Eu, Domnul, Mă fac râu de cuvânt în ziua aceasta şi Mă scriu în cartea Mea cea de azi cu amintirea zilelor în care Mi-am pecetluit cu legea Mea cea sfântă grădiniţa cuvântului Meu din mijlocul pământului român şi chivotul Meu din ea, şi Mi-am deschis înaintea celor din cer Sfânta Sfintelor Noului Ierusalim şi slujirea din ea înaintea Mea, şi am avut martori din cer veniţi cu Mine pe apostolul Andrei şi pe trâmbiţa Mea Verginica, iar de pe pământ l-am avut aici pe arhiereul Meu cel de azi, şi cu care Mi-am rostit cuvântul sfinţirii şi al pecetluirii cu legea sfinţeniei a grădiniţei izvorului cuvântului Meu, grădiniţa Mea, pusă deoparte pentru Mine şi pentru slava Mea cea de azi, slavă tainică, cuvânt de înviere peste cei de pe pământ. Amin.
Am iarăşi în coborârea Mea de azi pe cei doi ucenici, pe apostolul Andrei şi pe trâmbiţa Mea, şi cu ei sărbătoare cerească pentru grădiniţa cuvântului Meu. Ne aşezăm la masă de cuvânt cu duhul mângâierii pentru cei ce se nasc din cuvântul Meu şi cresc din el pentru mântuirea lor şi pentru mărturia Mea peste pământ, căci ucenic al lui Hristos este cel ce-Mi aduce rod şi izbăvirea din păcat şi din duhul lumii peste cei de pe pământ din loc în loc, că am de adunat pe cei scrişi în cartea vieţii, pe cei ce vor fi scrişi în cartea Mea de azi prin credinţa lor în venirea Mea cuvânt pe pământ ca să dau mâna multora spre Tatăl, căci Eu de aceea am venit de la Tatăl iarăşi cuvânt pe pământ, acum, la sfârşit de timp.
Îmi desfac braţele ca să-i cuprind pe cei sosiţi la izvor pentru sărbătoarea de acum şi Mă fac peste ei cuvânt de naştere din nou. Călători de departe cum sunt, aduc cu ei răvăşirea dorului Meu pentru arhiereul Meu Irineu, pe care l-am avut lângă Mine şi lângă poporul Meu la izvor acum optsprezece ani pentru săvârşirea slujbei de pecetluire a lucrării tainei Mele de nou Ierusalim pe pământ şi a bisericii Mele, ridicată pe piatra ei cea dintâi, început nou de biserică sfântă înaintea Mea după voia Mea, după orânduiala Mea cea nouă, căci scris este în Scripturi: «Noi le facem pe toate!», iar Eu aşa lucrez acum prin lucrarea cuvântului Meu de azi. Amin.
Vă îmbrăţişez în Duhul Sfânt pe voi, cei ce aţi venit din cetatea Clujului la masa Mea de cuvânt. Aşezaţi-vă, dar, cu poporul Meu de la izvor la masă şi creşteţi, tată, hrănindu-vă cu cele ce ies din gura Mea pentru desăvârşirea celor credincioşi, căci credinţa voastră în Mine vă face sfinţi cu duhul şi cu sufletul, şi acestea atrag trupul ca să poată pentru Dumnezeu şi ca Dumnezeu şi ca să vă faceţi cu el biserică sfinţită, locaş al Duhului Sfânt şi al sfinţilor cei biruitori în cer prin credinţa lor, prin iubirea lor. Petrec cu voi alături de poporul Meu de la izvor în ziua aceasta de sărbătoare pentru Sfânta Sfintelor Mele de azi şi Mă scriu în carte cu amintirea dulce a zilelor de sărbătoare de atunci. Sfinţii şi îngerii înconjoară grădiniţa Mea de cuvânt şi stau la gura Mea pentru ca să ia din ea cuvântul Meu, mângâierea lor cea de la Mine, că e mângâiere mare pentru cei din cer izvorul Meu de cuvânt din zilele acestea, e hrana cea din Mine pentru ei. O, aşa să fie şi pentru voi ziua Mea de cuvânt pentru sărbătoarea de acum. Vă doresc, tată, putere pentru iubirea din voi, căci v-aţi deschis iubirea spre taina cuvântului Meu şi spre ieslea sa. O, creşteţi în iubirea cea de sus şi nu vă împiedicaţi în cele ce v-ar sta în cale ca să vă slăbească veghea şi mersul vostru cu Mine după ce M-aţi cunoscut şi M-aţi iubit! Cuvântul Meu este mare, şi îşi are din Mine izvorul creşterea voastră cea de sus. O, cu mare grijă îl hrănesc pe om cu glasul cuvântului Meu, căci Eu lucrez ca Dumnezeu, chiar dacă omul este atât de mic, dar Eu voiesc să-l fac fiul Meu pe om, iar fiul trebuie să semene cu născătorul său ca să rămână fiu. Stăm în ziua aceasta în duhul creşterii de sus şi vă dau darul puterii sfinte şi vă cuprind în duhul poporului Meu de la izvor, care vă dă ce are de la Mine dat lui. În numele Meu vă dă poporul Meu, aşa cum au dat Petru şi Ioan celui ce l-au sculat din neputinţă şi căruia i-au zis: «Aur şi argint nu avem, dar îţi dăm ce avem: în numele lui Iisus Hristos scoală-te sănătos!».
