Cuvântul lui Dumnezeu la soborul sfinţilor arhangheli Mihail şi Gavriil

Ia aminte, popor al cuvântului Meu din zilele cele de acum, ia aminte la cuvântul Meu cel de peste tine, căci Eu din mijlocul tău sunt învăţătorul lumii, iar tu din mijlocul ei eşti poporul de la care omul trebuie să înveţe carte de la Domnul învăţătorul, căci cartea Mea cu tine este adevărata carte după care omul trebuie să înveţe carte, că dacă omul are carte învăţată de pe pământ şi nu face roade pentru veşnicia lui, atunci el nu este un om învăţat, ci este un om fără de cale, căci calea Eu sunt; Eu şi nu omul, şi cine umblă după Mine nu va umbla în întuneric, ci se mută de-a pururi de la moarte la viaţă şi, părăsind păcatul cel întunecat, se sfinţeşte şi înţelege apoi că el nu poate avea vrăjmaşi mai mari ca el însuşi pentru el, ca voia lui care nu lasă voia Mea să se aşeze în el. Dar azi cobor cu dragoste mare în cuvânt, cu hrană tare pentru viaţa cea de veci a omului, şi pe car de heruvimi şi de serafimi Mă port pe deasupra însoţit de îngerul Meu, arhanghelul Mihail, şi lângă el, însoţitorul lui, Gavriil, şi lângă ei, toţi cei ce sunt căpeteniile îngerilor după cele nouă cete de îngeri care Mă slujesc, căci cea dintâi ceată între cele zece cete îngereşti de la început de veşnicie, şi de facere apoi, s-a prăbuşit din cer prin semeţie şi se războieşte cu Dumnezeu pentru căderea ei, pentru semeţia ei care nu o lasă pe ea să-şi ridice peste ea pe Creatorul ei, pe Domnul îngerilor şi a toate stăpâniile şi domniile şi scaunele cele cereşti care-L slujesc pe Dumnezeu purtându-L pe car de îngeri şi de slavă nevăzută, precum îngerii, fără de trup fiind, nu se pot vedea decât de cei cereşti, în cer şi pe pământ cereşti, cu trup şi fără de trup în cer şi pe pământ. Amin.

O, copii veghetori în calea venirii cuvântului Meu pe pământ, deschideţi-vă pentru intrarea Mea în carte cu sărbătoarea îngerilor, fiilor copii. Luaţi din cele cereşti toată alinarea pentru greul vostru, pentru sarcina sub care staţi, căci venirea Mea cuvânt pe pământ e sarcină grea pentru voi, şi voi sunteţi mici şi plăpânzi sub slava Mea, iar cuvântul Meu purtat de voi între cer şi pământ umple lumea ca s-o înnoiască, fiindcă Eu am scris o Scriptură care făgăduieşte prin ea naşterea din nou a lumii, şi apoi viaţa veacului ce va să fie apoi pe pământ, şi puţini din cei de pe pământ tânjesc cu adevărat după împlinirea Scripturilor venirii Mele a doua oară după om, căci ca să fie după adevăr această dorire în om, omul n-ar mai plânge pe pământ pentru el, şi ar plânge pentru Mine, iar Eu am spus că cine plânge pentru viaţa lui în el, acela şi-o pierde şi nu ştie să plângă, şi se va căuta în sine şi se va afla gol de Dumnezeu, căci plânsul cel fără de minte e plâns fără de Dumnezeu chiar şi dacă omul crede în el însuşi că după Mine plânge şi spre Mine caută. Eu însă îi spun lui că smerenia nu mai plânge în om, ci ea îmi face Mie şi dragostei Mele locaş în om, căci împărăţia Mea în om nu este omul cu dragostea lui de Mine şi de aproapele lui în el, ci sunt Eu, Domnul, cu dragostea Mea, care-l face pe om sfânt pentru împărăţia Mea în el. Amin.

Smerenia de duh umblă la inima omului ca să se facă ea în om sălaş al slavei Mele, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima, şi aşa îl învăţ pe om să treacă din trup în duh, şi îi spun lui că nu e greu aceasta ce-i spun Eu omului. V-am spus vouă, copii care vegheaţi pentru Mine şi care staţi în inima Mea ca să ştiţi care este voia ei şi să auziţi iubirea ei pentru om, v-am spus că voi aduna pe mulţi şi îi vom învăţa din Mine şi din voi porunca dragostei de Dumnezeu şi de aproapele, căci a iubi pe Dumnezeu şi pe aproapele e mare, mare taină şi lucrare a ei pe pământ, şi mereu, mereu taină şi lucrare a cerului pe pământ cu omul, prin omul care iubeşte pe Dumnezeu, căci omul nu trebuie să Mă înveţe el pe Mine cum să-l iubesc, ci trebuie să Mă lase pe Mine să-l învăţ cum să Mă iubească, şi de aceea am spus Eu că fericiţi sunt cei curaţi cu inima, că aceia sunt curaţi şi cu credinţa, şi aceia vor vedea pe Dumnezeu, fiindcă aşa este credinţa lor, fiindcă ei se biruiesc, şi biruiesc apoi pentru slava Mea înaintea oamenilor şi cred biruind pe vrăjmaşii Mei, nu pe vrăjmaşii lor. Amin.

