1.7. Împlinirea legii prin Hristos

Sunt Fiul Tatălui Dumnezeu și al mamei Fecioara. M-a trimis Tatăl acum două mii de ani să Mă fac Om pe pământ prin nașterea Mea din mamă Fecioară și mulți să vină prin Mine la Tatăl, la mântuirea cea din păcat, la izbăvirea lor, la salvarea cea plătită cu viața Mea pusă pe cruce ca să se șteargă vina omului din fața lui Dumnezeu și să vină omul la Mine, la dragostea cea din cer venită să fie pe pământ cu oamenii, și să învețe oamenii iubirea cea împotriva păcatului din ei, și iată-Mă păstorind și chemând la Dumnezeu pe cei ce se izbăvesc de diavolul care desparte de Dumnezeu pe om ca să-i facă voia, ca să piardă omul viața cea de veci cu Dumnezeu, căci viața ta, omule, e de la Dumnezeu, nu e de la cei care-ți dau trup ca să te naști, ci e de la Dumnezeu, Care-ți dă viață când te naști și-ți dă Domnul sufletul și prinzi mișcare și suflare de la El, și iată praznic de naștere lucrez pe pământ în ziua aceasta mare a amintirii nașterii Mele între oameni din mamă Fecioară acum două mii de ani pe pământ între oameni.

Sunt Cel vestit de Moise și de prooroci că voi veni pe pământ cu glasul cuvântului Meu și voi fi Păstorul oilor care Mă primesc să le păstoresc. Sunt Iisus Hristos, după cum Mi-a fost dat numele la nașterea Mea. Am venit smerit pe pământ și așa am rămas, smerit și umilit cu viața și cu arătarea și cu lucrarea. Nu se putea să Mă fi primit lumea cea de atunci, căci lumea își trăiește viața ei lumească, iar Eu am venit din slava cea cerească și nu are nimic lumesc în ea această slavă nepământească și neomenească.

Am fost aciuat într-o iesle ca să Mă nasc pe pământ. Așa a lucrat Tatăl atunci, ca să semăn cu slava cea sfântă a lui Dumnezeu în mijlocul slavei oamenilor străini de Dumnezeu. Mi-am deșertat toată slava cea de sus ca să vin umilit pe pământ între oameni și ca să fiu primit de cei ce au nevoie de Dumnezeu, de cei săraci și lipsiți, suferinzi și nemângâiați, triști și neajutorați. Sunt Cel ce vindec de suferință și de întristare și de înstrăinare și Mă dau lor spre mângâiere și spre alin. Pentru aceștia și după aceștia am venit și vin, căci ei au nevoie de Dumnezeu și Mă primesc cu ei.

N-am fost cunoscut și primit de cei înstăriți și plini de viața lor și de avutul lor strălucitor lumește. O, nu sunt pentru Mine aceștia! Pentru Mine este facerea cea făcută de Dumnezeu, cea frumoasă fără de margini, cea fără de hotar, și nicidecum să intru în locașuri strâmte și pline de adunătura cea pentru om.

O, ce să fac Eu cu hambarele și tronurile din casele celor ce-și adună bogății pe pământ? Cum să intru Eu în palatele lor, pe scaunele lor împărătești ca niște tronuri? Pentru Mine este scăunașul cu trei piciorușe, trei stâlpișori mici, căci sunt Cel blând și smerit cu inima și cu arătarea.

Mă scriu în carte cu praznic de înălțare a Mea la Tatăl acum două mii de ani, după ce Mi-am sfârșit lucrarea dată de Tatăl și luându-Mi locul iarăși pe tronul Sfintei Treimi, după treizeci și trei de ani de la coborârea Mea din cer Om între oameni, Dumnezeul Cel întrupat. Le-am promis în ziua aceea ucenicilor Mei că le voi trimite putere prin venirea Duhului Sfânt, făgăduit lor de Tatăl Meu, și le-am spus să rămână în cetate ca să fie martori, împreună cu Ierusalimul tot, la coborârea limbilor pentru grăirea lor peste pământ în limbile Duhului Sfânt, și iată, Dumnezeul Cel întreit lucrător a împlinit aceasta și a lucrat Tatăl, și a lucrat Fiul, și a lucrat Duhul Sfânt și s-a întregit întreita lucrare a Treimii lui Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, o, și minunat este Dumnezeu, fiilor, iar lucrarea Mea cu voi încununează lucrarea lui Dumnezeu la sfârșit de timp și arată statul Meu lângă cei ce M-au iubit în vreme pe pământ, căci am spus: «Voi fi cu voi până la sfârșitul timpului!».

Se poartă pe deasupra încă duhul și cântarea îngerilor, duhul praznicului Nașterii Mele pe pământ, o, că mare a fost pentru cei din cer mângâierea în ziua aceea, când Eu, Fiul Tatălui Dumnezeu, M-am născut ca un om ca să cresc și să Mă arăt cine sunt, și M-am arătat. Eram iubirea care a venit după omul pierdut din Dumnezeu. Eram mila care căuta să șteargă păcatele pentru care omul se desparte de Dumnezeu. Eram Salvatorul, Trimisul Tatălui eram, și așa M-am arătat, și smerit am venit să Mă arăt.

Rând pe rând s-au întrebat mulți, cum de am ales să Mă nasc în mijlocul staulului oilor, în iesle pe paie, între oițe și mieluți, în coliba păstorească, așa cum cuvântă colindele pentru nașterea Mea?

O, fiilor care Mă primiți și-Mi așezați în carte venirea și cuvântul pe pământ, am venit între oițe ca să fiu Păstor, să-Mi pasc turma am venit. De aceea am tras în locașul oilor și al păstorilor de oi. N-am venit să fiu vreun cezar, vreun rege, sau cine știe ce rang pământesc să port. Nu, fiilor, nu sunt decât Păstorul Cel de sus, Cel blând, Cel smerit, iar acum cobor pe pământ cu glasul Meu de Păstor ca să împlinesc Scriptura care proorocește că va fi numai un Păstor, și Acela va păstori turma, și așa va fi o turmă, o singură turmă, și nu altfel se va împlini această profeție. Dacă numai un păstor este păstorul, mai se poate spune că sunt mai multe turme, și apoi mai mulți păstori? Se va mai putea să fie mai multe feluri de păstori când va fi să fie o singură turmă?

