Vin pe pământ cu slava Mea şi cu toţi sfinţii îngeri, care slujesc slavei Mele, iar slava Mea este cuvântul întru cea de a doua venire a Mea de la Tatăl la om. Puţin, puţin, şi mărirea Mea, care luminează pământul binecuvântării Mele din mijlocul neamului român, va atrage neamurile ca să umble întru lumina cetăţii Mele de nou Ierusalim, iar împăraţii pământului îmi vor mări venirea aceasta a Mea şi vor păzi cetatea Mea şi slava ei şi se vor încălzi sub făclia ei, căci făclia ei sunt Eu, Mielul Tatălui, şi sunt Calea, Adevărul şi Viaţa, şi aşa Mă voi arăta că sunt în ziua Mea de mărire. Amin.
Vin, poporul Meu, să grăiesc cu tine în zi de duminică, tată, şi să ne amintim de făgăduinţa slavei venirii Mele, de care Eu am grăit în pildă acum două mii de ani, iar grăirea Mea de atunci este mărturisită prin Scripturile cele de atunci, precum grăirea Mea de azi este mărturisită prin cartea Mea de azi, carte vestită prin Scripturi ca să fie, carte care stă deschisă ca să grăiesc Eu prin ea, cartea cea cu şapte peceţi, pe care numai Eu, Mielul şi Cuvântul Tatălui, am luat-o din mâna Lui ca să desfac una câte una peceţile ei şi să răscumpăr prin jertfa Mea şi prin cuvântul mărturisirii oameni din toată seminţia şi limba şi poporul şi neamul şi să fac din ei împărăţie şi preoţi ca să fie pe pământ, precum este scris să se împlinească, iar când cerul se va deschide la vedere, zguduind facerea cea dintâi, atunci mai-marii de pe pământ se vor piti de mânia zilei Mele, căci Eu şed pe tron în zilele acestea, şi cartea Mea este deschisă, şi se ascund de faţa Mea cei ce stau mari pe pământ, căci ziua Mea vine.
Vin cuvânt pe pământ şi vin la tine, poporul Meu, căci ceilalţi oameni de pe pământ se ascund de faţa dreptăţii Mele, căci Eu stau pe tron aşezat, stau în carte şi cuvintez din ea şi nu Mă vor mai-marii de pe pământ şi se ascund de faţa Mea. Tu însă primeşte-Mă şi sfinţeşte-te pentru venirea Mea şi fă-Mi loc cu ea şi fă-te cale a venirii Mele, poporul Meu, căci credinţa ta în venirea Mea face cale cuvântului Meu peste pământ, şi îţi voi mulţumi cu toţi sfinţii îngeri când cerul se va lăsa văzut deschis şi vă voi zice vouă: «Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii, căci Eu am fost flămând şi însetat, străin şi gol, bolnav şi întemniţat, şi voi M-aţi slujit», şi în ziua aceea vă vor cunoaşte binefăcători ai Mei toate neamurile pământului, iar cerul cel dintâi şi pământul cel dintâi vor trece, şi va fi un cer nou şi un pământ nou, şi voi veţi fi poporul Meu şi vă voi da facerea cea nouă şi ne vom întinde cu ea şi vom primi în ea pe cei ce se sfinţesc pentru ea, şi nu va fi un vis aceasta, şi va fi adevărat, şi fericiţi vor fi cei ce cred acestor cuvinte, proorocite încă de acum două mii de ani, iar cei necredincioşi se vor purta necredincioşi, precum este scris.
O, poporul Meu, saltă de mângâiere cei din morminte când aud glasul Meu din mijlocul tău, şi iată, cei de pe pământ îşi ascund auzul dinaintea grăirii Mele de azi, pe care o aud cei din morminte, fiule. Grăirea Mea de azi este vremea judecăţii şi pregăteşte scularea celor adormiţi, unii spre viaţă veşnică şi unii spre durere veşnică, precum Eu am vestit cuvânt acum două mii de ani. îi îndemn pe toţi cei de pe pământ spre toată fapta cea bună, care să le facă drum spre viaţa lor cea veşnică întru bucurie. Îi îndemn pe toţi oamenii să caute spre Scripturile Mele cele de acum două mii de ani şi să se ajute ei cu învăţătura Mea cea de atunci, căci cine citeşte în Scripturile Mele cele de atunci găseşte calea.
