să Mă fac mic ca să încap în om, să Mă fac om, ca să fiu cu omul, și el să fie cu Mine. Și dacă omul nu M-a voit în el, și dacă el n-a vrut să Mă cunoască prin nașterea Mea, Eu M-am lăsat atunci sub mâna lui, și el M-a strivit. Dar Eu iarăși M-am născut cu același trup, prin răstignire; M-am născut prin moarte. Am murit ca un muritor, ca să vin apoi la om cu taina învierii pentru toți cei ce au murit, și încă mor și acum. Taina răstignirii Mele este taina învierii, este taina nașterii prin moarte dacă omul a murit. Am venit întru totul după om dacă am venit. Am trecut prin toate ale omului, numai să-l fac din nou pe om și să nu piară omul.

Magii au venit din depărtări până la ieslea care Mă adăpostea pe Mine prunc în Betleem și pe Măicuța Mea, cea proorocită de Mine încă de la facerea omului când omul făcut s-a smuls din Mine și M-a lăsat cu suspin. Dacă magii n-ar fi venit, dacă păstorașii din munte n-ar fi coborât la vestea îngerașilor care veneau din cer pentru nașterea Mea, o, dacă aceștia nu s-ar fi găsit lângă trupul Meu de prunc născut din Fecioară, cine, oare, ar fi lăsat pe pământ peste veacuri venirea Mea de la Tatăl acum două mii de ani? Magii au venit din pământuri străine și s-au închinat nașterii Mele și au crezut orânduielii cerești care Mă trimisese pe Mine de la Tatăl, dar casa Tatălui Meu s-a sculat asupra Mea și nu M-a primit poporul din care am răsărit. Aceasta este rușinea lui Israel, care apoi M-a scos afară din mijlocul lui și M-a trimis înapoi la Tatăl. Așa și azi, Mă duc cuvânt de vestire și de înnoire și de înviere peste tot, iar casa Tatălui Meu nu mai este a Lui, nu mai este a Mea, și Mă trimite înapoi la Tatăl când vin, ca nu cumva să vin să-i izbăvesc, că ei zic că i-am izbăvit acum două mii de ani, dar când să vin să-Mi împlinesc Scripturile venirii Mele, nu Mă vor cu ei.

Iată, totul piere, dar Eu rămân, și sunt. Eu sunt cerul pe pământ, precum am fost acum două mii de ani, după ce M-am născut prunc din Fecioară. Eu sunt cerul pe pământ, venit în cuvânt și cuvântând facerea din nou a lumii, cer nou și pământ nou, dar mai întâi om nou, sălaș al Meu pe pământ, că Eu l-am făcut pe om ca să Mă sălășluiesc în el și să fiu, și să fie și omul. Amin.

Nu poate omul să fie, să fie așa cum este el. Omul trebuie să fie în Mine ca să fie, și să fiu Eu în el ca să fie, căci altfel omul este el, și el nu știe să fie.

Când am înviat din răstignire, M-am dus după om în locuința morților și l-am făcut adevăr al Meu pe omul cel zidit de mâna Mea, căci Eu eram după înviere plinirea Tatălui, Omul Cel nou, cu duh dătător de viață, și i-am dat viață din cer omului cel zidit din pământ la început, și M-am făcut începătură a învierii morților. Frumoasă este taina învierii morților, dar ce puțin este pricepută ea de fiii oamenilor, ce puțin este ea lucrată de fiii oamenilor, de cei care n-au învățat de șapte mii de ani decât să moară! Dar Eu am venit în lume ca să mărturisesc adevărul și să-l audă omul, și să se lase omul născut din adevăr, începătură nouă să se lase omul, ușă deschisă înaintea Mea să fie omul pe pământ. Amin.

