Cuvântul lui Dumnezeu la soborul sfinţilor arhangheli Mihail şi Gavriil

Sunt înconjurat de slavă de îngeri în coborârea Mea, căci sunt Domnul slavei. Şi de ce sunt Domnul slavei? Fiindcă Eu am făcut slava, şi cu cuvântul am făcut-o, şi ea s-a înfiinţat, şi Mă slăvesc îngerii aducându-Mi slavă, cinste şi închinăciune în cer sus, şi pe pământ jos, şi frumoasă este slava Mea în cer şi pe pământ, dar omul Mă iubeşte atâta de puţin şi Mă cunoaşte atâta de puţin! iar slava toată a cetelor îngereşti nu-Mi pot ţine trupul în slavă, şi Mă cobor cu el pe pământ la om ca să-i spun lui că pentru slava Mea am făcut Eu omul la început, şi că plâng îngerii că omul s-a smuls de sub slava Mea, de sub puterea Mea, şi Eu vin ca un pribeag după el pe pământ şi-i ţin calea şi Mă plâng lui ca să-i stârnesc mila şi să Mă ajute să-l am pe el casă a Mea, lucrare a Mea între cer şi pământ.

Stau deasupra cu oştirile cereşti, pe munţii Mei îngereşti, şi cuvintez peste ziua de serbare a îngerilor şi înconjor slava ei şi intru în carte cu slava cuvântului Meu de azi, iar porţile Mi se supun, căci sunt Domnul slavei. Amin.

O, cum să fac să nasc pentru Mine inima omului? Să aibă şi omul supunere cu iubire în ea, cum să fac? Ca un Dumnezeu a toate câte sunt, Eu Mă întreb cum să fac cu omul ca să-l am pe el fericire a Mea şi să-şi capete fericirea omul? Nu poate omul să-şi capete fericirea până nu-l am Eu pe el locaş al fericirii Mele, casă a slavei Mele, nefăcută de mână, aşa cum Eu sunt.

Iată, cu slavă vin când vin. E vremea să vin, şi de aceea vin, şi de aceea am venit şi vin, dar e vremea să caute omul la faţa Mea, la viaţa Mea în el, ca să fie el după chipul şi asemănarea Mea, şi de aceea M-am făcut cuvânt peste om. De două mii de ani i-am spus omului că vin curând, şi tot de atunci îl aştept pe om să se facă el locaş al venirii Mele, căci nu Domnul, ci omul trebuie să vină.

O, popor român, hrănit cu atâta râu de cuvânt prin slava venirii Mele la tine acum! O, popor care ai stat şi care stai la gura izvorului cuvântului Meu care Mă aduce la tine! O, popor purtat în carul Meu de slavă! Omul până nu-şi capătă mântuirea nu-Mi poate vedea şi primi slava. Omul trebuie să se facă după asemănarea Mea ca să Mă poată vedea, ca să Mă ştie cât de mult sunt şi lucrez în preajma lui, ca să Mă aibă el de Dumnezeu prin supunere, ca şi îngerii Mei, care Mă slăvesc în cer sus, şi pe pământ jos. Nu numai îngerii Mei, ci şi omul trebuie să fie în cer sus, şi pe pământ jos, deodată, iar Eu am venit să-l fac pe om să poată aceasta. O, dar ce puţin îl vrea, ce puţin îl înţelege omul pe Dumnezeu! Nu numai Eu trebuie să-l ajut pe om, ci şi omul trebuie să Mă ajute pe Mine pentru mântuirea lui, căci după ce Eu l-am făcut pe el, el nu M-a mai ajutat, ci s-a supărat pe Mine după ce a greşit, după ce n-a mai iubit ascultarea de Tatăl, cuvântul Tatălui său, aşa cum îngerii îl ascultă şi îl împlinesc pe el în cer sus, şi pe pământ jos.

Sunt peste tine cu sărbătoarea îngerilor, o, cetatea Mea cea mică de pe pământ! Am bătut la porţile tale, Ierusalime român, iar ele Mă primesc, şi iată, îi dau omului hrana cuvântului Meu, slujită de îngeri, precum Eu sunt slujit. Mai-marii oştirilor îngereşti, Mihail şi Gavriil, îmi cuprind în aripile lor slava zilei lor de sobor, căci îngerii sunt cei fără de trup şi sunt cei ce Mă ţin nevăzut, înconjurându-Mă cu cetele lor şi fiind ele slava Mea, slava pe care au văzut-o de demult proorocii şi sfinţii şi au lăsat-o de credinţă oamenilor ca să vină oamenii spre dragostea Mea cea nepătrunsă de ei, spre Mine, Cel ce sunt iubire din iubire, ca să-l fac şi pe om după asemănarea Mea şi să-i dau lui din slava Mea.

Binecuvintez intrarea îngerilor Mei pentru sărbătoarea lor în mijlocul tău, poporul Meu de azi. Amin, amin, amin.

