Cuvânt de dor între Mine şi tine Mă aşez în ziua aceasta în cartea Mea cu tine, poporul Meu de azi. Dis-de-dimineaţă îmi ridic porţile şi prin porţi intru la tine, că e sărbătoare de sfinţi, tată. îmi fac cărare spre tine în sărbători, că Mi-am făcut casă la tine ca să împlinesc Scriptura venirii Fiului lui Dumnezeu a doua oară pe pământ, şi Eu trebuia să am casă pentru venirea Mea. Mă fac cuvânt, şi aşa cobor. Tatăl Meu Savaot este în Mine, iar Eu întru El. Sfinţii toţi în Mine sunt, căci toţi trăiesc în Mine, după cum este scris, şi aşa este scris şi despre cei ce cred în Mine pe pământ, lăsându-se Mie lucrători. Amin.
O, atât de mult te-am dorit Eu să-Mi fii popor, poporul Meu! în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, aşa te-am închinat Eu pe tine când te-am făcut popor al Meu, ca să-Mi arăt din tine apoi slava Mea peste pământ, cuvântul Meu, care cârmuieşte şi se slăveşte cârmuind. Eu, Domnul Iisus Hristos, M-am sălăşluit în mijlocul tău cuvânt şi ţi-am dat putere să crezi în venirea Mea la tine, şi prin credinţa ta Eu am ieşit apoi cuvânt peste oameni ca să le spun şi lor că am venit cuvânt pe pământ. Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh este acest cuvânt, şi Aceşti trei înseamnă Unul Dumnezeu. Amin.
O, Mi-a fost dor să Mă aştern iarăşi cuvânt în cartea Mea cu tine, poporul Meu. Cei trei arhierei şi sărbătoarea lor de azi Mi s-au făcut cărare spre tine în ziua aceasta. Aşteaptă sfinţii din cer sărbătorile lor, tată, căci dorul lor e cât şi al Meu pentru venirea Mea şi a lor la tine, la masa ta, masa cuvântului Meu în mijlocul tău. O, cum să nu se mire lumea cea fără Dumnezeu peste viaţa ei, cum să nu se mire ea şi fiii ei de statul Meu în mijlocul tău cuvânt atât de mult? Cum să creadă ea această minune când ea are dorurile ei şi minunile ei şi ochii ei, care văd atât de puţin, atât de slab, căci credinţa omului e slabă, dar e multă necredinţa lui, tată. Dar ce este necredinţa? Ea este duhul lumii, ochiul cel mărginit al duhului omului cel străin de calea lui Dumnezeu pe pământ. Ea este închisoarea în care zac fiii veacului acesta, care se hrănesc cu păcatul şi cu roadele lui, căci păcatul este hrana sufletului lor, hrană care nu-l lasă pe om să se privească pe sine şi să-şi vadă viaţa lui cea fără de rod de viaţă şi prin care omul îşi înşeală sufletul, închizându-Mi Mie intrarea ca să nu pătrund şi să-l trezesc pe om spre vedere, spre credinţă şi spre deşteptare apoi. Iată, omul îşi înşeală sufletul, iar sufletul din el este uşa prin care Eu pot să intru în om, şi omul nu ştie ce este sufletul lui, şi omul îmi închide uşa.
O, poporul Meu, nu e om pe pământ să nu creadă în Dumnezeu, să nu-L simtă pe Dumnezeu. Nu te mira de această veste ieşită din gura Mea, ci miră-te de om şi de puterea lui cea rea, cu care se înşeală pe sine ca să nu se lepede de necredinţă, de duhul lumii, cu care el se hrăneşte şi când doarme, tată.
O, fii ai lumii, fii ai oamenilor! Eu, Domnul, Mă aplec spre voi ca să vă fac iarăşi strigarea, căci pentru aceasta am venit de la Tatăl iarăşi pe pământ. Sunteţi în afund, iar Eu sunt deasupra duhului lumii, căci duhul lumii este prăpastia care vă ţine între hotarele ei ca să nu vedeţi adevărul şi lumina lui cea de dincolo de malurile prăpastiei acesteia, care nu vă lasă să vedeţi. Numai când cobor Eu mila Mea de voi, mânia Mea cea trezitoare, numai atunci Mă vedeţi, numai atunci vi se trezeşte din somn credinţa în Dumnezeu, simţirea inimii voastre despre singurul vostru Salvator, căci omul la durere mare îşi caută salvatorul, tată.
