1.5. Poporul Israel cel după trup

Pe Moise îl urau frații lui din pricina invidiei din ei și îl invidiau din pricina darului Meu din el și îl vorbeau de rău, găsindu-i vină ca să-l disprețuiască, dar Eu lucram în el și cu el, că mare eram Eu în inimioara lui duioasă, în locașul credinței lui, și îl însoțea pe el îngerul Meu, și pentru Moise, nu pentru popor făcea aceasta îngerul Meu, mergând el în fața oștirii lui Israel în stâlp de foc și de nor, și nu-l iubea Israel pe Moise, ci îl judeca și îl lovea pe el Israel, până ce Eu, Domnul, l-am ascuns pe el de la fața lor, căci păcatul nerecunoștinței era mare între Israel și Moise, o, și câte minuni și semne mari au stat față în față cu ochii lui Israel, lucrări cerești, despre care nu s-a mai auzit până atunci, dar tot împietrită a rămas inima lui Israel, până ce de tot s-a pietrificat!

O, e mare încercarea cea de la satana în vremea aceasta, și trebuie în poporul Meu post și rugăciune mai cu putere decât până acum, căci s-a luat apa de pe pământ și se lasă înșelați oamenii pentru lepădarea de credință și de nădejde, dar Eu, Domnul, voiesc să îmbărbătez pe tot omul să nădăjduiască în Dumnezeu cu post și cu rugăciune și să nu facă așa cum a dat poporul Israel să facă în vremea când dușmanul i-a închis izvorul de apă ca să piară de sete Israel, dar cel ce în Israel a avut bogăție de post și de rugăciune, a biruit lașitatea poporului și a adus izbăvire în Israel, căci a crezut în Dumnezeu inimioara aceea mare din mijlocul poporului ales și a înduplecat spre pocăință pe căpeteniile poporului, mustrând ea cu blândețe pentru păcatul șovăirii și al deznădejdii și înduplecând pe Domnul, prin credința ei, pentru salvarea poporului încercat cu pieirea lui.

Eu sunt Dumnezeul celor credincioși, așa cum am fost în toate vremile până azi, și nu sunt Dumnezeul celor mulți, căci Eu Mă numesc Dumnezeul celor aleși. Eu sunt Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov, și în toate vremurile am prețuit mai mult un om credincios decât un popor întreg, și am lucrat minuni pentru mulți prin cel unul credincios, căci pe Israel l-am lăsat să trăiască pentru rugăciunile lui Moise cel drept, iar pe poporul cel mult al împărăției lui Ahab nu l-am ascultat, dar l-am ascultat pe Ilie proorocul Meu în dreptul acelui popor, și așa Mă mărturisesc Eu, Domnul, prin martorii Mei cei credincioși.

Am ales pe Avraam și i-am zis lui: «Ieși din țara ta și din neamul tău și din casa tatălui tău și du-te în țara pe care ți-o voi arăta, și voi face din tine un popor mare și te voi binecuvânta și voi mări numele tău, încât vei fi pentru alții binecuvântare, și voi binecuvânta pe cei ce te binecuvintează, iar pe cei ce te blesteamă îi voi blestema, și se vor binecuvânta în tine toate neamurile pământului», și am tot grăit lui Avraam apoi, căci el Mă asculta. Și am grăit cu Isaac și i-am zis: «Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, tatăl tău. Nu te teme, Eu sunt cu tine și te voi binecuvânta și voi înmulți seminția ta, pentru Avraam, robul Meu», iar cei ce îl urau pe Isaac au venit apoi să-i spună: «Noi am văzut prea bine că Domnul este cu tine». O, și M-am arătat lui Iacov și l-am binecuvântat și a mărturisit el apoi: «Am văzut pe Domnul față către față și am scăpat cu viață».

Poporul Israel n-a știut din pricina orbirii lui cea de la trufia lui, n-a știut, n-a vrut să știe ce face când Mi-a făcut durerea lepădării lui de Mine și Mi-a dat crucea și M-a blestemat cu moarte pe cruce, iar cel orbit de trufia vieții, acela zadarnic mai vorbește de Dumnezeu și de adevăr și de frumos, căci duhul trufiei stă martor între Mine și el, învinuindu-l și smulgându-l din cartea vieții, și nu este om mai trufaș ca și cel ce nu-și recunoaște și nu-și vede trufia, căci cel ce mănâncă și îi place ce mănâncă nu-și mai vede fața, ci numai pe cele cu care el se hrănește și gustul lor cel plăcut la vedere și apoi în pântecele lui.