Voiesc să înțeleagă tot omul de la margini la margini că Eu am înviat dintre cei morți ca să-i scol și pe morți, căci spre aceasta M-am născut și spre aceasta am venit pe lume. Împărăția Mea nu este din lumea aceasta, dar Eu am venit în lume ca să aduc cu Mine împărăția Mea pe pământ, împărăția cerurilor, ca să fie cu omul pe pământ. Mulți au fost cei care Mă voiau rege pe pământ. Până și Pilat a scris deasupra capului Meu cel răstignit pe cruce: „Iisus Nazarineanul, regele iudeilor“, și apoi a spus celor ce se împotriveau: „Ce am scris am scris“. Dar împărăția Mea nu este din lumea aceasta. Eu vin cu ea din cer, nu din lume, și sunt Împăratul slavei și nu am nici un amestec cu slava cea omenească.

Mă fac la voi cuvânt de aducere-aminte, cuvânt cu slavă, căci slava Mea a cuprins cetatea Ierusalimului acum două mii de ani, după ce Eu, Domnul, l-am înviat cu cuvântul pe Lazăr, fratele Martei și al Mariei. Învierea lui avea să ajute pe ucenicii Mei să creadă apoi în învierea Mea, căci omul trebuie ajutat de Dumnezeu să creadă. Și trecuse ziua învierii lui Lazăr, iar a doua zi, pentru că venise ceasul să Mă preaslăvesc ca un Dumnezeu ce eram, iarăși am lucrat la întărirea credinței ucenicilor Mei și le-am spus să meargă să-Mi aducă măgărușul pe care trebuia să Mă așez, căci era scris în prooroci să se bucure Ierusalimul de Împăratul Care vine călare pe asină, pe mânz de asină, drept și biruitor și smerit pe mânzul asinei de sub jug, căci am zis proorocilor: «Ziceți Sionului: Mântuitorul tău vine cu plata, și răsplătirile Lui merg înaintea Lui».

Așa strigau mulțimile care mergeau înaintea Mea când am intrat în Ierusalim pe mânzul asinei: «Osana, Fiul lui David! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!», iar cetatea s-a cutremurat toată, și zicea: «Cine este Acesta?», și mulțimile răspundeau: «Este Iisus, proorocul din Nazaretul Galileii». Am intrat în cetate și am intrat în templu și am răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor ce vindeau porumbei, și am zis: «Casa Mea casă de rugăciune se va chema. Nu faceți din ea peșteră de tâlhari». O, venise ceasul să Mă preaslăvesc, iar Duhul Tatălui Meu a suflat cu putere peste fiii Ierusalimului, și aceștia au strigat: «Binecuvântat este Împăratul Care vine întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!».

Venise ceasul să Mă aplec sub cruce și s-o ridic pe umeri. Venise ceasul să dau prețul pentru viața omului, să dau morții viața Mea și să Mă duc în locuința morților după om și să-l răscumpăr cu viața Mea. Și iată, n-au trecut multe zile și iarăși strigau mulțimile din Ierusalim înaintea Mea și în urma Mea; strigau zicând judecătorului: «Ia-L, ia-L! Răstignește-L!». Toate florile și toate cuvintele de «Osana!» s-au schimbat, în aceleași mâini și guri, în spini și în hule și în strigări pentru moartea Mea pe cruce. Venise ceasul să Mă preaslăvesc prin moarte, să Mă mărturisesc pe Mine Însumi Mântuitorul Care vine, precum era scris în cărțile profeților cei din vreme trimiși. Venise vremea să înțeleagă ucenicii Mei că Eu voi muri și voi învia și voi fi cu ei apoi până la sfârșitul timpului, lucrând puterea Tatălui Meu prin ei, spre mărturia venirii Mele de la Tatăl pentru răscumpărarea făpturii care suspinând așteaptă pe Domnul.

Mama Mea cea pururea Fecioară se îndulcește cu venirea Mea la ieslea de la voi. Acum două mii de ani, după ce Eu M-am născut ieșind din pântecele ei prin minune, au venit la ea mângâietori păstorii și magii și au binecuvântat-o pe ea pentru Mine. Cel mai mare dar pe care Eu și cu mama Mea l-am primit atunci a fost credința în nașterea Mea, credința celor trimiși de cei din cer la ieslea nașterii Mele din Betleem. Aceștia au mărturisit apoi, și s-a întins peste timp minunea nașterii Fiului lui Dumnezeu prin Maică pururea Fecioară. Pecetea fecioriei ei n-a fost atinsă, căci Eu am ieșit prin pântece încuiat, și n-am stricat încuietorile, așa cum și la învierea Mea n-am stricat pecetea lui Caiafa înaintea celor ce păzeau mormântul Meu cel ferecat, dar am ieșit biruitor din mormânt, ca și la nașterea Mea din pântecele cel fecioresc.