O, mare este sănătatea cea pentru Mine în om, căci fără ea nu este sănătos omul, chiar dacă trupul îi poate. Adevărata comoară a sănătăţii omului este atunci când trupul lui poate pentru Dumnezeu şi ca Dumnezeu pe pământ între oameni, căci sănătatea şi trăirea Mea în om aduc Mie rod suflete scoase din foc şi aduse la înviere. Eu sunt Cel ce am înviat dintre morţi ca să învie şi omul aşa cum Eu am înviat, căci pentru om am înviat, şi sunt începătura învierii, şi fericiţi şi sfinţi sunt cei ce au parte de învierea cea dintâi, şi peste care nu mai poate moartea, precum este scris. O, umpleţi-vă de înţelepciune, căci pentru tainele Mele trebuie înţelepciune de sus, trebuie credinţă bine aşezată, neclătinată până la sfârşit, până la plata ei, căci adânc Mă doare de cei nu dau să stea cu Mine pe această cale până la sfârşitul ei, sărind ei din bărcuţa Mea iarăşi în mijlocul lumii cea plină de păcat şi care întinează pământul peste tot, alungându-Mă pe Mine de peste tot lumea şi duhul ei. O, nu vă bucuraţi, nu vă odihniţi, nu vă liniştiţi atâta timp cât staţi în mijlocul lumii cu paşii voştri, căci lumea înoată în păcat şi lasă urma lui peste tot pe unde ea stăpâneşte şi creşte cu veninul ei ucigător de om. Purtaţi cu voi Duhul Meu şi apă sfinţită de la izvorul Meu de cuvânt şi faceţi-vă pârtie cu ea printre morţi, căci nu e boală mai grea pentru om ca şi duhul lumii, duh care cheamă pe pământ ziua mâniei Mele, zi de durere peste bucuriile cele fără de Dumnezeu ale oamenilor de pe pământ.
O, îmbrăcaţi-vă în duhul blândeţii, că de mare ajutor este el pentru statul Meu în om, pentru căldura lui cea plină de taină sfântă, taină de la care se naşte în om înţelepciunea cea de sus, toiagul de sprijin pe calea lui cu Mine, căci Eu locuiesc în înţelepciunea Mea cea din om, şi pe care el o dobândeşte de sus prin duhul blândeţii, duh care poate totul în om, Duhul Meu. O, învăţaţi de la Mine acest duh, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima. Aşa le-am spus Eu acum două mii de ani la cei pe care i-am cules ca să urmeze Mie între oameni, şi aşa le spun şi celor de azi care vin la glasul Meu ca să înveţe de la Mine blândeţea şi smerenia inimii Mele, locaşul Tatălui Meu întru Mine, şi al Meu întru El, căci Eu întru Tatăl sunt, iar El întru Mine este, şi aşa L-au văzut pe Tatăl ucenicii Mei cei de acum două mii de ani, care umblau cu Mine oriunde Eu Mă purtam spre mântuirea multora şi pentru ca să grăiască atunci şi apoi prin vreme glasul Meu şi mărturia Mea peste pământ şi peste timp. O, acesta este glasul Meu şi aşa grăiesc Eu, şi după acest glas să Mă cunoaşteţi, iar altfel de cuvânt şi altfel de glas să nu cunoaşteţi, căci Eu sunt Unul Dumnezeu, şi aşa lucrez când Eu lucrez peste pământ, şi nu ca omul lucrez, ci lucrez ca Dumnezeu. Amin.
