Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a cincea după Paşti, a samarinencei

Cuvântul Meu este călăuza ta, Israele, poporul Meu de azi, şi voiesc ca el să cuprindă sub dragostea lui tot neamul din care Eu te-am ales pe tine. Tot poporul român să fie Ierusalim! Aşa voiesc Eu să fac prin tine, poporul Meu de azi. Cobor în cuvânt înaintea ta şi îţi dau apa cea vie şi îţi cer viaţa ta şi îţi cer inima ta şi îţi cer guriţa ta ca să Mă mărturiseşti cu ea, că Eu stau cu tine în cuvânt, şi sunt Cel ce sunt. Amin, amin, amin.

Mi-e duhul plin de dor după om, şi n-aş mai avea astâmpăr căutându-l dacă tu ai putea atât cât ard Eu după om, poporul Meu iubit. Mi-e inima plină de iubire şi de dor după tine, Ierusalime, şi voiesc să ştie tot neamul omenesc că Eu te am al Meu şi că te-am făcut semănător al Meu peste pământ, că vreau să răsară de la Mine şi de la tine lumea cea nouă, veacul cel nou pe pământ şi viaţa veacului ce va să fie, poporul Meu. O, vin şi te învăţ taina aceasta, şi să faci din ea sărbătoare peste tine, că Eu petrec cu tine în sărbători cereşti şi îţi dau învăţătura Mea ca s-o împlineşti. Ea nu se împlineşte numai cu mâna, ci se împlineşte cu sufletul şi cu faptele lui, poporul Meu, şi se împlineşte, fiule. Amin.

Mă aşez cu tine la fântâna întâlnirii, că Eu dau nume nou peste tot pe unde Eu Mă aşez cu tine pe pământ: casa întâlnirii şi fântâna de lângă ea, fântâna samarinencei, că Eu stau cu tine în cuvânt aşa cum am stat cu samarineanca la izvorul lui Iacov şi am lucrat-o pe ea cu cuvântul Meu, iar ea Mi-a dat apoi, şi s-a făcut ea izvor din izvor, şi n-a mai însetat apoi, că Mă avea cu multul în ea, căci scris este: «Cel ce crede în Mine, râuri de apă vie vor curge din gura lui». Acesta este semnul celui ce crede în Mine, căci cel ce crede este cel ce mărturiseşte făcându-se izvor. Amin.

O, poporul Meu, dacă cerul nu este pe pământ, aceasta este aşa pentru că Eu nu mai am mărturisitori, iar Eu te-am învăţat pe tine şi mereu te învăţ să nu stai fără cer pe pământ, căci cerul este izvor de viaţă vie şi aduce cu el viaţa veacului ce va să fie pe pământ. Amin. Vreau să te învăţ taina aceasta a cerului pe pământ, căci pământul fără cer pe el este uscat, este urât, este trist, căci este fără viaţă. Te-am învăţat prin cuvântul Meu să nu stai fără cer pe pământ, că Eu am făcut cerul şi pământul unul pentru altul, şi pe om pentru ele. Cea mai mare poruncă pe care i-am dat-o Eu omului a fost să iubească el cerul şi pământul, dar omul nu are pricepere pentru cuvântul Meu, căci el are înţelepciunea cea căzută a omului care s-a tras în sine şi n-a mai rămas întru Mine. Când Eu M-am oprit la izvorul lui Iacov de M-am întâlnit cu femeia samarineancă, această lucrare am lucrat. Am tras-o pe samarineancă din sine în Mine şi am făcut cerul pe pământ şi a rămas lumină pe pământ lucrarea Mea din ziua aceea, şi am aşezat cerul peste cetatea samarinenilor şi le-am zis ucenicilor: «Lucrarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis şi să săvârşesc lucrul Lui. Ridicaţi ochii voştri şi priviţi holdele că sunt albe pentru seceriş, şi cel care seceră primeşte plată şi adună roadă spre viaţă veşnică, ca să se bucure împreună şi cel care seamănă, şi cel care seceră, căci în aceasta se adevereşte cuvântul că unul este cel care seamănă, şi altul, cel care seceră». Amin.