O, citiţi cartea Evangheliei Mele celei de atunci, voi, cei de pe pământ! Nu luaţi să citiţi numai şi numai pe cele scrise de oameni. Luaţi şi cuvântul Evangheliei Mele şi veţi găsi în ea calea, adevărul şi viaţa, care vă vor face liberi. închinaţi-vă cu semnul sfintei cruci şi cereţi înţelepciunea cea de la Dumnezeu şi apoi citiţi cartea Evangheliei Mele şi vă veţi vedea descoperiţi de ea şi o veţi iubi, căci cuvântul Meu este duh dătător de viaţă şi alungă din om necredinţa şi nepăsarea şi aduce în locul acestora calea, adevărul şi viaţa. O, căutaţi să-Mi faceţi bine, ca să vă pot numi binecuvântaţii Tatălui Meu, căci dureros va fi pentru cei ce vor auzi în ziua Mea de slavă când Eu voi spune celor ce nu M-au iubit: «Duceţi-vă de la Mine, voi, cei blestemaţi, în focul cel veşnic, gătit diavolului şi îngerilor lui, căci am fost flămând şi însetat, străin şi gol, bolnav şi închis în temniţă şi nu M-aţi slujit». O, căutaţi să înţelegeţi ce înseamnă să-L iubiţi şi să-L slujiţi pe Dumnezeu pe pământ. Cereţi de la El înţelepciunea aceasta, căci din pricina lipsei de Dumnezeu din om nu înţeleg oamenii pe Dumnezeu aşa cum este de înţeles taina iubirii de Dumnezeu şi slujirea cea pentru ea. Iată, Eu, Domnul, sunt pe pământ cu tronul Meu de învăţătură, de pe care judec faptele vieţii omului ca să ia omul înţelepciune din cuvântul Meu. Râul vieţii este cuvântul Meu din mijlocul neamului român, şi aşa se împlineşte pe pământ taina cea din Scripturi a râului vieţii, iar de o parte şi de alta a râului creşte pomul vieţii, creşte Dumnezeu în oameni şi face rod Domnul şi îşi face ucenici spre tămăduirea neamurilor, precum este scris. Eu nu strig tare în pieţe, ci lucrez minunat, numai să vină omul cu credinţă şi să bea şi să ia şi să împartă şi să curgă acest râu spre învierea multora, că iată, morţii din morminte saltă de înviere şi mărturisesc, iar Eu sunt cale a mărturisirii lor, căci au fost pomeniţi acum, în ziua care a trecut, pe jertfelnicul Meu de nou Ierusalim, şi au fost sloboziţi să vină să stea la masa poporului Meu, la masa bisericii Mele, la masa nunţii Mele cu mireasa Mea.
O, luaţi glas, fiilor duruţi de aşteptare! Un singur duh vă fac pe toţi ca să grăiţi întru unul şi să mărturisiţi de acolo pe Dumnezeu la cei de pe pământ. Amin, amin, amin.
– O, cine este mare ca Dumnezeul nostru? El este Dumnezeul Cel minunat întru sfinţii Lui şi întru mila Lui pentru cei păcătoşi şi zdrobiţi de păcate în vremea trupului lor şi după trecerea lor cu trupul. O, mare este lucrarea venirii Lui cuvânt pe pământ, iar cei ce au ochi şi urechi de la El văd şi aud, şi iată, noi, cei adormiţi, noi, cei din morminte, avem ochi de văzut şi avem urechi de auzit şi vedem şi auzim venirea Lui cea de azi pe pământ, lucrarea cea de izbăvire a noastră şi a voastră, a celor de pe pământ. O, nu mai faceţi păcate! Păcatul a adus moartea în oameni, căci plata păcatului este moartea, iar Domnul Iisus Hristos a venit acum două mii de ani pe pământ cu învierea Lui dintre cei morţi şi le-a dat-o lor. Trăiţi pe pământ pentru pomenirea celor adormiţi, căutând spre Domnul cu rugăciune pentru învierea lor, cu rugăciune, nu cu alte fapte, nu cu alte jertfe, ci cu credinţă şi cu duioşenie şi cu lacrimi frăţeşti şi părinteşti pentru învierea celor adormiţi şi pentru viaţa lor cea fără de suspin, căci viaţa este cea de după trecerea cu trupul, nu este cea din vremea trupului, şi aceea este numai pentru pregătirea vieţii omului. O, nu mai trăiţi vremelnic pe pământ, ci trăiţi veşnic şi în vremea voastră cea cu trupul! Trăiţi cu veşnicia, nu cu vremelnicia, care îl duce pe om la nepăsare, şi de la ea la necredinţă, căci vai celor ce nu-L urmează pe Domnul pe pământ!
S-au micşorat cu multul vaietele celor ce aşteaptă în locuinţa morţilor de când Domnul a aşezat pe piatra ei cea dintâi biserica Lui de pe pământ, de unde cei ce slujesc în ea cheamă pe Domnul pentru izbăvirea celor adormiţi, pregătiţi şi nepregătiţi la plecarea lor de pe pământ. Din zi în zi mai mult se fac tot mai mici suferinţele lor şi aşteptarea lor, şi creşte duhul bucuriei sfinte peste cei ce stau întru nădejdea învierii.