– Grija toată să o lepădaţi, voi, cei adunaţi acum la albia râului vieţii, iar noi, căpeteniile de peste oştirile cereşti, vă învăţăm acum pe voi cum să beţi şi cum să-L cunoaşteţi pe Dumnezeu. Faceţi-vă voie a Lui dacă beţi din gura Lui, şi aşa îl veţi cunoaşte pe El în voi. Ca şi noi pe voi, aşa să-i învăţaţi voi pe cei ce vin să bea din izvorul Domnului. Fiţi pildă de viaţă şi de iubire cerească, şi cu ea să luminaţi calea omului spre Domnul slavei. Cel ce nu-L vede pe Domnul, acela nu cunoaşte iubirea şi nici lucrarea ei, iar cei ce-L văd pe El, sunt nevăzuţi, ca şi lucrarea lor cea din cer, precum Domnul nevăzut lucrează tainica Lui lucrare, de la facerea cerului şi a pământului şi până la iarăşi facerea lor, iar fără îngeri nimic n-a lucrat El, căci aşa este Dumnezeu, şi de aceea I se pleacă Lui tot şi toate, iar îngerii sunt voia Lui şi puterea Lui şi cuvântul Lui. Aduceţi-vă jertfă de supunere Lui, precum îngerii se aduc Lui pentru slava Lui, şi veţi vedea atunci că Domnul este cuvântul cel de peste voi. Nu cereţi semne şi minuni, căci oştirile slăvilor cereşti vă aşteaptă pe voi zi şi noapte să vă desăvârşiţi şi să fiţi voi înşivă semne şi minuni peste pământ şi cărare a oamenilor spre Domnul. Nu numai cei ce au trecut cu trupul trebuie să vadă desăvârşit slava şi adevărul Domnului, ci mai vârtos cei vii trebuie să poarte această putere în ei ca să vadă prin ea. Suntem în sărbătoarea noastră veniţi cu cei adormiţi, care aşteaptă de la voi vestea Domnului, cea din urmă strigare pentru învierea cea mare, căci Domnul Se face la voi cuvânt. Aduceţi Domnului slavă şi cinste, precum noi, îngerii Lui, lucrăm, şi daţi-vă Lui ucenici destoinici, cu care să destupe izvoarele căutărilor cereşti în orice suflet de pe pământ, dar nu uitaţi lucrarea îngerilor lui Dumnezeu în cer sus, şi pe pământ jos, căci nu este iubire de Dumnezeu în om, decât prin ascultare ca în cer, ca între îngerii lui Dumnezeu între ei şi Dumnezeu. Contopiţi-vă cu veghea şi căutaţi calea dorului din voi, calea pe care vine Domnul la voi şi vă presară cuvânt de împlinit şi de iubit. Cel ce are iubire, să-L iubească pe Domnul cu iubire ca şi a Lui, şi nu ca a omului, căci omul, pentru iubirea lui s-a lepădat de Dumnezeu şi n-a ştiut ce a făcut, şi n-a mai ştiut omul pentru ce l-a făcut pe el Dumnezeu.

Duhul celor ce dorm aşteptând, stă treaz acum spre voi, ascultând glasul Domnului prin îngerii Lui, şi vă spun şi ei aşa:

– Omul, pentru iubirea lui n-a ştiut când s-a lepădat de Dumnezeu şi n-a ştiut cât L-a pierdut pe Dumnezeu. Şi după ce n-a mai ştiut de la Dumnezeu, a ştiut de la el omul, şi s-a făcut pentru el dumnezeu care ştie, şi aşa L-a pierdut omul pe Dumnezeu şi a rămas fără adăpost pe pământ, şi a trăit prin puterea lui.

Noi, cei ce am lăsat trupul, privim la stricăciunea care s-a aşezat peste pământ şi peste om, şi aşteptăm pe Domnul, Care să deschidă ochii omului, şi ca să vadă ce a fost să fie şi ce este omul, şi ce va fi să fie după ce Domnul va rosti din nou cu milă şi iubire cuvântul cel pentru începutul zidirii din nou a lumii şi va zice: «Să fie lumină!», şi ea va fi, şi ea iarăşi va fi, şi va vedea din nou omul, şi va vedea omul prin ea şi va plânge ca îngerii şi ca sfinţii şi va da, prin suspinul lui cel umilit, slavă, cinste şi închinăciune lui Dumnezeu, căci Domnul a făcut slava. Amin, amin, amin.

– Iată glasul îngerilor, şi iată glasul celor ce se apleacă spre înviere, şi, iarăşi, iată glasul Domnului, înseninând cerul şi pământul şi dând mângâiere şi putere făpturii toată, căci făptura aşteaptă pe Domnul ei. Aşteaptă-L şi tu, omule pribeag, şi învaţă de la Domnul Cuvântul cum să-L cunoşti pe El, căci El umblă după tine ca să te ia în El. în casa Tatălui Lui sunt multe locaşuri, dar El voieşte pentru cei ce se alipesc Lui să le pregătească loc lângă El şi în El, căci vai celor ce vor rămâne în afară de Domnul!

O, Doamne, îngerul Tău şi tovarăşul lui aduc Ţie mângâiere cu supunere pentru dulce Duhul Tău, cu Care ai încununat în ziua aceasta lumea îngerilor Tăi. Pace Ţie! Pace Ţie! Pace Ţie! Amin, amin, amin.

– Voi sunteţi pacea Mea şi sunteţi slava Mea cea nevăzută, căci sunteţi cei fără de trup, şi sunteţi, şi Mă acoperiţi ca să nu Mă vadă omul care nu este asemenea Mie. O, să nu zică omul că nimeni dintre oameni nu Mă vede. Lucrarea Mea e tot atât de tainică şi de nevăzută ca şi slava Mea cea acoperită de oştirile cereşti. O, să nu zică omul că nimeni dintre oameni nu are iubire. Iubirea Mea din om e tot atât de nepătrunsă şi de neştiută a fi, ca şi slava Mea cea nevăzută de omul cel necuprins în ea.

Voi, cei ce v-aţi purtat paşii spre ziua îngerilor Mei în cetatea Mea de pe pământ, cereţi la Mine ca să primiţi, cereţi inimă nouă, duh nou, trup nou şi putere nouă pentru viaţa Mea în voi, pentru inima Mea în voi, căci inima omului îl duce pe el pe cărări amare Mie şi lui, şi nu-i spune omului ce va fi după ele. Vă învăţ din nou, şi nu-Mi este greu să vă învăţ mereu să învăţaţi lucrarea dragostei, căci ea nu este ajunsă în firea omului, şi trebuie să înveţe omul s-o poarte şi să facă în el roadele ei, căci pe toate ale mântuirii omului le poate ea, şi ea nu-l lasă pe om să cadă din ea în părţi. Când vedeţi că ea nu are faţă şi lucrare în voi şi între voi, luaţi atunci cartea ei şi lucraţi după ea lucrarea ei, lucrarea dragostei, lucrarea lui Dumnezeu în voi. Nu este iubirea lui Dumnezeu iubirea omului, nu este. Iubirea este altfel decât ştie omul că este ea. Căutaţi să umblaţi pe calea ei şi să învăţaţi ca ea şi nu ca voi lucrarea ei. Un ceas, şi se va desface slava Mea în ochii celor ce au spus că iubesc, şi aceştia vor sta faţă în faţă cu slava Mea, cu iubirea cea din Dumnezeu, şi omul îşi va vedea în ea faţa şi va şti ce înseamnă omul şi ce înseamnă Dumnezeu, şi va ridica omul rugă înaintea Mea ca proorocul care se deschidea Mie zicându-Mi: «Mântuieşte-mă, Doamne, că a lipsit cel cuvios, şi din pricina aceasta s-a împuţinat adevărul de la fiii oamenilor, care, fiecare a grăit deşertăciuni către aproapele său, cu buze viclene în inimă şi cu cuvinte rele în ea, căci când se ridică peste mulţimi oameni de nimic, se înmulţesc peste tot nelegiuiţii şi lucrul lor cel rău».