O, poporul Meu, când am venit Eu de la Tatăl, am venit să aşez cerul pe pământ. Când am venit Eu la tine, am venit să aşez cerul pe pământ, fiule. Când vin mereu la tine şi tot vin, aceasta este lucrarea Mea: să fac voia Celui ce M-a trimis şi Mă trimite să săvârşesc lucrul Lui, să aşez cerul pe pământ, căci aceasta înseamnă viaţa veacului ce va să fie. O, cum să facem, fiilor, cu această taină ca s-o împlinim curând, curând şi să rămână pe vecii pe pământ? A trebuit să cobor din cer între oameni ca să împlinesc taina aceasta, dar omul se dă că nu a înţeles nici atunci, nici acum. Eu cât am stat cu oamenii nu am lucrat decât cerul pe pământ şi pe om pentru ele, şi îmi era drag desăvârşit să fac aceasta, că pentru aceasta venisem. Eu dacă stau cu voi atâta în cuvânt de se miră omul de multa Mea vorbire cu voi, pentru aceasta stau, ca să lucrez cerul pe pământ, şi pe om pentru ele. Voiesc, fiilor, să curgă din voi peste pământ harul cuvântului Meu. Voiesc să fiţi ca Mine, fiilor, şi să lucraţi ce am lucrat Eu, că este scris despre fii: «Vor fi asemenea Lui, şi apoi îl vor vedea pe El». Amin.

Iată, M-am coborât cuvânt la fântână şi am sfinţii însoţitori, căci fântâna aceasta se numeşte de la Mine fântâna întâlnirii cu Dumnezeu, şi sfinţii ştiu acest nume şi se ţin după Mine la fântână ca să asculte cuvântul Meu care îl întâlneşte pe om cu Dumnezeu. Aţi văzut voi ce minune am făcut Eu cu căsuţa din deal? Am făcut apoi lângă ea fântâna întâlnirii şi, iarăşi, apoi, casa întâlnirii şi, iarăşi, grădina întâlnirii, fiilor, şi le numesc pe ele lucrarea cerului pe pământ, întâlnirea lui Dumnezeu cu omul, şi îmi împlinesc cu voi toate cuvintele Mele pe care le-am rostit prin acest râu de cuvânt după ce am venit pe pământ cuvânt în anul 1955. N-am putut să împlinesc nimic cu cei cu care am vorbit la început şi mai apoi, că aceia aveau soţi şi soţii şi case şi copii şi ţarini şi grijile lor şi auzind nu veneau şi văzând nu puteau, că erau trup, căci ceea ce iese din trup, trup este. N-am putut, aşa cum n-am putut cu Israel cel după trup. Mie îmi trebuie Israel după duh, nu după trup, căci duhul este cel ce dă viaţă, nu trupul, dar omul n-are timp să înveţe cerul pe pământ.

Stau cu tine la fântâna întâlnirii, poporul Meu, şi îţi iau cântarea de slavă şi îţi iau duhul cel de bucurie şi fac din ele cer pe pământ. Dar dorul Meu este să faci tu aceasta, precum am făcut şi fac Eu voia Celui ce M-a trimis, săvârşind lucrarea Lui. Amin. O, vin să te învăţ taina aceasta, care nu se lucrează cu mâna ca să se cheme că este împlinită. O, poporul Meu, nu se lucrează cu mâna taina aceasta. Cerul se face cu Tatăl şi cu Fiul şi cu Duhul Sfânt în lucrare de cuvânt, iar fapta acestei lucrături este Duhul Sfânt Mângâietorul. N-am lăsat nici o avere pe pământ apostolilor Mei şi celor de după ei ucenici ca şi ei decât pe Duhul Sfânt Mângâietorul. Acesta nu Se lucrează cu mâna, ci Se lucrează cu cuvântul cel dinlăuntru şi care izvorăşte din Domnul, Care este înăuntrul omului. De aceea ţi-am spus Eu ţie să nu Mă doară lucrul mâinilor tale, să nu Mă doară, poporul Meu, ci doar să plinească lipsurile lucrării care mărturiseşte împărăţia cerurilor pe pământ, iar împărăţia aceasta nu este pentru cele ce se văd, ci este dincolo de acestea, şi este Duhul Sfânt Mângâietorul, Care rămâne veşnic, fiindcă este din Tatăl şi din Fiul. Amin. Tu, poporul Meu, trebuie să ai în tine din Tatăl şi din Fiul, fiindcă tu nu eşti popor după trup, aşa cum a fost Israel, ci eşti popor ieşit de la Duhul Sfânt, Care iese din gura Mea şi Se face făcător de om născut de sus. Tu să nu uiţi că ce este născut din duh, duh este, precum ce este născut din trup, trup este.