Iată cuvântul Meu despre Scripturi, despre cartea care se numește Biblie, și pe care am scris-o Eu prin mâna omului sfânt, căruia i-am spus să scrie și să mărturisească faptele lui Dumnezeu. Eu am grăit din Scripturi în vremea trupului Meu, și le-am adeverit. Am vorbit despre Scripturile facerii, am vorbit despre toate Scripturile. Am citit din ele în templu și am despecetluit adevărul cel ascuns în ele, căci despre Mine au mărturisit ele. Am grăit din Scripturi în vremea trupului Meu, și le-am împlinit, căci Duhul lui Dumnezeu le-a făcut pe ele, nu Avraam, nu Moise, nu Isaia, nu Ieremia, nu David, nu Zaharia. Nu. Duhul Meu, Duhul lui Dumnezeu; Duhul Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh le-a întocmit pe ele, și sunt Scripturile Domnului, nu ale omului.

La prima Mea venire am venit ca învățător al mântuirii omului. L-am învățat pe om până ce am și plătit răscumpărarea omului prin jertfa Mea pe cruce, doar-doar o vrea omul să fie credincios prin împlinirea Mea în el,

Am dus crucea pe umeri acum două mii de ani, și am căzut sub ea când am dus-o. Oare, n-am avut putere s-o duc de am căzut sub ea? O, nu de asta am căzut sub ea. Am căzut de jale, căci ochiul Meu umbla peste timp, și am văzut omul de atunci și până azi, și inima Mea suferea de jalea aceasta, și tânguindu-se ea de durerea de la om, am căzut sub această durere. Omul cel de atunci și până azi a apăsat pe crucea Mea, pe răscumpărarea lui. A fugit omul de darul vieții veșnice a lui. Venisem să plătesc înaintea Tatălui darul pentru suirea omului în cer, ca să vadă diavolul că-l plătesc și că omul este lucru întocmit de Mine, lucrat cu mâna Mea din pământ, ca să fac din el cer și scaun de domnie pentru Dumnezeu, căci omul a fost să fie scaunul Meu de domnie.

De aceea mâna omului Mi-a bătut cuie în mâini și în picioare în ceasul al șaselea din zi, asemănându-se cu Adam și cu fapta sa, ridicând mâna asupra Mea în ceasul al șaselea din zi. Atunci s-a făcut întuneric mare până la ceasul al nouălea, și Adam a fost scos din rai prin însăși fapta sa, fapta neascultării de Dumnezeu. Eu de atunci nu mai am odihnă și umblu suspinând între cer și pământ, căutând după omul cel lucrat de mâna Mea, omul cel întâi zidit, omul prin care neamul omenesc și-a pierdut nestricăciunea și fericirea cea din rai. Tatăl M-a trimis din cer pe pământ acum două mii de ani, ca să iau asupra Mea firea cea căzută a omului, și am luat-o pe deplin, căci în ceasul al șaselea din zi când omul cel întâi zidit a întins mâna asupra Mea ca să ia cunoașterea Mea, Eu am fost întins pe cruce și pironit de mâna omului căzut, iar în ceasul al nouălea când omul a fost căzut din rai prin fapta nesupunerii, Eu, Domnul, fiind pe cruce, Mi-am dat sufletul și Duhul în mâna Tatălui Meu, pentru răscumpărarea omului cel zidit de Dumnezeu.

