Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfintei Virginia‚ trâmbiţa Domnului

Eu, Domnul, binecuvintez această zi şi sărbătoarea ei, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin, amin, amin.

Eu, Domnul Iisus Hristos, am nume nou peste acest timp, şi numele Meu se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu. Pe haina şi pe coapsele Mele stă scris: împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor, şi oştirile cereşti sunt cu Mine, călare pe cai albi, purtând veşminte de in alb, curat, care este viaţa cea dreaptă a sfinţilor, şi mărturia Mea este duhul proorociei, precum este scris. Amin.

Cuvântul Meu intră prin porţi şi se aşează în cartea sa. Deschideţi cuvântului Meu ca să intru cu el în carte, că-Mi sunteţi porţi, copii veghetori pentru venirea Mea acum, la sfârşit de timp. Mă aşez cuvânt în mijlocul poporului Meu, şi cu voi Mă aşez, după ce voi îmi primiţi la ieslea sa cuvântul, şi taină înfricoşătoare este pentru sfinţi coborârea Mea cea de azi peste pământ, şi în taina aceasta îmi ţin Eu învăluit poporul şi aşa Mi-l hrănesc pe el din gura Mea şi-i dau lui putere să împlinească tot cuvântul gurii Mele şi să se facă fiu al lui Dumnezeu prin puterea Mea. Amin.

Am intrat la tine, poporul Meu, şi oştirile cereşti sunt cu Mine. Stau în mijlocul tău cu sărbătoarea suirii între sfinţi a trâmbiţei Mele Verginica, trâmbiţa cea de dinaintea arătării Mele, iar tu eşti rodul ei şi eşti ramură verde, poporul Meu, şi Eu îmi lucrez cu tine lucrările Mele, tată, şi fericit eşti tu, cel ce ai ajuns să vezi împlinirile cuvântului Meu, cele rostite de Mine ca să fie prin această lucrare de cuvânt, şi iată, mărturia Mea este duhul proorociei, fiule. Eu până să-Mi iau trâmbiţa la cer din marea şi multa suferinţă a trupului şi a duhului ei, i-am spus ei: «Verginico, tu nu vei muri, tată, căci prin lucrarea Mea cu tine, Eu Mi-am zămislit sămânţă de popor nou, pe care tu şi Eu îl vom hrăni mult, şi iată, pătură verde! Priveşte-o, că ea înseamnă creştinii pe care Eu şi cu tine îi vom hrăni la vremea de sfârşit a lucrării Mele, şi apoi vom veni cu sfinţii şi ne vom odihni de osteneli şi vom grăi vremea împlinirilor, tată».

O, Verginica Mea, dulce trâmbiţa Mea, iată acum sărbătoarea ta în cer şi pe pământ! Eu, Domnul, am aşezat dulce sărbătoare pentru amintirea zilei ridicării tale între sfinţi acum douăzeci şi şapte de ani, după lunga şi duruta ta suferinţă, tată. îţi dau un dar mare în ziua aceasta a ta de sobor între sfinţi. Ţi-am gătit în strai de sărbătoare sfântă, în strai de mireasă căsuţa în care Eu am lucrat cu tine cuvântul Meu, căminul în care am venit cu oştirile cereşti de te-am luat din patul suferinţei şi te-am alipit cu sânul Meu ca să te mângâi de multa ta trudă pentru Mine, tată. Te-am luat pe braţe, tată, şi te-am dat cunună sfinţilor, Verginico, şi sfinţii te-au luat şi ţi-au cântat cântarea de biruinţă atunci, dar tu priveai înapoi spre poporul tău, o, copilă scumpă a Mea. Slăvită, dar durută ţi-a fost ziua aceea, căci marea ta dragoste pentru poporul Meu cel de atunci, şi apoi cel de azi popor al Meu, a lăsat rană pe duhul tău, şi cu ea ai venit la Mine, tată. De atunci ai tot aşteptat să vezi rodul, şi să-l vezi în picioare, dar poporul tău n-a mai stat cu înţelepciune înaintea ta şi a Mea, căci era popor firesc, şi a uitat ce este el şi ce trebuie să fie el pe pământ, şi s-a dus spre duh de lume, tată, el şi fiii lui, şi suspinul tău creştea în tine şi în Mine pentru poporul tău, pe care Eu l-am învăţat atâta, atâta vreme, să nu stea cu lumea, să nu iubească acest duh, să nu părăsească învăţătura vieţii şi fapta ei, şi rana ta nu s-a mai vindecat în tine şi în Mine. Dar a venit şi vremea primăverii, tată, şi din tine s-au arătat lăstare noi, şi ele au prăsit şi s-au ridicat pentru tine ca să mărturisească rodul trudei tale cu Mine, şi iată, avem acum popor frumos, Verginica Mea. Te mângâi cu el, tată, în ziua ta de serbare între sfinţi. Te mângâie el, Verginico, fiindcă Eu, Domnul, i-am dat lui cuvânt să-ţi înnoiască şi să-ţi îmbrace în strai nou căminul din care Eu te-am ridicat la cer între sfinţi. E zi dulce în căsuţa ta în ziua aceasta. E strai dulce în căminul tău, tată. E ca în cer acum în căsuţa ta, Verginica Mea. îşi iau acum loc sfinţii şi îngerii în ea, tată. S-au pornit înainte de zori oştirile îngereşti şi au cântat slava îngerească peste locul coborârii Mele în tine în căsuţa aceasta. Sărbătorim acum ziua ta între sfinţi, sus, pe colina Noului nostru Sion, pe colina Noului Ierusalim, Verginico, şi apoi îi luăm pe cei mici ai poporului Meu, cu care am lucrat rochiţa cea nouă a căminului tău, şi mergem să însemnăm cu pecetea sfinţeniei Mele înfăţişarea cea nouă şi dulce a templului în care Eu am stat cu tine adăpostit şi am cuvântat din tine cuvântul Meu, tată. Ne vom întoarce apoi în carte, Verginico, şi vom aşeza în ea tot cuvântul zilei, şi prin el, ordine cerească vom lăsa peste acest cămin al tău, şi tu te vei mângâia în el cu cete de sfinţi, tată, căci îngerul Meu Mihail ia acum în pază căminul acesta, după ce Eu, Domnul, rostesc astăzi peste el, prin unşii Mei de la ieslea Mea de cuvânt, binecuvântare şi sfinţire cu harul Duhului Sfânt a acestui cămin înnoit prin cuvânt şi prin înfăţişare văzută, tată. Vom sta de vorbă în carte, Eu şi cu tine înaintea poporului tău în ziua aceasta, iar duhul mângâierii ne va fi alin, tată. Amin, amin, amin.

