Cuvântul lui Dumnezeu la soborul sfinţilor arhangheli Mihail şi Gavriil

Se coboară din cer serbare îngerească şi cuvântul lui Dumnezeu în ziua aceasta de prăznuire pentru mai-marii cetelor îngereşti, Mihail şi Gavriil.

Preasfânta Treime, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, este purtată pe îngeri şi I se cântă cântarea slavei Sale: «Slavă Sfintei şi Celei de o fiinţă, de viaţă făcătoarei şi nedespărţitei Treimi, din veci şi până peste toţi vecii cerurilor!». Amin.

Mai-marii îngerilor, Mihail şi Gavriil, sunt în faţa cetelor cereşti şi serbează cu toată oastea serbare de înviere, serbare de bunăvestire şi de slavă peste aşternutul Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim, care s-a coborât din cer, de la Dumnezeu, cu începătură nouă în mijlocul României cea binecuvântată şi bine aleasă între neamurile pământului. Domnul Iisus Hristos, Fiul Tatălui Cel Mare, Fiul Tatălui Savaot, rosteşte cuvântul sărbătorii de azi.

Pace vouă, celor din aşezământul Meu cel curat, cel pus deoparte pentru Domnul, cel pus de Domnul deoparte pentru ca să fie puterea Domnului acest aşternut dumnezeiesc. Pace vouă, şi celor veniţi astăzi la serbare cu cerul! Pace păstorilor şi oilor Mele! Pace tuturor celor ce aţi venit ca să staţi cu sfatul Domnului la masă! E praznic astăzi, e praznic din praznicele poporului sfânt, cel născut de Verginica prin cuvântul acestei lucrări care este de la Dumnezeu. Această lucrare se numeşte Cuvântul lui Dumnezeu, iar această cetate şi această iesle se numeşte aşa cum scrie în profeţi: «Domnul este acolo», fiindcă Domnul nu lucrează nimic fără să fi vestit din vreme prin prooroci.

Mai-marele arhanghelilor, Mihail, rosteşte în sfatul Domnului, şi să se audă cele rostite: «Să stăm bine, să stăm cu frică şi să luăm aminte!», căci încă o dată se vor clătina cerul şi pământul, precum este scris, şi se vor arăta cer nou şi pământ nou şi vor dăinui cei scrişi în Cartea Vieţii Mielului, căci aceştia vor birui prin Sângele legământului cel nou, al Mielului lui Dumnezeu.

Pace peste aşezământul Meu cel curat, cel pus deoparte pentru Domnul, cel pus de Domnul deoparte ca să poată lucra din el lumină peste pământ şi viaţă peste făptura Sa. Şi cum adică pus deoparte? Cum, măi păstorilor, şi măi oilor? O, dacă acest aşternut dumnezeiesc nu ar fi fost pus deoparte pentru Domnul, atunci nu ar mai fi trebuit Dumnezeu să-l coboare prin cuvânt şi să-l întrupeze prin cuvânt şi să fie, şi iată cortul Meu cel sfânt, din pragul căruia Eu îmi anunţ împărăţia pe pământ. Şi cum adică pus deoparte pentru Domnul? Cine poate să-I răspundă Domnului ce este această taină? O, acest aşternut dumnezeiesc este o taină, măi tată, o taină care nu se lasă desluşită cu uşurătate sau cu uşurinţă, căci este o mare taină dumnezeiască acest petecuţ de pământ. Şi dacă Domnul a numit cu numele Său această aşezare, de aceea am rostit poruncă între poruncile cele pentru aici şi am spus să se lucreze numai dinăuntru şi nu din afară peste acest aşezământ, pentru că aici nu este nimic din lume, precum nici Eu nu sunt din lume. De aceea copiii Mei cei aşezaţi aici de veghe şi de lucru cu cerul şi ca în cer, poartă greul care este din lume, aşa precum şi Domnul a purtat greul lumii. Lumea este sfărâmată sub greutatea ei, şi de aceea am numit aceşti copii cu nume de fii ai acestei grădini cereşti; de aceea, ca să lucreze cu tainele cereşti şi să stârpească prin lucrul lor cu Mine greutatea care stă deasupra făpturii Mele; să stârpească duhul lumesc şi lucrarea lumească de pe pământul lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu a făcut pământul şi pe om. Şi iarăşi zic vouă, că dacă acest aşezământ sfânt nu ar fi fost pus deoparte, atunci nu l-ar mai fi întocmit Dumnezeu. Tot poporul creştin să creadă că acest aşternut ceresc este o taină cerească pentru cele ce se vor vedea în zilele ce vin, şi nu se poate ridica lucrare de ispitire asupra lui Dumnezeu.