Nici un fiu al poporului sfânt să nu se întristeze de la cuvântul Meu care vă umblă la suflet ca să vi-l aprindă tot mai mult, ca să vi-l facă cer şi numai cer şi să-i dea trupului cer nou şi viaţa veacului ce va să fie. Femeia samarineancă aşa a făcut; s-a bucurat de Mine şi de cuvântul Meu şi nu s-a întristat, şi apoi s-a răspândit bucuria ei peste toată cetatea.

Voi, copii ai poporului sfânt, să nu vă mulţumiţi cum înţelegeţi şi cum lucraţi cuvântul Meu şi dragostea lui dintre voi, căci cel ce s-a mulţumit aşa cum este el lângă lucrarea cuvântului Meu, acela nu s-a născut ca să fie nou, că mulţi au crezut, dar nu s-au născut, şi au rămas trup şi au făcut lucrarea trupului, şi Eu stau cu iubirea tristă şi n-am putere în cel ce nu trece din trup în duh, şi stau olog cu Duhul Meu în unul ca acela. Voi însă să nu vă liniştiţi în voi înşivă până ce nu veţi semăna cu Mine, fiilor. Eu v-am spus vouă, şi din nou vă spun că cel ce se naşte din Duhul Sfânt, acela nu se mai caută pe el însuşi în nimic şi în nimeni, ci numai pe Mine Mă caută în toţi când caută la om, şi numai pe Mine Mă pune în toţi cu toată faţa Mea, iar faţa Mea în om este blândeţea şi smerenia cea de la fiinţa Mea care este în om. Amin.

M-a umplut de iubire pentru om duhul samarinencei cu care am vorbit la izvorul lui Iacov. Ea a vorbit cereşte cu Mine, şi mult M-am mângâiat de la fiinţa ei care s-a lăsat moale în mâna Mea ca să-i dau formă cu unealta Mea care era Duhul Sfânt Mângâietorul. Ea nu s-a mulţumit cum înţelegea ea şi cât înţelegea, ci Mi-a dat de lucru peste ea şi peste toată cetatea ei apoi, iar Eu am lucrat şi acolo lucrarea pentru care M-a trimis Tatăl pe pământ. Aşa să lucrezi şi tu, poporul Meu. Să nu te mulţumeşti cu înţelegerea şi cu lucrarea ta şi cu iubirea ta şi cu lucrul mâinilor tale pentru tine şi pentru Mine şi cu dragostea dintre voi, căci ea trebuie să fie Duhul Sfânt Mângâietorul, Care nu Se lucrează cu mâna.

