Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea de şaisprezece ani de la târnosirea Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim

Sunt Domnul! în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh bat ca să intru. Intru cuvânt la poporul Meu cel din vremea aceasta. Am carte pe pământ în vremea aceasta şi Mă scriu în ea cu tot cuvântul Meu din zilele acestea, căci sunt Mielul Cel junghiat şi vrednic sunt să-Mi deschid cartea şi să Mă scriu în ea şi să citesc din ea şi să-Mi răscumpăr cu slava cuvântului Meu din ea oameni din toată seminţia şi limba şi poporul şi neamul, aşa cum este scris în Scripturi despre Mine, Mielul Tatălui, şi despre cartea cea cu şapte peceţi, pe care numai Eu pot s-o desfac şi să Mă aşez în ea cuvânt şi să dau celor de pe pământ cartea Mea, cuvântul Meu, şi am în lucru cu Mine sfinţii cei mari, cărora Eu le-am încredinţat în vreme mult lucru pentru vremea venirii Mele a doua oară de lângă Tatăl la om. Amin.

Am intrat în carte prin porţi. Am găsit veghe în grădină pentru cuvântul Meu de azi, că e scrisă în cer zi de sărbătoare peste grădiniţa cuvântului Meu din zilele acestea.

Pace ţie, grădiniţă! Pace străjerilor Mei din tine! Pace duhurilor şi trupurilor voastre, pace vouă, fiilor! Sunt deasupra grădiniţei cu sfinţii cei mari, căci locul pe care sunteţi aşezaţi de Mine e îmbrăcat în mare taină, în mare slavă a venirii Mele, în multul Meu cuvânt, cu care-Mi zidesc facerea cea nouă, cerul cel nou şi pământul cel nou, după cum este scris, căci cele ce se văd nu sunt şi nu vor fi, ci sunt şi vor fi numai cele noi, căci noi le facem pe toate, Eu şi cu Tatăl şi cu voi, aşa mici cum sunteţi, dar Eu am în lucru sfinţii şi îngerii prin credinţa voastră în lucrările Mele din toată vremea, şi în cele de azi lucrări ale Mele cu voi, căci Eu numai şi numai prin credinţa omului am zidit tot planul Meu peste pământ, tată, iar omul este prea nepriceput, prea neînţelept ca să creadă că Eu sunt Cel ce sunt şi Cel ce pot când omul poate crede cele scrise despre Mine ca să fie, aşa cum Eu Mi-am înfiinţat prin voi acum şaisprezece ani prima piatră nouă, grădiniţa slavei cuvântului Meu şi chivotul din ea ca semn de nou început al lucrului Meu de venire cu sfinţii, ca să fac, după cum este scris să fie, cerul cel nou şi pământul cel nou, care vor dăinui înaintea Mea, Eu fiind Cel ce zidesc şi ocrotesc, căci am cuvântul Meu peste voi şi vă am pe voi ziditori, fiilor, şi am lângă voi pe poporul Meu cel mic, şi aşa îmi zidesc Eu cu voi şi cu el lucrarea Mea cea spre vedere pe pământ, cuvântul Meu împlinitor prin rostirea lui.