N-a înţeles poporul cel răsărit de la această profeţie, n-a înţeles nimeni ce fel de lucrare este această coborâre de cuvânt ceresc, şi s-au zdrobit de această stâncă creştini după creştini, pentru că n-a ieşit creştinul din lume dacă s-a apropiat ca să vorbească cu Dumnezeu prin această profeţie. Şi nu numai că n-a ieşit din lume creştinul, că mulţi din ei, după ce au pus degetul şi au pipăit, după ce au gustat din acest izvor, s-au dus şi s-au lipit cu lumea şi cu cele din lume şi li s-a scris necinstire, şi au pătat pe Dumnezeu cei care au purtat numele şi pecetea de creştini ai acestei lucrări, şi acum vin şi dau ocol de jur împrejur şi se uită, dar în zadar se uită, pentru că a venit vremea să lucreze Dumnezeu şi să ştie tot creştinul că Domnul este sfânt şi nu altfel. Iar cine a vrut să fie cu Domnul, s-a smuls cu totul din cel dintâi şi s-a lăsat cu sfinţenia şi cu rudenia cea din cer şi s-a scuturat de pământ şi a stat în sărăcia cea de duh, că să aibă Domnul vas gol în care să toarne cele de sus, să toarne împărăţia cea din cer, aşa cum este scris: «Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cea care vine din cer».

Când Eu am chemat la Mine acest popor, el s-a semeţit apoi, zicând că este cu această lucrare, şi a întins mereu mâna şi a băgat-o în acest blid şi a luat de câte ori a voit, a luat după al său plac. Şi dacă a luat aşa, n-a fost bine la Dumnezeu, fiindcă cel ce nu ia cu Domnul, acela risipeşte tot ce ia. Şi cum adică se cheamă să fi luat creştinul cu Domnul? Adică să-i fi spus Domnul să ia, şi ce să ia, şi când să ia, şi nu dacă voia el să ia. De aceea am spus că s-a semeţit cel miluit de Dumnezeu, şi asta se cheamă că unul ca acela s-a zdrobit în această stâncă, pentru că n-a fost una cu Dumnezeu. O, dacă stă creştinul după placul lui cu Dumnezeu, asta nu se cheamă că S-a lăsat Domnul ispitit, şi înseamnă că a ispitit pe Dumnezeu un astfel de creştin. Iată că şi creştinii au stricat legile Domnului, şi de aceea este vremea ca să lucreze Domnul. Şi a făcut Domnul acest cort şi l-a împrejmuit cu hotare pecetluite şi a pus legea Sa cea sfântă la hotare, căci vremea este să lucreze Domnul, pentru că oamenii au stricat orânduielile Domnului, şi de acum încolo Domnul pune la cercetare şi va descoperi Domnul pe cele ascunse şi dosite, căci orice duh care nu mărturiseşte pe Iisus Hristos, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui antichrist, care este în lume. Dar voi, iubiţii Mei copii care sunteţi din Dumnezeu, staţi bine, staţi cu frică şi luaţi aminte, că mare este Cel ce este în voi, faţă de cel ce este în lume, iar cei ce cunosc pe Dumnezeu, aceia vor asculta cuvintele voastre, şi se vor cunoaşte şi se vor deosebi Duhul Adevărului şi duhul rătăcirii, fiindcă Eu v-am dat vouă pe Duhul Sfânt, Care mărturiseşte pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

Vorbesc cu voi acestea, şi altele vorbesc cu voi, ca să înţelegem cum adică pus deoparte pentru Domnul acest aşternut ceresc. Grăiesc vouă acestea, şi altele grăiesc vouă, ca să avem îndrăznire în zilele acestea, şi precum sunt Eu, aşa să fiţi şi voi în lumea aceasta, fiindcă nu este frică întru Mine. Altfel, nădejdea şi dragostea voastră n-ar fi întreagă dacă ar fi frica lângă ele, căci frica are cu sine pedeapsa, iar dacă aţi fi fricoşi, n-aţi fi desăvârşiţi întru Mine. Creştinii care nu Mă au pe Mine, aceia au frică şi li se vede frica, şi de aceea am spus că am ridicat această corabie şi am împrejmuit-o cu pecetea sfinţeniei, ca să pun la cercetare inima acestui popor care s-a ascuns de Domnul şi n-a mărturisit pe Domnul prin trăire. Şi vine vremea să se vadă, dar a şi venit, şi se vede că orice duh care nu mărturiseşte pe Iisus Hristos în trup, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui antichrist, care este în lume.