O, învăţaţi să beţi de la Mine şi să fiţi, şi să-Mi faceţi Mie odihnă şi voie a Mea în voi. Apropiaţi-vă şi beţi cu folos. Veniţi şi beţi şi luaţi din iubirea Mea şi daţi de pe voi iubirea voastră, căci iată, nu este adevăr la fiii oamenilor şi nu mai este cel cuvios între ei care să-i cheme pe ei şi să-i oprească de la deşertăciunile lor. învăţaţi calea cu ascultare pe ea, dar mai mult învăţaţi iubirea lui Dumnezeu în voi, şi prin ea să vă lucraţi vouă asemănarea cu El. Amin. Eu am venit şi vin, căci am spus: «Vin curând!». De două mii de ani am spus: «Vin curând!». Şi am venit şi vin, şi omul nu vede şi nu aude şi nu ştie venirea Mea şi umbletul Meu după el, căci omul pribegeşte pe cărările lui, şi nu este cel cuvios între oameni care să-l strige pe om să vină la venirea Mea, să vină la ea la strigarea Mea, căci Eu vin, şi am venit, şi voiesc să las descoperit acest tainic drum al Meu după om.

O, omule, caută inima Mea. Ea are în ea tot adevărul. Ia din ea, şi apoi lasă-te luat în ea, căci ea este locaşul celor ce Mă iubesc. în ea se stă ca Dumnezeu, şi nu ca omul. în inima Mea, numai cei fără răutate ajung, şi se fac ei prunci în ea, şi pe unde merg ei, cu casa lor merg, şi în ea rămân, şi în pacea Mea vieţuiesc ei în ei şi între ei. Amin.

E mare sărbătoare de îngeri în cetatea Mea de nou Ierusalim de pe pământ. E tare dulce slava celor fără de trup, care acoperă trupul Meu între voi, copii care aţi pregătit ziua serbării îngerilor în mijlocul poporului Meu. Acum să-i învăţăm iubirea Mea pe cei care au umblat cu paşii lor până la Mine şi până la voi, şi apoi, slobozindu-i, să pecetluim cu cuvânt ceresc foişorul cel nou, lucrat pentru lucru de ucenici, şi să punem peste el pe îngerul Meu şi să-i aşezăm nume, fiilor. Harul îngerilor îi atinge acum pe cei adunaţi, şi la toţi cei ce vor lua le va da har, şi ei vor lumina. Pace vouă, că sunteţi trudiţi.

Cei trei fii unşi să aşeze apoi prin Duhul Meu Cel Sfânt rugăciunea de pecetluire cu sfinţenie a foişorului cel nou, şi apoi Eu, Domnul, voi aşeza în carte cuvânt peste această lucrare, din planul Meu lucrată, din timp proorocită ca să fie. Amin.

O, popor adunat în cetatea cuvântului Meu la sărbătoarea îngerilor! Mergi în pace! Eu te petrec cu îngerii Mei. Dacă doreşti pe Domnul, lucrează, şi apoi vino la izvor şi ia din el, căci Eu, pentru cei ce Mă doresc gătesc sărbători, şi cu ele pun masă de cuvânt şi de facere peste om. Mergi în pace acum, şi nu uita cât bine dă să-ţi facă ţie Dumnezeu. Amin, amin, amin.

Mi-ai aşezat, Doamne, lucrul veghii şi al tăriei şi al îndemnării şi al şoaptei de sus şi de jos pentru facere de fii după asemănarea Ta, prin ucenici. Fie ca Tu, aici, să sufli mereu şi să încălzeşti mereu cu Duhul Tău peste cei lucrători din partea Ta, şi peste cei lucraţi, care vor birui lumea şi vor iubi lucrarea facerii peste ei, aplecându-se Ţie în acest aşternut binecuvântat acum. Amin.

– Mihaile, îngere al Meu! Eu, Stăpânul tău, rostesc cuvânt şi spun din Tatăl: Binecuvântată să fie lucrarea rugăciunii de coborâre a Duhului Sfânt, Care pecetluieşte şi sfinţeşte acest aşternut pentru lucrul Meu cu ucenici şi între ucenici, şi pentru facere de fii frumoşi, după asemănarea Mea. Amin. Şi se va numi acest aşternut foişorul întâlnirii, foişorul Domnului, străjuit sus şi jos, în dreapta şi în stânga şi la mijloc, de îngerul Meu Mihail, însoţit mereu de îngerul Gavriil, de toţi cei întâi peste cetele oştirilor cereşti şi de toată lucrarea lor cea de la Mine peste acest aşternut, aşteptat de cei din cer să fie, şi care vor însoţi clipele sfinţite de tot lucrul lor din mijlocul acestor hotare însemnate acum cu semnul sfintei cruci, semnul prin care Eu M-am supus şi pe care M-am aşezat ca să-i arăt omului cum se stă înaintea lui Dumnezeu, Tatăl Meu, şi cum să iubească omul între pământ şi cer, căci iubirea este altfel decât ştie omul că este ea. Amin.