Am venit pe pământ ca să mor ca omul, iar înainte de patima Mea cea care a șters păcatul lui Adam, Eu am postit patruzeci de zile rugându-Mă Tatălui pentru ca să se șteargă păcatul omului cel întâi zidit, care n-a voit să postească de neascultare, care n-a voit să nu mănânce neascultare. De ce i-am spus Eu lui Adam să nu mănânce fruct din pomul cunoașterii? Pentru că era a lui Dumnezeu cunoașterea, nu a omului, pentru că nu voia Domnul să moară omul prin cunoaștere. Eu așa i-am spus omului: «Dacă vei întinde mâna să iei din pomul cunoașterii binelui și răului, vei muri negreșit».

Gavriil, înger al darului, M-a dăruit pe Mine Fecioarei care M-a primit ca să iau trup din trupul ei și să Mă nasc din ea Om între oameni, că milă Mi-a fost de om, și am venit prin Fecioară ca să Mă arăt oamenilor și să-i fac să creadă în Mine, Fiul Tatălui Savaot, coborât pe pământ prin cuvântul arhanghelului Gavriil. Îngerul darului venise cu darul credinței ca să-l așeze în Fecioara cea Născătoare de Dumnezeu, iar când darul credinței s-a însămânțat în inima ei, ea s-a supus apoi vestirii îngerului și M-a primit zicând: «Iată roaba Domnului Care Se va naște din mine. Fie mie după cuvântul acesta». Cerul de sus și pământul de jos s-au unit atunci în lucrare cerească, și Eu M-am născut Om între oameni, ca să Mă binevestesc apoi Dumnezeu prin înviere. Mulți au crezut în Mine și până în înviere, dar prin înviere am pecetluit credința omului în Mine, și cel ce voiește să Mă cunoască, acela crede în Mine, și Eu Mă descopăr aceluia. Am venit Dumnezeu din Dumnezeu, născut între oameni, și am dovedit lumii prin înviere că sunt Dumnezeu din Dumnezeu.

Când M-am născut de la Duhul Sfânt și din Fecioară Prunc, la opt zile am fost tăiat împrejur ca să am pe trupul Meu semnul lui Israel și ca să pot lucra peste Israel ca unul ridicat din mijlocul lui. Israel era tăiat împrejur în trup, dar era netăiat împrejur la inimă și la urechi și n-a primit sosirea Celui Drept. M-am făcut Om din om, și M-am tăiat împrejur a opta zi ca să-i răscumpăr pe cei netăiați împrejur la inimă și la urechi, care pururea au stat și stau împotriva Duhului Sfânt, și iată, tăierea împrejur nu este nimic, n-are nici o putere decât să-L răstignească pe Dumnezeu. M-am tăiat împrejur, ca atunci când era să Mă arăt Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat să se știe că am venit din cer și că M-am făcut Om, iar tăierea Mea împrejur a dovedit firea Mea omenească alături de firea dumnezeiască. Dar pe cel necredincios, pe cel tare la cerbice nici un adevăr nu-l biruiește, și fapta legii îl învăluiește ca într-o orbire, și nu este credință pe pământ.

Când am vorbit la fântâna lui Iacov cu femeia samarineancă, tu știi ce am spus Eu atunci. Am spus că va veni ceasul când adevărații închinători nu se vor mai închina nici în muntele de închinare și nici în Ierusalim, ci în Duhul Adevărului, în Duhul lui Dumnezeu, în Hristos se vor închina Tatălui. Această Scriptură este mare, și taina ei este greu de înțeles chiar și pentru cei credincioși lui Dumnezeu.

O, ce înțeleaptă a fost femeia aceea samarineancă! Ce bine M-am înțeles Eu cu ea, că mare este darul înțelepciunii care vine de la credința în Dumnezeu, în Duhul lui Dumnezeu, Care a grăit și grăiește în prooroci. Ea așa Mi-a spus: «Doamne, părinții noștri s-au închinat pe acest munte, iar voi, iudeii, ziceți că în Ierusalim este locul de închinare». Și Eu i-am zis: «Femeie, o să vină ceasul, pentru adevărații închinători, că nici în muntele acesta, nici în Ierusalim nu se vor mai închina, ci în duh și în adevăr se vor închina Tatălui, că așa închinători voiește Tatăl. Voi vă închinați căruia nu știți, dar noi ne închinăm Căruia știm, căci din iudei vine mântuirea, dar vine ceasul când adevărații închinători se vor închina Tatălui în duh și în adevăr, căci Duh este Dumnezeu, și cei ce se închină Lui, se închină în duh și în adevăr». Ea era înțeleaptă și a înțeles despre ce adevăr al Duhului grăiesc Eu cu ea, și atunci a spus: «Știm că are să vină Mesia, Care Se cheamă Hristos, și Acela când va veni ne va învăța toate». O, și ce bucurie a fost pe ea când Eu i-am spus: «Acela sunt Eu, Cel ce grăiesc cu tine».