O, se potriveşte această Scriptură cu creştinii acestui popor, că nu înţelege poporul Meu cum adică să-L mărturisească pe Hristos în trup. Adică să mărturisească în trupul lui creştinul şi în inima lui pe Hristos şi lumina lui Hristos şi viaţa şi voia lui Iisus Hristos, ca să fie din Dumnezeu creştinul. Şi dacă nu mărturiseşte aşa pe Domnul, atunci nu se poate spune că unul ca acela mărturiseşte pe Hristos venit în trup, nu se poate spune că este din Dumnezeu creştinul care nu mărturiseşte aşa cu tot înăuntrul său. Unul ca acela nu are cu ce să deosebească Duhul Adevărului de duhul minciunii. Această trăire să fi fost trăită de cel ce s-a numit că este al lui Dumnezeu, şi apoi se putea numi după adevăr fiu al lui Dumnezeu. Eu am venit trimisul Tatălui pe pământ şi am ascultat de Cel ce M-a trimis şi am fost în Duhul Tatălui şi aşa am ascultat pe Tatăl Meu în trupul Meu şi n-am ascuns nimic Tatălui Meu, căci cine poate să se ascundă de faţa Creatorului său? Şi aşa S-a arătat mare în Mine Tatăl Meu, căci Cel ce era în Mine, era mai mare decât cel ce este în lume, şi Tatăl Meu n-a fost biruit în Mine.

Grăiesc vouă acestea, şi altele grăiesc vouă, ca să fie învăţată lecţia care învaţă cum Se cunoaşte Duhul lui Hristos faţă de duhul lui antichrist, care este în lume. Şi pentru că lumea stă în duhul lui antichrist prin faptele ei, de aceea am zis să deosebesc un popor şi să-l deprind cu Duhul Sfânt şi să fie popor al Duhului Sfânt. Şi dacă poporul chemat n-a iubit Duhul Adevărului şi nici n-a voit să înveţe să iubească adevărul şi să rămână liber, iată, măi copii, a rămas în duhul lumii acest popor, şi Eu n-am avut ce pune deoparte din acest popor ca să fie creştinul cu Dumnezeu. Şi iată, vin curând, şi nu ştie poporul Meu ce înseamnă să fie cu Dumnezeu, şi vor învăţa neamurile această lecţie şi vor crede şi se vor boteza şi vor asculta de Dumnezeu, şi nu va fi Domnul lipsit de roade, pentru că a făcut biruinţă Domnul cu braţul Său cel tare şi a aşezat cort sfânt pe pământ, şi se va cânta cântec ceresc de înviere peste pământ şi se va slăvi biserica Dumnezeului Cel viu, precum este scris.

Iubiţii Mei, cerul se bucură de voi şi cu voi în ziua aceasta, căci dacă Domnul suferă cu voi şi plânge cu voi şi în voi, apoi Se şi bucură cu voi şi în voi. Mare şi adâncă este această lecţie despre duhul care mărturiseşte pe Hristos venit în trup. Vom face lecţie aparte pentru ca să lucraţi cu ea peste fiii neascultării, dar trebuie să învăţăm bine în noi această lecţie, pentru că această lumină se mărturiseşte pe sine numai dinăuntrul ei, măi tată.

Fiilor, vom lucra cu zile noi de serbare şi cu lecţii noi de serbare şi vom schimba vasele înnoindu-le, căci untdelemnul cel nou stă în vase spălate, măi tată, şi vasele trebuie ţinute întru sfinţenie şi întru duh de adevăr. Adevărul se descoperă pe sine, pentru că aşa este lucrarea sa, dar minciuna nu se descoperă pe sine pentru că aşa îi este lucrarea sa.

Am rostit cuvânt şi am zis că voi sta în sfat cu voi, şi voi sta dacă am zis, şi ne vom sfinţi şi vom înmulţi sfinţenia, că vremea este să lucreze sfinţenia, iubiţii Mei. Verginica este aproape de începutul cuvântului ei, şi Domnul este în ea şi lucrează în ea, iar ea lucrează după cum este cursul ei şi al lucrării ei. Domnul Iisus Hristos este în ea, căci ea este întru Iisus Hristos, după cum şi în trup la fel a fost. Amin.