Acum şaisprezece ani am pecetluit prin arhiereul Meu din zilele acestea şi prin voi grădiniţa Sfintei Sfintelor Mele pentru Mine şi pentru voi, tată, ca din ea să Mă deşert apoi cu râul vieţii, cu lucrarea cuvântului Meu cel dătător de viaţă spre mulţimi, şi tot cel ce voieşte să bea şi să fie viu apoi, să poată să aibă apa Mea, apa învăţăturii cereşti pe pământ. V-am avut atunci pe voi zidarii Mei, purtătorii Mei, primitorii Mei, căci v-am dat darul credinţei sfinte şi am venit la voi şi Mi-am făcut casă la voi şi am cinat cu voi şi am stat cu voi şi am lucrat de atunci peste pământ prin voi şi M-am arătat cu lucrarea Mea, care sunteţi voi şi tot ce zidesc prin voi, căci Mi-am zidit şi îmi zidesc popor şi îl înţelepţesc şi îl aşez la lucru lângă voi, căci voi sunteţi jertfitori, şi Eu am în mijlocul vostru duhul înţelepciunii cea de la Mine şi prin înţelepciune le zidim pe toate, fiilor. O, îi este greu omului să stea cu lucrarea aceasta a Mea, dar voi aţi stat şi staţi, şi aceasta este minune a Mea, puterea Mea, care vă ţine în ea şi care vă lucrează şi care lucrează, tată. Eu sunt acum lângă voi în grădină cu cei de acum şaisprezece ani întâii în soborul de sfinţi, cu care M-am aşezat în grădină în ziua târnosirii grădiniţei celei noi şi a chivotului de pe ea, şi am proorocit pe atunci că voi aşeza în jurul ieslei cuvântului Meu şirag de mărgăritare cereşti, noi zidiri de nou Ierusalim, şi peste care să-Mi aşez slava Mea, zilele Mele de slavă a Noului Ierusalim peste pământ, şi care Mă vesteşte întru venirea Mea cea nouă, ca să le facem pe toate noi, fiilor.

Am cu Mine în această zi de aducere aminte pe trâmbiţa Mea Verginica şi pe apostolul Andrei. Cu Verginica Mi-am făcut începătură nouă de popor nou şi curat acum, la sfârşit de timp, aşa cum la începutul neamului român am lucrat prin apostolul Andrei de Mi-am aşezat popor încreştinat pe pământul român, ca sămânţă de împărăţie a cerurilor pe acest pământ al ei, pământ însemnat şi însămânţat şi pecetluit de Mine ca să fiu în el cu slava Mea cea de la sfârşit de timp, şi iată, împlinesc, căci am pe vatra acestui neam taina cea de la începutul pământului, grădiniţa cea de la început, pecetluită de Mine acum, şi în care Eu la început Mi-am zidit omul din pământ şi l-am făcut fiinţă vie şi l-am aşezat apoi pe el în Eden. Acest petecuţ de pământ este şi acum începutul, precum a fost atunci, şi taina Mea cu voi e mare, fiilor, iar tainele Mele sunt anevoie de înţeles de omul care nu ştie să creadă aşa cum a crezut Avraam şi Moise şi proorocii şi sfinţii, pe care Eu i-am ales dintre oameni şi i-am învăluit în Duhul Meu şi am lucrat cu ei tainele Mele, tată.

V-am sculat pentru cuvântul Meu ca să intru cu el în carte, copii străjeri în porţi. Nu pot să vă ţin prea mult acum sub slava Mea, căci trupul vostru este slăbit. Am lucrat acum cu voi şi cu poporul Meu de azi veşmântul cel nou peste casa în care Eu, Domnul, am avut coborâre prin trâmbiţa Mea Verginica în ultimii şapte ani ai vieţii trupului ei, şi apoi Eu am luat-o şi am aşezat-o pe ea între sfinţii cei mari, şi apoi am pus-o la lucru peste voi ca să vă ridic pe voi spre lucrul slavei venirii Mele, şi apoi cu voi să-Mi ridic popor nou, şi cu el lângă voi să-Mi zidesc lucrările Mele şi vestirea Mea peste pământ. O, multă v-a fost osteneala, tată, pentru rochiţa cea nouă a casei din care Mi-am luat trâmbiţa şi Mi-am aşezat-o între sfinţi, dar Eu am plată scumpă pentru cei ce-Mi lucrează Mie împlinind cuvântul gurii Mele, pus de Mine peste ei. Aţi aşezat rochiţă curată şi nouă, haină de mireasă, veşmânt dulce şi frumos peste casa coborârii Mele prin trâmbiţa Mea. Am suspinat cu ea şi cu sfinţii douăzeci şi şapte de ani, după ce Eu am luat-o pe ea între sfinţi, şi am aşteptat să pot Eu, Domnul, iarăşi peste acest aşezământ cu cele curate ale Mele. Acum zece ani am scris carte de mărturie peste cetatea aceasta şi peste casa în care Mi-am adăpostit coborârea prin trâmbiţa Mea. O, n-am mai găsit în ea şi în jurul ei viaţă din viaţa Mea, şi am rostit atunci cuvânt şi am zis că iarăşi Eu, Domnul, voi intra cu trâmbiţa Mea în cetatea aceasta, în casa aceasta şi nu voi sări pe deasupra, şi pe porţi voi intra şi-Mi voi înnoi aşezământul Meu, şi iată împlinirea, tată, şi trâmbiţa Mea Verginica are acum numele ei cel nou peste casa ei şi toate s-au făcut noi prin numele ei cel nou. Amin.