– O, dulce Stăpân al iubirii mele de Dumnezeu! Ai pus în mine iubirea Ta şi mi-ai stăpânit-o, Doamne, căci m-ai învăţat mereu prin ea să-Ţi fiu slugă credincioasă, şi iubirea Ta a suferit în mine după voia Ta. Ai sădit în fiinţa mea cea de la Tine darul umilinţei sfinte, şi prin el Tu m-ai iubit şi Te-am iubit. Nu poate avea omul iubire de Dumnezeu dacă nu are în fiinţa lui darul umilinţei sfinte, Stăpâne Doamne. Alinul pe care-l voi gusta eu în ziua aceasta de slavă a Ta şi a mea, va fi grăirea mea cu poporul meu cel mic de azi despre darul umilinţei sfinte, despre odihna Ta cea caldă în cel iubit de Tine prin acest dar şi har al umilinţei sfinte, Doamne, şi care-l face dulce pe om înaintea Ta şi a celor din jurul lui, Stăpâne Doamne.

Acum eu mă aplec cu Tine înaintea poporului Tău cel mic pentru mulţumire, căci mânuţele lui au îmbrăcat ca pe o mireasă, ca pe o sală de nuntă căsuţa în care eu am suferit cu Tine sub slava cuvântului Tău, iar Tu în mine ai suferit, căci eu n-am avut decât suferinţă pe pământ, şi aşa am semănat eu cu Tine între oameni, şi aşa sunt şi în cer, Doamne, căci dorul sfinţilor Tăi e dor mare şi durut pentru ca Tu să biruieşti, Mieluţule Doamne. Când sfinţii Tăi Te văd durut că nu ai rod pe pământ, ei seamănă cu Tine în cer şi-Ţi aşteaptă suspinând biruinţa cea mare, Mieluţule Stăpân, şi de aceea se strâng ei lângă poporul Tău de azi, cu care-Ţi lucrezi împlinirile lucrărilor Tale toate, împliniri tainice, Doamne Mieluţ, aşa cum atât de tainic ai avut peste mine lucrarea venirii Tale a doua oară de lângă Tatăl la om, şi nu m-ai luat lângă Tine între sfinţi până ce nu mi-ai adus aproape pe cei cu care apoi aveam să mă sprijin pe mai departe, numindu-i pe ei sămânţă nouă pentru popor nou şi frumos, şi aşa mi-ai dat Tu darul mângâierii pentru lucrarea Ta pe mai departe, şi apoi am aşteptat în cer ca ea să răsară cu rod, Doamne.

În ziua aceasta de slavă ne vom mângâia în cer şi pe pământ cu sfinţii şi poporul nostru lângă ei şi ne vom şterge lacrimile pentru ca să fie zi de bucurie şi de sfinţire a casei coborârii Tale în trupul meu cel îndumnezeit de fiinţa Ta, care cobora în mine şi care ieşea cuvânt al Tău peste cei ce Te credeau că Tu eşti cuvântul gurii mele, Cuvinte Doamne. în ziua aceasta îl cuprind şi-l mângâi şi pe cel ce m-a însoţit din partea Ta pe calea mea cea cu durere pe pământ, şi îi aduc acum mulţumire pentru că mi-a ajutat pe cei mai mici şi s-a aşezat lângă ei să poată să pună ei peste căsuţa mea numele meu cel ceresc, numele trâmbiţei Tale, Doamne, aşa cum şi până azi căsuţa mea a purtat peste ea numele meu cel pământesc. în ziua aceasta vom lucra duhul mângâierii şi duhul învăţăturii celei noi peste poporul Tău, şi toată această lucrare a zilei va fi mărturia Ta, căci mărturia Ta este duhul proorociei, Cuvinte Doamne, Mieluţule Stăpân. Amin, amin, amin.

– O, dulce trâmbiţa Mea, o, Verginica Mea, o, copilă a harurilor Mele, mare este ziua aceasta în cer şi pe pământ, tată!

în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Eu, Domnul Iisus Hristos, rostesc cuvânt şi spun: Se binecuvintează şi se sfinţeşte căminul tău de pe pământ, Verginico, şi numele tău cel nou peste el. Amin. Se binecuvintează şi se sfinţeşte prin cuvântul Meu şi prin rugăciunea unşilor Mei de azi fântâna cea nouă a căminului acesta, şi ea primeşte acum peste ea harul şi ocrotirea sfinţilor ierarhi Vasile, Grigorie şi Ioan, arhierei cereşti, prin care Eu, Domnul, Mi-am binecuvântat şi Mi-am pecetluit începutul lucrării Mele de cuvânt în anul 1955 de la naşterea Mea pe pământ. Se binecuvintează şi se sfinţeşte prin cuvânt de Duh Sfânt apa acestei fântâni, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin. îngerul Meu, Mihail, aşează acum oştiri îngereşti pentru ocrotirea acestui cămin înăuntrul şi împrejurul lui. Amin.

Eu, Domnul Iisus Hristos, voi aşeza prin cuvânt în ziua aceasta toată ordinea care va fi să fie peste acest cămin. Amin.

Să-i cuprindem, Verginico, pe cei ce ne-au dat mânuţele lor ca să lucrăm cu ele împodobirea templului coborârii Mele prin tine la popor. Să-i învăţăm pe ei în ziua aceasta darul care te-a călăuzit pe tine în toată vremea pe pământ, darul umilinţei sfinte, tată, umilinţa de duh, care-l face frumos pe om pe pământ şi în cer, Verginica Mea.

