Eu, Domnul, cobor în carte cu ziua de pomenire a pecetluirii grădiniţei cuvântului Meu în mijlocul neamului român, căci de la naşterea Mea a ales Tatăl acest neam ca să Mă fac Eu pe vatra lui Cuvântul lui Dumnezeu întru cea de a doua venire a Mea de la Tatăl la om, după ce s-au scurs două mii de ani de când Eu M-am născut Prunc din Fecioară şi am crescut şi am vestit împărăţia cerurilor peste pământ şi apoi am fost răstignit, şi apoi am înviat din răstignire, ca să iau pe umerii Mei păcatele omului, ca să nimicesc prin cruce moartea şi să aduc viaţa Mea peste om şi să ia omul din ea la chemarea Mea, căci iată, îl strig pe om, îl strig la Dumnezeu pe om.
O, atât de mult a iubit Tatăl Meu lumea, că nu numai că M-a dat pe Mine, singurul Său Fiu, ca să mor pe cruce acum două mii de ani pentru viaţa cea de veci a omului, ba încă M-a trimis iarăşi acum cuvânt de înviere peste pământ, însoţit de oştirile îngereşti şi de toţi sfinţii Mei, aşa cum era scris să vină Domnul cu sfinţii Lui şi să lucreze pe pământ, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Amin.
O, poporul Meu, mult ar trebui să-L iubească omul pe Dumnezeu! Deschide, tată, guriţa şi laudă pe Dumnezeul tău, Ierusalime nou, căci Domnul trebuie slăvit de om, şi din gură în gură trebuie să fie purtat şi vestit. Vestea împărăţiei cerurilor e cea mai măreaţă veste între pământ şi cer, dar omul uită de Mântuitorul său Iisus Hristos şi nu-I poartă pe buze măritul Său nume din om în om. Omul şi-a îndreptat ochii şi inima spre pământ şi nu mai are dor de Dumnezeu nici în vremea necazurilor, căci şi atunci caută tot spre pământ, caută om după om în vreme de necaz, şi Domnul este dat uitării, iar puterea şi izbăvirea cea de la Dumnezeu nu mai este cerută de om. S-a dezvăţat omul să-L amintească pe Dumnezeu în toate ale lui, iar Eu, Domnul, nu se putea să nu vin acum, la sfârşit de timp, şi să strig după om, vestindu-i lui mai mult decât acum două mii de ani că s-a apropiat împărăţia cerurilor şi că omul trebuie să iasă întru întâmpinarea ei vrând-nevrând, fie pentru bucurie, fie pentru tânguire, precum este scris despre venirea Mea iarăşi pe pământ după om.
Mi-am întocmit această grădiniţă şi am trezit duhul ei şi am aşezat în ea apoi, acum şaptesprezece ani, coborârea cuvântului Meu pe pământ, venirea Mea cu sfinţii, şi fac chemare la masă şi la hrana de pe ea neamului român şi neamurilor de pe pământ apoi, căci masă de nuntă se cheamă cuvântul Meu de pe vatra aceasta, şi păstoresc peste neamuri cu el, după cum este scris despre Mine că voi păstori neamurile cu toiag de fier, şi acesta înseamnă cuvântul Meu cel sfânt şi drept, care grăieşte cu omul, îndemnându-l pe el de la moarte la viaţă, de la nepăsare la trezie şi la credinţă pentru venirea Mea după om.
în ziua pecetluirii grădiniţei cuvântului Meu am avut, aproape, martori dintre cei din cer pe apostolul Andrei şi pe trâmbiţa Mea Verginica. Iată-l pe el şi acum apostol peste neamul român, strigând vestea cea mare:
– Pocăiţi-vă, că s-a apropiat împărăţia cerurilor! Eu, botezătorul neamului român, după ce Domnul a înviat şi Şi-a trimis în toată lumea ucenicii cu vestea cea mare a împărăţiei cerurilor şi a pocăinţei oamenilor spre iertarea păcatelor lor, eu am venit pe vatra neamului român şi am lăsat pe el cuvântul lui Dumnezeu, botezul cu Duhul Sfânt, duh dătător de viaţă, căci Domnul a pus duh din Duhul Lui şi har peste har în ucenici, şi aşa i-a trimis El peste pământ cu vestea cea despre El după ce El a înviat. Domnul este cu sfinţii, şi sfinţii sunt cu Domnul, şi de lângă Domnul vestesc eu iarăşi neamului român vestea venirii Domnului, căci Domnul a venit pe pământ acum două mii de ani, şi a venit până la sfârşitul veacurilor să stea cu cei credincioşi Lui, căci a spus peste ucenici: «Voi fi cu voi până la sfârşitul veacului».