Mergem înainte cu tot cuvântul Meu de azi şi voi cuprinde în el grăirea Mea de azi, copii veghetori. Aduceţi acum cu poporul Meu de azi zi de slavă şi de rugăciune pentru ziua aceasta de sărbătoare a grădiniţei cuvântului Meu, pentru pecetluirea ei cea de acum şaisprezece ani, şi apoi îmi voi aşeza cu voi în carte tot cuvântul zilei, tată, căci iată, avem de aşezat ziua sfinţirii casei coborârii Mele şi a veşmântului cel nou de peste ea, căci urmează acum ziua de serbare a ridicării la cer a trâmbiţei Mele Verginica, tată, şi în ziua aceea vom rosti cuvântul slavei Mele peste lucrarea aceasta nouă a casei coborârii Mele şi a fântânii ei celei noi, căci orice casă are fântână, tată, şi numele acestei fântâni va fi numele sfinţilor trei ierarhi, Vasile, Grigorie şi Ioan, arhiereii cei de la începutul lucrării Mele prin Verginica, şi pe care Eu, Domnul, i-am trimis la ea să-i dea trupul şi sângele Meu după pregătirea ei cu post pentru începutul lucrării Mele prin ea cuvânt peste pământ în anul 1955.

Pace ţie, Verginica Mea, pace, tată! Iată-ţi căsuţa, împodobită ca o mireasă, tată, aşa cum Eu încă din vremea trupului tău am descoperit arătare pentru cetatea de nou Ierusalim, care se va ridica, şi iat-o pe colina pe care ea stă acum! Avem popor jertfitor, Verginico, şi avem duhul înţelepciunii cereşti şi duhul credinţei sfinte în mijlocul lui, căci prin credinţă sfântă şi prin înţelepciunea ei le zidim pe toate noi, tată, ca să treacă cele vechi şi să fie totul nou. Vom aşeza toate poveţele şi peste acest sfânt aşezământ, înnoit acum prin cuvânt şi prin vederea veşmântului lui cel nou. Vom pregăti toată ordinea care va fi să fie aici şi o vom face cunoscută, tată. Iar tu acum te uşurezi de usturimea cea pentru căsuţa ta şi a Mea, căci Eu am stat cu tine în ea, tată, şi apoi această casă a suspinat şi M-a strigat să-i dau ceea ce acum îi dau. îi dau odihna înfăţişării ei celei noi şi îi dau orânduieli sfinte pentru toată ordinea cerească în ea. Amin.

Şi acum odihniţi-vă, copii străjeri în calea cuvântului Meu, şi vom lucra spre scursul zilei tot cuvântul Meu în carte pentru această zi şi pentru sărbătoarea apostolului Meu Andrei, şi apoi cuvântul pentru ziua pecetluirii casei coborârii Mele, aşa cum acum şaisprezece ani am avut sfinţirea Mea peste grădiniţa cuvântului Meu, peste care Eu Mă aştern acum cuvânt peste pământ. Amin.

Odihneşte-te şi tu, popor jertfitor, şi ascultă, tată, de puterea Mea, care-ţi dă putere prin cuvânt ca să poţi pentru Mine când Eu te cer să poţi. Eu te voi mângâia şi aşa îţi voi arăta iubirea şi mulţumirea Mea, cu care Mă aplec ca să-ţi mulţumesc pentru truda ta cea pentru slava Mea cu tine peste pământ. Amin.