O, nu mai păcătuiţi! Sfinţiţi-vă! Aceasta este înţelepciunea vieţii. Grăiţi unii cu alţii pe cele cereşti, pe cele sfinte, curăţindu-vă unii pe alţii la cuget şi la suflet, şi pomeniţi cu graiurile şi cu rugăciunile voastre lumea cea nevăzută şi lumea celor adormiţi, ca să se arate împărăţia cea cerească pe pământ întru lucrarea sa de cer nou şi de pământ nou. O, nu sunt greu de înţeles Scripturile facerii celei noi şi ale învierii morţilor, dar nu sunt citite şi dorite de oameni, căci n-au oamenii între ei pe cei ce îndeamnă. Vă îndemnăm noi, cei din morminte, pentru voi şi pentru noi vă îndemnăm, deschideţi împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ! Deschideţi Domnului când bate! El cuvintează din mijlocul îngerilor şi se aude pe pământ, şi fericiţi sunt cei ce au urechi de auzit de la Dumnezeu! Pe pământ nu este omul stăpân, ci numai Dumnezeu este Stăpânul, căci omul nu poate nimic din pricina păcatului din el. Iubiţi-vă viaţa iubindu-L pe Domnul! Unii pe alţii îndemnaţi-vă să iubiţi pe Domnul şi să lepădaţi păcatul cel ascuns şi cel văzut, căci păcatul este moarte, nu este mângâiere aşa cum îl simte omul a fi. Păcatul este iadul în care omul arde, vă spunem noi, cei ce am suferit aşa pe pământ şi încă suferim până la izbăvirea cea întreagă prin Domnul Iisus Hristos şi prin stăruinţa bisericii Lui de pe pământ. Cel ce este sfânt, să se sfinţească încă şi să trudească pentru învierea morţilor, şi să audă el apoi în ziua Domnului chemarea pentru cei binecuvântaţi, care au lucrat pentru cei flămânzi şi însetaţi, pentru cei străini şi goi, pentru cei suferinzi şi întemniţaţi ca să fie sloboziţi de sub povară! O, ştergeţi lacrimile celor ce aşteaptă învierea lor şi curmaţi suspinul lor, căci plata voastră multă este în ceruri! Amin amin, amin.
– O, fii ai oamenilor! Voi, cei de pe pământ, auziţi glasul celor din morminte, sloboziţi de Mine, Domnul, ca să grăiască în ziua lor de pomenire! Precum sfinţii au zile de pomenire pe pământ, aşa au şi cei adormiţi, căci aşa este lucrarea bisericii, şi e vremea când cei din morminte aud glasul Fiului lui Dumnezeu, glasul Meu cel de azi, care apropie sfârşitul veacurilor şi începutul cel nou al tainelor lui Dumnezeu. Eu, Domnul, sunt plin de milostivire pentru cei în suferinţă şi vin Mântuitor pe pământ pentru cei vii şi pentru cei adormiţi, care aud glasul Meu mai mult decât cei vii, căci cei vii îşi astupă urechile ca să nu audă de la Domnul şi să se întoarcă de la căile lor şi ca să-i vindec Eu pe ei de ei. Eu, Domnul, sunt calea omului spre Dumnezeu. Mă strecor cuvânt spre oameni pe pământ, şi va fi curând, curând să umble neamurile întru lumina cetăţii cuvântului Meu cea din mijlocul neamului român, şi se vor încălzi sub făclia ei împăraţii pământului, căci făclia ei sunt Eu, Mielul şi Cuvântul Tatălui, şi aşa Mă voi arăta că sunt în ziua Mea de mărire. O, veniţi spre izvorul râului vieţii, izvor limpede, o, fii ai oamenilor! Veniţi, fiilor, şi faceţi-vă fii ai lui Dumnezeu pe pământ, căci Domnul este Stăpân în cer şi pe pământ, şi pe al Lui pământ locuiţi voi! Veniţi, veniţi, fiilor, şi cunoaşteţi pe Domnul! Amin.
Iar tu, poporul Meu, stai cale a venirii Mele, stai credincios şi adevărat ca Domnul Dumnezeul tău, că nu e bine să stea omul altfel pe pământ. înduhovniceşte-te frate pe frate din zi în zi mai mult şi dă-Mi să stau la masa ta frăţească şi dă-Mi odihnă, tată. îţi dau izvor de Duh Sfânt mereu, mereu. Fă-te Duh Sfânt, fă-te Dumnezeu prin har, fiule, căci darul pe care vin să ţi-l dau, iar tu să-l primeşti şi să fii ca El, este Duhul Sfânt, poporul Meu, este darul Meu cel pentru tine, tată. O, împarte-Mă între frate şi frate, împarte-Mă cu bogăţie, iar ascultarea ta va prinde rod însutit pe pământ, poporul Meu. Amin, amin, amin.
22-02-2009