Sunt Mântuitorul, sunt Mesia Tatălui ca și acum două mii de ani. Sunt Crăciunul creștinilor Mei, fiilor, și sunt al celor ce împlinesc taina credinței și voia Mea cu ei și peste ei pe pământ. O, nu e o poveste și atât venirea lui Moș Crăciun, cum numesc oamenii sărbătoarea nașterii Mele. E adevărată această amintire sfântă și a rămas ea de atunci și până azi, căci în ziua nașterii Mele am primit daruri la iesle de la cei trei magi sosiți din depărtare pentru ca să-Mi afle și să-Mi vadă și să-Mi vestească nașterea, iar ei erau stârniți de Tatăl Meu pentru drumeția lor spre ieslea nașterii Mele, căci Tatăl a voit să primesc daruri, așa cum primesc pruncii cei mici de la părinții lor, și de atunci a început taina Moșului Crăciun, iar taina se înființează la vedere și primesc cei mici daruri în numele lui Moș Crăciun, în numele Meu, căci Crăciunul este numele Meu, al Celui ce a creat cerul și pământul și omul, văzutele și nevăzutele facerii lui Dumnezeu, și vai și iar vai celor ce mint sub nume de oameni de știință ca să-L biruiască ei pe Cel ce a fost și este Făcătorul a toate! Vai lor, celor ce se încumetă să mintă mereu și să spună că ei știu, că ei au descoperiri, că ei sunt deștepți, că ei cunosc pe cele ce sunt sub stăpânirea Domnului Dumnezeu!

Tatăl Meu Savaot este Împăratul cerului și al pământului, al celor văzute și nevăzute ale facerii lui Dumnezeu, iar Eu, Iisus Hristos, sunt Fiul Împăratului și sunt Una cu El, și este astăzi zi de praznic pentru Mine, praznic împărătesc este azi, căci în zilele lucrului Meu dat de Tatăl să-l lucrez acum două mii de ani în mijlocul poporului Israel, M-am vestit cu vestea învierii lui Lazăr și s-au tulburat toți mai-marii poporului și au hotărât să Mă dea răstignirii ca să nu piară domnia lor, dacă poporul ar trage spre Mine. Dar după cum era așezat în proorociile Scripturilor că va să intru pe mânz în Ierusalim ca un Împărat, am împlinit aceasta a doua zi după învierea lui Lazăr, iar poporul Mi-a ieșit înainte cu ramuri în mâini și-Mi cânta «Osana!», și spunea: «Binecuvântat este Împăratul Care vine întru numele Domnului!», și-și așterneau hainele pe cale, pe unde Eu treceam spre cetate.

Am plâns apoi între Mine și Tatăl în ziua aceea, apropiindu-Mă și văzând cetatea Ierusalimului, și ziceam ei: «Dacă tu ai fi cunoscut măcar în ziua aceasta lucrările care puteau să-ți dea pacea, dar ascunse acum de ochii tăi! Tu însă n-ai voit, n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetată».

Plângeam, și Mă durea de cetate și plângeam fără de mângâiere pentru ea, în vreme ce norodul se bucura și cânta intrării Mele în cetate, dar Eu, știind că peste câteva zile Îmi vor striga: «Să fie răstignit!», plângeam de mila cetății și de mila lor, și Mă tot apropiam de cruce, și am murit apoi pe cruce, și am lucrat apoi să fie ea semnul și arma cea ocrotitoare a creștinilor care vor stărui pe calea lor cu Mine pe pământ.

merge ca fulgerul cuvântul Meu și intră peste tot, și lucrează tainic și cu putere, numai să pot să-l așez în carte și să-l puneți voi pe cale apoi, iar voi să Mă ascultați așa cum M-au ascultat ucenicii Mei cei de atunci, și cărora le-am spus cuvintele Mele și i-am întrebat dacă ei știu cine sunt Eu, iar dacă Petru M-a mărturisit Hristosul lui Dumnezeu i-am spus apoi că Eu sunt, și că voi fi tăgăduit de preoți și de cărturari și de bătrâni și voi fi omorât pe cruce și voi învia după trei zile, și le-am mai spus apoi că dacă cineva voiește să vină după Mine, să se lepede de sine și să-și ia crucea în fiecare zi și să Mă urmeze chiar de-ar fi să-și piardă viața pentru Mine, că așa și-o câștigă apoi pentru Mine. O, și i-am luat apoi și M-am suit pe munte pentru rugăciune și Mă rugam spre Tatăl cu atâta duh și foc, de Mi-am schimbat înfățișarea înaintea lor, iar cămașa Îmi strălucea, și eram de vorbă cu Moise și cu Ilie și vorbeam cu ei despre crucea Mea, despre ocara pe care aveam s-o port în Ierusalim, o, și au văzut ei slava Mea atunci, și au văzut norul slavei care ne-a acoperit, și din nor le-a grăit Tatăl și le-a spus lor: «El este Fiul Meu, de Care voi să ascultați!». O, și a trecut clipa cea minunată lor și le-am spus să tacă pentru toți despre aceasta, până ce va fi să poată spune ei tuturor, și a rămas de pomenire clipa aceea, măi fiilor, la fel și Eu și ucenicii Mei.