O, Tatăl Meu, iubirea este cea pe care i-am arătat-o Eu omului când M-am aşezat pe cruce cu trupul pentru ca să-l salvez pe om din moartea de până atunci, Tată. O, Tată, cu durere şi cu fericirea ei M-am aşezat pe cruce pentru om, şi omul M-a bătut în cuie pe lemnul crucii, Tată, iar Eu am stat cuminte, am stat supus şi ascultător voii omului, ca să Mă dau pildă de iubire înaintea neamurilor de peste tot pământul, Tată. Cel ce nu are supunere şi ascultare înaintea Ta, acela este scris cu vrăjitorii, Tată, dar Eu am fost cuminte, ca să nu Mă scrie diavolul cu cei ce sunt afară, Tată, chiar dacă omul aşa M-a scris. Când l-am trimis la Ioan pe îngerul Meu ca să mărturisească acesta acum două mii de ani, Eu am spus aşa: «Fericiţi cei ce-şi spală veşmintele lor, ca să aibă stăpânire peste pomul vieţii şi prin porţi să intre în cetate. Afară câinii şi vrăjitorii şi desfrânaţii şi ucigaşii şi închinătorii la idoli şi toţi cei ce lucrează urzind şi iubind minciuna».

O, Tată, vai celor ce urzesc şi iubesc minciuna şi care nu cunosc plata ei! Eu însă cu iubire de Fiu Te-am iubit şi am iubit, şi nu cu iubire de slugă, chiar dacă nici ca pe o slugă trimisă a Ta nu M-a primit poporul care purta numele lui Dumnezeu pe pământ. O, Tată, adevăratul fiu iubitor stă în tatăl cu viaţa şi cu moartea lui, căci din iubire pentru Tine M-am lăsat în mâna omului, Tată, şi nu este iubire mai mare ca iubirea cea de fiu între cei ce Te slujesc, Tată, căci fiul are iubire mare şi sfântă, şi este recunoscător tatălui său, dar sluga poate să-l trădeze, poate să se lepede de stăpânul ei. Pe Mine M-a vândut ucenicul Meu, şi prin el Eu am ajuns să fiu ucis, fiindcă el, ca slugă ce era, voia slavă pentru el prin Mine, şi o aşa slugă nu poate să mai fie recunoscătoare pentru stăpânul său cel credincios ei. Credincioşia slugii nu merge înaintea stăpânului ei ca aceea a fiului, şi fericiţi sunt cei ce, neiubindu-se pe ei lângă Dumnezeu, se fac Lui vase pline de credincioşie până la sânge, aşa cum Eu, Tată, Ţie Ţi-am fost pe pământ, de la naşterea şi până la moartea şi până la învierea Mea, şi apoi până la aşezarea Mea în cele ce nu se văd, lângă Tine, Tată, acoperit de îngerul Meu cel fără de trup. Amin.

Binecuvintează cu iubire de tată foişorul acesta, prin cuvântul cel rostit pentru coborârea harului Duhului Sfânt peste el şi peste lucrul cel sfânt care se va lucra în el, Tatăl Meu.

Iată, îngerul Meu a fost aşezat peste acest nou şi sfinţit aşternut. Amin, amin, amin.

– Iubirea este altfel decât ştie omul că este ea, Fiul Meu Emanuel. îndeamnă, tată, şi Tu, şi îngerul Tău, îndeamnă-i pe cei ce vor fi să înveţe iubirea şi faţa ei, îndeamnă-i să înveţe bine şi să ştie apoi că prin porţi se intră în cetate. Dacă poporul cel de cincizeci de ani ar fi voit să înveţe iubirea de Dumnezeu, ar fi scăpat de iubirea de ei lângă Noi, şi ar fi avut iubire de fii şi n-ar mai fi luat de la Noi avere din cer ca să plece cu ea afară, ca să plece în lume, după ce Ne-a auzit pe Noi la uşă, Fiule scump.

Eu, Tatăl, cu Tine binecuvintez noul aşternut acum, şi îl înzestrez cu duh de iubire ca a Ta în fiii care îşi vor pleca în el capul ca să ia în ei asemănarea cu Tine, învăţând aceasta prin porţi, Fiule blând al Meu. Te aştept, tată, să culegi rod în acest aşternut, şi să se adune îngerii şi sfinţii să audă duhul cel lucrător de fii ai cuvântului cel din Noi, căci cu cuvântul suflăm Noi, ca iarăşi pe toate să le facem, şi ele să fie apoi, şi pe vecii să fie, Fiul Meu iubit, întru Care Eu, Tatăl, suspinând şi aşteptând şi răbdând şi iubind, binevoiesc. Amin, amin, amin.

– Eu, îngerul Tău, Doamne, m-am aşezat în loc de strajă şi de lucru peste acest aşternut, şi iau aminte la tot cuvântul Tău de peste mine, căci sunt supusul Tău, şi cu firea mea cea fără de trup eu îţi acopăr trupul în văzduh şi pe pământ, peste tot pe unde Tu Te porţi înaintea oamenilor ca să-Ţi lucrezi lucrarea. Amin.