O, fiilor copii care Mă aduceţi pe pământ prin credinţa voastră în Scripturile Mele, şi prin Mine, Cel ce am găsit sprijin în voi! Spuneţi voi celor iubiţi de Mine şi de voi că Noi nu iubim pe om pentru că merită, ci pentru ca să se mântuiască omul, fiilor. O, dacă omul nu ar uita aceasta nu s-ar mai semeţi, ci şi-ar birui trupul şi ar cunoaşte cu duhul lucrarea smereniei de duh, şi nu şi-ar birui trupul cu post de mâncare şi de păcate, că nu este post mai mare ca şi ascultarea de Dumnezeu, dar cine să-i arate omului această desăvârşită cale spre Mine, Cel ce sunt învăţătorul lumii şi de la Care lumea toată ar fi să înveţe carte şi nu de la om, copii care cunoaşteţi pe Dumnezeu cu iubirea Mea din voi!? Şi de aceea iubi-vă-voi pe voi cu toate ale Mele cele din cer şi cele de pe pământ şi vărsa-Mă-voi în voi cu dragostea Mea ca să-l învăţaţi pe om să Mă iubească cu dragostea Mea din el şi nu cu dragostea lui de Mine, că rău Mă răneşte omul care-şi mărturiseşte dragostea lui de Dumnezeu când el nu are ascultare de porunca dragostei care spune aşa: «Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din tot cugetul tău şi din toată puterea ta şi, apoi, să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi».

O, fiilor copii care purtaţi peste voi sarcina venirii Mele pe pământ învăţător al lumii! Dacă din toată inima şi sufletul şi cugetul şi puterea lui L-ar iubi omul pe Dumnezeu, i-ar mai rămâne din acestea şi pentru el? Şi ale lui, oare? Iată, în această de căpătâi poruncă trupul nu foloseşte la nimic, căci duhul este cel ce dă viaţă, dar omul nu are învăţători peste el, fiilor învăţători de la Mine peste om. Ridica-vă-voi pe voi peste toate înălţimile de pe pământ cu învăţătura Mea şi înnoi-voi lumea cu ea, şi voi aduce pe pământ apoi viaţa veacului ce va să fie după învierea morţilor care aud glasul Meu din locuinţa lor gata pregătiţi să asculte porunca Mea pentru ridicarea lor, pentru plinirea Scripturilor cele de apoi şi în care oamenii nu se mai uită ca să le dau înţelepciune să le priceapă pe ele, şi apoi să creadă în ele cu smerenie, căci smerenia este mai mare ca dragostea. Aşa spun sfinţii care aşteaptă venirea Mea, spun că cel mai mare adevăr în om este smerenia minţii şi a inimii, căci ea îl câştigă pe om lui Dumnezeu şi ea este acum mai mare ca dragostea, căci unde ea nu este, nu poate dragostea Mea în om şi pentru om. Amin.

O, poporul Meu, te-am înconjurat cu toate cetele îngereşti, că este serbarea îngerilor lui Dumnezeu. Am strâns lângă tine pe mulţi în casa întâlnirii Mele cu omul, iar lângă cei cu trupul stă tot neamul omenesc pomenit azi în mijlocul tău, neamul cel de la Adam şi până azi, şi care aşteaptă glasul Meu din mijlocul tău şi pomenirea lui pe numele fiecăruia şi după ceata fiecărora. O, poporul Meu, fericirea celor pomeniţi e fericire nemărginită şi care nu se suie la mintea omului. Sunt mulţi coborâţi lângă tine cu Mine din sânul lui Avraam cel credincios, din cel mai frumos loc din cerul cel nevăzut, şi mai mare fericire simt aceştia aici unde Eu cu tine petrec cu cuvântul Meu care se împarte peste pământ pentru înnoirea lumii şi pentru învierea morţilor. O, fericiţi sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi îl împlinesc pe el cu smerenie, cu duh blând şi smerit, care se face rai în om, rai pentru Dumnezeu şi pentru sfinţi, fiilor. O, voi trebuie să arătaţi oamenilor faţa Mea din voi, că numai aşa puteţi voi împlini porunca cea care spune: «Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi»; numai aşa şi nu altfel, fiilor.