îi dau iarăşi neamului român îmbrăţişarea cea întru Hristos. Mă aduc lui pe mine însumi ucenic născut din propovăduirea lui Hristos şi mă fac cuvânt din cuvânt peste neamul român şi spun aşa:
O, fii şi fiice ale neamului român, lăudaţi-L pe Domnul întru venirea Sa la voi cuvânt de Duh Sfânt peste voi şi peste popoare, căci vatra voastră este masa cuvântului lui Dumnezeu! Vreţi nu vreţi, credeţi sau nu, se face Domnul cuvânt şi Se coboară pe pământ la voi ca să dea neamurilor lumina cunoştinţei Sale. Apropiaţi-vă cu credinţă! Iubiţi-vă unii pe alţii şi nu vă duşmăniţi, fii români, ci îmbrăţişaţi-vă voi, cei ce puneţi în zilele acestea pe masă soarta cea de azi şi cea de mâine a neamului român! Primiţi-l ca de la Domnul pe cel pus de El cârmaci în faţa acestui neam, căci soarta neamului român este în mâna Domnului, şi are Domnul mijlocitori spre El pentru acest neam pe cei ce stau aşezaţi de El în grădina cuvântului Său, şi aceştia ridică mâinile spre cer la Dumnezeu pentru acest neam după ce Domnul le arată lor ce să ceară, iar El să împlinească apoi! O, fiţi credincioşi, fii români! Duhul apostoliei cea pentru Hristos s-a coborât de la Dumnezeu peste vatra acestui neam. Primiţi-l spre lucrarea împlinirii cuvântului lui Dumnezeu şi întăriţi-vă inimile şi aşezaţi-vă în dragoste şi ştergeţi cu ea dintre voi duhul dezbinării dintre frate şi frate, duhul măririi de sine, care nu aduce unire între fraţi pentru soarta acestui neam. Strângeţi-vă mănunchi şi staţi cu credincioşie înaintea Domnului pentru binele neamului român, căci duhul măririi de sine nu este bun între frate şi frate, ci este bun duhul înţelepciunii cereşti şi duhul dragostei apoi, care poartă în el umilinţa de duh, prin care Domnul îşi găseşte plăcerea în om. Pace vouă! Eu, apostolul lui Hristos, Andrei, în ziua mea de pomenire sunt cu Domnul pe vatra neamului român, căci Domnul vine cu sfinţii Lui când vine. Amin.
Şi acum, Doamne, dă-i neamului român cuvântul iubirii Tale cea pentru el în zi de sărbătoare de sfinţi! Amin, amin, amin.
– Eu, Domnul, îi cuprind în Duhul Meu şi în cuvântul Meu pe fiii români care stau în zilele acestea să hotărască pentru soarta cea de azi şi cea de mâine a neamului român. Amin.
Nimic fără Dumnezeu, o, fii români! îmbrăţişaţi-vă cu inima curată, fiilor! înţelepciunea Mea este de sus, şi cu ea vă păstoresc pe voi. Vă dăruiesc vouă înţelepciune, tată! Luaţi de la Mine, luaţi, tată, şi apoi daţi de la voi mărirea de sine şi îmbrăţişaţi lucrarea umilinţei de duh, căci Eu aşa am lucrat şi aşa lucrez între cer şi pământ pentru om, şi voi ştiţi ce am făcut Eu pentru om ca să-l pot ierta pe om de multele lui păcate. O, strângeţi-vă cu inima curată în jurul celui pe care Eu, Domnul, l-am aşezat cârmaci din partea Mea în fruntea neamului român şi lucraţi binele şi pacea şi credinţa în Dumnezeu peste fiii şi fiicele acestui neam, iar Eu vă voi iubi pe voi, şi voi Mă veţi iubi pe Mine ca pe Mirele vostru, căci iată, Mirele vine, şi fericită este sluga pe care o va găsi priveghind, şi pe aceea El o pune peste ale Sale ca să le cârmuiască, precum este scris. Amin.
