Mă port din nou spre tine pe calea cuvântului, popor al venirii Mele. Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt îmbrăţişează trupul tău cel mic şi firav şi îţi dă puteri, şi îţi dă înţelepciune nouă, că aşa este Dumnezeu pentru cei ce se fac ai Lui. Eu, Domnul, lucrez şi azi lucrarea Mea peste tine ca să te înţelepţesc prin ea, iar tu să fii şcolar silitor şi să creşti pentru înţelegerea şi pentru desfacerea înţelepciunii tainelor Mele de peste tine, şi să fii pe deplin credincios în tot ce iese din gura Mea cuvântând, ca apoi Eu să împlinesc; să împlinesc prin credinţa ta şi prin aşteptarea ta, poporul Meu cel de la sfârşit de timp. Amin.
Caută să vorbeşti, poporul Meu, că iată Eu cât îţi vorbesc. Caută să primeşti, fiule, şi să crezi bine. Caută să ai temelie tare în inima ta pentru lucrarea Mea cea de peste tine, că e Domnul cuvântând de deasupra ta ca la începutul cel dintâi cu omul, poporul Meu, şi mult mai mult decât atunci, fiule mic. La început Duhul Domnului Se purta pe deasupra apelor, iar la sfârşit, pe deasupra ta. La început am scos cerul şi pământul din ape, iar la sfârşit, din lucrarea Mea cea din mijlocul tău, poporul Meu. Când am făcut cerul şi pământul, le-am făcut în lumină şi la lumină, căci mai întâi lumina am făcut-o şi am numit-o ziuă, ziua întâi. Apoi le-am spus apelor să se despartă ape de ape, şi dacă s-au despărţit, s-a făcut cerul. Cerul a străpuns apele pe la mijloc, în sus şi în jos, şi aşa le-a ţinut, şi această putere, această tărie s-a numit cer, cerul între ape; cerul din ape ivit, şi apoi pământul după ce apele au primit cuvânt să se adune la un loc şi din ele să iasă uscatul pe care Dumnezeu l-a botezat numindu-l pământ, iar pe ape numindu-le mări. Cerul şi pământul, şi după aceea toată facerea de pe ele, toată frumuseţea, toată viaţa, şi ele au prins viaţă, şi viaţa s-a ivit şi a grăit când omul a fost aşezat pe pământ după ce Dumnezeu l-a făcut pe el. Pământul le-a dat trup la toate, iar cerul le-a dat viaţă şi le-a dat soartă. Cerul şi pământul, şi pentru ele, omul. Amin. Omul, şi pentru el, cerul şi pământul. Amin, amin, amin.
La început Duhul Domnului Se purta pe deasupra apelor, poporul Meu, şi îşi pregătea cuvântul pentru facerea cerului şi a pământului şi a toată frumuseţea şi viaţa de pe ele, şi a omului, poporul Meu. Iar la sfârşit Duhul Domnului Se poartă pe deasupra ta pregătindu-Şi cuvântul pentru facerea cerului nou şi a pământului nou. La început am scos cerul şi pământul din ape, şi la sfârşit, din tine, popor născut din Dumnezeu şi din cuvântul Său cel făcător. Am despărţit apele de ape cu tine şi te-am numit cer, poporul Meu. Tu eşti unealta cu care Eu lucrez cerul cel nou şi pământul cel nou. Duhul Meu Se poartă pe deasupra ta şi Se face cuvânt, cuvânt de facere a cerului nou şi a pământului nou.
Se poartă Duhul Meu pe deasupra ta aşa cum Se purta pe deasupra apelor când am făcut cerul şi pământul, poporul Meu. Atunci grăiam Eu şi cu Tatăl, iar martori Ne erau îngerii. Acum Eu şi cu Tatăl grăim cu tine, iar martori Ne sunt sfinţii şi îngerii şi oamenii, cerul şi pământul care aşteaptă naşterea din nou, înnoirea, poporul Meu. Duhul Domnului Se poartă pe deasupra ta şi desparte cu tine apele de ape, lumina de întuneric, pe cei buni de cei răi, adevărul de minciună, şi pe această tărie am numit-o cer nou. Amin, amin, amin. Cer nou şi pământ nou pe pământ, aceasta este soarta pe care Eu ţi-am dat-o. Ţi-am dat să porţi taina venirii Mele, aşa cum lui Ioan i-am dat soarta să poarte taina botezului Meu mai înainte să Mă arăt Dumnezeu desăvârşit, învingând puterea morţii şi dând apoi omului înapoi viaţa în chip desăvârşit. De atunci şi până azi aştept omul cel cu credinţa cea care să priceapă desăvârşit pentru ce am venit Eu Om pe pământ acum două mii de ani. Aştept să-ţi înţelegi desăvârşit soarta şi taina pe care ţi-am dat-o s-o porţi, poporul Meu de la sfârşit de timp; taina venirii Mele a doua oară de la Tatăl pe pământ, taina cerului nou şi a pământului nou, taina Noului Ierusalim, facerea cea de la venirea Mea. Amin.