Ieșisem cu această fântână înaintea femeii din Samaria, ieșisem cu cuvântul Meu înaintea ei, și ce frumoasă a fost vorbirea Mea cu ea! Și apoi i-am dat apă din fântâna cuvântului Meu, i-am dat duh și adevăr, și s-a făcut în ea izvor de apă vie, că Eu așa i-am spus: «Cine bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta niciodată, și se va face în el izvor de apă vie», duh și adevăr se va face în el apa Mea cea vie.

Lucram peste ea ca să-i deschid înțelepciunea și cunoștința, că era înțeleaptă, și ea Mi-a zis: «Doamne, fântâna e adâncă, și nici n-ai vas ca să scoți apă. De unde ai Tu apa cea vie? Oare, ești mai mare ca părintele Iacov, de la care avem fântâna aceasta din care a băut el și fiii lui și turmele lui?». Atunci i-am zis așa: «Oricine bea din apa aceasta, iarăși însetează și iarăși bea când însetează, dar cel ce bea din apa pe care Eu i-o dau, apa Mea se face în el izvor de apă, care curge spre viață veșnică». Eu lucram peste ea cu izvorul cuvântului Meu, ca să înțeleagă cine sunt, căci avea putere de credință și de înțelepciune, iar ea a înțeles vorbirea Mea și a zis apoi: «Doamne, dă-mi să beau din această apă, ca să nu mai însetez și nici să mai scot apă de aici». Și atunci am curățit-o de păcatele pe care i le-am spus, și ea a văzut în Mine un prooroc și M-a întrebat de închinare, căci voia să se închine lui Dumnezeu și să fie a lui Dumnezeu. Așa a zis: «Părinții noștri se închinau pe muntele acesta, iar voi ziceți să ne închinăm în Ierusalim». Ea voia să priceapă cum să se închine Tatălui, și Eu i-am descoperit închinarea cea adevărată și i-am spus: «Tu, femeie, să crezi că vine ceasul că nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim nu vă veți închina Tatălui, căci voi vă închinați căruia nu știți, iar noi ne închinăm Căruia știm, fiindcă din iudei este mântuirea. Dar vine ceasul când adevărații închinători se vor închina Tatălui în duh și în adevăr, căci așa închinători voiește Tatăl. Dumnezeu este Duh, și dacă I se închină cineva, în duh și în adevăr trebuie să I se închine». Iar când femeia lua aminte la cuvintele vieții, și-a adus aminte de prooroci și a zis: «Știm că are să vină Mesia, Care Se cheamă Hristos, și când va veni, ne va vesti nouă toate». Iar când am auzit că ea a vorbit despre Mine, i-am zis: «Eu sunt Acela, Eu, Cel ce vorbesc cu tine». M-am descoperit ei, ca să știe că am venit și că o învăț. Și au venit ucenicii Mei cu merinde și M-au văzut cu ea și s-au mirat că vorbeam cu o femeie, dar nu M-au ispitit ce fac, iar ea a lăsat acolo cofița ei și s-a dus în cetatea ei și le-a spus la mulți să vină la fântâna din Sihar, ca să-L vadă pe Hristos. Și au venit samarinenii la fântână către Mine, și Eu n-am mai voit să mănânc, căci ucenicii Îmi ziceau: „Mănâncă, Doamne“. Dar mâncarea Mea era atunci să fac voia Tatălui, Care M-a trimis din cer să fac lucrul Lui, și le-am zis de lucrul secerișului și de plata celor ce seceră, care primesc plată și strâng roadă spre viață veșnică și se bucură împreună cu cel ce seamănă, căci unul este semănătorul, și altul secerătorul. Cel ce seceră nu este ca cel ce seamănă. Cel ce seamănă, acela muncește mult, iar cel ce seceră intră în munca celui ce seamănă și se trudește peste holda semănată, și bucuria celor doi este laolaltă, căci la Dumnezeu este iubire, este plată peste secerători, căci ei încheie lucrul și strâng rodul spre viață veșnică și se bucură cu cel ce seamănă, secerătorul cu semănătorul.