Am stat acoperindu-Ţi slava în toată ziua de azi a sărbătorii îngereşti în mijlocul poporului Tău, Doamne. Ţi-am ascuns trupul şi lacrimile feţei Tale şi Te-am ţinut cuprins cu milă îngerească, mângâindu-Ţi bucuria durerii şi durerea bucuriei, o, Stăpânul meu. Ţi-am întărit toată ziua porţile. Le-am întărit şi pentru coborârea cuvântului Tău la popor, dar le-am întărit şi toată ziua, căci erau şi sunt tremurând de toate câte Tu arăţi în faţa lor spre vedere ca să porţi Tu în porţi greutatea Ta, căci fără sprijin Tu n-ai cum să lucrezi, n-ai cum să grăieşti, Doamne, şi nici noi, îngerii, nu avem cum să ne aşezăm lucrarea către oameni dacă nu avem pe ce ne sprijini. Drumul Tău cel de cincizeci de ani pe pământ, numai cei ce au ochi pot să vadă cum a fost. Satana, duhul cel potrivnic adevărului Tău, n-a avut pace, dar a avut putere mereu prin neascultarea şi nesupunerea celor care au auzit glasul Tău şi n-au avut voinţă să Te iubească pentru Tine şi nu pentru ei, Doamne al celor ascultători. Neascultarea şi nesupunerea atrag după ele ascunderea, şi apoi se arată faţa acestora şi plata lor, căci duhul vrăjilor şi al făcăturilor farmecelor şi al turnărilor lor a stat mereu, mereu pe cale în faţa şi în spatele paşilor celor care au spus că-L vor urma pe Domnul, şi mulţi din ei au spus, dar n-au lucrat cu ascultare şi cu sfinţenie ca să fie ei păziţi de diavol pe cale şi înăuntrul inimilor lor. Când cel tocmit de Tine nu ascultă măcar într-un cuvânt părut mic, se foloseşte duhul rău apoi de neascultarea lui şi sloboade vrăji şi farmece prin cei ce duşmănesc calea Ta şi pe cei aşezaţi de Tine pe ea, căci cine nu face întreagă voia Ta prin acest cuvânt venită, acela e duşmanul Tău şi al celor de pe calea Ta, chiar dacă el nu voieşte aşa, chiar dacă el nu se aşteaptă să iasă cu durere pe Tine şi pe poporul Tău neascultarea lui, aşa cum nici ucenicul Tău cel vânzător nu a putut crede că Te vinde atunci când lucra cu cei făloşi ai templului, ducând la ei despre Tine.

Iată, taină rostesc, Stăpâne, peste poporul cel adunat azi la sărbătoarea îngerilor Tăi: neiubirea de Dumnezeu a celor ce vin pe cale cu Domnul, aceasta vine când cel ce stă la învăţat nu-l iubeşte pe cel prin care Domnul îi dă lui învăţătură de viaţă pentru duh de ascultare şi de supunere apoi. Aceasta a fost taina cea neînţeleasă a iubirii cea de sus, şi pe care poporul cel chemat n-a pătruns-o cu inima şi cu mintea pentru ca să crească şi nu să scadă credinţa şi statornicia şi credincioşia atâtor suflete care au dat să vină şi n-au ştiut cum pe calea aceasta cu Domnul acum pe pământ.

Revoltă şi răscoală se iscă între cei împreună pe această cale atunci când inima din creştin nu are lepădare de sine în toţi la fel. Lepădarea de sine aduce lucrarea păcii între fraţi, iar unde nu este ea, se stârneşte revoltă şi încurcătură de lucruri, şi Domnul stă fără putere în părţi, şi poporul cel de pe acest drum s-a abătut mereu în părţi, şi au fost căderi, şi au fost ridicări şi iarăşi căderi, şi calea a fost grea pentru cei statornici, aşa cum este şi azi, căci Domnul este şi azi cu tot cuvântul Său în mijlocul poporului cel sfânt prin ascultare şi prin supunere, iar cel ce nu este aşa, nu este fiu al poporului Său, şi se face acela prilej de răbdare şi de durere a Domnului pe pământ acum.

Iată ce durere a purtat cerul sfânt timp de cincizeci de ani! Glas de înger îţi grăieşte ţie, poporule de azi al acestui cuvânt care aduce pe Domnul la tine. Sunt îngerul Domnului, şi am însoţit pe Domnul mereu, timp de cincizeci de ani în coborârea Sa şi în unealta Sa, iar astăzi zic: fii ai diavolului sunt numiţi cei ce nu fac voia lui Dumnezeu, cei ce fac voia lor după ce ştiu de la Dumnezeu voia lui Dumnezeu, şi aceia se fac apoi cei ce nasc vorbe învrăjbitoare şi defăimătoare, micşorându-i prin ele pe cei purtători de Dumnezeu, ca să nu poată face voia Domnului cei ce ar da s-o facă pe ea. în fiecare vreme, în fiecare cetate unde Domnul îşi ridică fii aleşi, cei ce iubesc voia lor în cetate se scoală cu duh de defăimare, venită de la prostie şi de la invidie, şi cu vorbe mincinoase defaimă şi micşorează pe cei ce iubesc sfinţenia şi pe Domnul lor, iar calea Domnului se înfundă, căci nu mai sunt crezuţi şi primiţi cei care le-ar da oamenilor pe Domnul, din planul Domnului din ei.

Glas de înger îţi grăieşte ţie, popor care auzi din cer cuvânt: pe drumul creştin nu trebuie răscoală, ci trebuie lepădare de sine şi iubire între fraţi; şi nu trebuie nemulţumire, căci nemulţumirea stârneşte căinare, iar căinarea, acest duh al iubirii de sine, atât cât omul nu poate crede glasul îngerului Domnului care glăsuieşte acum, căinarea este vânzare de frate, şi niciodată nu duce ea la pace între fraţi, ci duce numai la vrajbă, la intrigă şi la dezbinare şi la omorârea Duhului Domnului, aşa cum răbdarea şi înţelepciunea ei duc la iubire frăţească, prin care omul se mântuieşte pe el şi pe aproapele său din cursa diavolului învrăjbitor, care neadormit suflă duhul semeţiei peste făpturi, stricând inima şi mintea şi faţa celui fără de minte din cer peste el. Aşa îşi face omul rost de păcat prin căinare, iar diavolul îl scrie pe el, atunci, cu cei vânzători de fraţi şi îl şterge pe el din dreptul împlinitorilor poruncii iubirii de Dumnezeu şi de fraţi, şi nu numai pe el îl şterge, ci şi pe cel care ascultă de la el nemulţumirea lui, ca unul care ar avea stăpânire care îi dă lui dreptul acesta. Aşa durere, aşa aşteptare a fost la Domnul în urma poporului cel chemat la planul Lui, şi care mereu, mereu a stat la hotar şi n-a trecut la lucru de ucenic şi de fiu, ci a stârnit mereu duhul vrăjilor şi al farmecelor, şi s-a zdrobit mereu în neascultarea lui poporul care venea şi nu venea, dacă dădea să vină.