– Mama Gigi vă spune vouă, copii ai Duhului Sfânt, bucurie pentru praznicul mai-marilor arhangheli care sunt serbaţi astăzi în aşternutul Domnului, Care este prin voi. Să fie zi de înviere alăturată zilelor învierii, să fie pace peste voi, copii ai Duhului Sfânt!

Pace vouă, măi mămică! Pace celor stătători zi şi noapte la lucrul grădinii de aici! Pace celor ce au venit la serbarea cerului care se serbează azi aici! Luaţi aminte cu inima şi cu împlinirea la lecţia pe care v-a dat-o vouă Domnul Iisus Hristos în ziua aceasta. Luaţi aminte la duhurile voastre şi la împlinirea lucrării lor, că mare este această lecţie de azi, despre duhul care mărturiseşte pe Hristos în trup.

Fiilor, ascultarea de Dumnezeu îl face pe Domnul să stea în inima celui ascultător, iar neascultarea îl scoate pe om dintre lăcaşurile care sunt purtătoare de Dumnezeu. Unirea şi părtăşia cu cele din lume face duhul omului să nu-L mai mărturisească pe Hristos în trup. Fiţi atenţi la paşii voştri, la duhul vostru şi la adevărul iubit de Dumnezeu, căci adevărului îi trebuie o faţă plăcută şi curată ca să poată fi bineplăcut la Dumnezeu. Aşa a spus Domnul în lecţia de azi, că a pus acest aşternut deoparte, şi iată, nu numai cei stătători ai lui au această îndatorire, şi mai vârtos o au cei ce vin şi se înfăţişează Domnului prin acest aşezământ ceresc. Ţineţi cu toată fiinţa la sfinţenia acestui aşezământ, căci dacă duhul omului sau duhul lumii din om dă să se atingă aici, se pot stârni furtuni repezi, şi nimeni nu le poate stârni în afară de cei atinşi aici fără de sfinţenie împlinită în toată clipa. Aceşti copii au avut de suferit în zilele ce au trecut, şi eu le-am spus să nu cârtească şi să poarte totul în numele sfinţeniei şi al legii sfinţeniei care strigă la Domnul de sub piatra cea nouă care este de la Dumnezeu în această grădină. Dar azi, încă din zorii zilei am luat neputinţele şi suferinţele de pe ei, ca să poată sta ei în faţa celor veniţi ca să se închine Domnului prin acest jertfelnic. Am trimis înaintea voastră pe copiii mei ca să cureţe praful de pe voi şi mirosul lumii de pe voi, şi ce mai este de curăţit am zis să cureţe, şi apoi să vă apropiaţi, căci eu nu voiesc să aveţi vină la Dumnezeu. Aşa şi voi să voiţi, măi mămică, fiindcă eu aşa am spus, de câţiva ani mereu am spus: «Pregăteşte-te, creştine, că dacă ai şti ce vreme vine, nu ţi-ar mai trebui nici mâncare, nici apă, nici traistă, şi te-ai smulge din toate cele lumeşti ca să fii găsit cu Dumnezeu în ziua aceea. Chiar de ar fi să-ţi rămână carnea, smulgându-te din legăturile care te ţin, smulge-te şi vino cu ce scapi, că-ţi pune Domnul la loc ce ai lăsat şi te face El întreg, dar ieşi şi fă-te gata pentru ziua aceea».

împreună cu sfinţii voievozi care sunt astăzi serbaţi, iată, cu ei vă spune mama Gigi: staţi bine şi cu frică şi cu luare-aminte, că vine proba cea grea peste lume, vine schimbarea, şi se va schimba faţa lumii şi va fi de groază faţa lumii. Dar vine schimbarea la faţă a slavei Domnului, şi se va vedea pe faţă slava Domnului, şi orice strălucire de pe pământ îşi va pierde faţa sub strălucirea slavei lui Dumnezeu.

Serbează cerul, serbează sfinţii arhangheli pe unsul României şi cântă Măicuţa Domnului, cântă cântarea coroanei României. Domnul pregăteşte calea cea înaintemergătoare a unsului României, căci toate cele profeţite prin această lucrare se vor vedea împlinindu-se.

Să se destrame tot ceea ce este fără Dumnezeu şi să se ridice cei ce poartă semnele Domnului şi lucrările Domnului! Să cadă stăpânirile necredincioase şi să se risipească planurile împotrivitorilor şi să se arate calea cerească între oameni şi să tremure făptura sub slava Ziditorului ei, că vine Domnul cu zecile de mii de sfinţi ai Săi, vine Domnul să-Şi arate împărăţia Sa.