Mă las spre voi cu dulce cuvânt în zi de praznic împărătesc în cer și pe pământ, căci sunt Cel minunat, o, fiilor, așa cum am fost în ziua aceea când, grăind ucenicilor Mei lucrul Meu pentru ei și peste ei, M-am tras apoi din ochii lor în chip minunat, cerește, fiilor, și de atunci sunt de-a dreapta Tatălui, locul Meu cel din vecii, căci înălțându-Mă M-am înălțat pe nor, făgăduind ucenicilor Mei că voi fi cu ei până la sfârșitul timpului, și mai ales până la venirea fiecăruia din ei lângă Mine și lângă Tatăl, așa cum le-am promis ca acolo unde sunt Eu acolo să fie și ei, cei ce M-au crezut și M-au urmat și M-au iubit, lucrând ei la slava împărăției Mele pe pământ între oameni și vestind-o pe ea din unul în altul, ca să se știe peste veacuri de biruința celor biruitori, căci așa am spus: «Celui ce va birui îi voi da să mănânce din pomul vieții», că nu s-au lăsat biruiți, ci au biruit ei.

Așez în carte cuvântul de aducere-aminte și zi de praznic de înviere, o, fiilor, praznic lung cât laolaltă zilele pe care le-am mai stat văzut pe pământ după ce am înviat, și până la înălțarea Mea de-a dreapta Tatălui, de unde am coborât cu nașterea Mea Prunc mic ca și omul care se naște din om, și crește apoi așa cum crește omul născut pe pământ, iar apoi, trecând prin toate cele scrise în Scripturi că le-am săvârșit înaintea Tatălui și a oamenilor, M-am dus la Tatăl, fiilor, M-am dus la El cu împlinirea întreagă, cu misiunea îndeplinită, căci după moartea pe cruce am înviat, așa cum era scris să se întâmple, și toți cei care M-au zdrobit atunci au lucrat după Scripturi, au pus pe Domnul slavei cu cei fără de lege numit, și nu știau că ei sunt cei care împlinesc Scripturile cele despre Mesia, Hristosul venit între oameni, așa cum era scris, și iată, așa se împlinesc Scripturile, așa cum oamenii nu știu și nu înțeleg, dacă nu le citesc ca să le știe apoi și să le creadă apoi.

Pace vouă! Le-am spus lor așa în seara zilei învierii Mele, că M-am dus între ei dintr-o dată arătându-Mă pe când ei erau stând închiși, ascunși de iudeii cei răzvrătiți, o, și n-am folosit ușa încăperii ca să merg în camera unde stăteau ei pitiți tainic, dar am intrat, ca să-i fac să înțeleagă Scripturile prin care le-am spus că Eu sunt ușa prin care am intrat la ei și prin care ei intră la Mine ca și Mine la ei. Le-am spus în ziua aceea spre înserare, le-am spus: «Pace vouă! Și dacă Tatăl M-a trimis pe Mine așa vă trimit și Eu pe voi. Luați Duh Sfânt, și celor ce veți ierta păcatele le vor fi iertate, iar celor ce le veți ține vor fi ținute!».

O, și dacă a fost să nu fie Toma atunci cu ei în seara zilei învierii Mele, am sosit iarăși după opt zile ca să Mă vadă și el venind iar între ei, că i-au spus lui ucenicii: «Am văzut pe Domnul!». El însă a dorit să Mă vadă și M-a chemat cu dorul inimii și a spus: «Nu vă voi crede dacă nu voi vedea și eu mâinile Lui și semnul cuielor în ele ca să le pipăi cu degetul meu, și dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui împunsă». Atunci am intrat la ei și am stat în mijlocul lor și le-am zis: «Pace vouă! și adu-ți, Tomo, degetul încoace și uită-te la mâinile Mele, și adu-ți mâna și pune-o în coasta Mea și fii credincios, și nu necredincios», iar el a zis: «Domnul meu și Dumnezeul meu!», și i-am zis lui: «Dacă M-ai văzut ai crezut, dar ferice, Tomo, de cei care n-au văzut și au crezut!».

O, fiilor, în a doua duminică după învierea Mea vin și vă spun și vouă: pace vouă, și vă spun Hristos a înviat! Și vă spun că fericiți sunteți voi, cei ce credeți venirea Mea la voi pe pământ așa cum atunci veneam la ei, la ucenicii Mei și lucram cu ei și le spuneam lor tainele Mele și lăsam mărturia Mea pe pământ ca să fie ea cunoscută până azi, iar voi sunteți cei care credeți că vin iar, așa cum este scris să vin, și lucrez după Scripturi, fiilor.

O, ce lume încăpățânată e pe pământ, măi fiilor! Au fost și atunci, și sunt și acum semne mari, cu care Eu, Domnul, lucrez peste oameni ca să-i atrag, ca să audă și să creadă și să caute ei cu iubire după Mine, dar omul se îndârjește în duhul său și se opune, și nu se oprește ca să înțeleagă și ca să cunoască pe Domnul, pe Stăpânul, o, fiilor. O, iată ce Mi-au făcut cei de acum două mii de ani! M-au aflat, M-au cunoscut, au văzut puterea Mea, mila Mea cea pentru om, venirea Mea după om, iar ei s-au opus, căci au înțeles cine sunt, au înțeles fiecare, în sinea lor au înțeles, dar încăpățânarea le-a fost mare și a trecut peste margini și au convenit între ei să Mă stârpească, fiindcă prostia lor i-a orbit de tot și i-a împins la întunericul cel mai adânc, și au făcut ei cu Dumnezeu ca și cu cel din urmă dintre muritori și L-au bătut pe cruce în cuie, dar marea durere a venit numaidecât peste ei, și nu i-a ajutat pe ei minciuna cea plătită și împrăștiată atunci împotriva adevărului învierii Mele după trei zile de la jertfa Mea pe cruce, o, și iată câtă încăpățânare pe pământ în cei care nu-L vor pe Domnul în calea vieții lor pământești, fiilor.

O, Tatăl Meu, hai și Tu, hai să-l învățăm pe poporul cuvântului Meu! E zi de praznic împărătesc în această duminică, și căreia îi urmează duminica învierii Mele dintre cei morți, după ce acum două mii de ani M-au dat la moarte pe cruce ca pe un om Caiafa și oamenii lui, iar Eu am murit pentru om ca să trăiască omul pentru Mine, Tată, cu viața lui pe pământ.