Sunt îngerul Domnului, şi grăiesc de pe această cale de cincizeci de ani a Domnului şi a poporului care L-a auzit pe El grăindu-i lui cuvântul vieţii. La toţi cei ce au străbătut cu pasul, şi la toţi cei ce străbat şi acum cu mersul lor pe calea aceasta a glasului Domnului, eu le spun: îndurerat şi milostiv şi îndelung-răbdător este Domnul, ca să se facă fiilor oamenilor cunoscută puterea şi slava şi măreţia împărăţiei Lui. Domnul îi păzeşte pe toţi cei ce-L iubesc pe El întru adevăr, şi pe toţi cei păcătoşi îi va pierde, precum este scris. Domnul îi înalţă pe cei blânzi, şi îi smereşte până la pământ pe cei semeţi în duhul lor. Iar tu, Ierusalime, laudă-L pe Domnul, că a întărit în tine stâlpii porţilor tale şi a binecuvântat pe fiii tăi în tine. El este Cel ce pune pace la hotarele tale şi-ţi dă ţie fruntea grâului. El este Cel ce trimite cuvântul Său pământului, vestindu-Se în tine cu îndreptările şi cu judecăţile Sale. Laudă-L pe Domnul între sfinţi, popor sfinţit de cuvântul Său! Laudă-L pe El în mijlocul tău în zilele Lui şi ale sfinţilor Lui! în glas de psaltire, cu suflet temător de Dumnezeu laudă-L pe Domnul şi venirea Lui la tine!

Glas de înger îţi grăieşte ţie, popor nou: roagă-te fierbinte, ca să ajungă strigarea ta înaintea Domnului pentru toţi cei care au umblat pe calea aceasta de acum a venirii Lui, şi au rămas apoi de pe ea. Cere-i la Domnul, întinde-le ancora şi fă-i să vină şi să se mântuiască de ei, şi să se facă ei asemenea Domnului prin ascultare şi prin supunere, căci glas de înger răsună azi pentru chemarea lor la asemănarea lor cu Domnul Făcătorul. Amin.

Iar Tu, Doamne al oştirilor îngereşti, fă-Te şi lor Dumnezeul lor, precum îngerii Te au Stăpân al lor, şi dacă vrei, dă-le lor putere să vină la Tine şi să Te aşeze peste ei Stăpân, iar Tu să-i vindeci pe ei. Amin.

Sunt îngerul Domnului, şi sunt îngerul poporului Său cel ascultător, şi îl păzesc pe cel ce ascultă de Domnul, iar pe cel neascultător şi călcător de acest cuvânt, nu-l păzesc, şi nu sunt îngerul celor ce nu-i pot păzi, căci pe cel ce-l stăpâneşte voia sa, acela îşi este stăpân, şi alt stăpân nu are el.

Sunt îngerul Domnului, şi am cheia adâncului, ca să-l păzesc de satana pe cel care se dă pe sine voie a lui Dumnezeu, şi pe cel care se întoarce de la întuneric la lumină ca să vadă calea şi să umble pe ea. Amin.

Eu, Doamne şi Stăpâne al oştirilor îngereşti, sun cuvântând să se întoarcă la voia Ta şi la înţelepciunea drepţilor toţi cei care se pot ridica iarăşi dintre cei ce Te-au însoţit în vremea acestei trâmbiţări de cincizeci de ani. Dar dacă ei nu ştiu cum să vină şi ce înseamnă să vină, facă-se voia Ta, căci Tu ai spus acum două mii de ani prin glasul meu peste Ioan: «Vin curând, şi plata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după cum este fapta sa». Amin, amin, amin.

– Amin zic vouă, celor adunaţi la sărbătoarea îngerilor: cuvintele îngerului Meu sunt credincioase şi adevărate, căci Eu, Domnul Dumnezeul duhurilor proorocilor, am trimis pe îngerul Meu să grăiască. Amin. Eu vin curând, şi vin, şi tot vin, şi fericit este cel ce păzeşte tot cuvântul Meu, cartea Mea de azi, pe care acum două mii de ani am arătat-o prin îngerul Meu lui Ioan, şi prin care am vestit şi vestesc săvârşirea tainei lui Dumnezeu, precum am spus prin prooroci. Amin.

Ridică-te, popor chemat, ca să împlineşti legea venirii Mele, căci curând, curând vei fi întrebat de ea. Ridică-te să fii după asemănarea Mea, nu numai să vii la izvor şi să auzi susurul Meu, căci dacă vii aşa, îmi şubrezeşti puterea Mea de pe cărare, şi vei fi întrebat de ce-ai făcut aşa, de ce-ai venit aşa? Ridică-te, dar, cum se cuvine, dacă te ridici să vii, căci Duhul Meu în cei din porţi a fost mereu şubrezit, mereu vătămat de vorbirile de rău de la cei ce au păcătuit împotriva împlinirilor Mele în ei, şi au dat aceia vina pe necredinţa lor în coborârea Mea şi în cei ce Mă poartă cu ea peste pământ. Dar nu acesta a fost adevărul, ci adevărul a fost neîmplinirea voii Mele de către cei ce au dat în Mine, căci cine i-au alungat şi i-au dispreţuit şi i-au învinuit şi i-au micşorat în mintea multora pe cei ce-Mi sunt cărare acum, pe Mine şi nu pe ei i-au pus sub vină aceia.

