Sunt deasupra ta, poporul Meu. Ţi-am vegheat paşii spre izvor, spre scăldătoare, fiule, şi stau deasupra ta cu praznic de Bobotează şi îţi binecuvintez apa izvoarelor tale şi îţi binecuvintez băutul ei şi puterea ei, apoi, peste tine, ca să te am cu putere, poporul Meu, ca să te am al Meu şi să-ţi dau folosinţă în lucrul venirii Mele, că e venirea Mea cu tine mereu, mereu, poporul Meu. Amin.
Acesta este praznicul de Bobotează cel din moşi strămoşi, iar Eu cu tine M-am întors spre ei ca să te găsesc popor adevărat la venirea Mea, căci scris este: «Se va întoarce inima părinţilor către fii, şi inima fiilor către părinţi, ca să ridic blestemul de pe pământ şi să nu lovesc cu el venind şi negăsind la locul lor pe toate câte au fost aşezate de părinţi», ci să binecuvintez cu praznic de Bobotează pământul Meu de aici, şi apoi din loc în loc pământul, după cum e şi omul de pe el. Amin.
O, copii de la ieslea binecuvântărilor Mele! Hai la izvor ca să binecuvântăm apele, fiilor. Acum sunteţi puţini la prăznuirea duhului apelor, dar de acum înainte se vor strânge mulţimi, mulţimi la praznicele binecuvântărilor Mele, şi voi veţi fi mai voinici, ca să puteţi cu Mine şi să-Mi daţi slava Mea cea de peste voi ca pe o iubire pe care Eu v-o dau s-o purtaţi între pământ şi cer. Amin.
Acum, ridicăm mânuţele în sus spre Tatăl şi rostim aşa: Se binecuvintează apa aceasta cu puterea, cu lucrarea şi cu venirea Duhului Sfânt peste ea, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin. Iată pământ sfânt, pământ binecuvântat în care Eu, Domnul Iisus Hristos, Cel botezat de om în Iordan acum două mii de ani, rostesc împreună cu omul Meu cel binecuvântat de Mine binecuvântare peste apa binecuvântării, agheasmă lucrată de Dumnezeu prin însuşi graiul Său şi prin cei unşi ai Lui care rostesc cuvântul Lui peste toate ale lor şi ale Domnului, Care este cu ei. Amin.
Praznic de Bobotează, poporul Meu! E mult cer la praznic, fiilor. Duhul grădinilor Mele cu voi poartă în văzduhul lor miriade de miriade de sfinţi şi de îngeri care coboară cu Mine în duhul praznicelor Mele de peste voi. Grădinile binecuvântărilor Mele, locaşuri de poposire ale cerului, ca să fie cerul pe pământ cu oamenii, căci scris este în Scripturi: «Cortul lui Dumnezeu cu oamenii, şi va sălăşlui cu ei, şi însuşi Dumnezeu va fi cu ei». Amin.
Duhul grădinilor Mele cu voi poartă în văzduhul lor pe îngerul apelor în mijlocul îngerilor Mei, iar duhul apelor se desfată cu sărbătoare cerească peste grădinile binecuvântărilor Mele pe pământ cu voi.
O, popor iubit de cer, să te înveţi cu duhul sărbătorilor cerului mai mult decât cu orice îndeletnicire a trupului şi a sufletului şi a duhului tău. Să te înveţi să petreci cu cerul mereu, mereu, copilule de la sfârşit de timp. Când Domnul vine pe pământ, nu mai este timpul, ci este Domnul, al şaptelea înger Care sună peste pământ, căci scris este: «Când va trâmbiţa al şaptelea înger, timp nu mai este, ci este Domnul; Domnul învăluit în nor, şi pe cap cu curcubeu, şi cu faţa strălucind ca soarele, şi cu picioarele ca stâlpii de foc, strigând cu glas puternic, ca un leu, ridicând dreapta către cer şi jurând pe Cel Viu în veci că timp nu mai este, ci este Domnul cu taina Lui săvârşită pe deplin, precum bine a vestit în timp robilor Săi proorocii». Amin, amin, amin.