M-ai trimis pe pământ după om, Tată, că Ți-a fost milă de omul fără de milă în el pentru Dumnezeu, și ai făcut aceasta ca să învețe și omul mila, o, Tatăl Meu. O, ai trimis pe pământ iubirea, a coborât cu Mine ea, și am așezat-o pe pământ ca să fie văzută lucrând între oameni și în oameni și s-o învețe de la Dumnezeu oamenii, o, Tatăl Meu. O, vino lângă Mine în carte și hai să le vorbim despre iubire celor ce nu știu să trăiască pentru iubire așa cum iubim Noi, Tată, pe oameni. O, ia-Mă în glasul Tău de Tată și mângâie suferința Mea, că Tu de mila omului M-ai trimis.

— O, oameni de pe pământ, iubitori sau neiubitori de Dumnezeu, credincioși sau necredincioși lui Dumnezeu, Eu, Tatăl Savaot, grăiesc vouă de lângă Fiul Meu și vă spun despre mila Mea de voi. Un singur Copil am avut, Unul numai am avut și am. L-am rupt de la sân acum două mii de ani și I-am spus că-L trimit pe pământ după om, iar El a ascultat de Tatăl Său și a coborât și S-a făcut om, iar oamenii cei mari de peste oameni L-au pedepsit cu moarte pe Fiul Meu iubit, pe Fiul lui Dumnezeu Tatăl, pe Iisus, o, și I-au bătut trupul în cuie pe cruce și a curs sângele lui Dumnezeu pe pământ în ziua morții Lui.

O, a murit pe cruce Fiul lui Dumnezeu Tatăl, ca să trăiască pentru El cei pentru care El a murit batjocorit. Omul însă nu trăiește pentru Cel ce a murit ca să trăiască omul, ca să-L cunoască omul pe Dumnezeu coborât din cer ca să Se facă om și ca să moară pentru salvarea celor atât de morți prin păcat.

Am plâns odată cu durerile Lui și plâng și azi, dar am dat totul pentru întoarcerea omului în rai, o, dar omul nu se dă întors în fericirea cea gătită lui la facerea lumii, la facerea lui cea de la început. Omul nu se îndură să-I dea lui Dumnezeu nimic din ce este al lui, că-și zice că totul este al lui, iar dacă el are copii, de nici unul nu se îndură pentru Dumnezeu, căci omul zice că-s ai lui, că el i-a făcut, că el i-a crescut, o, dar mai devreme sau mai târziu tot își dă copiii, îi dă lumii, îi dă căsătoriei și oricum îi dă, că așa este povestea cu omul care nu-I dă lui Dumnezeu fără să ceară înapoi.

O, fericit este omul care se umple de Dumnezeu și are putere pe calea lui cu Dumnezeu! O, ferice de omul care, având mulți copii, îi învață pe toți pe calea crucii și a învierii, trăind toți pentru Domnul, Care a murit pentru ca omul să trăiască pentru El viața lui pe pământ.

O, fiilor, căutați pe Domnul Mântuitorul, nu căutați mântuirea voastră. Domnului Îi trebuie iubirea voastră, căutarea voastră după El. Omul însă are interesul său: mântuirea sa și atât. O, nu așa se trăiește pentru Domnul, căci Domnul are de lucrat pe pământ, are, și nu stă, dar dacă nu te are pregătit pentru El gata să-L servești, să-L slujești pentru lucrările Sale, o, cum trăiești tu pentru Domnul, cum, omule, cum?

Acum ne așezăm. O, așezați-vă și voi, și așezați-i și pe cei sosiți la praznicul cel pentru mama Mea Fecioara și pentru îngerul cel vestitor de bucurie mare pentru ea, căci în ziua aceea cuvântul trimisului ceresc, arhanghelul Gavriil, și cuvântul mamei Mele Fecioara, aceste două minuni de cuvânt M-au așezat pe Mine pentru nașterea Mea din mamă Fecioară, și tot așa voiesc și acum să-l nasc pe om, să-l nasc din nou de sus pe omul născut din om și din păcatul omului, să-l nasc din cuvântul Meu și al lui, iar el să se supună ca mama Mea Fecioara și să se făgăduiască Domnului așa cum ea a spus atunci: «Iată roaba Domnului!», iar ea a fost în ziua aceea pețită pentru Mine de către vornicelul Meu ceresc, și apoi S-a ivit pe pământ Fiul lui Dumnezeu Tatăl, unit cu Fecioara și născut din ea Fiu al Omului, Fiul sfânt, Sfântul Tatălui, Cel făgăduit prin prooroci că va veni.

O, fiilor, e zi de praznic sfânt în ziua aceasta pentru Mine, și Mă adun cu voi și cu amintirea cea de atunci, când după patruzeci de zile de la nașterea Mea pe pământ între oameni M-au luat părinții și M-au dus la templu și M-au închinat Domnului. M-a luat în brațe bătrânul Simeon, care aștepta mângâierea lui Israel prin nașterea Mea, căci lui i-a spus Duhul Sfânt că nu va trece cu trupul până mai întâi nu va vedea pe Hristosul Domnului, o, și M-a binecuvântat el, M-a luat în brațe, și a cerut Domnului slobozirea sa, dacă a văzut el cu ochii mântuirea promisă peste popoare, spre luminarea lui Israel și a neamurilor toate apoi, și a zis el Fecioarei mama Mea: «Copilul acesta este rânduit spre prăbușirea și ridicarea multora în Israel, și va fi El semn, care va stârni împotriviri».

Au trecut vremi și vremi, și n-am putut să-l opresc pe om din calea lui cea fără Dumnezeu la cârma ei. Apoi am venit Eu, am venit trimis de Tatăl sămânță în pântece de Fecioară și M-am născut Prunc și am crescut și am fost Cel minunat, Cel tainic între oameni. Când Mi-am numărat ani treizeci de la nașterea Mea între oameni M-am arătat la Iordan înaintea lui Ioan ca să fiu botezat ca un om care venea la apa botezului pentru pocăința de păcate. Ioan s-a aplecat și M-a botezat la cuvântul Meu rostit peste el, și a coborât glasul Tatălui pe pământ la Iordan și a spus în auzul tuturor: «Acesta este Fiul Meu iubit, întru Care binevoiesc, și de Care omul să asculte ca de Dumnezeu!», și a auzit și duhul rău mărturisirea cea despre Mine a Tatălui la Iordan.

