Mai întâi a făcut Dumnezeu lumina. Dumnezeu era lumină, și din lumină a făcut Dumnezeu lumina; lumină din Lumină a făcut. A făcut lumină, căci peste adânc era întuneric. Și când a făcut lumina, a despărțit Dumnezeu lumina de întuneric și a numit lumina ziuă, și a numit întunericul noapte. Amin.
Eu, Domnul Iisus Hristos, iarăși întocmesc cuvânt. Desfac cerurile și rostesc de deasupra, și am însoțitor pe Ioan, nașul Meu de botez, și îl serbez în sobor în mijlocul poporului Meu Ierusalim, în grădinița Mea de fii născuți de sus. Ioan mărturisea despre lumină, măi fiilor.
Pace vouă, și lumină! Lumină din Lumină vă dau, ca să fiți fii ai zilei, ca să nu mai fiți firești, și să fiți duhovnicești, ca să vă pot vorbi cele duhovnicești. Cele duhovnicești sunt pricepute numai de cei duhovnicești, și n-ai să vezi, Israele, om firesc ca să priceapă cuvintele acestea cu care Eu te hrănesc pe tine de atâta timp.
Dar iată ce taină: mai întâi a făcut Dumnezeu lumina; în ziua întâi a făcut lumina, iar în ziua a șasea a făcut omul. În ziua întâi Eu am înviat dintre morți, iar în ziua a șasea am murit ca un om, căci în ziua a șasea s-a făcut omul. Ziua întâi se cheamă duminică, iar ziua a șasea se cheamă vineri. Vineri am murit ca un om, iar duminică am înviat ca un Dumnezeu, în ziua întâi, căci, când a făcut Dumnezeu cerul și pământul, în ziua întâi a făcut Dumnezeu lumina.
«Eu sunt Lumina lumii», așa am spus Eu. Am spus: «Fiți fii ai zilei», căci lumina a fost numită ziuă. Cuvântul este lumina care luminează în întuneric. Eu am fost Lumina Care am luminat peste întuneric, și am despărțit lumina de întuneric, pentru că Eu eram din Tatăl și aveam puterea aceasta de am făcut toate cele văzute și nevăzute. Dumnezeu era Lumină, iar Fiul Cel cuprins de Tatăl, Cel născut din Tatăl, Cel ce Se numește Cuvântul, Acela a făcut cele văzute și nevăzute, după cum este scris că toate prin El s-au făcut; Lumină din Lumină, Dumnezeu din Dumnezeu născut.
Iată, fiilor, ce să spuneți voi celor ce nu știu să prețuiască ziua întâi. În ziua întâi a făcut Dumnezeu lumina. În ziua întâi s-a făcut lumină la învierea Mea din morți. Ziua întâi este ziua când sărbătorim facerea luminii. De aceea am profețit Eu în sulul acestei lucrări și am zis: «Blestemat să fie cel ce va face vreun lucru de al său, în afară de lumină, de sâmbătă de la asfințit și până luni la răsărit de soare». Lumina s-a făcut noaptea, fiilor, nu s-a făcut ziua. Lumina zilei este cuprinsă între două nopți, și întunericul nopții este cuprins între două zile. Ziua întâi este cea mai mare zi, pentru că în ziua întâi a făcut Dumnezeu lumina. Așa să spuneți voi celor ce nu prețuiesc taina luminii, taina zilei. Aceia nu Mă prețuiesc pe Mine, Cel născut din Tatăl, Lumină din Lumină. Scris este: «Eu sunt Lumina lumii», și sunt Lumină din Lumină, și M-am arătat peste pământ Lumină în ziua întâi, măi fiilor. În ziua întâi s-a făcut lumină la început și la sfârșit, căci la sfârșit Eu M-am ridicat din noaptea morții în ziua întâi din săptămână.
