1.5. Poporul Israel cel după trup

Minunat și mult am lucrat în vremea lui Moise pentru biruința Mea pentru poporul Israel cel de atunci și care căzuse rob în Egipt ca plată a păcatelor lui, plata trufiei, și de la ea, a neiubirii și a netemerii de Dumnezeu. Și dacă Israel a plâns cu umilință și cu pocăință, Eu i-am ridicat izbăvitor iscusit în credință și în umilință și Mi-am arătat prin el mila Mea de Israel, care plângea așteptându-Mă să-i întind mâna și să-l iau iarăși la sânul Meu. I-am grăit lui Moise și i-am spus tot ce voi face prin mâna Mea cea tare și prin mâna lui pentru cei ce plâng strigându-Mă să-i izbăvesc. Minunat a lucrat puterea Mea împotriva puterii omului trufaș care stăpânea peste poporul Meu cel robit în Egipt din pricina fărădelegilor lui. Milostivirea Mea însă Îmi este trezită atunci când pocăința și umilința strigă la Mine din om ca să-Mi arăt pentru el slava Mea dumnezeiască, putere cu care omul nu se poate lupta, ci se lasă învins, căci omul nu poate ceea ce numai Dumnezeu poate.

Au văzut iudeii lumina Mea când Eu, Domnul și Dumnezeul lui Israel, l-am făcut să vadă pe cel orb din naștere?

Eu, poporul Meu de azi, l-am făcut pe orbul cel născut orb să vadă, iar cei de frunte între iudei M-au judecat că le calc sâmbăta, fiindcă am făcut aceasta în zi de sâmbătă, în ziua de sărbătoare a lor, ziua de odihnă a lor. M-au judecat că lucrez, dar Eu am lucrat minune, nu lucru omenesc sau pământesc, iar pe cel care fusese orb și care le mărturisea lor minunea vindecării vederii lui îl judecau și îi spuneau: «În păcate te-ai născut, și tu ne înveți pe noi?».

O, poporul Meu, era atât de orb poporul cel de atunci, care își zicea popor al lui Dumnezeu prin harul părinților lui de la început, prin Avraam, Isaac și Iacov, și prin Moise, ai căror ucenici ziceau ei că sunt! Era orb Israel și își zicea că oricine se naște cu meteahnă, se naște din păcate și în păcate. Cine să-i fi spus lui că nu e bine să judece omul în locul lui Dumnezeu? Dacă omul nu umblă în lumina Mea, cine să-i spună omului? Ucenicii Mei când l-au văzut pe orbul cel din naștere orb M-au întrebat: «Cine, Doamne, a păcătuit? Acesta, sau părinții lui de s-a născut orb?». Iar Eu le-am răspuns și am zis: «Nici el n-a păcătuit, nici părinții lui, ci s-a născut așa ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu, că Eu trebuie să fac până este ziuă lucrările Celui Care M-a trimis pe Mine, căci vine noaptea, când nimeni nu poate să lucreze, iar Eu, atât cât sunt în lume, Lumină a lumii sunt». Amin.

Am venit în lume și am spus: «Atât cât sunt în lume, Lumină a lumii sunt». Dar lumea nu Mă vrea. Nu M-au vrut nici cei de atunci, care au văzut minunea cea cu care Eu am făcut tina în care am scuipat ca să se moaie ca s-o pun pe orbitele celui fără de ochi, și din care Eu am făcut ochi celui ce nu avea ochi. Nu Mă vrea lumea să-i fiu lumină, iar Eu, atât cât sunt în lume, atâta sunt lumina ei. Dar dacă lumea nu Mă vrea, ea este judecată, fiindcă Eu am zis când am făcut ochi celui ce nu avea: «Spre judecată am venit în lumea aceasta, ca cei care nu văd, să vadă, iar cei care văd, să fie orbi».

Tot omul care nu iubește învățătura Mea, este orb. Mai mare păcat între păcate nu are omul, ca păcatul că nu iubește învățătura Mea, ca să vadă apoi și să umble în lumină, fiindcă Eu sunt Lumina lumii, la început și la sfârșit, iar lumina este cuvântul, minunea Mea cu care Eu înviez pe cei morți. Amin.

Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov, și același sunt din veac și până în veac, dar poporul Israel M-a omorât când am venit, pentru că dezlegam sâmbăta și pentru că ziceam că Dumnezeu este Tatăl Meu și că Mă făceam pe Mine Însumi deopotrivă cu Dumnezeu.

M-am dus la poarta oilor când poporul iudeu sărbătorea și se mărea și M-am apropiat de scăldătoarea în care îngerul Meu venea și se atingea de cei suferinzi ca să-l vindece pe cel ce intra cel mai întâi în apă, și apoi îngerul pleca; și l-am văzut pe cel bolnav de treizeci și opt de ani, că nimeni nu era să-l ajute să se vindece, iar Eu i-am spus: «Voiești să te faci sănătos? Scoală-te, ia-ți patul și umblă». Și fiindcă era sâmbătă, iudeii au găsit pricină să-i spună lui că nu-i este îngăduit să-și ia patul. În loc să se fi mirat ei că cel bolnav de atâția ani mergea pe picioarele lui ducându-și și patul, ei l-au judecat, și M-au judecat și pe Mine după ce au aflat de la el că Eu l-am vindecat și i-am spus să-și ia patul și să umble în zi de sâmbătă. În zadar le-am spus Eu lor că Fiul nu poate să facă nimic de la Sine dacă nu vede pe Tatăl făcând. În zadar le-am spus Eu că Tatăl Meu până acum lucrează și că și Eu lucrez.

O, poporul Meu, când M-am înălțat întru slavă de lângă ucenici, M-am așezat întru cele nevăzute ca să-l ajut pe om să nu rămână în duhul ispitirii de Dumnezeu, dar le-am spus lor: «Voi fi cu voi până la sfârșitul timpului». Așa le-am spus ucenicilor Mei care dădeau să Mă întrebe despre vremea împărăției lui Israel. Dacă împărăția lui Israel ar fi fost împărăția lui Dumnezeu, nu i-ar mai fi trebuit lui împărăție peste pământ așa cum voia el și așa cum și azi voiește și crede. Eu am spus lor că împărăția Mea nu e din lumea aceasta, dar aceasta nu i-a plăcut lui Israel. Lui i-a plăcut să fie împărat prin Mine, și așa vrea și azi. Numai că împărat nu poate fi decât cel care are împărăția lui Dumnezeu cu cuvântul și cu fapta, împărăția nestricăciunii, împărăția sfințeniei. Aceasta înseamnă împărăție, și numai aceasta. Amin.

O, ce Mi-a făcut Israel cel de atunci! S-a temut să nu-și piardă slava în care Eu îl așezasem în mijlocul neamurilor pământului, dar el nu era vrednic de slava lui cea de la Mine. Și pentru că nu era vrednic, s-a temut de Mine. Dacă ar fi fost învățat cu duhul umilinței, s-ar fi slăvit prin el Israel. Dar el, fiindcă era nevrednic de slavă, a dat să se slăvească prin duhul îngâmfării, și s-a mărit, dar și-a pierdut slava mărindu-se împotriva Mea, căci Eu așa am zis: «A venit ceasul să Se preaslăvească Fiul Omului, și acum este judecata acestei lumi, și stăpânitorul ei va fi aruncat afară». Și așa a fost, că Eu după răstignirea la care M-au dat ei, stăpânii lumii, Eu am înviat, iar ei s-au făcut de ocară veșnică fiindcă au iubit mărirea omenească mai mult decât mărirea lui Dumnezeu. S-au mărit pe ei înaintea noroadelor, și pe Mine M-au micșorat și au dat să Mă ascundă prin moartea la care M-au supus. Ei n-au iubit mărirea Mea, și cine face așa, rămâne în întuneric așa cum a rămas poporul Israel de atunci și până azi. Numai că Eu am avut grijă să nu stârpesc venirea făgăduințelor Mele, și Mi-am pus din timp deoparte o rămășiță aleasă prin har ca să aibă cine-l judeca pe Israel, din mijlocul lui.