O, fiilor, mai înainte să-Mi aleg ucenicii M-am retras în pustie după ziua botezului Meu și am stat patruzeci de zile și patruzeci de nopți ascuns de toți ochii ca să se liniștească toți, după ce Tatăl a grăit din cer și M-a mărturisit Fiul Său venit pe pământ. În pustie M-a ispitit duhul ca pe un om, căci Eu am luat toată firea omului prin nașterea Mea, și am făcut așa ca să biruiesc în trupul Meu firea și pe diavol și lumea, și să vadă omul și să învețe și el și să creadă că poate dacă voiește să poată, căci le-am spus apoi la toți: «Îndrăzniți și voi, căci Eu am biruit lumea, biruiți-o și voi!».

În zilele ispitirii am trecut ca și omul prin ispite, iar cele trei ispitiri au fost înfrânte, căci am răspuns ispitelor cu cuvântul lui Dumnezeu și am biruit așa. Mai întâi am să vă spun că Eu la Iordan M-am dus în rând cu oamenii care mergeau spre pocăință și spre iertarea păcatelor și spre pregătirea împărăției lui Dumnezeu în inimile lor apoi. O, așa M-am dus și Eu, ca un om, și am primit prin botez doi îngeri, două duhuri, unul bun și unul rău. Cel bun este duhul bun, îngerul bun, iar cel rău este duhul rău, îngerul rău, și fiecare om botezat are împărțit așa, și apoi devine el ostaș de luptă de o parte sau de alta, cum își alege.

O, după patruzeci de zile și patruzeci de nopți când n-am mâncat nimic, am fost ispitit, și duhul Mi-a șoptit ceea ce a auzit de la Tatăl la botezul Meu, și Care M-a numit Fiul Său pe pământ, și a spus duhul: «Îți este foame, dar dacă ești Fiul lui Dumnezeu spune pietrelor să se facă pâini și stâmpără-Ți foamea!», iar Eu din cartea învățăturii am luat și i-am spus: «Omul nu numai cu pâine trăiește, ci și cu orice cuvânt de la Dumnezeu venit». O, așa am biruit întâia ispită, și a venit a doua și duhul M-a suit pe aripa templului și Mi-a șoptit să Mă arunc jos, zicându-Mi: «Domnul va porunci îngerilor să Te țină și să nu Te zdrobești», iar răspunsul a fost pe potrivă tot din cartea învățăturii, și am spus: «Este scris să nu ispitești pe Dumnezeu». Am biruit și a doua ispită și a venit a treia, căci duhul M-a purtat pe munți înalți, de unde am văzut lumea și toată strălucirea ei, și a spus duhul: «Iată lumea, toate sunt ale mele, toate mi-au fost date mie și pe toate Ți le pun la picioare dacă Te închini mie pentru ele». Atunci a venit răspunsul învățăturii cărții Domnului, și am spus: «Mergi, satano, căci este scris pentru om: numai lui Dumnezeu să te închini și numai Lui să-I slujești». O, așa am biruit Eu, Domnul, întreita ispitire după botezul Meu de la Iordan, și am spus acestea toate și au fost scrise. O, și ce am făcut apoi?

O, fiilor, fiilor, așa să faceți și voi când grăiți în voi. Răspundeți cu Dumnezeu, nu din voi, căci duhul omului este slab, și de aceea feriți-vă să vorbiți cu voi înșivă, lucrare prin care satana vă poate doborî de lângă Dumnezeu.

O, fiilor, fiilor, Mi-am ales apoi ucenici, i-am ales ca și pe voi, și veneau mulți după Mine și după ei, veneau cete-cete, și M-am ridicat pe un dâmb de pe munte și le-am spus ucenicilor Mei: «Fiilor, ferice de cei săraci cu duhul, că împărăția cerurilor este a lor, și ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi cei mângâiați. Ferice de cei blânzi, căci ei vor moșteni pământul, și ferice de cei ce flămânzesc și însetează după neprihănire, căci ei vor fi săturați. O, fiilor, ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă, și de cei curați cu inima ferice, căci ei vor vedea pe Dumnezeu, iar cei împăciuitori se vor chema fii ai lui Dumnezeu. O, și ferice apoi de cei prigoniți din pricina neprihănirii, căci împărăția cerurilor este a lor. Și iarăși, fiilor, ferice va fi de voi când din pricina Mea oamenii vă vor ocărî și vă vor prigoni spunând tot soiul de rele și neadevăruri împotriva voastră, iar voi atunci să tresăltați, să vă bucurați și să vă veseliți, pentru că răsplata voastră e mare în ceruri, așa cum a fost ea și pentru proorocii cei prigoniți mai înainte de voi. O, îndrăzniți, Eu am biruit lumea, și veți fi voi sarea pământului și lumina lumii prin faptele voastre bune și sfinte înaintea oamenilor și vor slăvi și ei pe Tatăl vostru, Care este în ceruri».