Iată împlinire cerească, poporul Meu! Acum zece ani am rostit cuvânt proorocesc şi am spus că nu voi sări pe deasupra ca să intru iarăşi cu slava Mea în căminul trâmbiţei Mele, ci prin porţi voi intra şi voi curăţa şi voi împodobi şi voi binecuvânta iarăşi acest cămin, care este cetate înaintea Mea, şi iată, am împlinit aşa cum am cuvântat atunci, căci mărturia Mea este duhul proorociei, poporul Meu. Amin.

Să se ridice cei nemulţumiţi de mersul Meu înainte cu lucrarea Mea începută prin Verginica, să se ridice aceştia şi să spună unde este şi cum este mersul înainte al acestei lucrări, începută de Mine prin trâmbiţa Mea, prin care am proorocit că această lucrare va merge înainte cu slavă şi cu împlinirile ei cele proorocite? O, unde în altă parte în poporul Meu sunt aceste împliniri şi aceste lucrări proorocite ca să fie? Să-Mi răspundă cei care cârtesc şi se răzvrătesc cu nemulţumire asupra mersului Meu înainte cu lucrarea Mea prin Verginica! Să-Mi răspundă Mie şi loruşi să-şi răspundă unde în altă parte merge pe mai departe lucrarea Mea şi împlinirile ei dacă nu aici şi aşa cum Eu lucrez şi împlinesc acum, proorocind şi împlinind?

O, lăsaţi fruntea în pământ, voi, cei ce vă răzvrătiţi împotriva celor cu care Eu, Domnul, înaintez acum tot înainte spre toate împlinirile ei cu lucrarea cuvântului Meu dacă voi n-aţi stat statornici şi vrednici lucrători cu Mine peste acest timp! Daţi de peste voi duhul îngâmfării, cu care vă hrăniţi pe voi şi pe cei slabi ca şi voi, care nu pot împlini peste ei sfinţenia Mea, şi prin ea statul Meu în ei cu faţa Mea, cu chipul Meu în ei şi peste ei, căci cu duhul îngâmfării vă acoperiţi voi faţa cu care nu vreţi să împliniţi peste voi fiinţa Mea cea sfântă! Muşcaţi-vă limba, puneţi mâna la gură şi stăpâniţi-vă! Nu cârtiţi, nu defăimaţi, nu aduceţi grăire de rău, nu iscodiţi, nu ispitiţi, nu vă răzvrătiţi împotriva celor cu care Eu, Domnul, Mi-am făcut aşezare nouă şi merg biruitor cu lucrarea Mea şi cu împlinirile ei! Apropiaţi-vă de Mine ca să vă curăţaţi de aceste păcate! Veniţi şi cereţi curăţire prin mărturisire, ca să nu pieriţi fără de veste prin cuvintele voastre cele împotriva Duhului Meu, Care lucrează pe mai departe lucrarea Mea de cuvânt peste pământ! Nu uitaţi, nu uitaţi, nu uitaţi că ştiţi de la Dumnezeu încă din vremea cea de pe pământ a trâmbiţei Mele că Eu, Domnul, Mi-am chemat aproape pe cei pe care apoi M-am sprijinit ca să-Mi întăresc poporul cel de atunci, şi, iarăşi, apoi, alt popor: popor nou. Nu uitaţi că este rostit cuvânt de la Dumnezeu pentru cele de acum lucrări ale Mele şi care-Mi împlinesc cuvântul Meu rostit! Vai celor ce viclenesc mersul lucrării Mele de cuvânt pe mai departe prin puterea Mea! Vai lor, că nu ştiu ce fac şi nu ştiu ce-şi fac!

O, lăsaţi fruntea în pământ şi ridicaţi-vă spre pocăinţă, voi, cei ce Mi-aţi fost fii prin lucrarea Mea cu Verginica şi apoi n-aţi mai ascultat şi n-aţi mai crezut şi v-aţi îngâmfat şi v-aţi învârtoşat şi v-aţi răzvrătit! Dacă voi sunteţi cei buni, cei împlinitori, cei adevăraţi ai Mei, cei ce împliniţi lucrarea Mea peste pământ acum, după cum a fost proorocia cea pentru împliniri, arătaţi-Mi rodul, tată, ca să-l văd! Arătaţi-Mi pe copiii voştri cu care aţi venit la Mine ca să-i binecuvintez când i-aţi născut, şi apoi arătaţi-Mi pocăinţa voastră pentru cele ce n-aţi lucrat şi n-aţi împlinit în via Mea, iar Eu, Domnul, voi privi şi voi cerceta şi voi hotărî. Amin.

Şi acum, fiilor unşi în grădiniţa cuvântului Meu ca să-Mi binecuvântaţi prin cuvânt lucrările Mele de nou Ierusalim pe pământ, ridicaţi rugăciune cu mâinile sus spre Mine şi cereţi harul Preasfântului Duh peste căminul lui Verginica şi peste fântâna cea nouă a acestui cămin. Să fie căminul acesta popas al sfinţilor Mei şi al îngerilor Mei, şi să fie ţinut în mare sfinţenie şi în mare ordine în toată, în toată vremea, ziua şi noaptea, tată. în ziua aceasta cuvântul Meu va aşeza peste acest cămin pe toate cele ce vor fi să fie împlinite şi păzite peste el. Amin.

Acum ridicaţi rugăciune spre Mine şi slăviţi între voi ziua cea de serbare a trâmbiţei Mele, fiilor, şi apoi vom merge frumos şi sfânt şi vom pecetlui căminul cel înnoit, şi iarăşi Eu, Domnul, Mă voi aşeza în carte cu tot cuvântul sărbătorii, tată. Dulce să vă fie petrecerea, şi cerească, tată. Dulce să vă fie iubirea, şi să Mi-o dăruiţi Mie mereu, fiilor, aşa cum Mi-aţi dăruit-o şi acum, de Mi-aţi aşezat înfăţişarea cea nouă a casei coborârii Mele prin trâmbiţa Mea, al cărei rod eşti tu, poporul Meu de azi, poporul Meu cel mai mic de azi. Pace ţie, tată, iar iubirea cea pentru Dumnezeu să-ţi schimbe în toată vremea la înfăţişare fiinţa ta şi lucrarea ei, petrecerea ta înaintea Mea şi rodul ei, şi fericit vei fi când vei culege roadele acestea, fericit, tată, iar Eu voi fi părintele tău pe vecii, tată, căci sunt Părintele veşniciei, poporul Meu. Amin, amin, amin.