O, fiilor, căutaţi tot mai adânc să vă auziţi unii pe alţii, fiindcă Duhul Sfânt plânge şi Se roagă în voi negrăit şi Se zbate după răcoare, după bucuria veşniciei, care dă să vină să cuprindă în ea pe cei trişti cu iubirea. Iubirea Mea e tristă, fiilor, ca şi a acelora care iubesc ca Mine. Iubirea Mea caută mereu, ca şi a acelora care suspină în ei fără grai după iubirea cea coborâtă din cer şi care cu greu îşi ia faţă şi lucrare în om. Eu pe om îl mângâi prin om, căci Duhul Sfânt îşi are calea Lui între cei de o biserică cu Mine, iar Eu vă grăiesc vouă despre omul care este născut din Mine, nu despre omul trupesc care se mângâie cu cele ce înţelege el că înseamnă mângâiere. Eu pe samarineancă am mângâiat-o, fiilor, şi i-am aprins cu mângâiere setea ei după cer, după apa care vindecă trupul şi sufletul şi duhul omului, de-l aşează pe om apoi în pacea Mea.

O, fiilor, măsura fiinţei voastre să fiu Eu, aşa cum i-am fost samarinencei după ce am vorbit cu ea la izvor. Lucrarea voastră unii peste alţii să fiu Eu, fiilor. Căutaţi să vă auziţi unii pe alţii, căutaţi tot mai adânc în această taină, că vreau să răsară de la Mine şi de la voi lumea cea nouă şi viaţa veacului ce va să fie pe pământ, şi care se va ivi prin mult lucru pe care vreau să-l revărs peste voi şi între voi tot mai mult, numai să vreţi voi să purtaţi sarcinile Mele, fiilor. Fiecare din voi să fie râu de apă vie pentru celălalt, iar aceasta nu se lucrează cu mâna, şi se lucrează cu fapta Duhului Sfânt. Amin. Spuneţi-Mi voi Mie ce este fapta Duhului Sfânt? Aş voi să-Mi răspundeţi chiar prin această faptă, fiilor, căci cel mai scump răspuns este fapta. Adunaţi-vă în Duhul Sfânt şi în fapta Lui şi daţi-Mi bucurie iubirii, că e tristă iubirea Mea, ca şi a acelora dintre voi care iubesc ca Mine. Iubirea care caută, care aşteaptă, care voieşte, care nădăjduieşte, care plânge, care veghează, fiilor, numai ea este cea care nu doarme niciodată, numai ea, iar cel ce o are se scoală cu ea şi se culcă cu ea, şi iarăşi se scoală cu ea. Ea nu poate fi altfel decât tristă, iar altă stare ea nu are, şi ea este purtată de cei cu duhul blând şi smerit, spre asemănarea lor cu Mine. Acolo unde este ea, nu mai este iubire de sine, şi este durerea ei care caută fapta ei, fapta iubirii care caută. Spuneţi-Mi voi, care este fapta ei? Vă întreb acestea ca să vă regăsiţi sau ca să nu vă regăsiţi în taina iubirii care caută, care suferă cu Mine în om. Iar dacă nu vă regăsiţi în ea, faceţi-vă faptă a ei şi daţi-vă celor ce caută, şi găsiţi-i în ea pe cei ce caută, şi auziţi-vă unii pe alţii, o, copii ai poporului sfânt! Vă fac frumoşi prin tainele Mele cu care Mă revărs peste voi, căci curând, curând voi deschide cerurile şi voi veni cu slava cuvântului Meu şi cu voi, şi ne vom da mulţimilor cu duhul mângâierii, fiilor. Slava cuvântului Meu este fapta venirii Mele, iar voi sunteţi calea pe care Eu umblu de la cer la pământ ca să fiu cu oamenii şi să-i trag spre Tatăl. Amin.

Iarăşi vă aşez cu cuvântul pentru pregătirea sărbătorii de Duh Sfânt peste pământ şi peste mulţimile pe care Eu, Domnul, le voi îmbia spre izvor şi le voi grăi lor aşa cum am grăit cu femeia samarineancă la fântâna lui Iacov. Se mirau ucenicii Mei când M-au văzut că stau de vorbă cu o femeie, dar nici unul din ei n-a zis nimic, nu M-a întrebat nimic. Dar Eu aveam de intrat în cetatea Samariei şi îmi trebuia poartă ca să intru. Şi am intrat cu numele de Mesia, Mântuitorul lumii, căci atât de mult au crezut samarinenii pentru cuvintele Mele cu care le-am vorbit. Le-am vorbit fără să Mă împiedic în duh de îndoială sau de necredinţă, şi ei M-au numit Hristos Care a venit să mântuiască lumea. Amin.