O, i-am învățat apoi pe ucenici cum să împlinească ei rând pe rând toate poruncile vieții veșnice. I-am învățat cum să se roage, cum să postească, cum să mănânce, cum să ierte, cum să se păzească de proorocii mincinoși, și am lucrat înaintea lor vindecări de bolnavi, învieri de morți, alungarea demonilor din oameni, și i-am trimis apoi cu binecuvântare să facă și ei asemenea minuni în numele Meu. Le-am vorbit despre Mine, le-am deslușit pilde sfinte cu tâlc adânc, le-am vorbit despre necredința iudeilor. O, le-am arătat lor cine sunt, și M-am dus noaptea la ei pe apă și am liniștit furtuna care izbea în arca lor de pescari. Le-am vorbit despre păcatul care îl spurcă pe om, ca să știe ei să-și păzească limba și inima de păcat. I-am învățat pe ei să ocolească învățătura fariseilor și a saducheilor, ca apoi încet, încet să pot să-i înștiințez despre crucea Mea și despre pătimirea prin cruce, și M-am suit apoi pe munte și Mi-am descoperit lor slava feței Mele, arătându-Mi strălucirea cea tăinuită de ochii lor, și iarăși Tatăl M-a mărturisit lor atunci din cer în mijlocul lui Moise și a lui Ilie stând Eu înaintea lor. O, multe și de toate i-am învățat, și toate le-am spus lor, și le-am spus despre pustiirea Ierusalimului, și le-am spus despre judecata care vine, și le-am descoperit apoi lor pe ucenicul vânzător. Am stat cu ei la cina cea de taină și cea de despărțire între Mine și ei, și M-am lăsat apoi prins și predat de ostașii sinedriului și dus spre cruce, dar nu înainte de a-i pune pe ei la adăpost de dușmani, și învățându-i apoi să nu se smintească întru Mine când vor vedea câte mai sunt de trecut prin însăgetarea de la stăpânitorul acestui veac.

O, M-am rugat apoi Tatălui și i-am lăsat Lui în grijă pe ucenicii Mei, și, făgăduindu-le lor pe Duhul Sfânt Mângâietorul, M-am lăsat întins pe cruce, o, fiilor, iar acolo sus, pe crucea Mea, aveam în dreapta și în stânga două cruci și doi tâlhari răstigniți pe ele, socotit să fiu Eu ca și ei, tâlhar, iar trecătorii Mă batjocoreau, alături cu preoții cei mai de seamă, iar de pe crucea din stânga Mea M-a batjocorit și tâlharul de pe ea și Mi-a zis și el: «Nu ești Tu Hristosul? Mântuiește-Te pe Tine, și apoi pe noi!», iar cel din dreapta Mea a ținut de partea Mea și i-a zis: «Nu te temi tu de Dumnezeu? Pentru noi e cu drept ce primim, dar El n-a făcut nici un rău», și a zis el apoi: «Doamne, amintește-Ți de mine când vei veni în împărăția Ta!», o, și am zis lui: «Astăzi chiar vei fi cu Mine în rai, adevărat îți spun».

Fiilor, fiilor, a venit apoi întunericul peste tot Israelul, iar Eu în ceasul al nouălea al zilei L-am strigat pe Tatăl și Mi-am dat Duhul în mâinile Lui, și s-a cutremurat templul și s-au desfăcut mormintele și au înviat sfinții, și a început să se spună și să se audă între oameni: «Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!».

O, am înviat apoi, fiilor, și am trecut de cruce, și a rămas amintirea ei și Duhul Meu îndurerat după om. Sunt grele despărțirile, sunt tare grele, măi fiilor, și Mi-a fost grea de tot despărțirea Mea de ei, și a lor de Mine, a ucenicilor Mei, mai grea decât crucea despărțirea aceasta. Întristat eram din cer și până pe pământ, întristat și înainte de cruce, întristat am stat și pe cruce, întristat și apoi, iar de această jale grea n-am băgat în seamă batjocura și loviturile și scuipările obrazului Meu dumnezeiesc din partea batjocoritorilor lui Dumnezeu, căci Eu gândeam atunci la cei ce Mă știau Învățătorul lor, la despărțirea Mea de ei, atât de durută despărțire, la zdruncinul duhului lor gândeam, la credința lor zdruncinată, o, și-Mi plângea Duhul pentru ei, și eram pe cruce, pe crucea iubirii Mele pentru ei.

O, fiilor, fiilor, cum poate omul să fie vesel, să râdă, să glumească, să bea și să mănânce cu poftă, să-și zidească o viață pe durerea Mea cea de la el, pe jalea Mea mereu de la despărțirea de Mine a lui? O, trupul și diavolul și lumea nu-ți fac decât bucurii mincinoase, omule, iar duhul cel rău, cu care tu vorbești mereu, te aduce tot timpul la voile lui ca să te facă să calci peste mersul tău cu Hristos, Căruia ar fi fost mereu să-I slujești, numai Lui, așa cum El îți slujește când tu Îl asculți pe El.

Mergeam din loc în loc prin mijlocul poporului Israel, și am trecut într-o zi pe lângă scăldătoarea cea vindecătoare prin îngerul cel milos, trimis de Dumnezeu pentru cei de care Domnul Se îndură în vremi de suferință peste ei. Am găsit acolo pe slăbănogul care tot mergea an de an, zi după zi în așteptarea clipei de vindecare și pentru el. Când am văzut statornicia lui ca să prindă și el cumva venirea îngerului vindecător și coborârea în apă, M-am apropiat și l-am întrebat duios: «Vrei să te faci sănătos?». Îl știam de multă vreme bolnav, iar el Mi-a răspuns blând: «N-am, Doamne, pe cineva să mă bage în scăldătoare când se tulbură apa, și se pogoară altul înaintea mea mereu». Cu milă duioasă i-am spus lui: «Ridică-ți patul și umblă!». Îndată el s-a însănătoșit deplin și umbla, și era în zi de sabat vindecarea lui.

A urmat apoi răzvrătirea iudeilor la vederea acestui semn minunat, mai ales după ce vindecatul a spus că a venit cineva și i-a spus să se scoale și să fie sănătos. Ducându-Mă la templu l-am găsit și i-am spus: «Dacă te-ai însănătoșit, nu mai păcătui, ca nu cumva să vină peste tine ceva și mai rău». O, și s-a dus el apoi și a spus despre Mine iudeilor, și apoi ei M-au urmărit ca să Mă omoare pentru călcarea sâmbetei și pentru că mărturiseam că Dumnezeu este Tatăl Meu și că de la El iau și lucrez, nu de la Mine, ci tot ce face Tatăl face și Fiul întocmai, și după cum Tatăl învie morții și le dă viață, tot așa și Fiul dă viață cui vrea, și toată judecata a dat-o Tatăl Fiului Său.

