1.5. Poporul Israel cel după trup

Iar poporul cel de demult, poporul evreu să se încreștineze și să se boteze în Hristos dacă voiește să nu-și piardă alegerea, dacă voiește să Mă aibă de Dumnezeu și de Mântuitor, după ce și-a scris pe pământ nume de popor răstignitor al lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, când am venit să-l cercetez din partea Tatălui, iar el, știindu-Mă moștenitorul cel trimis de Tatăl, M-a dat la moarte pe cruce ca să-Mi ia turma și via, dar Eu am înviat și am luat via Mea și am dat-o neamului creștinesc, care Mă moștenește și căruia Îi sunt Păstor, dar Îi sunt și Judecător.

La început a făcut Dumnezeu cerul și pământul, și a făcut apoi din pământ întâiul om și s-a împlinit pic cu pic lumea oamenilor pe pământ, și Dumnezeu S-a sălășluit în cer cu toate nevăzutele facerii Lui, iar pământul l-a dat fiilor oamenilor, și de atunci s-au scris mereu pe pământ lucrările lui Dumnezeu și lucrările oamenilor, iar toate acestea rămase scrise pe pământ au fost să fie din voia lui Dumnezeu spre mărturia lucrărilor Lui cu oamenii și între oameni, căci de la începutul lumii oamenilor a lucrat Dumnezeu prin duhul proorociei, și așa a vorbit Dumnezeu între oameni, și n-a fost vreme sub cer să nu fie Domnul pe pământ prin duhul proorociei, și cu atât mai mult acum, când toate cele lucrate și scrise prin prooroci s-au împlinit și se tot împlinesc spre adeverirea lor cerească, iar rădăcina din care ele au luat ființă scrisă pe pământ este în ceruri, este la Dumnezeu, și tot așa lucrează Dumnezeu și în vremea aceasta, și a venit pe pământul oamenilor vremea să vină Cel vestit prin prooroci că iarăși vine să lucreze și să grăiască și să Se arate după două mii de ani de când s-a tot scurs vremea de la nașterea Mea pe pământ prin trimiterea pe care Tatăl Savaot a vestit-o prin scrierea proorocilor că va veni pe pământ Fiul Său Cel Unul născut al Său și că va lua trup de Fiu al Omului și iată-Mă, Eu sunt Cel ce sunt, și sunt după învierea Mea dintre cei morți, și care s-a adeverit și s-a vestit acum două mii de ani peste pământ, și sunt vestit de atunci de la margini la margini și cunoscut de neamurile pământului cu numele Meu de Iisus Hristos, născut între oameni prin trup de mamă Fecioară și pururea Fecioară, și apoi depărtat de poporul care n-a voit să Mă primească și M-a răstignit pe cruce ca să mor ca un om, o, și Mi-am arătat calea Mea dintre cer și pământ, căci am venit și M-am arătat prin cruce și prin înviere dintre morți, și am stat pe pământ apoi patruzeci de zile cu ucenicii cei culeși din popor pentru mărturia Mea, și M-am tras apoi spre Tatăl ca să-i trag apoi spre Tatăl pe toți, dacă pe pământ nu s-a putut să fiu lăsat să stau și să fiu.
O, dar n-a fost cum au vrut cei de atunci cu Mine, căci am spus martorilor Mei că voi fi până la sfârșitul timpului cu cei ce cred în Mine și-Mi voi face casă cu ei și voi cina cu ei și Mă voi arăta lor și le voi fi Păstor, dar mintea celor mari și a celor mai mici este prea închisă, prea strâmtă, prea tari la cerbice sunt cei care dau să stea liniștiți și nederanjați de Hristos Cel înviat, și Care a făgăduit că va fi pe pământ cu ai Săi, cu cei ce Îl iubesc și Îl știu de Păstor al lor, dar și al celor ce nu-L vor și nu dau să-L cunoască între ei cu lucrările Lui, și cred ei că sunt numai ei, iar Eu nu.