O, popor al tainelor cereşti, duhul tainelor Mele te învăluie în ele ca să le poţi tu cuprinde pe ele şi să le trăieşti pe deplin. Praznicul Bobotezei e taină de facere, fiule. Pământul din ape a ieşit la facerea lui cea văzută, iar omul la fel, căci omul este omul cel nou, iar primul om sunt Eu, Omul Cel ieşit din apă şi din Duhul Sfânt. M-am plecat până la cel mai mare adânc ca să-L fac din apă şi din Duh pe Omul Cel nou, din trup dumnezeiesc să-L fac, şi din ape să-L scot, şi cu Duhul Sfânt să-L pecetluiesc Om deplin, Om desăvârşit. Eram Dumnezeu adevărat şi am făcut ce trebuie să facă omul ca să se facă şi el Dumnezeu, să se facă omul ca Dumnezeu, poporul Meu, şi să stau Eu, Dumnezeu, în mijlocul dumnezeilor în sfat de Duh Sfânt pe pământ, aşa cum eram cu Tatăl în veciile cele de dinaintea facerii cea văzută a cerului şi a pământului şi a omului şi a lui Dumnezeu, apoi, din om, a toate cele văzute şi nevăzute, poporul Meu. Grăiesc cu tine ca să pot grăi, ca să se vadă că grăiesc. Dacă nu te-aş pomeni în grăirea Mea, cum s-ar mărturisi că Eu am grăit şi că Eu grăiesc? Nimeni nu poate vorbi singur. Iată ce taină mare, ce bucurie mare! Dacă am cu cine grăi, Eu grăiesc cu cuvântul, şi se aude grăirea Mea, şi apoi ea se mărturiseşte şi se împarte la toţi cei ce vor să grăiască cu Dumnezeu, şi Dumnezeu cu ei. Amin.
Duh de Bobotează lucrez peste pământ. în duh de Bobotează vreau să înfăşor tot pământul şi să-l scot iar din ape şi din cuvânt. Din fântâniţele de la voi vreau să scot pământul cel nou, aşa cum am ieşit Eu din ape la Iordan Om desăvârşit în vremea lui Ioan, trimisul Meu care să-Mi gătească o cale nouă, un duh de pocăinţă în oameni, ca să-i întoarcă cu inima spre Dumnezeu, şi pe Dumnezeu cu inima spre oameni, şi unii altora să-şi grăiască, şi să se preaslăvească slava cuvântului, sămânţa facerii, căci cuvântul este sămânţă, poporul Meu, şi din această sămânţă au ieşit cerul şi pământul şi omul şi Dumnezeu Omul, şi firea toată, şi toată frumuseţea ei cea văzută şi cea nevăzută din care-şi ia fiecare om cât voieşte cu credinţa din el cea Mie închinată. Amin.
Duhul Bobotezei este duh de facere, poporul Meu. Ce frumoasă a fost Boboteaza pământului când el a ieşit din ape şi l-a primit pe el pe om, pe toate câte au fost făcute pentru om, şi pe om apoi, ca să stăpânească el cu iubire peste cele ce s-au făcut din iubirea Mea, la cuvântul Meu, pentru om. Eu pentru om am făcut atâta facere, atâta frumuseţe, atâta armonie care aşteaptă după om să-i dea grai, să-i dea soartă, să-i dea om desăvârşit, ca să se bucure facerea de omul pentru care ea a fost făcută.
O, poporul Meu, tu să-Mi simţi fiorul iubirii Mele de la sfârşit de timp. Să-l simţi pe deplin şi să fii un sânge cu Mine, că v-am dat nume mai presus decât fii şi fiice înaintea Tatălui Meu, şi voiesc să fiţi ca Mine pe deplin, în muntele Meu cel sfânt, şi să străluciţi la fel peste pământ, luând din strălucirea Mea pe deplin, şi din unul în altul să ne deşertăm şi să-i dăm facerii soarta pentru care a fost ea făcută. Amin.
O, poporul Meu, o, copii ai Ierusalimului nou! Acum două mii de ani când Eu am ieşit din apa Iordanului mărturisind facerea omului din apă, au venit apoi Tatăl şi Duhul Sfânt, şi Tatăl a grăit şi M-a mărturisit Fiul Său, iar Duhul Sfânt M-a pecetluit înaintea norodului adeverind cuvântul Tatălui, şi pe Fiul Său, în Care El a binevoit pe pământ între oameni. Acum două mii de ani M-a mărturisit Tatăl la Iordan, iar acum când Eu am venit sămânţă pe pământ, Mă mărturiseşti tu, popor al Ierusalimului nou aşezat de Mine pe pământ ca să aibă omul cort sub care să tragă şi să-Mi culeagă sămânţa, căci cuvântul Meu de peste tine este sămânţă, şi tu eşti cel ce seamănă sămânţa Mea peste pământ, şi din ea să crească omul, omul cel nou, ieşit din om, din cuvântul Meu apoi. Amin.