Eu sunt Lumină din Lumină, născut din Tatăl. Tatăl este și tată și mamă. După chipul lui Dumnezeu l-a făcut Dumnezeu pe om. Bărbat și femeie a făcut Dumnezeu; Dumnezeu și nu omul. A făcut tată și mamă după chipul și asemănarea Sa Dumnezeu. Eu M-am născut și din tată, și M-am născut și din mamă, căci în împărăția lui Dumnezeu nu este parte bărbătească și parte femeiască, și este totul îngeresc și minunat și fără de fire stricăcioasă și fără de păcat, precum în cer așa și pe pământul împărăției lui Dumnezeu.
Împărăția lui Dumnezeu este cerul și pământul, pentru că Dumnezeu a făcut cerul și pământul. Cerul este tron, și pământul, așternut. Unul fără altul nu este întru facere, și este împărăția lui Dumnezeu această facere. Numai omul cel făcut în ziua a șasea, numai acela n-a stat supus Cuvântului lui Dumnezeu prin Care toate s-au făcut. Toate celelalte au ascultat, și Domnul le dăduse pe toate în stăpânirea omului cel creat în ziua a șasea. Și dacă omul a căzut, au căzut toate, căci pe toate le dăduse omului sub stăpânire. Iată ce s-a întâmplat, că omul a căzut, și au căzut toate câte erau sub stăpânirea lui. O, și iată, tată: «Adevărul din pământ a răsărit, și dreptatea din cer a privit», căci Eu am venit și am luat fire omenească, așa cum a fost omul cel făcut din pământ, și am adăugat dreptatea cea din cer și am ridicat prin Mine făgăduința răscumpărării tuturor celor ce au căzut, și a omului, măi fiilor, dar greu înțelege omul această taină. Omului îi place să rămână numai din țărână, nu și din Hristos, și Eu, tată, mare milă am avut de neînțelepciunea omului cel pierdut, care moare mereu.
Ferice de omul care Mă primește pe Mine, căci scris este: «Celor câți L-au primit, care cred în El, le-a dat putere să se facă fii ai lui Dumnezeu, să se nască de la Dumnezeu, nu din sânge, nici din poftă trupească, nu din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu», din tată fără mamă și din mamă fără tată; din Dumnezeu, măi fiilor, prin Mine, Cel Unul născut din Tatăl. Numai Eu sunt Cel Care pot mărturisi pe Tatăl, căci vin de la Tatăl, măi fiilor, și sunt nedespărțit de El cu voi, căci Tatăl este întru Mine.
Iată, Israele, taina luminii, taina luminii din om. Omul luminat la față și la inimă Mă are pe Mine, căci Eu sunt lumină. Cel neluminat la față n-a despărțit lumina de întuneric, căci Eu am despărțit lumina de întuneric. Cine se roagă Mie, cine se închină Mie, acela este luminat la față. Acesta este semnul celor ce se închină Mie. Cine este posomorât, acela stă întru noapte, acela nu știe ce este rugăciunea chiar dacă se roagă. Unul ca acela nu ascultă de Mine, nu are sfială față de Mine, și de aceea stă neluminat. Mare este taina luminii în om, măi Israele, și ce bine era dacă se vedea în tine această înțelepciune! De aceea, tată, am venit, și rup mereu din lumină și îți dau să mănânci cuvânt de lumină ca să te întocmesc prin cuvânt, așa cum pe toate le-am întocmit, ca să nasc în tine credință și închinare Mie. Tu citești destulă rugăciune, dar numai tu știi cui o dai, că închinare Mie nu este așa ceva dacă tu nu ești luminat, dacă nu ești lumină din lumină. Eu așa am cuvântat peste tine, așa am zis: să fii lumină. Iată că tu nu stai în taina luminii, și lumina plânge supusă de noaptea din tine. Dacă tu erai lumină, era de mult lumină peste toate, și era împărăția Mea văzută cu tine.