Așa au primit samarinenii pe Hristos, măi Israele. Așa a fost venirea Mea spre ei,

Eu M-am născut din trup de Fecioară pentru oamenii care vor vrea să creadă în Cel venit de la Tatăl. Dar M-am născut în Fecioară, și asta este mai înainte de orice naștere. M-am născut în inima ei. Inima ei M-a născut în ea încă de pe când ea citea în profeții despre Fiul lui Dumnezeu, Care va veni să scape lumea de la pierzarea cea veșnică. Mă purta în inima ei, care Mă născuse în ea, și M-a crescut în ea până ce a venit arhanghelul și a vestit că Mă voi face trup în ea. Și așa S-a făcut trup Fiul lui Dumnezeu, Care S-a numit Cuvântul.

O, câtă iubire am pus pentru oameni! căci omul a căzut din veșnicie și din feciorie. De ce, tată, n-a înțeles omul câtă iubire am pus Eu pentru om? Mai întâi am creat toate frumusețile, tot ce poate fi mai frumos și mai fericit, și apoi M-am așezat și am lucrat cu mâna pe om, ca să am cui să-i dau tot ce am creat. O, câtă durere M-a cuprins pe Mine, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt! Câtă suferință pe Mine când am văzut pe om că a căzut din binele cel ceresc! O, poporul Meu, câtă iubire am amestecat cu durerea Mea și cât am suferit iubind, iubind și așteptând să-l văd din nou pe om lângă Dumnezeu! Am lucrat apoi cinci mii de ani ca să repar pe cele stricate de om. M-am sălășluit prin cuvânt în prooroci și am lăsat ungerea Mea între oameni, căci proorocii și unșii Mei au lucrat cu cuvântul Meu în ei cinci mii de ani, poporul Meu. La început am lucrat cinci zile, și a șasea zi l-am făcut pe om ca să-i dau cele ce le lucrasem timp de cinci zile, și omul le-a strivit pe toate, a strivit viața cea veșnică a celor create de Mine. Am lucrat apoi cinci mii de ani ca să-l sui pe om din nou la veșnicie, iar în a șasea mie de ani am lucrat om nou. O, poporul Meu, cum am făcut Eu aceasta? Iată, Eu am fost Omul, că M-am făcut Eu Fiul Omului în a șasea mie de ani. M-am făcut Om ca să știe omul cum trebuia să fie, cum trebuia să se înmulțească și cum trebuia să lucreze înaintea lui Dumnezeu. Și iată, în a șaptea mie de ani Eu sunt cu cuvântul peste pământ, și nimeni nu e pregătit pentru această iubire, pentru această coborâre de iubire.

Dar Eu am făcut în al șaselea veac o lucrare mare, rostită de Mine prin prooroci. Am venit și M-am însămânțat în Fecioară, și sămânța Eu am fost, Eu, venit din cer; și M-am înființat Om în Fecioară și M-am născut prunc și am crescut Om desăvârșit, și apoi cu multă iubire M-am așezat să gust moartea ca un om și să frâng puterea ei prin învierea Mea din moarte.