Vreau să Mă primească prin coborârea Mea la voi tot neamul omenesc de pe pământ, că Eu îi fac judecata aşa cum i-am făcut-o femeii samarinence la izvorul lui Iacov, şi apoi îi întind mâna. Iată cum poposesc la izvor pentru ca să stau de vorbă cu omul. Aceasta este lucrarea şi mâncarea pe care o am Eu de lucrat şi de mâncat, că mai întâi masa se pregăteşte, şi numai apoi se stă la masă.

Hai, poporul Meu, hai, fiule scump, să ne pregătim de masă cerească, masă cu omul în grădina întâlnirii, în casa întâlnirii, în curţile Tatălui şi ale Fiului şi ale Duhului Sfânt, căci pentru aceasta v-am zidit Eu pe voi şi pe cele ce-Mi slujesc lucrarea cuvântului Meu peste pământ. îţi voi da, poporul Meu iubit, har şi iubire cu multul, ca să ai şi să te pregăteşti pentru ca să Mă arăt cu tine şi cu sărbătoarea Duhului Sfânt în mijlocul neamului român pe care-l chem la izvor, şi el va veni. Amin. îţi voi da slujire de sus şi de jos. Toate cele de sus şi de jos vor sluji sărbătorii Mele cu voi şi pe care atât de mult o aşteaptă sfinţii cerului şi îngerii, poporul Meu!

Fiţi îngeraşii Mei cei blânzi. Priviţi faţa Mea şi fiţi aşa, fiilor. Şi în cuvânt, şi în faptă fiţi faţa Mea. Şi în iubirea Mea dintre voi fiţi tot aşa. Fiţi mângâierea iubirii Mele pentru voi. E dureros ca cel iubit să nu te iubească, dar voi fiţi mângâierea Mea şi nu uitaţi să fiţi aşa. Vreau să plâng cu Tatăl de iubire pentru iubirea din voi pe care o vreau să tânjească după Mine, fiilor. Spuneţi-Mi voi Mie, care este fapta ei? Fapta iubirii, care este, fiilor? O, învăţaţi-vă mult şi iar mult să fiţi cer pe pământ, că asta aşteaptă Tatăl şi Fiul şi Duhul Sfânt şi sfinţii şi toţi îngerii din cer. Va veni o zi curând, curând când vă voi cere desăvârşit aceasta, şi aceea va fi ziua alegerii peste tot neamul omenesc. Va veni ziua să vă gust iubirea pe care aţi avut-o pentru Mine şi pe care aţi făcut-o faptă, fiilor. Fapta iubirii voastre este toată mângâierea Mea pe pământ. Eu de când am coborât cerul pe pământ în zilele acestea din urmă îmi iau mângâierea de pe pământ, Eu şi tot cerul, numai să am ce lua; şi mare Mi-e durerea, că omul caută tot el să aibă, iar Eu să nu mai rămân cu nimic din dragostea pe care zice omul că Mi-o dă sau că Mi-o cere ca să aibă şi să Mi-o dea apoi. Dar tot ce pot Eu avea cu adevărat este omul, poporul Meu. Eu mereu ţi-aş vorbi, că Mă doare iubirea, şi îmi alin durerea ei în grăirea Mea cu tine. Cel îndurerat se mângâie să aibă pe cineva care să-i ştie suspinul său.

Şi acum, te îmbrac în binecuvântare aparte, poporul Meu, şi îţi dau îngerii toţi şi îţi dau har cu măsură multă, iar tu să fii harnic cu duhul şi cu iubirea şi cu mângâierea şi să-Mi faci cale cu sărbătoarea Mea şi să fii cerul Meu cel nou şi crinul Meu cel alb, şi să te port Eu în mâna Mea, poporul Meu. Amin, amin, amin.