Se clatină cerul și pământul când văd duhul minciunii că înviază de șapte ori mai mult împotriva Ta în zilele acestea prin îngâmfarea poporului iudeu, care n-a încetat să Te prigonească din om, din inima celui ce dă să Te simtă în el, Doamne. O, ce negură de minciună, ce munte de ceață dă el să împrăștie acum pe pământ asupra ființei Tale de Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, Mântuitorule rănit! Cei ce nu cunosc iubirea nici cu mintea, nici cu inima, nici cu viața lor, aceia sunt pedepsiți la neiubire, căci semeția omului împotriva altui om ridică rivalitate între om și om, și e durere mare pe pământ lipsa Ta din om, din cel ce nu știe ce vrea, săracul. Noi însă rămânem peste timp pilde de credință, și apoi iubire plină de Duh Sfânt în noi pentru Tine și pentru cei ce sunt și vor fi ai Tăi pe pământ și în cer, căci inima din noi a fost plămădită din nou de cuvântul Tău cel dătător de viață și am rămas vii în vecii vecilor, și așa rămân cei credincioși, și care știu să-și păstreze și să-și urmeze credința și roadele ei, de pe pământ și până în cer, o, Doamne înviat și mărturisit de noi înviat.

O, poporul Meu, deschide, tată, Scriptura în ziua aceasta și uită-te la duhul care a mărturisit prin Ștefan istoria Mea cu Israel și necredința celor din toată vremea lui și a celor din urmă ai acestui popor tare la cerbice, de la începutul lui și până în ziua martirului Ștefan, mărturisitorul adevărului, și apoi deschide-ți înțelepciunea ca să înțelegi de la toate câte sunt pe pământ îndărătnicia și setea de putere și de întâietate a lui Isarel peste neamuri, de la începutul lui și până azi, căci acest popor îndărătnic face aceasta în numele Meu până azi ca să stăpânească el lumea, ca să nu-și piardă întâietatea, zice el, dar am venit Eu acum două mii de ani și am luat împărăția din mâna lui și am dat-o celor ce cred în Mine, și aceia sunt cei ce stăpânesc în numele Meu, căci ei stăpânesc împărăția cerurilor pe pământ și sunt vrăjmășiți pentru aceasta de poporul care-și păstrează întâietatea și care se luptă de peste tot să stingă numele Meu și urma Mea de pe pământ, numai că Eu nu locuiesc în temple, fiindcă cei ce se închină Mie, în duh și adevăr fac ei aceasta, nu în temple neîncăpătoare pentru Dumnezeu și pentru suita Lui cerească, oștirile toate ale slavei Lui.

O, proorocii Mei, trimiși de Mine spre oameni, n-au fost uciși din pricina necredinței oamenilor, nu, ci din pricina rivalității, așa cum și pe Mine M-a ucis poporul Israel, căci dorul lui de întâietate și de mărire peste oameni pe pământ era mare, și a câștigat întâietate, dar a pierdut viața, a pierdut rivalul, L-a pierdut pe Dumnezeu, Care este viața omului și Care Se luptă cu omul ca să-l biruiască și ca să Se dea pe Sine ca viață a omului, căci Eu am spus: «Cine vrea să-și câștige sufletul său, acela îl va pierde, iar cel ce-și pierde sufletul său pentru Mine, acela îl va câștiga». Amin.

O, Fiule al meu, ce plin ești de cuvânt acum, la sfârșit de timp! Pe vremea lui Moise, când ai grăit în mijlocul poporului Israel timp de patruzeci de ani pe calea lui spre Canaan, Te-ai arătat Dumnezeu tare peste neamurile pământului, ca să facă acelea cale cărării Tale cu poporul Israel din loc în loc până în țara făgăduinței, dar ca și Adam în rai s-a semețit poporul Tău și a căzut pe cale, a căzut prin semeție poporul acela, căci semeția l-a făcut să Te părăsească, să Te uite, Doamne. Tu însă, patruzeci de ani l-ai însoțit cu mult cuvânt ca să-l tot sprijini cumva și să nu Te tăgăduiască el între neamuri. Ai făcut din el lumină neamurilor în vremea aceea, căci Tu erai lumina cea din mijlocul lui. El însă s-a făcut întuneric, căci s-a ascuns de poruncile Tale și nu Te-a mai avut de Salvator al său nici pe Tine nici pe Moise, căci vai celui îndoielnic după ce el crede până nu vede! Tu ești ascuns în tainele Tale, dar omul nu tot așa este, nu tot așa lucrează, și omul îți este dușman, Fiule scump, și îți face teamă, Doamne, căci eu cunosc teama aceasta de la om, și ea m-a îndurerat mult când Te-am avut pe pământ Fiul meu Cel de la Dumnezeu dat mie să Te nasc și să Te cresc și să Te ocrotesc de omul cel dușman lui Dumnezeu.

