3.1. Înţelepciunea cerească şi deşertăciunea ştiinţei omului

O, Mi-e dor de om și de ziua când l-am zidit din pământ după chipul Meu, o, fiilor. Mă dor aceste amintiri și Mi-e dor de facerea cea nouă a cerului și a pământului și a omului și a unui popor iubitor de Dumnezeu, și care să Mă cunoască în acest cuvânt cu care grăiesc de deasupra și Mă împart ca să fiu cunoscut în acest cuvânt, și iată, la ai Mei am bătut să intru, dar ei nu Mă cunosc și nu Mi-au deschis, iar Eu i-am părăsit ca și pe cei de acum două mii de ani și M-am dus cu Evanghelia Mea spre neamuri și-Mi strâng de ici de colo să-Mi fac turmă cu dreaptă credință, numai că iubesc și păcatul cei care-Mi află cuvântul și dau să Mă cunoască și să creadă, și iată, e multă și mare durerea Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, iar Eu vin pe pământ plângând în cuvânt de mângâiere peste oameni, dar e prea mare rătăcirea de pe pământ și e lungă de șapte mii de ani și se înnoiește prin lucrarea minciunii lui antichrist cel ascuns sub haină de biserică, o, și se lărgește și se lățește duhul rătăcirii de la sfârșit de timp, căci omul a furat de la Dumnezeu ceea ce era numai pentru Dumnezeu, iar dacă a furat, s-a rătăcit cât nu se poate spune sau măsura, căci toate s-au încâlcit și s-au încurcat în mintea și vederea minții omului, care a furat de la Dumnezeu și care de la început și-a zis: «Pune-voi scaunul meu deasupra norilor, peste Cel prea înalt», o, și și-a împlinit gândul, căci așa a făcut, că nu i-a ajuns pământul pe care i l-am dat, numai că prin umblatul lui pe deasupra nu dă de Mine cu toată știința lui furată și își zice că este știința lui, dar e furată și e fur omul care se crede că știe și că e deștept, și de deștept ce se crede zice că nu este Dumnezeu, căci ce altceva ar avea să zică cei ce s-au despărțit de Mine pentru păcat, pentru minciună, pentru înșelăciune și pentru hoinăreală de colo-colo fără de astâmpăr și fără de pricepere din cer, căci toate sunt schimbate în mintea și în vederea ochilor lui dacă și-a schimbat stăpânul, și iată-l pe om fiu vitreg al lui satana, tatăl celor despărțiți de Dumnezeu și a mincinoșilor de tot felul și rangul, cu minciuna la rang mare, și unii altora își spun mincinoși și își pun mâinile la ochi ca să nu vadă și ca să nu-și spună adevărul, ci numai minciună, și facerea mâinii omului este lucrarea lui satana, ca și mintea care îi pune mâna la lucru, îngâmfându-se că știe, că descoperă sau că vede, și toate ale omului pe pământ și în pământ și în ape și în văzduh sunt numai întuneric gros, năluciri și vrăji și descântece care îi iau omului mințile și pun altceva în ele, și aceasta este vremea cea de dinaintea venirii Mele cu judecata făpturii, o, și e mare de necredință peste oamenii toți, dar am de partea Mea păsările și animalele și toate vietățile de pe pământ și din ape și din văzduh, și toate Mă recunosc și Mă mărturisesc Dumnezeu și Făcător al lor, și omul e jos de tot, e tot mai în afund, tot mai pierdut prin vremea aceasta întunecată, și prin care cuvântul Meu străbate și strigă pe ulițe că vine Domnul cu zecile de mii de sfinți ai Săi, și toate Scripturile se împlinesc așa cum au fost scrise să fie și să vină, căci Duhul Sfânt Mângâietorul vine cu ocrotirea Sa peste cei ce sunt ai Săi pe pământ la venirea Sa promisă de Mine să vină.