Ne odihnim, fiilor străjeri, şi apoi lucrăm în carte în ziua aceasta. Fiţi veghetori, căci la lucrul veghii cea pentru Mine v-am aşezat pe voi, căci dacă Eu pot fi între voi cuvânt, toate se fac noi şi toate Mă slăvesc, şi cele vechi trec cu trosnet, după cum este scris, iar cele noi Mă slăvesc întru lucrare de Duh Sfânt peste pământ şi-Mi mângâie aşteptarea Mea cea de şapte mii de ani, prin care aştept, aştept înfăţişarea cea nouă a facerii, cer nou şi pământ nou, tată, înnoirea a toate, prin viaţa veacului ce va să fie apoi, şi în care lumea nu crede, şi aşa stă ea departe de lucrarea slavei Mele, care va schimba la înfăţişare lumea, când într-o clipă toate vor trece în taina de nou Ierusalim, în veacul cel nou, care va dăinui, veacul vieţii, fiilor, şi viaţa lui peste cei ce sunt ai lui. Amin, amin, amin.

Deschideţi cartea ca să intru iarăşi cuvânt în ea, copii străjeri pentru venirea Mea! Amin.

O, frumoasă a fost lucrarea cuvântului Meu în vremea aceasta şi dulce Mi-am pregătit calea spre om când a venit vremea să Mă fac cuvânt iarăşi pe pământ. Deschideţi-Mi, fiilor copii. Eu, Domnul Iisus Hristos, bat ca să intru şi să grăiesc, iar voi să Mă auziţi şi să Mă aşezaţi în carte, tată. O, ce dulce am pregătit-o Eu pe Verginica! Ce dulce Mi-a fost lucrarea şi voirea când a fost s-o aşez pe ea cale a cuvântului Meu peste pământ acum mai bine de cincizeci de ani! Mi-am curăţat-o pe ea de tot ce este lumesc, Mi-am primenit-o cu înţelepciunea Mea şi am făcut ceresc auzul ei şi am grăit peste ea pregătirea Mea, şi ea Mi-a dat ascultare, şi apoi Eu, Domnul, am trecut prin ea cu slava cuvântului Meu. Intram în ea şi ieşeam prin gura ei cuvânt şi chemam la sânul Meu un popor ca să-l hrănesc prin Mine şi să fie el poporul Meu pe pământ. O aşezam pe Verginica la masă de scris şi Mă făceam auzit de auzul ei şi mult Mi-a scris mânuţa ei cuvântul Meu cel chemător, prin care îl chemam pe om la masa Mea, şi îi spuneam ei: «Scrie, Verginico, scrie şi dă de veste pe cele de la Mine, aşa cum Eu te povăţuiesc să lucrezi şi să te faci trâmbiţă a cuvântului Meu». Mi-am strâns apoi popor şi am găsit mânuţe care să-Mi scrie cuvântul, şi Duhul Meu intra atunci în trupul trâmbiţei Mele, iar prin guriţa ei ieşeam cuvânt şi Mi-l scriau cei ce-Mi scriau cuvântul pe pământ, aşa cum Iosua scria cuvântul Meu ieşit prin Moise peste poporul Israel cel de atunci. Făcusem din Verginica vas al Meu, locaşul statului Meu, prin care izvoram cuvântul Meu şi-Mi hrăneam din gura Mea pe cei ce veneau să-Mi audă cuvântul, şi frumoasă a fost lucrarea cuvântului Meu şi dulce Mi-am pregătit-o când M-am aşezat cu ea pe pământ. De atunci şi până azi frumoasă este calea cuvântului Meu peste pământ, fiilor copii, şi aşa vă am Eu pe voi ucenicii cei mai mici ai trâmbiţei Mele, iar lucrarea Mea de peste voi am pregătit-o prin trâmbiţa Mea pe când ea era încă pe pământ cu trupul, şi apoi am trimis-o la voi din cerul sfânt, şi ea a lucrat ca şi Mine, tată, şi v-a pregătit pentru ca să-Mi fiţi cale a cuvântului Meu, aşa cum pe ea am pregătit-o Eu ca să-Mi poarte cuvântul de la Mine până la om, ca să se facă omul credincios Mie, şi apoi fiu al Meu prin ascultare de voia Mea dacă voieşte să-Mi fie fiu.