Vreau să înțelegi taina luminii, fiule. Îmi vine, tată, să te las și să nu mai vin la tine și să Mă duc să cuvintez întunericului cel de afară de lucrarea Mea. Îmi vine să te las și să nu mai vin la tine. Îmi vine să fac cu tine ce am făcut cu Israel. Dacă văd că nu iubești lumina, ce să mai zic de tine? Tu ești ascuns în tine, copile din poporul Meu, ești posomorât, ești mofturos, ești plictisit în tine, și Îmi vine să te las și să plec când văd că nu cunoști ce este lumina. Tu ai avut cerul deschis deasupra ta, Israele de azi. Unde, tată, ți-a fost inima și privirea? Iată, Îmi vine să Mă supăr pe tine, că n-ai vrut să te lași să înviez Eu în tine în ziua întâi când ai venit la Mine. Să fi început și cu tine facerea, tată, căci facerea începe cu ziua întâi, și în ziua întâi se face lumina, măi fiule lipsit de Mine. Sunt mereu lângă tine, și tu tot lipsit de Mine ești. De ce, oare, nu Mă bagi înăuntru? Tu știi, tată, cum este un om care are în el pe Iisus Hristos? Uită-te la Mine și la tine, ca să știi odată și ca să Mă iei întru tine și să fii așa cum sunt Eu și să Mă mărturisești întru lumină, să fii lumină din Lumină, așa cum sunt Eu Lumină din Lumină, Tată și Fiu. Așa și tu să fii, lumină din Lumină. O, ce va fi să fac, oare, cu tine, Israele? Ai în mijlocul tău lumina. Ia, tată, și te hrănește și scoate noaptea din tine, căci Eu nu sunt noapte. Eu sunt ziuă, fiule. Cel cu fața posomorâtă, acela are alt dumnezeu. Eu nu aduc întunecime de față și de inimă. Alt dumnezeu face așa ceva în om.
O, neuitatul Meu popor! Apostolii Mei mergeau mereu cu cuvântul Meu să întărească cetățile creștine, și iată, așa este și azi. Lasă-Mă, tată, să-ți mai țin calea încă, să te mai îndemn încă; încă o fărâmă mică de vreme, că o fărâmă de vreme mai este. Ți-am spus mereu să ții poruncile, tată. Ți-am spus, și iată, îți spun să iubești pe Dumnezeu și pe cel ce slujește lui Dumnezeu. Să nu-ți faci alți dumnezei ți-am spus. Să nu-ți faci averi și pofte, și voia ta să n-o faci. Ți-am spus să respecți pe Dumnezeu întru ale Sale. Ți-am spus, tată, să nu ucizi, să nu faci desfrânare, să nu furi, să nu minți, să nu fii lacom de bunul cuiva. Și iată, acum din nou ți-am spus: ia-Mă, tată, de bunăvoia ta în sufletul tău și întreabă-Mă să-ți spun ce să înțelegi și ce să faci în dreptul fiecărei porunci. De ce, oare, s-au scris aceste porunci? S-au scris pentru că oamenii făceau aceste păcate, și Eu am scris să nu se facă aceste păcate.
Vreau să sun gongul deșteptării, tată. Ce înseamnă aceasta ce vreau? Vreau să nu mai verși sânge, fiule; așa vreau. Tu ai să zici că nu verși sânge și că nu ucizi, că nu mai ucizi. Tată, nici Israel nu spunea că ucide, pentru că el nu știa ce înseamnă testamentul în care stătea. Testament înseamnă sânge. Israel aducea sânge pentru păcat. Israel păcătuia, și după aceea trebuia să spele cu sânge păcatul. Ucidea un animal sau o pasăre și plătea păcatul cu sânge. Pentru păcat trebuie să se verse sânge. Sângele din om păcătuia, și sângele de la animale și de la păsări se vărsa pentru ispășirea omului. Nu este obligație să faci păcat, dar este datorie să dai