Poporul Meu, poporul Meu, cine poate înțelege ce am făcut Eu în al șaselea veac? L-am făcut pe Omul Cel nou, născut și nu făcut. Am făcut lucrarea de naștere a Omului Cel nou. Am coborât din cer între oameni, așa cum trebuia să-l nasc Eu pe fiecare om din Mine; din Mine, nu din om; din Mine prin om, prin lucrul mâinilor lui Dumnezeu. Omul cel dintâi a fost lucrul mâinilor lui Dumnezeu, și tot așa voiesc să fac lucrare și la sfârșit. La început a fost facere de om, facere lucrată, iar la sfârșit este naștere de om, naștere prin cuvânt, nu prin om; naștere din cer pe pământ, după cum este scris: «Cine nu se naște de sus, din cer, nu poate intra cu împărăția lui Dumnezeu».

Am trimis pe înger și am cerut-o pe Fecioară ca să Mă însămânțez în ea, și ea M-a primit. Prin ce M-a primit? Prin cuvântul ei M-a primit, și a spus: «Iată roaba Domnului», și în clipa aceea Cuvântul S-a zămislit și a crescut și S-a născut; prin ușă închisă S-a născut, căci ușa aceasta a rămas neumblată, și Fecioara a rămas fecioară. Iată, așa a lucrat Dumnezeu, Cel ce a făcut cerul și pământul și pe om. A lucrat Dumnezeu naștere din Fecioară și n-a stricat fecioria prin naștere, dar omul nu mai are înțelepciune.

Iată, fiilor, ce să spuneți voi celor ce nu știu să prețuiască ziua întâi. În ziua întâi a făcut Dumnezeu lumina. În ziua întâi s-a făcut lumină la învierea Mea din morți. Ziua întâi este ziua când sărbătorim facerea luminii.

Ziua întâi este cea mai mare zi, pentru că în ziua întâi a făcut Dumnezeu lumina. Așa să spuneți voi celor ce nu prețuiesc taina luminii, taina zilei. Aceia nu Mă prețuiesc pe Mine, Cel născut din Tatăl, Lumină din Lumină. Scris este: «Eu sunt Lumina lumii», și sunt Lumină din Lumină, și M-am arătat peste pământ Lumină în ziua întâi, măi fiilor. În ziua întâi s-a făcut lumină la început și la sfârșit, căci la sfârșit Eu M-am ridicat din noaptea morții în ziua întâi din săptămână.

Poruncile n-au fost niciodată urmate, și le-am scris pe pământ pentru că nu sunt urmate, pentru că de la început au fost desființate, și iată, omul nu știe ce înseamnă zi de odihnă, căci când vezi porunca cea care zice: «Adu-ți aminte de ziua Domnului și o cinstește pe ea», asta înseamnă să-și aducă omul aminte de ziua cea de atunci când Eu M-am odihnit în om după ce pe toate le-am întocmit, și pe om apoi l-am întocmit, și apoi M-am odihnit. Dar numai un pic M-am odihnit, tată, un pic, și după aceea nu M-am mai odihnit, și am tras din greu pe lângă om, și apoi am rupt pe Fiul Meu de la sânul Meu și I-am dat trup și L-am pus să moară ca să plătească prețul morții omului, și să scoată pe om de la vrăjmașul său.

Am fost cu Fiul Meu între oameni și am lucrat, și apoi a murit Fiul Meu, și când a murit, a strigat: «Dumnezeule, pentru ce M-ai părăsit?». În clipa aceea L-am părăsit, tată, căci dacă Eu nu-L părăseam, nu se apropia vrăjmașul de El ca să-L omoare, ca să moară El pentru omul cel căzut din viață. L-am părăsit o clipă. O clipă am plâns singur. Și după ce Fiul Meu a murit, am fost iar întru El, și El a fost iar întru Mine, și am fost puterea Lui. Când Fiul Meu a murit, am tras de lângă El și pe îngeri. M-am tras din El, ca să aibă moartea putere asupra Lui și ca să întocmesc răscumpărarea omului, și apoi iar L-am făcut pe Fiul Meu. L-am luat dintre morți și L-am înviat, și S-a făcut El Mântuitor omului care a gustat moartea, căci Fiul Meu a gustat moartea pentru fiecare om.