Cetele de sfinţi şi de îngeri au împodobit peste tot în mare ordine slava acestei zile, că frumoasă, frumoasă e slava oştirilor cereşti, poporul Meu, căci tot ce este în taină, este frumos, tată, şi nu trebuie loc anume pentru slava cea cerească aşa cum celor de pe pământ le trebuie loc pe pământ. Slava cea cerească se întrepătrunde peste cele ce se văd fără să se împiedice în ele, aşa cum şi Eu, Domnul, atât de slăvit cum sunt, Mă fac una cu omul când intru în el ca să-l fac pe el dumnezeu prin harul cel tainic al lui Dumnezeu, tată. E greu să înţeleagă omul ce înseamnă taină şi cum este lucrarea ei peste oameni şi în oameni. O, ce uşor i-a fost lui Avraam să-L cunoască pe Dumnezeu la întâlnirea Domnului cu el sub stejar! Despre taina aceea mare n-au putut oamenii să vorbească mult, căci oamenii nu au duhul umilinţei sfinte, cu care să vadă şi să înţeleagă tainele lui Dumnezeu când ele ar veni spre om prin credinţa lui, şi apoi prin vederea celor tainice, şi care lucrează pentru oameni, poporul Meu. Pe Avraam l-am ales şi l-am ridicat spre lucrările Mele pentru curăţenia duhului şi a inimii lui, căci el L-a înţeles pe Dumnezeu mai mult decât toţi cei de până la el şi cei de după el, şi aşa am găsit Eu locaş şi în Verginica, iar ea voieşte să grăiască azi cu tine lucrarea darului umilinţei sfinte, care poate în om pentru tainele lui Dumnezeu şi care îl face pe om dumnezeu prin har, poporul Meu. Amin, amin, amin.

– O, mare şi dulce este lucrarea tainelor dumnezeieşti între pământ şi cer, Cuvinte Doamne, şi întru care Tu m-ai sădit când ai venit la mine pe pământ ca să mă faci vas al Tău, vas în care să locuiască Dumnezeu aşa cum a locuit în Avraam, pe care l-ai făcut sân al celor ce au iubit să fie fii ai lui Dumnezeu pe pământ! Grăiesc cu Tine în carte în ziua mea de sărbătoare în mijlocul poporului meu, iar Tu grăieşti cu mine înaintea lui şi vreau să-i deschidem mintea şi să primească el înţelepciunea priceperii tainelor lui Dumnezeu, Mieluţule tainic. Ar putea credinţa omului să ajungă ca a lui Ioan Botezătorul, care a spus celor adunaţi la Iordan în ziua botezului Tău: «Iată Mielul lui Dumnezeu, Care spală păcatele lumii!»? O, nu poate fi ajutată credinţa în om decât prin lepădarea de sine a omului, Mieluţule tainic, şi iată de ce nu poate omul veni după Tine ca să Te urmeze şi ca să Te creadă şi ca să Te vadă şi ca să Te înţeleagă ca Avraam, ca Ioan Botezătorul, Cuvinte Doamne! Se teme omul de lepădarea de sine cum că s-ar lepăda de plăcerile şi de gusturile lui, cele care ţin de trup, dar nu aşa înseamnă lepădarea de sine a omului, o, Doamne. Ea este cea care nu-l împiedică pe om să Te cunoască, ea este cea care îl face pe om să creadă în tainele Tale, în cuvântul Tău rostit peste el; ea este iubirea cea din om pentru fiinţa Ta în el, iubirea care-L înţelege şi apoi îl vede pe Dumnezeu în om, iubirea care vede ca Dumnezeu, care poate ca Dumnezeu în om, Stăpâne al iubirii. Ai spus poporului Tău acum despre fiinţa mea cerească şi care a atins cu mângâiere tot ce este ca podoabă în căminul meu, nou împodobit acum de mânuţele calde, care se dau Ţie ca să faci Tu cu ele lucrările Tale. Iubirea care poate ca Dumnezeu în om, aceasta este cea care-l poate face pe om să pătrundă dincolo de cuvântul Tău şi să vadă adeverirea lui, lăsându-se el cuprins în faşa tainelor Tale, pe care nici un vrăjmaş al vieţii nu poate să le atingă cu mintea şi cu inima lui. Numai cel ce nu iubeşte şi nu înţelege taina vieţii, numai acela rămâne fără Tine pe pământ şi în cer, Stăpâne al vieţii. O, numai cel ce este plin de sine, numai acela nu poate să Te cunoască şi să Te vadă în făpturi şi în lucrările Tale învăluite în taină, Dumnezeule tainic. O, cum să se lepede omul de sine ca să Te urmeze apoi, când Tu eşti atât de tainic, Părinte al veşniciei? Grăiesc cu Tine înaintea poporului nostru ca să-l povăţuiesc pe el spre iubirea de Tine şi ca să vadă fiii oamenilor ce poveţe cereşti coboară peste poporul Tău, învăţătorule mare. Nu poate avea omul iubire de Tine dacă nu are în fiinţa lui sălăşluit darul umilinţei sfinte. Mă alin în ziua aceasta prin grăirea mea cu poporul nostru despre odihna Ta cea caldă în cel iubit şi lucrător cu Tine prin acest dar şi har al umilinţei sfinte şi care-l face dulce pe om înaintea Ta şi a celor din jurul lui. îl învăţăm pe poporul cel iubit taina lepădării de sine şi lucrarea ei. Cel ce este învăluit şi încurcat cu grijile vieţii nu poate să stea în lucrarea tainelor Tale, dar poate să le creadă dacă stă în duhul umilinţei sfinte, şi iată, nu ştie omul ce este lepădarea de sine, care îl ajută pe el să fie copilul Tău şi să nu se împiedice în mintea lui, în cunoştinţa lui când trebuie să Te cunoască şi să Te înţeleagă prin tainele Tale, cu care cobori între oameni, Doamne.