O, dacă omul ar împlini porunca dată lui de Dumnezeu, atunci el s-ar face asemenea lui Dumnezeu din toată inima şi sufletul şi cugetul şi puterea lui, şi aşa l-ar vedea pe el vecinul lui aproapele lui, şi aşa ar fi omul mărturisitor de Dumnezeu, purtător de cruce, urmându-Mi.

O, poporul Meu, adu-ţi aminte cum îl probez Eu pe omul care spune că împlineşte poruncile care ar fi să se cuprindă ele în dragostea cea pentru Mine şi nu în cea pentru el însuşi sau pentru slava lui şi nu a Mea. Când l-am încercat pe tânărul bogat care împlinea poruncile şi i-am spus apoi că dacă vrea desăvârşirea lui, să se lepede de sine, să-şi dea agoniseala la cei lipsiţi ca s-o aibă de comoară în cer, şi apoi să vină să se facă ucenic al Meu, căci numai aşa se desăvârşeşte întru totul omul care iubeşte cu totul pe Dumnezeu, atunci el a plecat întristat, căci avea multe avuţii. Iată, omul nu iubeşte pe Dumnezeu din tot sufletul şi inima şi cugetul şi puterea lui. Iată, omul nu poate să se lepede de sine ca să se facă ucenic al Meu, dar am spus ucenicilor care s-au temut când M-au văzut vorbind cu tânărul bogat că ceea ce este cu neputinţă la omul cel neputincios în iubirea cea desăvârşită, este cu putinţă la Dumnezeu, Care are grijă să-i pregătească omului inima şi sufletul şi cugetul şi puterea pentru ca să I le dea cu totul lui Dumnezeu şi pentru ca să fie al lui Dumnezeu omul şi nu al lui însuşi, căci trupul nu foloseşte la nimic, iar omul, bietul de el, numai pentru trup trudeşte, uitând de veşnicia sufletului şi a trupului lui care nu se pot despărţi aşa cum omul ar da să creadă că se poate când el este numai trup, săracul.

Iubirea de aproapele, nimic nu ştie omul de această taină şi despre lucrarea ei. Nu ştie omul ce trebuie să-i dea aproapelui, şi face cu aproapele său ceea ce face şi cu el însuşi, căci omul este numai trup, ca şi aproapele lui căruia îi dă omul ajutorare în nevoile lui care nu au nimic legat acestea cu mântuirea omului şi a aproapelui său. Cel mai mare adevăr în om este smerenia minţii şi a inimii, căci ea îl câştigă pe om lui Dumnezeu, şi omul se face ardere de tot înaintea Mea, împlinind din toată inima şi sufletul şi cugetul şi puterea lui iubirea lui Dumnezeu în el, iubirea care arde în om. Iubirea omului arde în om pentru om, iar iubirea Mea în el arde în om pentru Mine şi îl câştigă pe om pentru viaţă desăvârşită şi veşnică, şi altceva nu înseamnă viaţă veşnică decât iubirea lui Dumnezeu în om, iubirea care iubeşte arzând pe om, ca să rămână numai Dumnezeu şi să-L vadă tot aproapele omului pe Dumnezeu arzând ca focul în cel ce se lasă locaş al Meu în el. Amin.

O, nu este iubire de aproapele decât în omul care iubeşte pe Dumnezeu şi care tot aşa, tot ca pe sine însuşi îl iubeşte şi pe aproapele, făcându-l pe acesta să-L vadă şi să-L iubească pe Dumnezeu din toate cele ale lui care nu sunt din trup, ci de la Dumnezeu şi pentru Dumnezeu în om. Amin.

Locaş al slavei Mele între oameni îl face pe om smerenia de duh, şi omul se face asemenea Mie, blând şi smerit cu inima, ascultător şi împlinitor a tot cuvântul Meu, care este viaţa şi lumina oamenilor. Amin.

O, stau sfinţii şi îngerii şi stau cete-cete cei ce aşteaptă învierea, stau toţi aceştia în uimire, şi mai fericiţi ca în raiul desfătărilor cereşti stau toţi acum aici cu voi sub fericirea lor care este cuvântul Meu, sărbătoarea Mea pe pământ cu Tatăl, cu sfinţii şi cu îngerii, fiilor copii care Mă daţi cerului şi pământului cuvânt, căci M-am promis că Mă voi da cu Duhul Sfânt Mângâietorul, şi cu El pe toate le voi înnoi, le voi curăţi, le voi lumina şi le voi schimba în slavă, în nestricăciune, fiilor împărţitori de Dumnezeu.

îngerii îşi lasă glasul peste voi şi vă spun aşa:

– Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi jos pe pământ ca şi în cer, şi pace de la Dumnezeu peste oameni şi nu cum îi dă omului lumea cea goală de viaţă, lumea care pe noi, îngerii lui Dumnezeu, nu ne vede, căci noi suntem în Domnul, Cel ce stă nevăzut. Amin.