Pace vouă! Să nu se tulbure inimile voastre! Să nu mai fie duh tulbure între voi, tată! îmbrăţişaţi-vă în credinţa că Eu, Domnul Iisus Hristos, vă iubesc şi Mă fac din mijlocul vostru cuvânt de Duh Sfânt şi lumină mare peste pământ de pe vatra voastră. Iubiţi pacea! Strângeţi dintre voi toate smintelile, toate amintirile urâte ale răutăţii şi ardeţi-le pe altarul dragostei de Dumnezeu şi de oameni, căci diavolul seamănă numai dezbinare, tată, dar voi fiţi tot mai treji, şi cu iubire să lucraţi, şi sub scutul Meu să vă păstraţi, ca să vă pot ocroti de orice rău, căci Eu vă iubesc. Pace vouă! Amin, amin, amin.
Şi acum, poporul Meu, ridică, fiule, cântare de slavă pentru ziua de pomenire a pecetluirii grădiniţei cuvântului Meu, din mijlocul căreia Eu, Domnul, Mă împart peste pământ cu glasul venirii Mele a doua oară de la Tatăl la om. Am grăit cu cei din porţi, tată, cu cei ce s-au aşezat în sfat pentru soarta neamului român. Mă fac cuvânt pe vatra acestui neam şi îl îndemn pe tot omul de pe pământ să bea din acest râu dătător de viaţă şi să învieze întru nestricăciune. Amin.
O, cu mare taină Mă aşez cu oştirile îngereşti şi cu toţi sfinţii Mei şi Mă ating cu Duhul Sfânt Mângâietorul de creştetul arhiereului Meu Irineu, apostol vestitor al lucrării Mele de nou Ierusalim peste pământ, cel care acum şaptesprezece ani a fost martorul Meu în ziua pecetluirii şi a aşezării celei noi, din cer rânduită ca să fie, peste grădiniţa aceasta, peste care Eu, Domnul, cobor cuvântul venirii Mele spre tămăduirea de necredinţă a omului care aude vestea Mea şi se întoarce la Dumnezeu cu inima şi cu viaţa sa.
Pace ţie, ucenic îndurerat! în mare taină îţi mângâi duhul şi te cuprind în puterile cele de sus ca să poţi tu prin greu şi prin zdrobiri de duh, şi acestea se vor lăsa curând, curând peste cei ce-ţi dau ţie dispreţ pentru că ai fost martorul Meu cel drept în ziua aşezării celei noi a bisericii Mele din vremea aceasta. Pace ţie! Fii cuminte! Eu, Domnul, sunt mângâierea ta. Amin.
O, poporul Meu, rugăciunea ta înaintea Mea pentru neamul român rodeşte, tată. Cere de la Mine pentru acest neam aşa cum Eu te povăţuiesc, căci tu eşti unealta Mea cea nouă, fiindcă Eu aşa am binevoit, căci am spus prin prooroci: «Iată, noi le facem pe toate!». Amin.
Voi coborî în grădină cu sărbătoare de sobor ceresc între sfinţi a trâmbiţei Mele Verginica şi voi lucra peste tine, poporul Meu, şi voi lucra peste neamul român, şi voi da neamurilor chemarea la înviere, tată.
Apostolul Andrei binecuvintează cu toţi ucenicii Mei cei de atunci patria română, care are cerul coborât cuvânt pe vatra ei. Trâmbiţa Mea Verginica stă la hotarul dintre zile şi aşteaptă intrarea Mea cu ea la tine, cu ziua de pomenire a venirii ei de pe pământ la cer, poporul Meu. Vin sfinţii oaspeţi în mijlocul tău, Ierusalime. Îmbracă-te frumos pe dinăuntru şi pe dinafară, tată, căci duhul umilit este armura cea mai tare care-i păzeşte pe ai Mei. Nimic şi nimeni nu-i poate urgisi pe cei cu duh umilit în ei. Orice furtuni s-ar vrea nimicitoare peste cei cu duhul umilit, ele amuţesc odată cu suflarea lor, căci duhul umilit îl ţine pe om în Dumnezeu. Amin.
Pace vouă! Pace peste grădiniţa cuvântului Meu şi peste duhul ei! Pace pentru coborârea Mea în grădină cuvânt pentru ca să-Mi fac cu el cărare spre oameni!
Pace ţie, Ierusalime nou! Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, căci tu eşti poporul Meu. Amin, amin, amin.
12-12-2008