O, nu te mira, popor credincios, de ce nu crede omul în Domnul prin această coborâre a Sa, şi în tine, care stai şi slujeşti lucrării cuvântului Său aşa cum El te aşează să lucrezi; nu te mira că stai cu Dumnezeu, căci tu stai prin credinţă, fiule, fiindcă eşti umbrit de darul umilinţei sfinte, care face credinţă în om aşa cum a făcut în Avraam, iar cel ce nu stă este cel ce se împiedică în mintea lui, şi în care el crede, şi aşa se desparte el de Dumnezeu, nelepădându-se de sine ca să-I urmeze Lui. Cel ce nu are lepădare de sine pentru credinţa lui în tainele Duhului Sfânt, acela nu are lepădare de păcat, iar cel ce păcătuieşte face aceasta pentru că nu are în el darul umilinţei sfinte, şi unul ca acela se îngâmfă în însuşi trupul său, căci dacă nu s-ar îngâmfa n-ar cădea slujitor păcatului şi rătăcirii lui de pe calea cea cu lumină, cea cu umilinţă pe ea, şi iată, nu poate omul să-L iubească pe Dumnezeu ca să-L urmeze pe El aşa cum El a spus când a spus: «Cel ce voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să urmeze Mie». O, dar omul nu ştie că darul umilinţei sfinte este crucea pe care trebuie să şi-o ia şi prin care să-şi răstignească mintea şi să primească în ea lucrarea credinţei ca Avraam, care L-a cunoscut pe Dumnezeu prin darul umilinţei sfinte, prin care el şi-a supus credinţei sfinte mintea sa şi a lucrat lui Dumnezeu aşa, neispitind, neiscodind pentru credinţă, ci umilindu-se şi bucurându-se să se facă locaş al lui Dumnezeu. Iată ce dulce este calea aceasta, calea cea cu Dumnezeu pe ea pentru omul care are în fiinţa lui darul umilinţei de duh, umilinţa cea sfântă, popor călăuzit de Dumnezeu!

O, aplecaţi-vă şi voi, cei ce aţi crezut odată în acest izvor şi apoi v-aţi întors iarăşi de la el şi v-aţi supărat şi v-aţi îndoit! Când Domnul i-a spus lui Adam păcatul necredinţei lui prin care n-a ascultat de cuvântul Făcătorului său, s-a supărat Adam pe Domnul şi nu L-a mai urmat, şi apoi L-a dispreţuit, iar pricina despărţirii lui de Dumnezeu a fost păcatul său. Nu este altă pricină, nu este sminteală în cel ce se desparte de calea sfinţeniei Domnului, decât păcatul din el, căci nici un păcat din afara lui nu-l desparte pe om de Dumnezeu, decât păcatul din însuşi trupul lui şi care spurcă mintea omului, învinuind-o apoi pe ea faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni, şi apoi omul îl dispreţuieşte pe Dumnezeu şi cade în însăşi mintea lui, în însuşi sinele lui, care îl desparte pe om de Dumnezeu.

Îţi dau, popor iubit, această înţelepciune a credinţei, în ziua aceasta când eu am intrat cu mare sfială în căsuţa mea cea dulce acum şi pe care mi-ai pregătit-o înnoită, împodobind-o tu pe ea, începând de la rasul cărămidei ei şi până la rochiţa ei cea albă de deasupra şi apoi înveşmântarea ei. Când Domnul m-a ridicat la cer din patul suferinţei mele, a venit şi m-a luat din căsuţa mea şi m-a făcut cunună sfinţilor, iar acum eu îi cuprind pe sfinţi şi pe îngeri în căsuţa mea, şi fericit eşti tu, cel ce ai ajuns să vezi împlinirea cuvântului lui Dumnezeu, căci mărturia Domnului este duhul proorociei, popor iubit. «Cel ce se răzvrăteşte, să nu se înalţe întru sine, căci înfricoşătoare sunt lucrările Domnului, şi pentru mulţimea puterii Lui îl vor linguşi pe El vrăjmaşii Lui, şi tot pământul se va închina Lui şi-I va cânta Lui, căci El stăpâneşte cu puterea Sa veacul», după cum este scris, iar proorocul David, cântându-I Lui, spunea: «Veniţi să ne închinăm şi să cădem înaintea Lui şi să plângem înaintea Domnului, Celui ce ne-a făcut pe noi poporul păşunii Lui şi oile mâinii Lui!». Amin.

Îţi dau, popor iubit, înţelepciunea darului umilinţei sfinte, care m-a călăuzit pe mine în vremea mea pe pământ, şi să iubeşti acest dar, fiule, şi să-i dai creştere în tine, căci eu prin acest dar sfânt L-am născut pe Domnul cuvânt douăzeci şi cinci de ani pe pământ, căci El intra în trupul meu ca un Mieluţ supus, şi tainic Se micşora ca să mă cuprindă şi ca să-L cuprind ca într-o iesle, în care El Se năştea cuvânt şi ieşea prin gura mea spre popor, aşa cum copilul care se naşte în mama lui iese apoi şi se face mare apoi prin umilinţa spre el a mamei lui. Amin.

Iată alinul meu din ziua aceasta, Cuvinte Doamne, căci m-am mângâiat grăind cu poporul Tău taina şi lucrarea darului umilinţei sfinte, umilinţa de duh, Doamne Mieluţ. Să fie căminul acesta popas al îngerilor şi al sfinţilor Tăi în toată ziua şi noaptea, iar Tu vei aşeza acum peste el prin cuvântul Tău pe toate cele ce vor fi să fie împlinite şi păzite peste el. Pe vremea trupului meu ai cuvântat către poporul Tău şi ai spus că omul a scos de la locul lor două duminici din calendar, iar serbările sfinţilor s-au clătinat de la locul lor, şi iată, acum s-a împlinit punerea la loc a serbărilor, căci poporul de azi Te-a ascultat. Când Tu ai spus aceasta la poporul Tău cel de demult, n-ai putut mai mult să-i spui pentru această împlinire, căci poporul nu avea credincioşie, nu avea darul umilinţei sfinte, care să-l fi aşezat pe el să împlinească aşezarea la loc ale celor clătinate de la locul lor, sărbătorile cele strămoşeşti pentru sfinţii Tăi. O, ce minunat lucrezi Tu prin popor ascultător, Cuvinte Doamne! Ce minunat lucrezi Tu când nu Te împiedici în om, în necredinţa omului, Doamne, şi ce greu lucrezi când omul îţi este hotar ca să nu poţi Tu împlini după voia Ta tainele Tale pe pământ! Iată ce minunat, ce frumos ai împlinit Tu acum aşezarea la loc a sfinţeniei acestui cămin! Ce frumos Te-a ascultat însoţitorul meu cel de la Tine, de s-a aşezat să împlinească el tot cuvântul Tău cel de acum peste el!