O, creşterea pe care Eu i-o dau omului prin glasul izvorului Meu de cuvânt n-o mai găsiţi aşa întreagă, tată, căci faţa Mea cea curată n-o poate omul purta atât cât este ea, căci omul este iubitor de sine mai mult decât iubitor de Dumnezeu atunci când el dă să se arate de la Dumnezeu peste oameni şi pentru oameni, dar faţa Mea cea din Tatăl nu este ştirbită, ci este din Tatăl. Vă învăţ ca Tatăl, căci Tatăl voieşte să fiţi fraţii şi surorile Mele şi să semănaţi cu Mine voieşte El, ca să fiţi ai Lui aşa cum sunt Eu. E zi dulce pentru cer în ziua aceasta şi e zi de învăţătură ea, căci sunteţi oiţe venite la izvor. O, veniţi de-a dreapta Mea ca să fiţi oiţe, căci de-a stânga Mea nu sunt oiţe, ci numai de-a dreapta Mea sunt ele. Luaţi Scriptura venirii Mele cu judecata şi citiţi în ea şi alegeţi-vă să fiţi oiţe de-a dreapta Mea, acolo unde este salvarea omului, căci Eu aceasta doresc vouă. Amin.
O, Mi-e tare, tare dor de arhiereul Meu cel de azi! L-aş vrea să-Mi pască oiţele şi să le păşuneze de-a dreapta Mea. Îmi voi pune poporul la veghe sfântă pentru învierea lui, pentru ridicarea lui din nelucrare, căci stă închis cu paşii lui cei pentru slava Mea de azi şi nu are cine să-i rupă piedica şi să meargă el apoi pentru viaţa oilor Mele cele atât de puţine, căci puţine oi sunt şi nu au păstor ca să le păstorească şi să le înmulţească şi să le poarte spre izvor ca să ia din el viaţa lor. L-am avut lângă Mine atunci, în zilele mărturiei Mele, şi apoi a fost pus în legături pe dinafară şi pe dinăuntru, şi limba i s-a lipit de cerul gurii şi nu M-a mai mărturisit cu izvorul Meu de cuvânt, şi are căluş în gură faţă de mărturisirea Mea cea de azi, căci aşa i-au cerut cei fricoşi, cei ce se tem de el pentru alegerea lui. O, aşa au lucrat de strâmtorat şi cei de acum două mii de ani Scriptura venirii Mele de atunci, când prin mama Mea Fecioară M-am făcut Fiul Omului şi am crescut şi Mi-am făcut apoi în taină ucenici credincioşi şi Mi-am înscris lucrarea pe pământ prin ei, prin cei credincioşi, iar când să Mă cunoască oamenii bisericii şi să-Mi las mersul pe pământ, M-au luat şi M-au pus sub obroc, M-au pus în mormânt ca să nu mai grăiesc, ca să nu mai mărturisesc, dar Eu M-am sculat după ce ei M-au legat sub tăcere şi am dat tuturor învierea Mea, şi apoi M-am dus iarăşi la Tatăl, dar am lăsat pe pământ ucenici, şi ei au mărturisit, şi mărturia lor a fost adevărată căci Eu sunt Cel ce sunt. Amin.
Am în ziua aceasta cu Mine în cuvânt pe apostolul Andrei şi pe trâmbiţa Mea Verginica, martorii Mei cei credincioşi în cer pentru lucrarea Mea de pecetluire a grădiniţei cuvântului Meu acum optsprezece ani.
O, fiţi mărturisitori în zilele voastre de serbare în mijlocul poporului Meu şi luaţi mângâiere prin glasul vostru de azi! Eu, Domnul, vă fac intrarea în carte. Grăiţi, tată, şi faceţi hrană pentru cei ce se hrănesc şi cresc. Amin.