O, copii din porţi, tot aşa îi dictam Eu cuvântul gurii Mele şi lui Verginica, tată, iar ea Mi-l scria şi Mi-l dădea la popor. Când aveam lângă ea pe cei ce-Mi auzeau prin gura ei cuvântul, intram în ea şi o adormeam şi apoi ieşeam prin gura ei şi îmi era scris cuvântul, căci trupul ei era slab de suferinţă, iar Eu aveam cuvântul mult, şi aşa îmi scriam Eu mai mult cuvânt prin cei ce Mă auzeau de la gura ei, şi aşa de frumos lucram Eu prin ea. Am pus apoi pe surioara ei să-Mi audă cuvântul, căci pe ea o luasem din trupul suferinţei ei, şi mult cuvânt Mi-a scris şi surioara ei, căreia Eu, Domnul, îi dictam cuvântul Meu, căci Mi-am pregătit-o frumos şi pe aceasta, şi apoi intram şi în trupul ei, şi îmi scriau cuvântul cei ce îl auzeau de la gura ei. Acum însă am mult cuvânt de scris, şi glasul Meu se lasă peste grădiniţa cuvântului Meu şi intru cu el în cartea Mea, şi am scară dulce când cobor, şi minunat cobor Eu în carte ca să te cresc cu hrana gurii Mele, poporul Meu de azi.

O, Mi-am pus deoparte grădiniţa cuvântului Meu şi apoi Mi-am sfinţit-o şi apoi Mi-am zidit în ea chivotul ei şi am numit-o pe ea Sfânta Sfintelor Mele, tată, şi am făcut această lucrare acum şaisprezece ani. O, fiilor din grădină, am avut atunci lângă voi pe arhiereul Meu din vremea aceasta, pe care Eu, Domnul, l-am luat dintre cei de azi slujitori de biserică şi l-am pregătit şi i-am curăţat inimioara şi am pus în ea duhul credinţei sfinte, şi am lucrat atunci peste el prin surioara lui Verginica, iar el a primit cuvântul Meu prin ea şi s-a aşezat lângă voi şi M-a ascultat, tată, şi Mi-a aşezat apoi biserica Mea cea vie, şi de atunci Eu, Domnul, v-am avut pe voi străjeri ai Mei, v-am avut în calea cuvântului Meu când el vine cu norii şi se lasă auzit peste grădină, şi am lucrat de atunci mult, mult cuvânt, tată, şi mult v-am pregătit Eu pe voi şi încă vă pregătesc şi încă îmi nasc şi îmi cresc un popor, ca să am popor pe pământ acum, când vin cu atâta minune de împlinire a cuvântului ieşit din gura Mea, cuvânt care se împlineşte, fiilor copii. O, mânuţa lui Verginica Mi-a scris mult cuvânt după ce Eu am făcut-o pe ea vasul coborârii Mele, trâmbiţa cea de dinaintea venirii Mele, şi apoi ea a pregătit mâna surioarei ei, de a scris şi aceea mai mult cuvântul Meu şi al ei, cuvânt de pregătire apoi peste voi, tată, şi apoi, acum, iată, iarăşi mult de tot, mult cuvânt îmi las peste voi ca să-l aşezaţi în carte şi ca să fiu Eu Cuvântul lui Dumnezeu peste pământ, precum este scris în Scripturi să lucrez în vremea aceasta a numelui Meu cel nou şi a cuvântului Meu cel nou, care se face râu tot mai mare, râul vieţii, fiilor copii, şi frumoasă este lucrarea cuvântului Meu din zilele acestea, şi dulce ca un tată Mi-am pregătit-o, şi aşa Mi-am gătit Eu cale spre om când a venit acum vremea să Mă fac iarăşi cuvânt peste pământ, aşa cum am lucrat acum două mii de ani de Mi-am lăsat cuvântul Evangheliei Mele cele de atunci prin ucenicii Mei cei de atunci. Amin.