Vai celor ce dau să facă ceea ce numai Dumnezeu trebuie să facă! Vai celor ce judecă faptele şi nefaptele altora, căci numai cei netrebnici n-au teamă să facă aceasta! Neascultarea celor ce au venit, şi iarăşi s-au întors într-ale lor, aceasta şi numai aceasta a fost vina care a atras mereu, mereu cale diavolului, farmece şi vrăji asupra celor de pe cale cu Mine ca să-i tragă de pe ea, căci cel ce nu ascultă pe cale cu Mine, nu este acela pe cale cu Mine, nu este cu Mine, ci este cu el, chiar dacă el altfel spune că este. Cel ce urăşte pe aproapele său, pe cel asemenea lui, nu este acela scris cu cei ce-L iubesc pe Dumnezeu, şi din această pricină diavolul nu stă nicicum, şi aduce şi tot aduce împotriviri între fraţi, iar acestea vin prin semeţie, nu prin slăbiciune, şi Eu nu-l pot iubi pe cel semeţ şi rodul semeţiei lui, şi nici el nu Mă poate iubi, de vreme ce numai el, abia el încape în el cu dreptatea lui, bietul de el. Cum să-i spun Eu, Domnul, unuia ca acesta tot ceea ce ar trebui să-i spun Eu lui? Proorocul Samuel i-a spus din cer regelui Saul, care nu asculta de Dumnezeu, şi i-a spus că neascultarea e mai mare şi mai înainte păcat ca vrăjitoria, la care regele, apoi, a fost tras prin faptele lui. Dar Eu cum să-i spun acum aceasta celui ce nu ascultă?

O, popor care auzi din gura Mea cuvânt! Iată, tată, de ce am spus Eu pe calea acestui cuvânt de cincizeci de ani că la capătul vremii tot pământul şi tot omul va fi urmărit şi prins de duhul farmecelor şi al vrăjilor de la om la om, şi că Eu, Domnul, voi trudi din greu să-l ocrotesc pe cel din planul Meu. O, popor învăţat din cer! Cine-şi vrea mântuirea, acela şi-o zideşte adumbrindu-se sub crucea Mea, nemaiîndeletnicindu-se cu dreptatea de sine, cu părerea de sine, ci, din contra, căutând el asemănarea lui cu Mine mereu, mereu, minunea pe care Eu, Domnul, aştept s-o văd în om.

I-am spus mereu celui hrănit din gura Mea, să umble în lumină i-am spus. Şi de ce, oare, i-am spus aşa? Din iubire dumnezeiască i-am spus aşa, şi pentru că omul ascuns în sine se teme mereu şi dă să-şi apere mereu, mereu pe omul lui cel ascuns, ca să nu se vadă, ca să nu se descopere întunericul din el. L-am învăţat mereu pe creştin să nu vorbească doi câte doi, căci acest obicei omenesc nu-i lasă omului inima curată, ci îl trage mereu, mereu pe om la duh de uşurătate, la duh de femeie, şi aceasta este un mare rău între pământ şi cer, şi este gonire a îngerilor şi apropiere a diavolilor, care îndeamnă pe om la ascundere şi la nebărbăţie. într-o oştire dacă sunt din cei ce nu ascultă, intră în suferinţă toată oştirea, şi duhul rău îi vatămă pe toţi, dacă are cum să intre. Când Adam s-a dat spre neascultare de porunca Mea, el a pedepsit atunci pământul din care fusese luat şi întocmit, şi de atunci e în suferinţă pământul şi e sub blestem şi e sub apăsarea diavolului, şi din pricina neascultării omului ispăşeşte pământul şi geme în suferinţă toată firea de pe el.

Te rog, popor care Mă auzi şi care poţi să înţelegi adâncul durerii dintre pământ şi cer, nu uita, nu uita tot ce Eu grăiesc acum: neascultarea unuia aduce suferinţă peste mulţi. Dar Eu te chem la ascultare, popor care ai venit şi ai plecat; şi tu, popor care eşti şi care vii, căci Eu i-am spus omului într-una din porunci: «Să nu fii desfrânat, omule!», iar neascultarea este desfrânare ca şi aceea a fiului care a luat putere şi cules de la tatăl său şi s-a dus cu ele ca să nu mai asculte, şi s-a numărat el cu cei desfrânaţi. Iată câtă neasemănare este între cel ce face voia Mea şi cel ce-şi face voia sa, căci Eu când i-am pus la lucru cu ascultare şi cu sfinţenie pe ucenicii Mei, le-am spus lor să nu poarte cu ei pungă cu bani, ca să fie ei curaţi în toate apoi, iar cel care a plecat din voia lui de la tatăl său, a cerut să ia cu el parte din ale tatălui său, şi apoi el a rămas ruşinat, străin şi gol, şi aşa s-a întors, cerând milă şi adăpost la curţile tatălui său ca un străin.

Iată ce sărbătoare între cei din cer şi între cei de pe pământ aici! Toată oştirea cerului ascultă glasul Meu. Ceata cea căzută a îngerilor s-a umplut la loc, căci sfinţii de pe pământ au venit şi vin şi umplu locul cel gol, şi apoi va fi o zi de bucurie, căci îngerii cei căzuţi se vor apleca, iar duhul rău va fi închis în adânc şi nu va mai putea. Amin.

Eu, Domnul, am aşezat acum aşternut sfinţit pentru bucuria Mea. Voiesc în acest aşternut, în acest foişor, să-şi plece capul şi să vină cel ce are rod din Mine în lucrarea sa. Voiesc să nu plângă de la nimeni acest foişor care aşteaptă Duhul Meu în el prin cei care-L poartă şi îl împart pe El între ei şi în părţi spre mângâierea Mea. Eu vreau să fac deosebire între cel împlinit şi cel neîmplinit, între cel ce Mă vrea aşa cum sunt Eu, şi între cel ce M-ar vrea aşa cum vrea el. Voiesc să văd creşterea celor pe care Eu am prin cine să-l fac pe cel ce iubeşte să fie după asemănarea Mea prin ascultare. De când Mi-am luat trâmbiţa la cer, acum douăzeci şi cinci de ani, de atunci Eu, Domnul, am voit să încep facerea după chipul şi asemănarea Mea a celui care a venit la Mine ca să fie, dar satana Mi-a stat împotrivă şi încă îmi stă.