sânge pentru păcat. Când se aduce sânge, atunci se știe că cineva a păcătuit. O, ce rușine, tată! Să facă omul păcat și să plătească animalul pentru curățirea păcatului omului! Să moară vită sau pasăre pentru păcatul omului! Și asta nu a fost de ajuns, că omul tot nu s-a curățit, de vreme ce nu a scăpat de păcat, de vreme ce omul a păcătuit până la sfârșit. Aud peste tot pe om că spune despre mântuirea lui prin Mine. Spune cu fală omul că Eu Mi-am vărsat sângele pentru păcatele oamenilor. Asta nu este o fală, tată, și ar trebui să-i fie rușine și sfială omului și să se îndrepteze omul înspre dreptate, că pentru dreptate nu trebuie nici o jertfă, nici o ucidere. Eu, măi fiilor de azi, n-am spus lui Israel să aducă jertfe de animale când au ajuns în Canaan, dar dacă ei știau că pentru păcate trebuie sânge și jertfă și dacă știau că păcătuiseră, ei au adus jertfă, dar Eu nu le-am spus aceasta. Din contra, Eu am spus: «Mi-e scârbă de jertfele voastre și Îmi sunt dezgustătoare. Cine vi le cere ca să le aduceți?». Eu le cerusem să Mă iubească și să nu păcătuiască. Le spusesem să nu ucidă, să nu se desfrâneze, să nu fure, să nu mintă, să nu facă nedreptate. Eu asta le spusesem. Rușine, tată, să moară o pasăre nevinovată sau un miel sau un ied sau un junc pentru păcatul săvârșit de om, și scris este în Scripturi: «Pământul va da pe morții lui, și marea, pe morții ei, și iadul, pe morții lui». Și ce va face omul? Că și omul trebuie să dea pe morții lui, ființe nevinovate, înghițite de pântecele omului sau ucise în numele păcatului omului. Rușine, tată, să moară Dumnezeu pentru omul păcătos. Rușine este să facă omul păcat și să-L omoare pe Dumnezeu pentru păcatul său. Scris este: «Pentru un drept nu moare nimeni, dar pentru un păcătos trebuie să se găsească cineva să moară».
Carnea mâncată de om îi omoară omului mintea, îi aduce vină omului. Eu n-am voit să mănânce omul carne. Eu n-am voit să fie moarte peste făpturi. De la început a fost voia omului înaintea Mea, și aceasta a adus moartea. Voia omului a adus moartea. Eu nu-i cerusem lui Abel să ucidă mielul. El a voit; a voit să facă dragoste pentru Dumnezeu. Așa a voit el pentru Dumnezeu, și Eu am luat dragostea inimii lui, dar pentru ucidere a plătit Abel cu sângele său.
De la început a fost ucidere, măi fiilor. Eu n-am cerut oamenilor să aducă animale jertfite înaintea Mea, dar pentru păcatele oamenilor omul a făcut lege, a scris dinte pentru dinte, așa a scris omul pentru păcatul săvârșit, păcat pentru păcat a scris, păcat șters cu alt păcat, și Eu am văzut că aceasta nu avea nici o putere pentru salvarea omului din stricăciune. Legea vădește păcatul, căci pentru păcat, cel păcătos aduce jertfă de ispășire, și i se află păcatul. Eu am venit pe pământ și am murit jertfă pe cruce, Mi-am vărsat sângele pentru păcatul omului, și omul se laudă și stă tolănit în păcate, că zice că Eu Mi-am vărsat sângele pentru păcatul lui. Ce rușine! Măi fiilor, Eu Mi-am vărsat sângele pentru cel ce se folosește de această jertfă, pentru cel ce se lasă luminat de lumina din Mine, nu pentru omul care păcătuiește pe seama jertfei Mele.