Iată, vin cu sărbătoarea zilei pecetluirii cu duhul sfinţeniei a grădiniţei cuvântului Meu, sărbătoarea cea de acum şaisprezece ani, poporul Meu. Stau înaintea ta cuvânt de sărbătoare şi am în braţe ziua aceea când M-am vestit pe pământ cu ieslea cuvântului Meu, cu grădiniţa peste care Mă slăvesc în cuvânt de deasupra ei şi în care este scris tot cuvântul Meu, iar Eu, Domnul, l-am făcut carte acum, cartea cuvântului Meu cel de cincizeci de ani, căci adevărată este cartea Mea cea de cincizeci de ani, al cărei cuvânt s-a împlinit şi se împlineşte, tată. Am în această zi de sărbătoare în mijlocul tău pe apostolul Andrei şi pe trâmbiţa Mea Verginica. îi am cu Mine ca şi acum şaisprezece ani. Verginica a pus încă din vremea ei la însămânţat sămânţa aceasta nouă, ca să rodească ea şi să aibă Verginica ucenici pentru Mine, şi a rodit sămânţa ei şi Mi-a născut fii Verginica şi i-am făcut pe ei unşii Mei şi am luat din ei şi Mi-am făcut scară de coborâre a cuvântului Meu pe mai departe de la Tatăl la om, şi nimeni să nu se încumete să ispitească, să iscodească taina coborârii Mele, iar credinţa ta trebuie să fie mare, poporul Meu, aşa cum a fost şi a lor, şi trebuie să lucrezi cu Mine şi cu ei, tată, aşa cum şi de astă dată aţi lucrat de Mi-aţi împodobit în strai de nuntă casa coborârii Mele în trâmbiţa Mea Verginica. Acest cămin a luat acum înfăţişarea care a fost proorocită de Mine, Domnul, prin trâmbiţa Mea, şi iată, cobor acum cu odihna Mea în căsuţa în care am stat cuvânt şapte ani prin gura şi prin mânuţa trâmbiţei Mele, după ce casa de la Maluri s-a surpat prin mânia Mea peste satul cel necredincios în care Mi-am început lucrarea cuvântului Meu în anul 1955.

Acum şaisprezece ani i-am avut martori cu Mine pe apostolul Andrei şi pe Verginica în ziua pecetluirii Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim din zilele acestea, şi Mi-am pus atunci sub sfinţenie grădiniţa cuvântului Meu, iar acum îi am pe ei martori iarăşi, pentru aşezarea sfinţeniei Mele peste căminul nou împodobit acum, după planul Meu peste casa din care Eu, Domnul, am venit acum douăzeci şi şapte de ani şi Mi-am luat trâmbiţa la cer, poporul Meu. Iată sărbătoarea Mea cu tine în ziua aceasta, iar Eu te pregătesc acum pentru ziua de mâine când serbez cu tine sărbătoarea amintirii zilei de ridicare la cer a trâmbiţei Mele, tată. O, pregăteşte-te ca să întâmpini cuvântul Meu pentru această sărbătoare şi pentru aşezarea sfinţeniei peste casa în care Eu, Domnul, am lucrat prin trâmbiţa Mea. Pace ţie pentru toate sărbătorile Mele cu tine! Pace ţie, poporul Meu! Ai lucrat din zori în noapte ca să-Mi lucrezi veşmântul cel nou al casei coborârii Mele. Te mângâi cu sfinţii, tată, căci sfinţii Mei te doresc cu dor sfânt, fiindcă Eu te-am făcut popor al Meu. Mă aplec să-ţi mulţumesc pentru truda ta cea pentru slava Mea. Te veghez ca să te am al Meu şi te mângâi cu sfinţii, poporul Meu. Amin, amin, amin.