Fiilor, fiilor, le-am spus ucenicilor Mei cei zbuciumați de jale și de teamă pentru răstignirea Mea, și apoi pentru învierea Mea, de care au aflat numaidecât, și le-am spus: «Pace vouă!», și le-am spus: «Luați Duh Sfânt, ca să iertați păcatele multora sau să le țineți!». În marea Mea iconomie de taină am lucrat minunat lipsa lui Toma dintre ei în ziua arătării Mele lor după înviere, iar apoi, după încă opt zile a venit Toma la ei și iarăși am venit și Eu la locul lor de taină cu ușă încuiată și le-am spus iarăși: «Pace vouă!», și apoi M-am adeverit că Eu sunt cu trupul înviat, că i-am spus lui Toma să-și pună degetul și ochii pe mâinile Mele împunse de cuie și pe coasta Mea înțepată și să creadă că Eu sunt, chiar dacă i-am spus numai lui: «Nu fi necredincios, ci credincios, și pentru că M-ai văzut ai crezut, dar ferice de cei ce n-au văzut și au crezut că Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu și, crezând, să aibă ei viață în numele Lui».

O, fiilor, fii ai cetății cuvântului Meu în mijlocul neamului român, o, cum să nu vin în cetate cu sfinții Mei, cu mama Mea Fecioara, cu ucenicii și ucenițele Mele, toți martori ai învierii Mele acum două mii de ani, o, cum să nu venim la praznic de masă de înviere? O, fiilor, că am ieșit ridicându-Mă din pământ, și învățând firea toată să cânte învierea Mea, căci dacă răstignirea și moartea Mea n-au umplut atunci peste tot de șoaptă pământul, o, învierea Mea apoi a stârnit veste mare peste tot, a umplut facerea toată de cântare de înviere, de s-a împlinit Scriptura zilelor Domnului, căci în zilele acelea Eu am coborât din cer și am umblat pe pământ și s-au scris atunci zilele Domnului, zilele de mântuire, care au fost împodobite la capătul lor cu măreața zi a învierii Mele, iar după ea, înălțarea Mea la locul de unde am coborât ca să vin pe pământ cu zilele Mele, și am stat apoi de-a dreapta Tatălui și stau și azi

O, pace vouă și în ziua aceasta mare de praznic împărătesc, fiilor, și așezăm în carte tainele lui Dumnezeu cu oamenii și deslușirea lor, că a venit arhanghelul Gavriil la Fecioara care avea să Mă poarte în pântece ca să Mă nasc Prunc și să cresc și să-Și facă Tatăl cu Mine lucrarea Sa cea de acum două mii de ani pentru mântuirea multora din Israel, precum este scrisă în Scripturi vestirea și proorocirea cea despre Mine, o, și M-a primit Fecioara și a așezat Tatăl spre lucru venirea Fiului Său pe pământ între oameni, o, și ce tainic, ce frumos și ce măreț a lucrat Tatăl, că era Fecioara sub oblăduirea bătrânului Iosif, urmaș al lui David, și intrând îngerul, s-a aplecat și i-a urat Fecioarei de bucurie și a vestit-o zicându-i: «Plecăciune ție, căreia ți s-a făcut har mare! Domnul e cu tine, că binecuvântată ești de El între femei. Nu te teme, îndurarea Domnului coboară peste tine și vei rămâne însărcinată ca să naști un fiu cu numele de Iisus, Fiul Celui Preaînalt, și Domnul Îi va da scaunul Tatălui Său David ca să împărățească peste Israel în veci, cu împărăție fără de sfârșit. O, nu știi de bărbat spui, dar iată, Duhul Sfânt și puterea Celui Preaînalt se vor pogorî și te vor umbri, și de aceea Sfântul pe Care-l vei naște va fi chemat Fiul lui Dumnezeu, și nici un cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere pentru împlinirea lui». Atunci Fecioara s-a supus și a zis îngerului: «Facă-se după cuvântul tău peste roaba Domnului». Apoi Elisabeta, rudenia sa, însărcinată și ea cu Ioan prin același înger, i-a vestit și a spus: «Fericire ție că ai crezut, și toate cele de la Domnul vestite se vor împlini întocmai», și s-a umplut sufletul Fecioarei de supunere și de credință și a zis: «Suflete al meu, mărește-L pe Domnul, pe Mântuitorul tău, Care S-a aplecat spre smerenia mea, și toate neamurile îmi vor zice fericită, pentru că Domnul a făcut cu mine lucrare mare, iar îndurarea Lui va fi din neam în neam pentru cei ce se tem de El».

O, fiilor, azi e mare zi de sărbătoare între zilele Domnului, căci în această zi a început Tatăl lucrarea de venire a Fiului Său pe pământ, vestind nașterea Mea și lucrările Lui prin Mine pentru întoarcerea la Domnul a fiilor lui Israel, precum era scris să-Și ridice Domnul un norod bine pregătit pentru El, și a fost scris în ceruri în ziua aceea numele Fecioarei care M-a luat de la Duhul Sfânt în pântecele ei spre nașterea Mea, sub îngrijirea celor cărora Tatăl M-a dăruit spre creștere ocrotită ca să-Mi fac apoi lucrarea de trei ani și jumătate, mai înainte de răstignirea Mea pe cruce și de învierea Mea dintre cei morți.

O, și iată, iată, fiilor, lângă praznicul împărătesc al dumnezeieștii bunei-vestiri s-a potrivit în acest an ziua praznicului învierii Mele, măi fiilor. Însemnăm însă în carte taina amintirii zilei de azi, căci în ziua aceasta, acum două mii de ani, Tatăl M-a vestit prin înger mamei Mele, Fecioara care M-a născut când Tatăl M-a trimis în mijlocul lui Israel ca pe mulți să-i ridice popor pregătit Domnului, precum este scris, iar din neamul lui Israel s-a ridicat atunci ceata primilor creștini, ucenici ai Mei în vremea aceea, și mulți ucenici și ucenițe apoi, căci ei au ridicat ucenici, și ucenici din ucenici au ridicat, credincioși tainei venirii Mele cu înnoirea lumii, cu împărăția cerurilor pe pământ, și al cărei popor este neamul creștinesc, neamul lui Hristos, popor al credinței și al dragostei de Domnul și de viață sfântă, că Eu am venit pe pământ ca să-i învăț și să-i ajut pe cei ce cred și să se facă sfinți, asemenea Mie să fie și ei, iar dacă nu se fac sfinți, nu seamănă cu Mine, ci seamănă cu lumea, iar lumea este păcătoasă, este sub păcat, fiilor.