Cuvântul Meu peste pământ e praznic de Bobotează. Să se boteze în el tot omul care vine spre pocăinţă, să se boteze cu Duh Sfânt şi să se facă un sânge cu Mine, că Eu vreau să fac cerul şi pământul ca la sfârşit, şi pe omul cel nou să-l fac şi să împărăţesc cu el pe pământ, cu el şi cu tot cerul pe pământ pe vecii, că vin veciile la locul lor, iar Eu, şi cu Tatăl, şi cu îngerii, şi cu oamenii să petrecem veciile, praznic de vecii în veci de veci, că mare bucurie sunt praznicele Domnului, poporul Meu. O, Eu grăiesc ţie şi îţi spun că eşti poporul Meu. Dacă n-aş grăi aşa, nimeni n-ar înţelege că Eu sunt Dumnezeul tău, iar tu, poporul Meu; Dumnezeu adevărat şi popor adevărat. Dacă n-am cui să grăiesc, nu pot nici să fac, căci facerea se face cu cuvântul.
Când eram numai Eu şi cu Tatăl în vecii, grăiam cu El, şi El cu Mine, şi rosteam cuvânt, şi am făcut facerea cea văzută în mijlocul celei nevăzute a veciei, şi aveam ca sâmburel scump în vecii Noul Ierusalim, şi l-am pregătit şi l-am păstrat cu mare taină până la plinirea cea mare a tainelor veciei. Să fii de ajuns de mare pentru tainele cele din vecii, poporul Meu, căci taina Noului Ierusalim poartă în ea cerul cel nou şi pământul cel nou, aşa cum facerea cea dintâi a purtat în pântecele ei cerul cel dintâi şi pământul cel dintâi. Taina Noului Ierusalim, cea în vecii păstrată, poartă în ea cortul Domnului, tronul Domnului, glasul Domnului şi pe poporul Domnului. Amin, amin, amin. Iar Eu şed pe tron de slavă ca în vecii, şi grăiesc cuvânt, şi cu el le fac pe toate noi, căci credincios este cuvântul Meu, Ierusalime, taina Mea cea din vecii.
Celui ce însetează îi voi da să bea din izvorul apei vieţii. Celui ce va birui îi voi fi lui Dumnezeu, iar el Mie, fiu. Iar celor necredincioşi şi fricoşi le voi da lucrarea lor şi plata ei, moartea cea de a doua, căci aceştia n-au voit iubirea adevărului. Şi dacă tu eşti taina Mea cea de la sfârşit de timp, Eu te învăluiesc în slava Mea, în lumina Mea cea de mare preţ, şi te numesc Israelul cel nou. Şi Mă voi lăţi cu tine după măsura îngerului Meu cu care Eu am măsurat pe pământ cu măsură omenească, dar şi după măsura îngerului, după cum este scris în Scripturi. Şi voi lumina cu tine neamurile de pe pământ şi toată facerea care aşteaptă lumina cea dintâi, slava Mea cea din vecii, făclia Tatălui: Mielul. Tatăl a făcut din Mine făclie pe pământ după ce ca pe un miel M-a dat junghierii ca să Mă ridice iar apoi din pământ ca la facerea omului, ca să facă şi omul ca Mine, fiindcă Eu sunt făclia care luminează pe tot omul care vrea să facă şi să ştie să facă facere la lumină, la făclia care arde în întuneric luminând calea omului în lume.