O, fii ai lumii, e mare nefericirea aceasta a voastră! Necredinţa este duhul cel potrivnic fericirii sufletelor voastre. Nu uitaţi că sufletele voastre sunt de la Dumnezeu şi că voi le daţi hrană moartă, tată. Nu uitaţi că ele sunt cele ce tânjesc în voi după viaţă chiar şi când voi numiţi viaţă a lor faptele morţii, faptele necredinţei, tată. O, nu uitaţi că necredinţa este duhul întunericului stăpânitorului veacului acesta şi întru care voi staţi ca în închisoare. Eu, Domnul, vă strig de deasupra. Puterea voastră cea rea nu vă lasă, nu vă scapă de sub ea, iar duhul necredinţei vă acoperă vederea duhului vostru ca să nu vă lepădaţi de duhul lumii, duhul care vă hrăneşte şi somnul, tată. O, deschideţi-vă ochii, deschideţi-vi-i singuri şi pătrundeţi-vă de duhul credinţei sfinte ca să luaţi de la Dumnezeu învierea din moartea în care staţi. A venit vremea învierii morţilor, care aud cuvântul lui Dumnezeu ca să se scoale, iar Eu, Domnul, vă strig de deasupra şi duh de înviere vă dăruiesc. Vă aşteaptă sfinţii scularea, căci ei au fost oameni ca şi voi pe pământ, şi au ajuns în cer prin lucrarea credinţei lor, lucrare dulce pentru om, dar pe care omul n-o cunoaşte, căci omul dă de pereţii prăpastiei în care stă atunci când ar da să se uite ca să vadă, iar cel ce nu vede, rămâne în necredinţă, rămâne surd şi orb. Mila Mea însă îl strigă pe om. Mila Mea de om se face cuvânt peste om şi îl strigă pe om şi-i spune lui: Hai, omule, să vezi şi să le pricepi pe cele de mai înainte de moartea omului, când omul era cuprins în Dumnezeu aşa cum pruncul este cuprins în mama lui până să iasă el în tărâmul cel trecător! Hai, omule, spre Mine mai înainte să vin Eu spre tine pentru necredinţa ta ca să te scol din ea şi să vezi ca să crezi! Dar credinţa care vine spre tine prin mânia Mea cea pentru necredinţa ta, aceea este judecătoare şi nu mângâietoare, tată. Eu însă sunt Domnul Mângâietorul, şi cu mângâiere vin şi pătrund până la urechea ta închisă spre Mine şi ţi-o desfac şi-ţi spun mângâietor că necredinţa este duhul lumii. Şi-ţi mai spun, omule căzut, că împotriva întunericului necredinţei, credinţa este Duhul lui Dumnezeu. Amin, amin, amin.
O, poporul Meu, o, casa Mea de venire! Din mijlocul tău l-am strigat pe omul cel necredincios, tată, şi ca un tată l-am strigat. Din mijlocul tău l-am strigat pe om ca să ştie el că Eu sunt cu tine pe pământ şi că te ţin cuprins în Mine şi tot aşa te şi hrănesc, iar prin credinţa ta Eu Mă deşert din mijlocul tău râu de ape vii, care curg peste cei fără de apă, fără de învăţătură, fără de înviere pe pământ, iar cine se va trezi şi se va apleca să bea, va învia din moarte şi va veni spre viaţă aşa cum tu ai venit la Mine când Mi-ai aflat izvorul şi ai gustat din apa lui, şi iată, tu eşti acum muntele Meu cel sfânt, templul Meu, Sionul Meu, Ierusalimul Meu cel nou, spre care se îndreaptă cei însetaţi de Dumnezeu şi-şi zic lor: «Veniţi să ne suim în muntele Domnului, spre templul Domnului, ca El să ne înveţe căile Sale şi să mergem pe ele, căci din Sion va ieşi legea, şi cuvântul lui Dumnezeu din Ierusalim va curge spre noi, iar Domnul, ca un Păstor Care paşte turma Sa, va aduna cu braţul Său mieii şi-i va purta la sânul Său, iar cele ce alăptează îşi vor simţi odihna», precum este scris. Amin.
O, poporul Meu, lumea a învăţat lumeşte şi nu poate să vadă pe cele ce sunt cereşti în mijlocul ei, căci Eu sunt Cel tainic cu tine, fiindcă aşa este Dumnezeu, iar cel ce stă în necredinţă nu poate să-L vadă pe Dumnezeu. Tu însă înveţi dumnezeieşte, şi tot aşa şi crezi, dar Mi-e milă, tată, de cei ce în mijlocul tău încă n-au pătruns cu credinţa lor toată taina Mea din mijlocul tău, căci cei puţini la minte pentru cele de la Dumnezeu n-au primit puterea întreagă a credinţei cea de sus şi pentru cele de sus, căci omul dobândeşte de la Dumnezeu atât cât îi dă el lui Dumnezeu, tată. Iar acum, Eu, Domnul, slobod peste tine cuvântul celor trei arhierei sărbătoriţi azi în cer şi în mijlocul tău şi care s-au făcut cu sărbătoarea lor punte a Mea, punte a cuvântului Meu de azi, căci scris este în prooroci: «Precum fiii lui Israel aduceau prinoase pentru templul Domnului, şi precum cerul cel nou şi pământul cel nou, pe care le voi zidi, vor dăinui înaintea Mea, aşa va dăinui de-a pururi neamul şi numele lor, şi din lună nouă în lună nouă, şi din sărbătoare în sărbătoare vor veni şi se vor închina înaintea Mea». Amin, amin, amin.