Ioan a venit spre mărturie ca să mărturisească despre lumină ca toţi să creadă prin el, şi zicea: «Cel Care vine după mine a fost înaintea mea, pentru că mai înainte de mine era, şi din plinătatea Lui noi toţi am luat, şi har peste har, căci legea prin Moise s-a dat, iar harul şi adevărul au venit prin Iisus Hristos». Amin. O, cât de cereşte a răspuns Ioan la Iordan mărturisind pe Mielul lui Dumnezeu şi zicând: «Eu nu-L cunoşteam, dar ca să fie El arătat lui Israel, de aceea am venit eu botezând cu apă. Şi am văzut Duhul coborându-Se din cer ca un porumbel, şi a rămas peste El. Eu nu-L cunoşteam pe El, dar Cel Care m-a trimis să botez cu apă, Acela mi-a zis: „Peste Care vei vedea Duhul coborându-Se şi rămânând peste El, Acela este Cel Care botează cu Duhul Sfânt”. Şi eu am văzut şi am mărturisit că Acesta este Fiul lui Dumnezeu. Iată Mielul lui Dumnezeu!». Amin, amin, amin.
O, poporul Meu, iată cât de frumos ştia Ioan să mărturisească, să grăiască, să răspundă celor ce îl întrebau, celor ce auzeau şi vedeau şi întrebau! Când el a fost trimis de Mine la Iordan ca să boteze pe Cel Care botează cu Duhul Sfânt, i-am spus că peste Care el va vedea Duhul coborându-Se şi rămânând peste El, Acela este. Şi Ioan aşa a văzut, şi apoi aşa a mărturisit şi a zis: «Iată Mielul lui Dumnezeu!». Amin.
Ziua de Bobotează a fost zi de facere. Domnul a ieşit din apă, şi Ioan L-a cunoscut pe El şi L-a mărturisit. Iată ce taină în zi de Bobotează, poporul Meu, taina pentru care a venit Ioan, aşa cum taina ta este taina pentru care ai venit tu, taina venirii Mele a doua oară pe pământ cu Noul Ierusalim cel din vecii ca să ţi-o încredinţez ţie spre lucrul ei şi spre împlinirea ei cea deplină, că Mi-e drag să Mă împlinesc prin cei slabi cu toate împlinirile care mai sunt, ca să nu zică omul că el a făcut, că el a ştiut, că el merită, că el poate. Să nu mai zică omul iarăşi că poate peste Dumnezeu. Şi iată cum lucrez. Pe cei mai slabi îi fac tărie cu care despart lumina de întuneric, apele de ape, ca să iasă din ele cerul cel nou şi pământul cel nou şi marea, şi iarăşi zic: cerul cel nou şi pământul cel nou şi marea, care este şi nu este, căci lumea are peste ea sfârşitul ei, plata fărădelegilor ei, iar plata ei este fărădelegea, căci scris este: «Cine este nedrept, să nedreptăţească înainte; cine este spurcat, să se spurce şi mai greu; cine este drept, să facă dreptate mai departe; cine este sfânt, să se sfinţească şi mai mult, că Eu vin curând, şi plata Mea este cu Mine ca să dau fiecăruia după cum este fapta lui». Amin.