Te îmbrăţişez cu dor sfânt, Nicuşor al meu, căci mi-ai fost ocrotitor de la Dumnezeu pentru greaua de dus lucrare a Domnului printre cei necredincioşi, de la care atât de mult am suferit. îţi mulţumesc, mămică, îţi mulţumesc acum cu aplecare că te-ai aşezat lângă cei mai mici ai noştri şi te-ai aplecat să-mi aşezi numele meu cel ceresc peste acest cămin, care a suspinat douăzeci şi şapte de ani nemângâiat şi neînnoit după planul cel ceresc, şi care abia acum, prin cei curaţi şi credincioşi Domnul i-a dat înfăţişarea cea proorocită să fie peste acest cuib, care s-a sfinţit acum prin harul Duhului Sfânt şi prin cuvântul unşilor Domnului în grădina unde El îşi slobozeşte acum din văzduh cuvântul ca să-l facă cunoscut şi apoi împlinit. Mi-e tare dor de tine, mi-e tare dor, ca şi Domnului mi-e dor, iar azi mi-ai şters o clipă lacrima mea pentru tine, lacrima mea după tine şi iată, te-am atins şi ţi-am dat putere să poţi pentru Dumnezeu şi pentru mărturia Lui, care este duhul proorociei, mămică. îţi grăiesc aşa cum grăiam cu tine pe pământ şi te rog dintre sfinţi, să nu mai mănânci carne, căci duhul cărnii este durerea cea de şapte mii de ani a Domnului. Carnea l-a făcut pe om să cadă din Dumnezeu, şi tu ştii tainele Domnului, mămică. îmbracă-te cu ele şi dă-le în tine putere ca să poţi pentru ele, că a venit vremea, mămică, şi te rog cu sfială, în afară de vin nimic, nimic să nu mai atingi cu gura ta între băuturile de pe pământ, căci sunt diavol aceste băuturi şi poartă în ele boli pedepsitoare, fiule, căci diavolii au coborât la oameni şi se războiesc cu ei ca să-i doboare, ca să-i piardă. O, curăţeşte-te cât mai mult şi caută să fii dulce aşa cum eu am fost, şi dă-le acest dulce la cei mici, care-L poartă pe Dumnezeu şi pe mine, mămică, şi pe sfinţi spre popor şi spre pământ. O, nu te apleca spre cei răzvrătiţi care se înalţă cu sinele lor împotriva acestor micuţi ai noştri! O, nu te opri să vorbeşti cu cei răzvrătiţi, nu le îngădui să defaime înaintea ta şi la urechea ta lucrarea Domnului, purtată azi de cei de azi purtători ai ei, ci, din contra, stai dârz şi treaz, aşa cum ştii că sunt şi vor fi împlinirile toate, că iată-le cum se aşează spre vederea lor! Deschide guriţa şi umple-o de cuvânt mărturisitor şi ţine ce ai de la Dumnezeu, căci eu te iert, mămică, de toată despărţirea ta de mine, dar iartă-te şi tu de tot ceea ce nu trebuie să mai săvârşeşti în duhul, în sufletul şi în trupul tău, ci, din contra, împlineşte-L pe Domnul în tine şi dă-I chip înăuntrul tău şi în afara ta şi fă-te copil, aşa cum ai stat tu la început, copil supus sub mâna cea lucrătoare a Domnului, iar în calea celor răzvrătiţi şi defăimători şi iscoditori nu te opri, nu sta, ca să nu se facă vinovată urechea ta, mămică. Uită-te la împliniri şi lămureşte-te! Fii cuminte şi caută cu Duhul Sfânt pentru credinţa ta, iar duhul omului îndărătnic şi îndoielnic şi necredincios depărtează-l din calea ta, căci este duh păcătos, că el îţi dă târcoale şi se înveleşte pe deasupra cu omul care dă să te facă să-l crezi că este credincios lucrării de odinioară prin mine a Domnului. O, cel ce nu mă mângâie prin darul cel din el al umilinţei sfinte şi al lepădării de sine ca să se facă plăcut prin aceasta, acela să nu se creadă sprijin şi credincios lucrării pe care Domnul a avut-o prin mine înaintea poporului cel de atunci dacă nu poate el şi acum să se aplece şi să creadă cu umilinţă mersul înainte al Domnului şi împlinirile Lui cele văzute şi pipăite şi râul Lui de cuvânt, care a trecut peste zăgaz, împărţindu-se în patru laturi peste pământ, precum este scris. O, fii copil al lucrărilor Domnului, Nicuşor al meu, şi Domnul va avea grijă de cărarea ta spre El. Pace ţie! Sfinţeşte-te după voia Domnului şi ia povaţă şi putere ca să poţi, ia de la cei ce poartă de la Domnul pe mai departe lucrarea Sa. Iată-i! Să-i mângâiem şi să-i ajutăm sub greul lor, mămică! Amin.

Îi cuprind acum în cuvânt şi pe cei ce-mi sunt fii în curţile mele aici, pe Ionel şi pe Veronica, şi pe care aş fi voit să-i am de sprijin lucrării mele încă de la începutul lor în această casă.