– O, mare eşti, Doamne, şi minunate sunt lucrările Tale, şi nu este cuvânt ca să ajungă pentru slăvirea Ta, căci Tu ai adunat spre Tine neamurile şi limbile ca să vadă mereu slava Ta din sfinţii Tăi, şi din ele ai luat şi iei preoţi şi leviţi, precum şi pe noi ne-ai luat de am slujit dumnezeirii Tale pe pământ înaintea oamenilor, şi iată, neamul nostru de sfinţi şi numele nostru dăinuieşte, Doamne, precum este scris. Venim acum din sărbătoare în sărbătoare şi ne închinăm înaintea Ta, împreună cu poporul Tău de azi, care stă înaintea cuvântului Tău când el vine, şi pe care Tu l-ai făcut pe pământ casă a Ta şi a sfinţilor Tăi, vestitor al Tău de la margini la margini cu taina Ta cea din mijlocul lui, căci iată, din Ierusalim curge cuvântul lui Dumnezeu spre neamuri, iar Tu ca un Păstor paşti turma Ta şi aduni în braţul Tău miei şi îi porţi la sân, precum este scris.
Ne închinăm înaintea Ta, Doamne, în mijlocul poporului Tău, şi împreună cu el suntem aici închinători. Din mijlocul lui Te rugăm pentru el, Bunule: împlineşte Tu tot mai pe înţelesul oamenilor de pe pământ proorocia Ta pentru acest nou început al Tău, pe care l-ai vestit prin prooroci când ai zis că «Se va întâmpla în vremile cele de apoi că muntele templului Domnului va fi mai înalt decât toate vârfurile munţilor, iar piscul lui se va înălţa peste toate culmile, şi vor curge multe neamuri spre lumina lui şi vor zice: „Veniţi să ne suim în muntele Domnului, ca El să ne înveţe căile Sale şi să mergem pe ele, căci din Sion va ieşi legea, şi cuvântul lui Dumnezeu din Ierusalim va curge”. Ochii cei trufaşi vor fi smeriţi, şi mândria oamenilor va fi înfrântă, şi numai Domnul Se va înălţa, căci El va judeca în ziua Sa şi Se va ridica împotriva a tot ce este mândru şi care se înalţă cu fălire, şi fala omului va fi prăbuşită, şi în ziua aceea numai Domnul va fi prea înălţat, iar idolii toţi se vor nărui şi omul îi va arunca, căci ce putere are omul?».
Din mijlocul poporului cuvântului Tău ridicăm strigare spre Tine pentru el, Bunule. Dă-i lui tărie şi paşte-l pe el în duhul nădejdii sfinte pentru biruinţă, Doamne, şi aruncă Tu la pământ puterea cea potrivnică. Taie Tu puterea şi uneltirea care se scoală să dea în lucrarea Ta din mijlocul poporului Tău, căci din mijlocul lui Tu curgi râul cel viu, râul vieţii, Doamne, peste vii şi peste morţi, fiindcă a venit vremea Ta. Fă cale cuvântului Tău peste neamurile pământului, că Tu ca un Mire ieşi din cămara Ta, din mijlocul poporului Tău când vii la el ca să Te împarţi peste pământ şi ca să străluceşti de şapte ori mai mult decât până acum prin toţi cei care Te-au purtat spre oameni, fiindcă acum Tu eşti Cel Care grăieşti, Tu eşti glasul celui de al şaptelea înger, care vesteşte judecata, ziua Ta, când toate cele semeţe vor păli şi se vor apleca înaintea slavei zilei Tale, că Tu nu mai ai ce să aştepţi de la oameni, căci oamenii stau în prăpastia necredinţei şi nu mai ies din ea. Tu însă strigi cu glasul Tău peste acest adânc întunecat, iar noi, sfinţii Tăi, cu Tine în venire, strigăm din Tine: înviaţi, voi, oase uscate, căci carnea de pe voi e putredă, e numai păcat, şi păcatul este moarte, este putreziciune ca şi trupul care putrezeşte în pământ! înviaţi, voi, duhuri întemniţate în trupuri vândute păcatului! Noi, cei trei arhierei, Vasile, Grigorie şi Ioan, slujitori de foc în templul Domnului, lucrători tainici în via cea de azi, la altarul cel de foc, aşezat de Domnul acum în mijlocul neamului român pentru ca să ardă Domnul pe el pe duhul cel potrivnic Lui şi toate păcatele făpturii omeneşti, de la Adam şi până azi, noi, cei ce am coborât din cer în zilele acestei veniri a Domnului, la începutul Lui cel din anul 1955 prin trâmbiţa Sa prin care a sunat, şi, iarăşi, acum, la sfârşitul strigării Lui prin cei ce slujesc acum înaintea Lui lucrători de foc împreună cu noi, iar noi împreună cu ei, noi strigăm peste cei îngropaţi de vii în trupurile lor, peste tot neamul oamenilor de pe pământ strigăm şi dăm de veste porunca Domnului: înviaţi, voi, oase uscate, şi faceţi-vă fii ai lui Dumnezeu prin darul credinţei sfinte! înviaţi, voi, duhuri întemniţate în trupurile vândute necredinţei, duhului lumii şi păcatului! Nu mai poruncim duhului rău să iasă din voi, ci poruncim duhului vostru să învieze şi să biruiască pentru Dumnezeu în voi. înviaţi şi credeţi în Dumnezeu şi faceţi apoi roade vrednice de pocăinţă, şi apoi faceţi-vă fii ai lui Dumnezeu, faceţi-vă sfinţi precum noi ne-am făcut pe pământ înaintea Domnului sfinţilor, căci El ne-a dat nouă puterea aceasta, după cum este scris pentru cei ce cred în El! Amin.