O, Ierusalime, tu ai ca soartă lumina, fiule mic. întuneric este peste tot, întuneric adânc, iar Duhul Meu Se poartă pe deasupra ta, şi am zis ca tu să fii lumină, căci Eu în ziua întâi a facerii aşa am zis: «Să fie lumină!», şi ea a fost; a fost şi s-a arătat peste întuneric, poporul Meu, şi s-a numit lumina ziuă, ziua întâi. Aşa ţi-am spus şi ţie, şi la sfârşit ţi-am spus; ţi-am spus: «Să fii lumină!». Şi precum lumina a ascultat şi s-a arătat, aşa şi tu să asculţi şi să te desparţi de tot întunericul, ca să te pot numi pe deplin ziuă, ziua întâi, ziua Mea, că Eu sunt Cel dintâi Care este, şi sunt Cel de pe urmă, şi sunt începutul şi sfârşitul, că Eu nu încep nimic fără să sfârşesc tot lucrul început. La începutul cel dintâi am început cu lumina, iar la sfârşitul lucrului Meu încep tot cu ea, şi te-am făcut pe tine început de lumină, şi luminez cu tine cerul şi pământul şi le umplu de Duhul Mângâietorul, Cel Care grăieşte plutind pe deasupra ta în taina facerii din nou a toate câte sunt, fie că se văd, fie că nu se văd cele ce sunt.
Dau să te învăţ toată taina Mea cea pentru sfârşit de timp, în care Eu te-am cuprins pe tine, iar tu să cauţi să fii silitor pentru ea şi pentru înţelepciunea ei cea deplină, popor mititel. Scoală-te mare pentru înţelepciunea tainei în care Eu te-am învăluit şi pe care am coborât-o din vecii peste tine, Ierusalime nou, că dacă nu vei înţelege pe deplin taina Mea cea păstrată pentru la sfârşit de timp şi pentru tine, nu vei putea s-o împlineşti pe deplin, nu vei purta pe deplin iubirea ei, iubirea ei care te ajută s-o poţi purta şi lucra ca să se întocmească ziua venirii Mele cu învierea făpturii şi cu viaţa veacului ce va să fie pe deplin pe pământ. Amin.
O, poporul Meu Ierusalim, cerul cel nou şi pământul cel nou îşi desfac învelişul şi se ivesc din mijlocul tău, iar tu să le lucrezi şi se le păzeşti şi să le ai pe vecii, căci marea nu mai stă împotriva ta, nu mai este în calea ta, căci am despărţit lumina de întuneric şi apele de ape şi am întocmit tăria, şi o numesc cer nou, Ierusalim nou pe pământ, şi l-am numit întâiul, cea dintâi sămânţă păstrată în vecii ca să nu fie strivită pe pământ. Iar acum îi dau chip în mijlocul oamenilor, că e sfârşit de timp la ivirea acestui rod tainic, dar adevărat ca şi Dumnezeu. Amin.
Cântă-ţi cântarea dacă ai răsărit pe pământ, Ierusalime nou, căci sămânţa ta a fost păstrată în vecii pentru la sfârşit de timp, şi iarăşi zic: pentru la sfârşit de timp. Amin. Tu eşti făgăduinţa pe care am făcut-o Eu pentru toţi sfinţii şi îngerii. Tot şi toate aşteaptă ziua ta şi ziua Mea una în alta, şi totul se va descoperi în toată frumuseţea cea din vecii care este la Tatăl, şi apoi toate se vor supune Tatălui, căci s-au supus Fiului. Amin.
Cântă-ţi cântarea, iubitul Meu Ierusalim. învaţă-ţi cântarea şi soarta şi cântă Celui ce ţi-a dat viaţă pe pământ, şi cântă, şi vei cânta pe veci de veci cântarea ta cea din vecii, cântarea miresei. Eu am spus: «Când mlădiţa smochinului se face fragedă şi odrăsleşte frunze, cunoaşteţi şi vă bucuraţi, că a sosit izbăvirea». Amin.
O, spune-Mi tu, Ierusalime, spune-Mi tu taina ta, taina pentru care ai venit. Spune-Mi, poporul Meu, învaţ-o bine şi spune-Mi ca să-ţi văd credinţa şi statura şi duhul tău cel lucrător şi mersul tău pe pământ. O, poporul Meu, să mergi pe pământ tot mai frumos, tot mai pe deasupra, ca să ne întâlnim în vremea mersului şi să ne întâmpinăm şi să ne îmbrăţişăm întru slavă, căci scris este: «Vor fi răpiţi ca să întâmpine pe Domnul în văzduh, şi aşa vor fi cu El pururea». Amin.
La început Duhul Domnului Se purta pe deasupra apelor, iar la sfârşit, pe deasupra ta, grăind peste tine şi mărturisindu-te, poporul Meu. Spune-Mi tu Mie, Ierusalime nou, spune-Mi, fiule, taina ta. Eu te voi auzi şi îţi voi duce cuvântul în vecii. Amin, amin, amin.
20-01-2002