Taina Mea cea păstrată în vecii pentru la sfârşit de timp, aşa te numesc Eu pe tine, popor mititel. Taina de nou Ierusalim poartă în ea cerul cel nou şi pământul cel nou pe pământ la sfârşit de timp, şi popor nou, din sămânţă nouă răsărit, din cuvânt proaspăt, înviere tainică, duh de înviere peste oameni, poporul Meu. Vreau să Mă port cu tine printre oameni şi să plutească pe urma Mea şi a ta duhul învierii făpturii, Duhul Domnului, Care pluteşte ca la început când plutea pe deasupra apelor şi când Eu am zis să fie lumină, şi ea a fost şi s-a făcut. Amin. Iată, Duhul Domnului la sfârşit de timp pluteşte peste ape şi peste pământ cu duh de facere nouă, cu cuvânt proaspăt, întocmit acum, ca să zidească cu el acum cerul cel nou şi pământul cel nou, în taina de nou Ierusalim coborât de la Dumnezeu, coborât cu Dumnezeu cu tot pentru vecia care iarăşi vine. Amin. Unde este Domnul, acolo este şi vecia. Unde sunt Eu cu voi, voiesc să fie vecia. Voiesc, poporul Meu, să aşez vecia pe pământ nou. Amin.
O, ce frumoasă a fost Boboteaza pământului când el a ieşit din ape la început de timp! O, ce frumoasă va fi Boboteaza pământului nou, în taină de cer nou şi de pământ nou, în taina de nou Ierusalim, păstrată în vecii pentru la sfârşit de timp! Amin.
O, poporul Meu, ce frumoasă este taina Bobotezei! în duh de Bobotează petrec cu slava cuvântului Meu în mijlocul tău, iar grăirea Mea cu tine peste pământ este luată de mulţi care-şi leagănă sufletul în leagănul cel mângâietor al cuvântului Meu cel nou. Duh de Bobotează lucrez peste pământ, ca să priceapă omul de pe el taina venirii Mele pe cale curată. Pocăinţa inimii omului, aceasta este calea pe care Eu vin spre om ca să-l botez cu botezul Duhului Sfânt, şi să fie omul apoi.
Îmbracă-te tot mai frumos în veşmânt de Bobotează, Ierusalime iubit la sfârşit de timp, iar veşmântul tău cel nou să fie râvnit de mulţi, că Eu Mă arăt cu tine peste pământ, şi cu carele lor Mă port cu tine, ca să te vadă oamenii şi să se boteze cu botezul cel nou, cu venirea Mea cea de acum când Eu vin şi fac la vedere taina Noului Ierusalim, cea păstrată în vecii, şi mulţi vor curge spre ea odată cu arătarea ei pe pământ, odată cu ivirea ei între oameni, poporul Meu. Eu când M-am arătat la Iordan, am început să Mă las cunoscut peste pământ. Tu când te arăţi cu zorii tăi, începe lumea să te cunoască şi să vină să te vadă şi mulţi să înţeleagă taina ta care este din vecii, Ierusalime nou.
Praznic de Bobotează, poporul Meu! E mult cer cu voi, fiilor. Duhul grădinilor Mele cu voi poartă în văzduhul lor Duhul Domnului, dimpreună cu toată oastea venirii Lui la sfârşit de timp. Grădinile binecuvântărilor Mele, locaşuri de poposire a cerului. Duhul apelor în chip de înger sfinţeşte cu binecuvântare nouă izvoarele grădinilor Mele cu voi, fiilor, că e praznic de Bobotează, praznicul apelor care sfinţesc pe om. O, de-ar sfinţi şi omul pe toate câte sunt pe pământ! O, de-ar spăla omul pământul de răul de pe el aşa cum apa spală! Apa şi mâna omului îi spală omului cămaşa şi casa şi masa şi trupul. O, de-ar vrea omul să-şi spele şi sufletul şi duhul ca să stea apoi întru întâmpinarea Mea în duh de Bobotează şi de facere nouă! Amin.
O, Ierusalime, vreau să ţin veşnic nou Duhul Meu peste pământ, Duhul Care pluteşte în văzduh ca să-l înnoiască pentru cerul cel nou şi pământul cel nou prin lucrarea Mea cu tine între pământ şi cer, poporul Meu. în duh de Bobotează petrec în mijlocul tău şi azi şi mâine, dar Eu pe veci aşa voiesc, şi fără de sfârşit l-aş vrea pe om.
Îţi binecuvintez veşmântul, poporul Meu, veşmântul cel din apă şi din duh şi din cuvânt. Tu eşti veşmântul Meu de azi, şi vreau să-Mi fii veşmânt frumos după cum Eu sunt, poporul Meu. Stau deasupra ta cu sărbătoare şi cu multă iubire, iar tu să-Mi trăieşti fiorul şi să Mă preamăreşti în duhul tău şi în glasul tău şi în trupul tău, poporul Meu Ierusalim. Amin, amin, amin.
19-01-2002