Israele, poporul Meu, nu mai sta în noapte. Fii fiu al zilei, căci noaptea se doarme, iar ziua este trezire. Eu sunt ziua, și tu să fii fiul Meu. Eu sunt lumina, și tu să fii fiul Meu. Îndură-te de Mine și nu mai păcătui, că Eu, tată, sunt mereu Mielul Cel junghiat și însângerat pentru păcatul tău. Ce vei răspunde pentru atâta înjunghiere, tată? Măcar tu, poporul Meu, să fii drept înaintea Mea, să fii treaz înaintea Mea. În lume este noapte, tată, noapte și adânc, și Duhul Meu plutește. Fiule, poruncește să se facă lumină și să se despartă întunericul de lumină, ca să lucrez la cuvântul tău, la credința ta, căci cuvântul a fost de la început întru lucrare de facere. Ia tu seama bine, căci tu te așezi să faci un lucru, dar mai întâi îți spui ce faci, și după aceea împlinești. Fără să-ți șoptești nu faci. Spune, tată, lui Dumnezeu să facă lumină, că Dumnezeu lucrează facere nouă la cuvântul tău. Spune să se facă împărăția Mea pe pământ precum în cer. Îmi vine să Mă mânii pe tine că stai nelucrător pentru Duhul Sfânt. Ziua lucrezi pentru împărăția trupului tău și noaptea te odihnești întru împărăția ta, dar trupul nu folosește la nimic. Duhul este Cel ce dă viață. Îmi vine să Mă mânii pe tine că nu vrei să lucrezi ca Mine. Eu am lucrat ca tine, că așa ai zis tu, și Eu am ascultat. Și tu de ce nu faci tot așa, ca să asculți și tu de Mine și ca să lucrezi și tu ca Mine? Eu în ziua întâi am zis să fie lumină, și s-a făcut lumină din Lumină la început. Iar la sfârșit tot așa am făcut în ziua întâi; am înviat întru lumină în ziua întâi. O, aștept să vină peste tine ziua, tată, ziua întâi, ziua cea dintru început să vină și la sfârșit peste tine, ca să fii lumină din Lumină, fiule din Israel. Am scris istoria lui Israel atunci; am scris, tată, și istoria ta acum. Nu Mă rușina înaintea îngerilor! Lasă-te cuprins de lumină, tată, că mare este taina luminii, și toate se vor scula spre nestricăciune, așa cum la început toate s-au făcut prin cuvânt. Din nou va da pământul din el tot ce are așteptând în el. Așa cum la început pământul a scos din el ființe vii, așa va scoate și la sfârșit, căci toate trupurile sunt în așteptarea nașterii din nou a lumii.
Nu mai este om să facă dreptate și judecată, nu mai este până la unul, căci toți s-au abătut și împreună netrebnici s-au făcut, și Eu, Domnul, am ajuns ocara lor. Iată, cine să mai judece, cine să mai îndrepte pe cel greșit, pe cel vinovat? Cine, tată? Iată cine: cel ce iubește pe Domnul, cel ce nu ucide, cel ce nu face desfrânare, cel ce nu fură și nu minte și nu se lăcomește, acela să facă dreptate și judecată. Amin.
Israele, dă-ți silința să dobândești veacul cel nou, unde nu se mai moare, tată. Ai văzut pe cei trei tineri curați, că n-au ars în focul din cuptor, și s-au minunat necredincioșii. Să fii ca ei, fiule din Israel, și să nu arzi, tată, dar să fii ca ei ca să nu arzi, că vine veacul cel nou spre vedere, și va primi pe fiii săi. Amin.
Ioan mărturisea despre Lumină. Așa și tu, Israele, să faci ce a făcut Ioan. Ioan a mărturisit începutul, și tot așa să faci și tu. Ioan și-a răstignit trupul, și așa și tu să faci, și să iubești dreptatea Mea, nu pe a ta, fiule, că scris este: «În cerul și în pământul cel nou va locui dreptatea și fiii ei».
La început a făcut Dumnezeu lumina; în ziua întâi a făcut lumina. Ziua întâi să te cuprindă în taina ei, Ierusalime. Luminează-te, luminează-te, Ierusalime, că slava Mea stă deschisă deasupra ta, și lumina cea dintâi voiește să te cuprindă! Vino, fiule, că te chem să vii, și cheamă-Mă și tu, așa cum este scris: «Vino, Doamne Iisuse!». Cheamă-Mă, că Eu vin cu ziua, tată, și voi înveșmânta totul în lumină.
Împruncește-te, Ierusalime, ca să intri în veacul cel nou. Vino, fiule, întru nestricăciune, căci lumina va vădi pe fiii ei. Vino, fiule, de sus, și nu veni de jos. Lasă-te născut de sus, căci cine nu se naște de sus rămâne născut de jos. Vino, Ierusalime, întru împărăția Mea, că slava Mea a răsărit peste tine! Amin, amin, amin.