Eu voiesc să aduc pe pământ veșnicia, dar mai întâi trebuie să-l fac pe om să lepede tot răul din el, ca să nu pățesc iar cum am pățit cu Israel, care păcătuia în omul cel dinăuntru. Îi făcusem nestricăcioase și haina și hrana, dar el Mă dărâma dinăuntrul lui, din omul cel dinăuntru. O, de ce, oare, n-a vrut să se facă nestricăcios și el ca să-l fi avut pe veci popor?

N-am voit să fiu judecat de poporul iudeu, căruia i-am fost Dumnezeu venit de la Tatăl. Eu îl îndemnam la pocăință, și el Mă judeca părându-i-se că sunt nedrept, iar el, drept. Eu îl înduplecam spre umilință și spre iertare, iar el M-a luat și M-a răstignit ca să nu Mă mai audă, că era păcătos poporul Israel. Nu numai neamurile celelalte erau sub păcat. Ba încă păcatul lui Israel era mai mare, pentru că el păcătuia știind ce este păcatul. Eu însă am venit din cer să-l îndemn la pocăință, dar n-am putut, că el se voia drept. Eu am venit să-i fiu Păstor iertător, dar el a fost semeț și Mi-a dat peste mână, și apoi M-a scos de la el. Atunci am alergat înaintea celor ce se umileau prin jertfa Mea și prin învierea Mea, și îi luam întru Mine și îi făceam credincioși prin har, și Mi-am făcut popor dintre neamuri, și se numesc cei răscumpărați dintre oameni, pârgă lui Dumnezeu și Mielului, iar în gura lor nu este minciună, fiindcă ei sunt fără de prihană. Amin.

Prin România vin și pentru Ierusalimul patimilor Mele, că voi strânge mulțime multă de oameni semeți, de oameni călcători de porunci, și Mă voi judeca cu ei acolo; acolo unde am venit Eu între ei trup acum două mii de ani. Aici voi rosti cuvântul durerii Mele și al dreptății Mele, iar acolo îl voi împlini, și Mă voi judeca cu poporul pentru care M-am răstignit de bunăvoie pe cruce.

Eu trebuia să mor pentru tot restul popoarelor de pe pământ, ca să le răscumpăr de sub necunoștință, dar nu a fost așa, și am murit pentru poporul Israel, ca să-l răscumpăr de sub lege, că scris este: «Cel ce nu împlinește legea, este vinovat». El a cunoscut de la Mine legea și a fost vinovat că n-a crezut în Mine când am venit din cer de la Tatăl ca să fiu în mijlocul lui. Iată, taină descoperită vă spun: poporul Israel a știut că Eu sunt Hristosul Tatălui și că trebuie să fiu răstignit pentru păcatele lui. Nu Iuda a fost vinovat pentru vânzarea Mea și pentru moartea Mea. El a fost scula prin care Israel și-a omorât Dumnezeul, și scris este: «Vai celui prin care Fiul lui Dumnezeu va fi vândut și omorât!». Dacă Israel nu urmărea să Mă omoare, nu Mă omora când Iuda Mi-a vândut taina, căci Iuda știa că sunt Hristos. Mai-marii lui Israel au fost vinovați de moartea Mea, și cu ei, tot poporul Israel, tot, în afară de o rămășiță aleasă prin har ca să fie fără de vină și ca să mărturisească apoi adevărul venirii Mele din cer în mijlocul lui Israel.

Fiilor, fiilor, mare taină vă spun spre știință, că precum Eu, Domnul, am venit trecând prin poporul evreu, tot la fel și antichristul cel desfrânat, căci scris este: «Dușmanii omului vor fi casnicii lui». Poporul evreu este căzut sub osânda banului, și banul îl blesteamă și îl osândește, căci pe Mine, Cel din cer venit, M-a dat la moarte pe bani.