Să se întărească cel ce este ales din biserică şi să mărturisească adevărul, căci adevărul îl va face mare şi liber şi va lucra înviere nouă şi se va bucura făptura lui Dumnezeu care-L va primi pe Dumnezeu. Să fie bucurie peste cei ce aşteaptă pe Domnul, iar cei ce nu ştiu cum să-L aştepte pe Domnul, aceia să înveţe şi să împlinească pregătindu-se, căci cei ce cunosc pe Dumnezeu, aceia vor asculta de cuvintele lui Dumnezeu.

Mama Gigi atinge pe fiii acestei zile care s-au atins de această grădină cerească, şi ca să credeţi şi să înţelegeţi puterea şi sfinţenia acestei grădini, luaţi seamă la voi înşivă după ce veţi merge întru ale voastre şi veţi fi slăbiţi în trupul vostru un pic de vreme, ca să înţelegeţi ce este sfinţenia acestei grădini cereşti şi să credeţi sfinţenia celor de aici, care suferă în trupul lor orice atingere cu duhul de pe drum. Ei nu mai au puteri pentru ce este afară. Ei au puteri întru Dumnezeu şi suferă când ies, aşa cum suferă un peşte dacă-l scoţi din apă şi îl ţii afară câteva clipe. I-am deprins cu necârtirea, şi ei se tem să cârtească.

Toţi cei legaţi cu duhul aici, luptaţi la timp şi la netimp pentru ţinerea sfinţeniei acestui aşternut dumnezeiesc! Sfinţenia acestui aşezământ ceresc va lucra mântuire de la Dumnezeu pentru mulţi, măi copii. Fiţi sfinţi cu trupul şi cu duhul. Fiţi curaţi, fiţi cu mâinile curate.

Domnul Iisus Hristos şi tot cerul sfânt scrie zi de sfinţire şi de slujbă cerească peste izvoarele Sfintei Sfintelor şi aşează această serbare alături de serbarea acestei zile. Binecuvântată şi făcătoare de minuni cereşti şi sfinţitoare şi dătătoare de înviere să fie apa acestor izvoare cereşti. Cetele îngerilor înconjoară crucea cea din vârful acestei pietre şi cântă tropar de slavă semnului crucii care străjuieşte peste Sfânta Sfintelor Domnului, căci astăzi este întreită serbare. Se împlineşte un an de la înălţarea crucii pe altarul Sfintei Sfintelor Ierusalimului nou.

Păstori ai poporului meu, vă rog din nou, mai aveţi grijă de surioara mea, ca să înţeleagă şi ea ce fel de popor este poporul acesta. Nici cei din casa ei şi nici creştinii n-o lasă să fie aşa cum voieşte cerul să fie. Nu are cine s-o ajute. Se duc creştini care fură, măi mămică, pentru că aşa cred ei că e bine. Fură şi storc de la Domnul, şi se duc şi stau în nelegiuiri şi în lume şi îşi bat joc de surioara mea. Nimeni nu-i mai dă ajutor de suflet, nimeni nu are milă de duhul ei. Am pe străjerul pus pentru ea, care n-o lasă, dar cei ce fură se duc la ea şi fură de la Domnul, şi ea nu mai ştie cum să stea faţă de Domnul. Am creştini care ispitesc pe Dumnezeu, care ispitesc înspre această iesle. Fiţi drepţi şi lucraţi pe unde este de lucrat. Lucraţi cu atenţie şi cu adevăr şi cu inimă cerească peste cei de multe feluri, căci în multe feluri lucrează creştinii acestui popor. Dar voi lucraţi după felul lucrului cel din cer şi păziţi de duhul lumii lucrarea cea din cer, care nu este din lume. Feriţi-vă, şi iarăşi zic, feriţi-vă de lume. Iarăşi zic vouă: copiii voştri sunt lume, măi mămică, dar voi iubiţi sfinţenia, că vremea este aproape. Amin.

Sfinţii arhangheli sunt cu cete de îngeri aşezaţi peste acest aşezământ şi peste serbarea de azi. Binecuvântată să fie hrana cea pentru fiinţă, căci cerul stă cu voi la masă. Fiecare creştet să fie atins şi mângâiat de cei serbaţi astăzi în cer şi la voi.

Pace vouă! Pace şi serbare scrisă în cer şi pe pământ, căci oamenii vor să scoată serbările cereşti şi să nu mai aibă nume pe pământ, dar Domnul va răspândi sărbătorile Sfintei Sfintelor peste cetatea cea nouă a Noului Ierusalim şi va fi veşnic sărbătoare de slavă cerească. Amin, amin, amin.