O, fiilor, nelepădarea de sine a celor care au trecut prin acest popor al lucrării Mele de azi a făcut din ei defăimători, trădători, vânzători, și și-au lucrat aceștia judecata lor, pe care o găsiți voi acum scrisă în dosare păstrate de mărturie, că iată, toate se scriu și toate rămân, toate, așa este scris să fie. Mulți și în vremea Mea de atunci își pierdeau credința și loveau apoi și se sminteau întru Mine de aproape și de departe, și se ocupau de pierzania Mea, dar în vremea aceea am îngenuncheat cu durere și cu jale și M-am rugat Tatălui pentru ucenici, și mai ales pentru Petru ca să nu-și piardă credința din pricina celor îngâmfați și trădători și defăimători și turnători spre mai-marii vremii, și din pricina smintelilor de tot felul, și apoi din pricina vânzării Mele spre răstignire și spre încercarea ucenicilor Mei, și i-am spus din vreme lui Petru să caute după oile Mele să le adune și să le întărească și să nu le lase îndurerate după trecerea vremii crucii Mele, iar Tatăl a lucrat asupra lui la rugăciunea Mea ca să nu cadă el din adevărul cel despre Mine din pricina celor plini de ură asupra Mea ca încercare a credinței celor ce Mă iubeau, căci hulitorii voiau ca Eu să nu fiu adevărat dacă ei n-au mai crezut și au hulit și au defăimat pe Dumnezeu, iar Eu i-am spus lui Petru: ai grijă de oile Mele că nu mai are cine! Cei din clasa de sus, cei dintre conducătorii lui Israel, chiar dacă aveau atâtea motive și semne ca să creadă, o, n-au ales să fie de partea Mea, că erau trufași și se țineau mari, dar și mult prea vinovați față de Dumnezeu și față de ei înșiși, și față de cei din tagma celor cu scaunele sus, dar și față de tot poporul de jos, și de aceea căutau cu orice preț să nu iasă din rânduri, și aceștia întăreau vrând-nevrând necredința peste popor, până ce primeau înapoi ceea ce Îi făceau lui Dumnezeu și adevărului cel scris despre ei. Cei smeriți însă căutau iertarea păcatelor lor și se umileau înaintea puterii Mele de a ierta păcatele și căutau la Mine alinare și scăpare de dureri și de strâmtorări de suflet și de trup, o, și-Mi era milă de ei, și-Mi era milă mare de cei ce Mă disprețuiau, când știam că mai devreme sau mai târziu intriga îi va pierde pe cei ce o zidesc, și iată, cei răi, cei proști n-au stare dacă nu iau în râs pe cineva, și așa erau cei ce disprețuiau ființa Mea.

Le-am arătat ucenicilor Mei cei trei frumusețea Mea cea plină de lumină strălucitoare. M-am suit cu ei pe munte, cu trei dintre ei mai iubitori, mai aprinși de dor pentru ființa Mea de lângă ei, mai apropiați durerilor Mele și tainelor toate, cu care am venit să le lucrez pe pământ. Stăteam de vorbă cu ei despre cele ce aveam să sufăr în Ierusalim nu după multe zile, și pe munte sus Mi-am descoperit fața strălucind ca soarele și îmbrăcat în hainele luminii, având în dreapta și în stânga pe cei din cer însoțitori Mie mereu, Moise și Ilie în grai cu Mine, iar când Petru grăia cu Mine pământește, a venit Tatăl în nor și i-a acoperit pe ei și le-a zis din nor: «Acesta este Fiul Meu prea iubit, în El Îmi găsesc plăcerea, de El să ascultați!». Ei au căzut de spaimă în clipa aceea, iar Eu i-am atins și le-am spus: «Sculați-vă și nu vă temeți!». Rămăsesem cu ei, fără cei doi de sus în vedere lângă Mine, și, coborând, le-am dat poruncă să nu dea de veste nimănui ce au văzut, să nu spună nimănui până după învierea Mea, iar apoi să pună ei mărturie pentru Mine.

Fiilor, fiilor, le eram frumos ucenicilor Mei și i-am adunat însoțitori Mie pe ei. Voiam și ei să fie tot așa de frumoși, și Mi-am arătat lor fața Mea cea slăvită ca să știe de unde sunt Eu cu adevărat, și cine este Tatăl Meu, și să dorească ei apoi frumusețea Mea mereu, mereu și să nu-și mai caute pentru ei altceva apoi, decât pe Mine de Dumnezeu al lor.

O, e zi de praznic sfânt în amintirea înălțării Mele la Tatăl după patruzeci de zile de la învierea Mea, și când M-am despărțit de ucenici și i-am îndurerat și i-am umplut de jale și de lacrimi, dar în ziua aceea le-am spus că voi fi cu ei până la sfârșitul timpului și le-am promis mângâierea care va veni la ei ca s-o împartă ei, și le-am spus să stea în Ierusalim până va veni Duhul Sfânt Mângâietorul, Care va plini lucrarea lui Dumnezeu toată, o, și le-am grăit lor acestea și M-am lăsat apoi luat de nor deasupra lor, și numaidecât le-am lăsat doi îngeri, doi soli cerești, și știți că v-am spus cine erau aceia, o, fii ai poporului cuvântului Meu, și i-au întărit pe ucenicii Mei acești soli cerești, nedespărțiți ei de Mine mereu, și cu care stau la cârmă în cer și pe pământ, iar toiagul de cârmuire este Cuvântul lui Dumnezeu.