Iubeşte viaţa cu îngerii, popor al milei lui Dumnezeu! Cheamă-ne ca să te desăvârşim în iubire ca şi a noastră, căci într-un glas şi într-un cuvânt cuvântăm, în faţă cu căpetenia de peste noi, Mihail arhanghelul, care ne-a poruncit nouă să ascultăm de Domnul şi nu de om, şi să lucrăm din El pentru om.

Iubiţi postul cel mai desăvârşit, voi, cei ce locuiţi pe pământ, căci cel mai iubit post înaintea Domnului este ascultarea de El, de porunca iubirii Lui care-l învaţă pe orice om să-L iubească pe Dumnezeu din toate roadele Duhului şi cu ele să-l iubească pe tot aproapele, făcându-se pentru el cale spre Dumnezeu, lumină pe cale şi gust al vieţii cu Dumnezeu în om. Amin.

Să stăm bine, să stăm cu frică, şi cu iubire să luăm aminte, Doamne, la cuvântul Tău cel dătător de viaţă peste om, şi de înviere peste cei ce dorm în ţărâna pământului şi care aşteaptă lumânarea cea sfântă din mâna celor ce-i pomenesc pe ei înaintea Ta cu inima curată, căci cei curaţi cu inima sunt cei cu credinţa curată şi împlinită prin roadele ei, prin minunile ei care înseamnă Dumnezeu, Cel minunat întru sfinţii Săi. Amin, amin, amin.

– O, Doamne al milei şi al îndurării, vino cu ziua nesfârşitei învieri când va cădea perdeaua care desparte cele două lumi! Aşa Te rugăm noi, cei ce aşteptăm lumânarea cea din urmă a învierii celei mari, mânuţa cea care va scăpăra pentru cea din urmă oară amnarul pentru lumânarea care din mâna Ta apoi va împărţi lumina Paştelui cel nesfârşit al celor ce Te aşteaptă cu suspin prelung, cu ziua Ta cea mare pentru noi, Doamne, Care ai cheile unde noi Te aşteptăm şi când Tu vei spune blând şi duios: „Veniţi afară! Veniţi de primiţi lumină şi înviaţi prin ea şi prin cuvântul învierii!”. Amin, amin, amin.

– O, aşa voi împlini, că mare este credinţa cea care stă înaintea Mea pentru toate aceste împliniri. Amin.

O, fiilor copii care aţi deschis cerul ca să curg Eu ca râul cuvânt peste pământ, mare este credinţa voastră, şi ea s-a întins de la margini la margini şi la ea Eu voi adăuga, dar staţi în smerenia de duh care-Mi face sălaş în voi şi mângâiaţi pe cei ce Mă aşteaptă şi creşteţi-i mici şi blânzi şi smeriţi cu inima pe cei ce s-au făgăduit să asculte de Dumnezeu. Umiliţi-vă ca Mine şi pentru cei săraci cu duhul şi pentru cei bogaţi cu duhul, dar aduceţi-i şi pe ei la smerenia de duh fără de care nu poate în om dragostea Mea.

Daţi slavă zilei de pomenire a îngerilor, fiilor, şi binecuvântată să fie ziua sărbătorii biruinţei prin cruce a ivirii chivotului Sfintei Sfintelor care a fost aşezată între pământ şi cer acum treisprezece ani cu mare biruinţă asupra vrăjmaşilor Mei care nu iubesc tainele Mele. Dar voi aţi biruit cu Mine biruindu-vă pentru numele Meu, şi acum suntem în sărbătoare după treisprezece ani de la împlinirea proorociilor pentru taina de nou Ierusalim peste pământ. Amin.

Mă las cu duhul slavei cuvântului Meu peste voi, peste cei ce cu dor şi cu duh s-au adunat la izvorul vieţii. Mai-marii cetelor îngereşti au de la Mine mir pentru frunţile celor ce iubesc pe Dumnezeu venind şi ascultându-I cuvântul ca să se desăvârşească prin el. Amin.

Pace vouă! Şi de la voi să ia din pacea Mea cei ce Mă iubesc aşa cum Eu l-am învăţat pe om porunca iubirii. Amin.

Binecuvântate să vă fie bucatele cele puse înaintea Mea pentru binecuvântarea lor, pentru masa de pomenire a îngerilor şi a sfinţilor şi a celor ce aşteaptă lumina învierii. Amin.

Iar vouă, celor trudiţi, vă dau pacea Mea. Luaţi din ea, luaţi din ea, luaţi din ea! Daţi-vă unul altuia din ea şi vor vedea toţi cei ce sunt aproape vouă că voi ştiţi să iubiţi pe Dumnezeu din toată inima, din tot sufletul, din tot cugetul şi din toată puterea voastră, învăţând prin aceasta pe toate neamurile pământului porunca iubirii de Dumnezeu. Amin, amin, amin.

21-11-2004