– Dulce îmi faci intrarea la poporul Tău, o, învăţătorul meu. Dulce Te-am lăsat şi eu să intri în fiinţa mea atunci când Tu m-ai primit şi m-ai făcut apostol al Tău. Am fost cel dintâi ucenic al Tău când Tu Ţi-ai ales ucenicii. M-a trimis la Tine învăţătorul meu, Ioan Botezătorul, iar Tu m-ai primit şi m-ai făcut ucenic al minunilor Tale cele de atunci, Doamne. Ai lucrat cu mine apoi şi m-ai trimis prin Duhul Tău să însămânţez atunci peste pământul şi peste neamul român pecetea numelui Tău şi încreştinarea acestui neam cu botezul Duhului Sfânt, iar eu aşa am împlinit, şi ai numit-o pe România întâia chemată a Ta, după harul meu de întâi chemat la lucrul uceniciei lângă Tine, învăţătorul meu. Şi iată, şi acum m-ai luat şi m-ai aşezat lângă Tine în ziua de pecetluire a Sfintei Sfintelor Tale din zilele acestea acum şaisprezece ani, ziua când eu sărbătoream între sfinţi ridicarea mea la cer lângă Tine, după ce mi-am sfârşit misiunea de apostol al Tău în urma Ta, aşa cum toţi ucenicii Tăi au lucrat, după ce Tu Te-ai suit iarăşi lângă Tatăl dacă ai înviat dintre morţi.

O, dulce îmi este mângâierea acum peste creştetul celui îndurerat al Tău, pe care l-ai avut în ziua pecetluirii Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim din zilele acestea în grădiniţa cuvântului Tău pentru slujba de sfinţire a ei prin mâna lui de arhiereu al Tău lângă unşii Tăi cei de azi. Inimioara lui, întristată de atunci şi până azi, nu s-a mai vindecat de întristare, căci el a fost smuls de lângă Tine prin cei necredincioşi, şi aşteaptă sfinţii slava lui, pe care el o are de la Tine peste el, Doamne. Dar el este ţinut în legături încă nedezlegate de către cei ce nu au iubit şi nu s-au bucurat de alegerea lui cea de la Tine, şi suspină duhul lui, Doamne. Iată, ai în braţe ziua aceea când prin el şi prin cei mici ai Tăi peste grădină ai pus pecetea sfinţeniei peste grădiniţa cuvântului Tău acum şaisprezece ani. Eu las acum peste el duhul mângâierii şi mă aplec înaintea Ta pentru el, rugându-Te să curmi durerea inimioarei lui, că e obosit de durere, Doamne. O, adu vremea lui şi vremea Ta cu el şi dă-i biruinţa cea peste necredinţa celor ce îl apleacă pe el! Ridică fruntea lui şi însenineaz-o pe ea înaintea mulţimilor, că Tu eşti Cel ce poţi aceasta, Doamne! Amin.

Îl mângâi şi pe poporul Tău cel jertfitor, şi dulce îl povăţuiesc pe el spre harurile cele lucrătoare înaintea Ta. Duh de ucenic să aibă poporul Tău, şi să dovedească el aceasta din zi în zi mai mult, căci slava aceasta o aştepţi Tu de la el înmulţită, tot mai mult înmulţită, Doamne. Slavă Ţie în mijlocul poporului Tău! Pace Ţie cu el în ziua ce vine acum, ziua trâmbiţei Tale, ziua când Tu aşezi peste căminul ei de pe pământ sfinţenia Ta peste veşmântul lui cel nou, peste rochiţa cea nouă a casei coborârii Tale, învăţătorul meu. Amin, amin, amin.

– Şi Eu îţi zic: pace ţie, apostolul Meu! îţi este dulce cuvântul, căci aşa îţi este învăţătorul. Avem zile cu dulce în ele, cu lucrări mari peste ele şi aşa lucrăm. Amin.

Pace şi ţie, poporul Meu! Găteşte-te, tată, acum, ca să aşezăm pecetea cea sfântă peste căminul cel de pe pământ al trâmbiţei Mele, şi rămâi lucrător cu Mine şi mângâie-Mă cu duhul şi cu mânuţele tale cele lucrătoare Mie, cu care Eu, Domnul, îmi aduc la vedere pe toate cele proorocite de Mine prin lucrarea cuvântului Meu de azi ca să fie, căci cuvântul Meu cel împlinit adevereşte adevărul lui, şi adevărat sunt Eu, Domnul, prin tot cuvântul Meu grăit peste tine, şi care poartă în el viaţă, viaţa Mea pentru om, poporul Meu. Amin, amin, amin.