Şi acum, Doamne, Doamne, caută din cer şi vezi şi cercetează via aceasta a Ta şi o desăvârşeşte pe ea, căci poporul Tău de azi este via Ta, şi fă să crească ea şi vinul Tău cel nou, precum Tu l-ai povăţuit pe poporul Tău. Iar noi, cei ce avem lucrarea ungerii cereşti peste el, suntem prin cei aşezaţi de noi lucrători din partea Ta prin ei pentru rodul viţei, pentru masa nunţii Tale, Doamne, pentru vinul Tău cel nou, căci via Ta este sădirea Ta, şi Tu eşti rodul ei. Amin, amin, amin.
– Binecuvântat să fie de Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt cuvântul vostru cel ceresc, o, slujitori ai Mei din partea cerului peste poporul Meu cel nou de azi! Am coborât Noi azi pentru cuvânt de dor între Mine şi poporul Meu, şi apoi pentru cuvânt de strigare între Mine şi fiii lumii şi apoi pentru cuvânt de înviere peste ei, şi, iarăşi, cuvânt de binecuvântare nouă peste via Mea cea nouă şi pentru rodul ei. Amin.
Binecuvântată să fie lucrarea cea cu credinţă în ea a poporului Meu de azi, căci prin credinţa lui Eu împlinesc Scripturile care mai sunt de aşezat pe pământ ca şi în cer. Amin.
O, veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, voi, fii ai poporului Meu de azi, veniţi-Mi împlinitori şi moştenitori ai lucrării Mele şi ai minunii Mele, pe care am dat-o Eu vouă ca s-o lucraţi şi s-o purtaţi, gătită de Mine de la întemeierea lumii ca să fie ea azi aşezată pe pământ, biserica cea vie a lui Dumnezeu-Cuvântul, şi peste care El însuşi grăieşte şi împlineşte şi o găteşte pe ea ca pe o mireasă pentru Mirele ei, precum este scris. Amin.
Poporul Meu, pace ţie, tată, în ziua aceasta de sărbătoare arhierească şi cerească! Pace şi binecuvântare şi lucrare sfântă las şi întăresc în chip nou peste cei trei fii unşi în mijlocul poporului Meu în numele harurilor celor trei arhierei ai Mei, Vasile, Grigorie şi Ioan, prin care Eu am binecuvântat la începutul ei lucrarea cuvântului Meu de azi. Amin.
O, fii ai poporului Meu, întăriţi-Mi, tată, cărarea Mea spre voi, cuvântul Meu peste voi şi viaţa voastră cea cu ascultare, căci cel mai frumos duh înaintea Mea de la voi este duhul ascultării, duhul care-Mi păstrează fiii ca să fie ai Mei pe vecii, iar Eu, Domnul, am poruncă de la Tatăl Savaot să stau în mijlocul tău cuvânt şi să te învăţ mereu, şi iată, sunt mereu învăţătorul tău şi sunt ocrotitorul tău şi sunt Domnul Dumnezeul tău, poporul Meu, iar tu veghează, fiule, veghează ca să fii mereu, cu tot întregul trăirii tale să fii mereu poporul Meu, iar Eu învăţătorul tău să fiu, prin ascultarea ta de povaţa Mea, prin supunerea ta deplină sub cuvântul Meu de Păstor al tău, poporul Meu. Amin, amin, amin.
12-02-2008