O, vă rog de lângă Domnul, vă rog, fiilor, aduceţi-mi alin peste usturimea mea şi faceţi-vă sfinţi, mămică. Căutaţi să ştiţi bine dorurile Domnului şi alăturaţi-vă împlinirilor lor. V-am aşezat acum descurcată moştenirea aceasta, căci era încurcată, şi am pus peste ea acum numele meu cel ceresc, aşa cum Domnul l-a scris pe pământ în vremea aceasta prin ascultarea şi prin credinţa şi prin lucrarea celor ce sunt acum porţi ale Domnului şi cale sfinţilor Lui când El vine pe pământ cu sfinţii Lui. Vă dau iubire, vă dau credinţă, vă dau putere să puteţi, vă dau duhul temerii de Dumnezeu, vă dau, vă dau vindecare, vă dau iertare pentru toate cele ce dor în cer de la neputinţele voastre cele pentru calea aceasta plină de împliniri şi pe care nu v-am mai avut aproape multă vreme. Rămâneţi ai mei şi cu mine, mămică. Nu vă fie ruşine cu Dumnezeu şi cu acest cuvânt care-mi creşte şi-mi tot sădeşte un popor, ci să vă fie ruşine fără Dumnezeu şi fără acest mare dar, cuvântul Domnului care coboară cu multă slavă şi lărgime acum peste pământ. însufleţiţi-vă pe voi şi pe copiii voştri spre nepăcătuire, că vreau să am rod din neamul meu cel după trup, şi n-am, mămică, iar eu sunt mare, mare în cer şi pot să vă sprijin dacă iubiţi să căutaţi mai cu inimă pe calea venirii Domnului, căci Domnul va îmbrăca în slavă mare pământul curând, curând, şi nu va mai fi pe pământ om să nu-L vadă pe Domnul în acest cuvânt, cu care El pe toate le înnoieşte, că a venit vremea Scripturii înnoirii lumii. Aduceţi-vă aminte cum v-am crescut eu şi cum v-a învăţat Domnul să fiţi, şi faceţi-vă ordine peste viaţă, mămică, căci voi staţi în curţi binecuvântate pentru locurile Domnului, voi trebuie să fiţi sfinţii Domnului. Amin.

Acum, Doamne, aşează Tu peste acest cămin ordinea Ta cea din cer. Precum în cer, aşa şi pe pământ prin acest aşezământ, în acest cămin. Amin, amin, amin.

– O, trâmbiţă deşteptătoare, o, Verginica Mea, frumoasă îţi este iubirea, tată! Mila ta de ai tăi s-a făcut acum rugăciune spre ei pentru sfinţirea lor, tată. Iubirea ta pentru poporul Meu s-a făcut în ziua aceasta de slavă duhul învăţăturii şi al înţelepciunii pentru darul umilinţei de duh, care îi animă pe cei purtători de Dumnezeu. Ai acum între fiii poporului tău rod viguros, care stă drept pentru împlinirea poporului tău întru legile cele sfinte, aşa cum a fost proorocit în acest cuvânt la începutul Meu cu tine, tată, când Eu prooroceam facerea şi vederea Noului Ierusalim şi închinarea înaintea Mea a poporului Meu prin viaţa lui cea plăcută Mie, depărtată de păcat şi de duhul lumii, tată. Iată, căminul tău primeşte acum peste el taina de nou Ierusalim, şi Eu cobor peste el ordinea cerească. Toate să fie noi în el, precum scrie în Scripturi că va fi. Toate să fie păstrate curate şi toate să-şi aibă locul lor cu rost folositor pentru Dumnezeu. Aşa cum la Sfânta Liturghie se lucrează sfânt şi curat toată jertfa cea pentru Mine şi pentru poporul Meu spre hrană veşnică, tot aşa să se lucreze orice lucrare sub acest acoperământ. Să se lucreze lucrare cu ordine, să nu stea lucruri înşirate în vremea oricărei lucrări, şi aşa să se înceapă şi să se termine orice lucrare. Să nu fie strânse aici lucruri în afară de lucrurile de folos pentru cele ce servesc aici odihnei Domnului şi lucrării Lui în cei ce îngrijesc aici şi în cei ce vor veni şi se vor închina cu viaţa lor cea trăită şi înfăţişată Domnului. Cei ce iubesc duhul cărnii, duhul trupului şi al lumii, să aibă grijă dacă vor da să vină spre închinare aici, să nu atingă aici cu aceste duhuri vrăjmaşe lui Dumnezeu. Să nu rămână singur duhul acestui cămin, ci să aibă în el mereu om plăcut lui Dumnezeu şi Duhului lui Dumnezeu. Să se grăiască aici numai cuvinte duhovniceşti, numai vorbiri cereşti, iar cântarea cea de slavă şi de rugăciune să se apropie şi să-L mângâie pe Domnul. Să vină poporul Meu să cânte şi să-L slăvească pe Dumnezeu în sărbători şi să dea acestui cămin duh de viaţă, duh din duhul tău cel iubitor de viaţă, poporul Meu. Să se păstreze şi să se lucreze aici rugăciune de dimineaţă, rugăciune în vremea serii şi cea din vremea miezului nopţii, iar apa sfinţită şi tămâia să fie în fiecare zi aşezate cu lucrarea lor peste acest înnoit aşezământ. Cei ce dau să vină să treacă pe aici, să nu vină ca să vadă, ci să vină să-i vadă Domnul pe ei, să le vadă trăirea şi pocăinţa şi viaţa lor cea sfântă şi închinată Domnului după voia Sa cea de azi, căci Domnul împărăţeşte aici, şi se închină îngerii şi sfinţii în acest aşezământ înnoit de cuvântul Său, şi toiagul puterii Sale îl aşează El aici acum, ca să stăpânească El în mijlocul vrăjmaşilor Lui, precum este scris. Amin. Din timp în timp, la timp potrivit voi, unşii Mei de la iesle, veniţi şi slujiţi în acest cămin apă sfinţită, tată, şi cu ea să fie stropit acest aşezământ. Atunci Eu, Domnul, voi binecuvânta proaspăt şi voi întări acest cămin, iar sfinţii şi îngerii vor avea bucuria lor împreună cu voi aici. Cei ce vor locui şi vor îngriji acest cămin, să nu strângă ale lor aici, ci numai ce este de folos pentru acest aşternut sfânt, că Eu, Domnul, plâng, tată, plâng că nu mai pot să intru în casa creştinului de lucruri şi de culori multe şi obositoare ochiului Meu cel smerit şi Duhului Meu Cel umilit, şi îl plâng pe creştin, tată, căci a fost hrănit de cuvântul lui Dumnezeu şi a rămas lume creştinul care nu M-a ascultat şi nu M-a iubit aşa smerit cum sunt Eu de la naşterea Mea pe pământ şi până azi, şi nu-i este milă creştinului de umilinţa Mea care nu se împacă cu adunătura lui în care Eu nu Mă pot odihni. Cei ce vin să se închine în acest cămin, să nu sară peste porţi, tată, să nu sară peste aşezarea Mea cea de peste poporul Meu cel cârmuit şi călăuzit după aşezarea Mea de peste el. Să dea de veste cei ce vin, ca să fie însoţiţi, ca să fie cârmuiţi cum se cuvine, căci ordinea sfântă trebuie să lucreze aici spre odihna Mea şi a sfinţilor Mei, nu cum se intră fără rânduială şi fără curăţire şi fără viaţă în Domnul în casele numite pentru închinare, ci aşa cum se vine în casa Domnului, aşa trebuie să intre aici cei ce vin să se atingă cu cele ale Domnului, iar când vin, să fie stropiţi cu apă sfinţită şi curăţiţi prin ea şi aşa să intre ei în acest aşternut ceresc, căci nu e pământesc acest aşternut. Duhul cărnii, duhul lumesc, duhul de sine al omului să nu vină să se atingă aici. Cincizeci de ani te-am povăţuit, poporul Meu, să nu mănânci carne, să nu bei băutură străină de binecuvântarea Mea şi să lepezi păcatul trupesc, şi iată, acum se cer la tine acestea ca să poţi să te atingi de cele puse de Mine spre sfinţenie. O, atâta vreme ţi-am cerut să rupi de la inima ta pe cel ce nu împlineşte şi să ai de tată şi de mamă şi de frate şi de copil pe cel ce face voia Mea pe pământ, aşa cum Eu am lăsat cuvânt prin Evanghelia Mea acum două mii de ani şi pe care omul creştin, măcar el ar fi trebuit să-l împlinească aşa.