La început a făcut Dumnezeu cerul și pământul, și a făcut apoi din pământ întâiul om și s-a împlinit pic cu pic lumea oamenilor pe pământ, și Dumnezeu S-a sălășluit în cer cu toate nevăzutele facerii Lui, iar pământul l-a dat fiilor oamenilor, și de atunci s-au scris mereu pe pământ lucrările lui Dumnezeu și lucrările oamenilor, iar toate acestea rămase scrise pe pământ au fost să fie din voia lui Dumnezeu spre mărturia lucrărilor Lui cu oamenii și între oameni, căci de la începutul lumii oamenilor a lucrat Dumnezeu prin duhul proorociei, și așa a vorbit Dumnezeu între oameni, și n-a fost vreme sub cer să nu fie Domnul pe pământ prin duhul proorociei, și cu atât mai mult acum, când toate cele lucrate și scrise prin prooroci s-au împlinit și se tot împlinesc spre adeverirea lor cerească, iar rădăcina din care ele au luat ființă scrisă pe pământ este în ceruri, este la Dumnezeu, și tot așa lucrează Dumnezeu și în vremea aceasta, și a venit pe pământul oamenilor vremea să vină Cel vestit prin prooroci că iarăși vine să lucreze și să grăiască și să Se arate după două mii de ani de când s-a tot scurs vremea de la nașterea Mea pe pământ prin trimiterea pe care Tatăl Savaot a vestit-o prin scrierea proorocilor că va veni pe pământ Fiul Său Cel Unul născut al Său și că va lua trup de Fiu al Omului și iată-Mă, Eu sunt Cel ce sunt, și sunt după învierea Mea dintre cei morți, și care s-a adeverit și s-a vestit acum două mii de ani peste pământ, și sunt vestit de atunci de la margini la margini și cunoscut de neamurile pământului cu numele Meu de Iisus Hristos, născut între oameni prin trup de mamă Fecioară și pururea Fecioară, și apoi depărtat de poporul care n-a voit să Mă primească și M-a răstignit pe cruce ca să mor ca un om, o, și Mi-am arătat calea Mea dintre cer și pământ, căci am venit și M-am arătat prin cruce și prin înviere dintre morți, și am stat pe pământ apoi patruzeci de zile cu ucenicii cei culeși din popor pentru mărturia Mea, și M-am tras apoi spre Tatăl ca să-i trag apoi spre Tatăl pe toți, dacă pe pământ nu s-a putut să fiu lăsat să stau și să fiu.
O, dar n-a fost cum au vrut cei de atunci cu Mine, căci am spus martorilor Mei că voi fi până la sfârșitul timpului cu cei ce cred în Mine și-Mi voi face casă cu ei și voi cina cu ei și Mă voi arăta lor și le voi fi Păstor, dar mintea celor mari și a celor mai mici este prea închisă, prea strâmtă, prea tari la cerbice sunt cei care dau să stea liniștiți și nederanjați de Hristos Cel înviat, și Care a făgăduit că va fi pe pământ cu ai Săi, cu cei ce Îl iubesc și Îl știu de Păstor al lor, dar și al celor ce nu-L vor și nu dau să-L cunoască între ei cu lucrările Lui, și cred ei că sunt numai ei, iar Eu nu.

La început a făcut Dumnezeu cerul și pământul, și a făcut apoi din pământ întâiul om și s-a împlinit pic cu pic lumea oamenilor pe pământ, și Dumnezeu S-a sălășluit în cer cu toate nevăzutele facerii Lui, iar pământul l-a dat fiilor oamenilor, și de atunci s-au scris mereu pe pământ lucrările lui Dumnezeu și lucrările oamenilor, iar toate acestea rămase scrise pe pământ au fost să fie din voia lui Dumnezeu spre mărturia lucrărilor Lui cu oamenii și între oameni, căci de la începutul lumii oamenilor a lucrat Dumnezeu prin duhul proorociei, și așa a vorbit Dumnezeu între oameni, și n-a fost vreme sub cer să nu fie Domnul pe pământ prin duhul proorociei, și cu atât mai mult acum, când toate cele lucrate și scrise prin prooroci s-au împlinit și se tot împlinesc spre adeverirea lor cerească, iar rădăcina din care ele au luat ființă scrisă pe pământ este în ceruri, este la Dumnezeu, și tot așa lucrează Dumnezeu și în vremea aceasta, și a venit pe pământul oamenilor vremea să vină Cel vestit prin prooroci că iarăși vine să lucreze și să grăiască și să Se arate după două mii de ani de când s-a tot scurs vremea de la nașterea Mea pe pământ prin trimiterea pe care Tatăl Savaot a vestit-o prin scrierea proorocilor că va veni pe pământ Fiul Său Cel Unul născut al Său și că va lua trup de Fiu al Omului și iată-Mă, Eu sunt Cel ce sunt, și sunt după învierea Mea dintre cei morți, și care s-a adeverit și s-a vestit acum două mii de ani peste pământ, și sunt vestit de atunci de la margini la margini și cunoscut de neamurile pământului cu numele Meu de Iisus Hristos, născut între oameni prin trup de mamă Fecioară și pururea Fecioară, și apoi depărtat de poporul care n-a voit să Mă primească și M-a răstignit pe cruce ca să mor ca un om, o, și Mi-am arătat calea Mea dintre cer și pământ, căci am venit și M-am arătat prin cruce și prin înviere dintre morți, și am stat pe pământ apoi patruzeci de zile cu ucenicii cei culeși din popor pentru mărturia Mea, și M-am tras apoi spre Tatăl ca să-i trag apoi spre Tatăl pe toți, dacă pe pământ nu s-a putut să fiu lăsat să stau și să fiu.
O, dar n-a fost cum au vrut cei de atunci cu Mine, căci am spus martorilor Mei că voi fi până la sfârșitul timpului cu cei ce cred în Mine și-Mi voi face casă cu ei și voi cina cu ei și Mă voi arăta lor și le voi fi Păstor, dar mintea celor mari și a celor mai mici este prea închisă, prea strâmtă, prea tari la cerbice sunt cei care dau să stea liniștiți și nederanjați de Hristos Cel înviat, și Care a făgăduit că va fi pe pământ cu ai Săi, cu cei ce Îl iubesc și Îl știu de Păstor al lor, dar și al celor ce nu-L vor și nu dau să-L cunoască între ei cu lucrările Lui, și cred ei că sunt numai ei, iar Eu nu.