Eu de aceea am venit de la Tatăl și am luat trup, ca să arăt la oameni ce va să zică firea dumnezeiască în om. Am luat asupra Mea toată firea omenească pentru ca să pot risipi păcatele oamenilor osândindu-le în trupul Meu, și să le osândească și oamenii apoi în trupul lor, dar oamenii au rămas uniți tot cu păcatele, pentru că oamenii n-au luat de la Mine chipul firii dumnezeiești.

O, ce lecții de fire dumnezeiască am lăsat Eu la oameni, dar oamenii nu s-au folosit de această minune, căci Eu am fost minunea întrupată a lui Dumnezeu în om, și am devenit apoi calea oamenilor spre împărăția Tatălui Meu, Care M-a mărturisit pe Mine din cer ca Fiu al Său în vremea botezului Meu prin Ioan.

Din Adam a luat Domnul pe femeie, și acest trup s-a numit apoi bărbat și femeie. Din Fecioară a luat Domnul pe om, ca să fie Domnul cu oamenii, ca să coboare Domnul până la om și ca să-l ridice iar la ceruri pe om, și i-am dat iarăși omului naștere de sus. Și prin ce i-am dat? Prin credința în Dumnezeu Iisus Hristos, Care prin nașterea Sa din om a reparat lucrarea de pieire a omului, a trupului omului, prin credința omului în Cel coborât din cer în om.

Când am venit întrupat în lume ca să lucrez lucrarea cu care Mă trimisese Tatăl, n-am încăput cu ea în cei de atunci, că n-au cunoscut aceia vremea cercetării care venise cu Mine de la Tatăl. Și dacă toți au dat să Mă stârpească, așa le-am spus: «Voi vreți să Mă ucideți, pentru că nu încape în voi cuvântul Meu, pentru că voi nu sunteți din Tatăl Meu, că dacă ați fi din Tatăl, ați cunoaște că de la Tatăl am venit și că El M-a trimis».

Eu sunt Fiul Treimii cerești, Care M-am coborât din cer, și prin cuvânt M-am întrupat în pântecele Fecioarei cea proorocită, ca să iau trup și să fiu Dumnezeu și Om, și ca să fiu răstignit, în numele păcatelor făpturii lui Dumnezeu, și ca să înviez după trei zile, în numele învierii făpturii lui Dumnezeu; trei zile, după numărul celui de trei ori neamul lui Dumnezeu, de la Adam și până la întruparea în om a Fiului Treimii cerești. Și, iarăși, Eu sunt Fiul Treimii cerești, Care M-am coborât din cer ca să Mă înalț după înviere iarăși la cer, ca să stau iarăși de-a dreapta Tatălui, și apoi iarăși să vin să cercetez viii și morții, și să aduc cu Mine împărăția fără de sfârșit apoi.

Când am venit întrupat pe pământ, M-am smerit sub lege ca să las pilda smereniei Fiului lui Dumnezeu, Care S-a coborât din cer pentru cei apăsați. M-am coborât de lângă Tatăl Meu și nu venisem să stric legea, și venisem s-o desăvârșesc, să pun dragostea în față și să desăvârșesc legea Tatălui Meu. Am venit și M-am supus legii și M-am făcut ascultător celor ce cunoșteau cuvintele legii, ca să-i rușinez pe cei ce cunoșteau și nu împlineau legea, și M-am supus ca să rămână de mărturie peste veacurile toate, mărturie împotriva celor ce nu stăteau așezați în legile Tatălui Meu, care au fost scrise cu foc și luate de Moise și date spre împlinire lui Israel, și Tatăl Meu a descoperit goliciunea învățătorilor legii, care nici cu vârful degetelor nu voiau să atingă sfințenia legii, căci Eu am venit și M-am supus legii, spre judecata judecătorilor lui Israel, care n-au primit pe Stăpânul lor, Cel ce făcuse legea.

Eu sunt Cel ce am întins mâinile pe cruce. În Duh sunt. Hrana Mea a fost mai mult postul. Cine știa când Mă răzbea foamea? Aveam mulțime de popor care se ținea după Mine și pe cel mai înalt munte. Dacă Eu nu mâncam o săptămână, nu mâncau nici ei. Tare aș vrea să am și acum așa popor.