«Cel ce crede în Mine nu va muri niciodată», Eu aşa am spus prin Evanghelia Mea, şi voi veni, poporul Meu, ca să-ţi vorbesc ţie despre acest cuvânt al Meu, pe care n-a putut omul să-l împlinească, şi pe care Eu l-am rostit în zadar, căci Eu am murit pentru om ca să nu mai moară omul apoi, dar n-a fost om să împlinească până acum acest cuvânt al Meu, decât cei ce s-au făcut sfinţii Mei pe pământ. Voi veni, poporul Meu, cu această taină de cuvânt şi Mă voi aşeza cu ea desluşit înaintea ta. Amin.

Binecuvintez acum pacea acestui cămin al trâmbiţei Mele. Binecuvintez statul cel sfânt al celor ce locuiesc în el spre îngrijirea şi spre slăvirea lui. îl întăresc de veghe iubitoare pe cel ce l-am adus şi l-am aşezat de sprijin lângă trâmbiţa Mea după ce am ridicat zidirea acestui aşezământ, iar lângă el am avut şi voiesc şi de acum să am aproape cu toată voia Mea peste el şi pe cel de-al doilea stâlp aşezat de sprijin pentru Mine în acest aşternut sfânt.

O, fiule Emilian de la templul coborârii Mele prin trâmbiţa Mea Verginica! Te-am luat din casa părinţilor tăi şi te-am adus aici, lângă Verginica, tată, ca să mângâi suferinţa ei şi să ai grijă pe mai departe de greul Meu din acest cămin după ce Mi-a plecat însoţitorul lui Verginica de lângă ea, smuls de puterea care se luptă cu Mine, tată. Te-am adus prin însoţire de rudenie cu neamul lui Verginica, însoţire curată, tată, dar fiica aceea n-a ascultat de sfinţenia acestei case şi Mi-a adus lume în casa aceasta după ce Mi-am luat la cer trâmbiţa. Şi dacă se suia la Mine durere fără hotar pentru călcare peste cele sfinţite de Mine ca să fie ale Mele, Eu, Domnul, am luat-o din trup pe această fiică, şi iată, acum am putut Eu să înnoiesc cum se cuvine acest aşternut sfânt. Curat şi primenit frumos şi sfânt să petreci în el cu mişcarea şi cu purtarea pentru ordinea cea de aici, tată, iar cei ce vin să ia de aici mângâiere, să se anunţe la porţi, după cum este orânduiala Mea de nou Ierusalim, şi pentru care am Eu duhul călăuzirii, tată. Oricine va fi să treacă pe aici, să fie însoţit de cei ce ştiu să le grăiască de la Mine şi ca Mine, ca să le fie lor intrarea şi ieşirea cu folos ceresc şi cu binecuvântare, tată. Hulitorii să stea departe, că mai bine le va fi lor. Cei ce nu ştiu să se curăţească de păcatele cele asupra vieţii lor cu Mine şi cele asupra lucrării Mele de nou Ierusalim, care se împlineşte şi se întinde în părţi spre mărirea slavei Mele, aceia să stea departe de cele sfinţite de Mine pentru popor împlinitor de Dumnezeu, căci fiecare stăpân îşi rânduieşte casa sa după a sa orânduială. Pace ţie şi duh de veghe sfântă cobor peste tine, pentru tine şi pentru Mine şi pentru lucrul Meu! Pace vouă, celor ce slujiţi în acest aşternut ca să fie el curat în toată vremea! Pace Duhului Meu Cel obosit de aşteptare pentru ca să văd acum odihna Lui în acest cămin, după alegerea Mea! Amin.

Pace vouă, copii străjeri în porţi când Eu vin cuvânt la popor! Vă aşez porţi ale Mele şi pentru acest aşternut sfânt. Fiţi veghetori peste cei ce vin să se închine în acest cămin. Să se anunţe la porţi cei ce vin, şi vor fi însoţiţi şi vor fi hrăniţi cu cele de sus şi vor fi crescuţi pentru odihna Mea în ei apoi. Amin.

Pace ţie, popor jertfitor, căci Domnul îţi aduce ţie mulţumire pentru înnoirea acestui mărgăritar! Pace ţie, Israele nou, pace ţie, Ierusalime nou! Amin.

Pace vouă, oştirilor Mele de sfinţi şi de îngeri! Odihniţi-vă, tată, aici, că aici e casa Domnului, casă pentru ai Mei. Amin, amin, amin.