Am coborât acum, la sfârșit de timp, cu slava cuvântului Tău pe pământ, și iarăși Tu lucrezi cuvânt de facere a omului așa cum lucrai când îi grăiai lui Moise pentru poporul Israel ca să-l faci pe el împărăție a lui Dumnezeu. împărăția lui Dumnezeu este acolo unde Dumnezeu grăiește și unde poate cu puterea Sa, dar omul s-a ridicat tot mereu și s-a semețit față în față cu Dumnezeu, așa cum a fost și cu poporul cel din vremea lui Moise, căruia Tu i-ai grăit atât de mult timp de patruzeci de ani, și în mijlocul căruia Ne-am arătat cu multul slava și puterea cea prin cuvânt rostită să fie și să lucreze la vedere ca să aibă Dumnezeu un popor pe pământ între popoare.

O, mare este darul credinței statornice și plata ei, tată, și grea este plata celor necredincioși lucrărilor Mele cu care îi întâmpin pe ei așa cum l-am întâmpinat pe poporul Meu Israel când plângea sub robie în Egipt! O, ce frumos a crezut el în Moise, trimisul Meu la el ca să-l izbăvesc pe el de duhul lumii, de Egipt, tată! O, poporul Meu, îmi plânge Duhul și-Mi răvășesc durerea pentru poporul cel îndărătnic de atunci, căci credința lui n-a fost statornică, tată, și s-a ridicat poporul acela împotriva trimisului Meu la el, căci nu scăpase de duhul lumii poporul acela, puțin la credința lui în Mine și în trimisul Meu la el ca să-l izbăvească pe el de duhul Egiptului, tată. Uită-te tu la Iosua cel credincios, care nu părăsea cortul întâlnirii Mele cu Israel și care stătea credincios și supus duhului lui Moise, izbăvitorul cel de la Mine peste Israel cel robit în Egipt. O, ce mare plată are cel credincios, tată! Tot poporul Israel a pierit atunci prin necredință, dar Iosua a fost înveșmântat cu biruință și Mi i-a dus în Canaan pe cei născuți pe cale, și Eu n-am rămas rușinat prin proorocia Mea, și iată învățătură de credință și de izbăvire, căci dacă numai unul, doi din Israel au fost credincioși, credința lor le-a pregătit salvarea lor și a celor mici din Israel, așa cum credința lui Noe a pregătit corabia de salvare lui și celor din casa lui.

O, la ce folosește, oare, răzvrătirea? Ce bine a făcut Core, Datan și Abiron dacă s-au răzvrătit ca să nu domnesc Eu peste ei prin sluga Mea Moise? Era atunci amenințată credința și statornicia și împlinirea lui Israel pentru căile Mele cu el, iar Eu, Domnul, am lucrat prin Moise și i-am oprit prin mânia Mea pe cei răzvrătiți, ca să nu-Mi piară măcar cei născuți pe cale din Israel, și să am cu ce popor să intru în Canaan, și să fiu Dumnezeu adevărat dacă omul nu voiește să fie după adevăr cu Mine, și nu să se ridice să fie mai mare ca Mine și să dea apoi să se întoarcă la cele rele ale lui, la omul lui cel din om ieșit. O, iată câtă lipsă de înțelepciune! Eu îi izbăveam, iar ei degrab uitau, și se lăsau cuprinși de poftă, de duh de ispitire, și l-au mâhnit pe Moise, și s-a deschis sub tabăra lor pământul și i-a înghițit, căci ei erau răzvrătiți pe Dumnezeu. Dar Israel iarăși a uitat apoi pe Domnul, și au cârtit iarăși, și au disprețuit pământul Canaan și s-au dat la desfrâu și au întărâtat răbdarea Domnului, căci s-au amestecat cu neamurile și cu idolii neamurilor și s-au pângărit, și mereu a atras și a aprins Israel mânia Domnului asupra lui, și de multe ori i-a izbăvit Domnul când auzea rugăciunea lor de pocăință, și, sub stăpânirea altor neamuri căzând ei, le-a dat lor Domnul parte de milă în mijlocul neamurilor. O, Israel a văzut zi de zi stâlp de nor și de foc înaintea lui, și tot s-a răzvrătit, și s-a răzvrătit pe Moise, și nu altfel s-a răzvrătit Israel, căci scris este: «Au uitat minunile Lui și s-au răzvrătit».