– Eu, Doamne, am fost apostolul Tău acum două mii de ani pe vatra neamului român, şi am fost iarăşi mărturisitor al Tău în ziua mea de serbare lângă ziua de pecetluire a Sfintei Sfintelor Tale de azi, alături de trâmbiţa Ta Verginica. Mi-ai păstrat în taina Ta cea de azi darul de întâi chemat al Tău între ucenicii Tăi cei de acum două mii de ani şi m-ai luat şi acum, la sfârşit de timp, pe această vatră mărturisitor al lucrărilor Tale de azi în nume de întâi chemat al Tău şi de botezător cu Duhul Sfânt al pământului român şi al neamului de pe el atunci, neam care s-a făcut sămânţă a celor ce s-au născut pentru neam creştinesc pe acest pământ. Mă mângâi în zi de amintire sfântă şi mângâi durerea grădiniţei Tale de cuvânt, căci toate au suflet din sufletul Tău în această grădiniţă. Tu ştii durerea ei, aşa cum şi noi, mărturisitorii Tăi, o ştim. Ne mângâiem în dureri şi nădăjduim în biruinţa Ta, Doamne, şi în taină suferim, şi durerea ne va aduce bucurii, nouă şi celor statornici în credinţă şi în jertfă pentru mersul Tău de azi.
Aducem aici în mare taină pe arhiereul Tău şi îl atingem cu cele de sus şi îl binecuvântăm pe el pentru că este scris între martori, Doamne, şi este arhiereul Tău de azi, întru care Tu ai binevoit în vremea aceasta pentru pecetluirea grădiniţei Tale de cuvânt, iar el a fost credincios şi Te-a ascultat. Acum, sub lanţuri cum stă pus, cuvântul lui e îngheţat pe buze, dar vine în curând primăvara când toate vor mărturisi pentru Tine şi pentru acest neam binecuvântat pentru zilele venirii Tale acum pe pământ cu slava Ta de cuvânt. În taină îl cuprindem şi îl mângâiem pe martorul Tău de azi şi îl întărim în cămaşa răbdării sfinte, căci răbdarea lui îşi va da rodul ei, o, Doamne. Amin.
Binecuvintez pe poporul Tău de la izvor, popor de jertfă pentru slava Ta cea de acum, o, Doamne. Dă-i lui puterea mărturisirii! Martor credincios să fie el pe pământ până la sfârşit, până la slava Ta cea deplină înaintea neamurilor de pe pământ prin cuvântul venirii Tale de azi în mijlocul neamului român, iar nouă, celor din cer, mângâiere ne dă, Doamne, căci coborârea Ta la poporul cuvântului Tău este venirea Ta cu noi pe pământ la masă de cuvânt, de slujirea bucuriei sfinţilor Tăi, căci vremea este să-i răsplăteşti pe ei. Amin.
– Şi acum, Doamne, eu, trâmbiţa Ta, aştept pentru ziua mea de serbare grăirea mea cu poporul cel de azi al meu şi al Tău, poporul cel credincios, căci numai cei credincioşi până la sfârşit ne sunt popor. Mă alătur bucuriei sfinţilor şi a îngerilor, că e sărbătoarea cea pentru grădiniţa Ta de cuvânt. Mângâi şi alin durerea grădiniţei Tale şi mărturisesc din cer taina ei şi a Ta cu ea.
Las peste fiii din porţi odihnă acum, şi intru în carte în ziua mea de serbare lângă ziua apostolului Tău Andrei, căci eu acum douăzeci şi nouă de ani am intrat întru cele cereşti şi am lăsat poporul în grija Ta şi m-am alăturat Ţie pentru această grijă între cei din cer purtată, Doamne. O, binecuvintează cu multul hrana zilei de azi peste cei veniţi la izvor spre creştere, iar mâine iarăşi coborâm şi lăsăm cuvânt în carte în ziua mea de pomenire între sfinţi, o, Doamne. Amin.
– Pace ţie, Verginico! Pace vouă, apostoli ai Mei, alături de poporul Meu de azi în sărbătoarea cea pentru grădiniţa Mea de cuvânt, iar mâine iarăşi vom grăi poporului. Amin.
Pace ţie, poporul Meu de la izvor! Lucrează, tată, în ziua aceasta lucrarea Mea de creştere pentru nou-născuţii Mei adunaţi acum lângă tine la izvor, şi iarăşi vom grăi pentru ei după ziua aceasta, şi trâmbiţa Mea va suna şi glas nou va da ea peste poporul Meu. Amin, amin, amin.
13-12-2009