Am slobozit o pildă prin cei ce-Mi stau porţi înaintea Mea acum, şi le-am spus lor că poporul care M-a cunoscut prin acest cuvânt n-a putut pătrunde taina fiilor lui Dumnezeu, şi mulţi au venit, şi s-au întors din nou la trupul lor şi la seminţia lor cea după trup, şi n-au putut urma ei pilda Evangheliei fiilor lui Dumnezeu, născuţi de sus pentru cele de sus. S-au plâns unii pe alţii, unii peste alţii cei ce au dat să fie pe cale cu Mine; s-au învăţat pretenţioşi, nemulţumiţi, invidioşi, şi mulţi din ei loveau în Mine pentru ceea ce ei nu puteau împlini peste ei. în loc să se teamă de despărţirea lor de Mine, ei se temeau că n-avea cine să le plângă nemulţumirea lor, rătăcirea lor şi îndreptăţirea pentru ea, şi au păţit aceştia ca mierla care s-a îmbolnăvit şi care se văita că n-are cine s-o plângă dacă va fi să moară, şi plângea, biata de ea, ca s-o audă cucul şi s-o compătimească, iar cucul, venind la ea, i-a făgăduit că dacă ea va muri, el va veni şi, smulgându-şi penele, o va plânge pe ea, numind-o soră, iar el numindu-se frate al ei prin bocetul lui de peste ea.

O, aşa cum nu se satură tutunarul de tutunul din care el trage ca să înghită fumul lui, tot aşa nu se poate sătura nemulţumitul de căinare şi de clevetire, iar Eu nu ştiu cum să-i mai spun şi să-l deprind pe om cu duhul dragostei cereşti, şi ca să-l scap pe el de cele străine de acest duh, cu care el aţâţă mereu împotrivire peste dragostea dintre fraţi, dragoste care are în Scripturi faţa ei. Fericit este cel ce are ca sarcină această dulce şi scumpă comoară, dragostea cea din Dumnezeu în el, împărţind-o pe ea cu duh blând în lături şi adunând cu ea rodul ei, şi va fi ca Eu, Domnul, să biruiesc peste pământ cu fiii ei şi cu faţa ei şi cu împărăţia ei. Amin.

O, copii pe care-Mi sprijin Eu coborârea ca să-i hrănesc pe mulţi cu ea! Vă e sufleţelul încordat mereu, mereu, încordat de griji şi de dureri, iar pacea din voi e mereu zdruncinată, căci vouă vi se cere şi din cer, şi de pe pământ pentru orice greu, pentru orice sarcină, şi vă e greu, şi sunteţi mici pentru atâta greu. Aveţi în sarcină coborârea Mea, şi aveţi sarcină poporul pe care vreau să-l fac ceresc prin lucrarea Mea cu voi peste el, dar sufleţelul şi inimioara din voi vă sunt atât de puţin ajutate, şi Eu dau să vă ajut aşa cum mai pot şi cu ce mai pot, căci voi sunteţi pe pământ. O, e tare, tare grea sarcina de peste voi, sarcina cea pentru coborârea Mea şi cea pentru poporul căruia îi trebuie îngrijire. O, întăriţi-vă unul pe altul. Ţineţi-Mă pe Mine în voi, şi aşa daţi-vă întărire. O, nu cu mâna e greu de lucrat, ci e greu de lucrat cu Dumnezeu şi pentru Dumnezeu, copii trudiţi.

Eu, Domnul, vă îndemn să vă fie de pace răbdarea şi iubirea şi iertarea, fiilor copii. O, de când Mi-am început lucrul Meu cel sprijinit în voi, cu greu v-am putut Eu apăra de apăsări, cu greu am putut alina durerea din voi de la sarcina sub care staţi. O, dacă nu a avut, dacă nu are cine vă apăra pe voi de cele ce se îngrămădesc cu apăsare peste voi, nu vă descumpăniţi. O, nu vă apăraţi voi. Vă apăr Eu, fiilor copii. Voi să nu vă apăraţi în faţa celor ce vă apasă, neînţelegând ei ce fac şi cum fac Eu cu voi şi prin voi pentru om. Aţi fost mereu dispreţuiţi, mereu micşoraţi de cei ce n-au ştiut cum să stea în staulul cel pentru fiii lui Dumnezeu. V-am apărat şi vă apăr Eu înaintea acestora, căci încă sunt din cei ce vă dispreţuiesc cu mintea lor semeaţă, cu mintea lor de om. O, nici Eu n-am fost crezut şi urmat; nici Eu, dară voi! şi este scris: «Dacă pe Mine M-au prigonit, şi pe voi vă vor prigoni».

Mergeţi aplecaţi, fiilor, aşa cum Eu v-am învăţat că trebuie să stăm în faţa celor tari prin ei, şi care nu se scoală ca să meargă drept. O ce mult, ce mult aş fi vrut să aveţi şi voi pe cine să vă sprijiniţi cu sarcina Mea de peste voi şi cu durerea Mea din voi de la neascultarea celor ce au fost şi încă mai sunt împotrivitori şi defăimători, micşorându-vă pe voi pentru cărarea Mea pe pământ prin voi. Dau să-Mi ridic pe picioare poporul care M-a auzit de la început, şi pe cei ce v-au hulit pe voi sub sarcina Mea de peste voi. Dau să-l aştept încă pe poporul care a venit, şi s-a întors înapoi. Eu milă voiesc de la el, nu jertfă voiesc, căci cu jertfă Mi-ar scoate ochii şi Mie şi vouă, şi ne-ar scoate datori pentru el. Eu milă voiesc, milă pentru durerea Mea de la cel ce a venit şi a plecat, şi de la cel ce este şi nu stă frumos pe calea Mea, şi de la cel ce vine ca să ia învăţătură acum.

Eu sunt cu mila după om, fiilor copii, căci azi am stat cu voi înaintea poporului adunat la sărbătoare îngerească şi v-am suflat cuvânt ca să grăiţi lui şi să-l îndemnaţi pe el la trezire întreagă. Dar iată, cei ce se apropie de voi când Eu Mă aşez cu sărbători în mijlocul curţilor Mele cu voi, iată, şi din aceia sunt din cei care vă slăbesc şi vă umplu de temeri şi de zdruncin. Aş vrea să fie totul numai după voia Mea în toate petrecerile Mele cu voi, iar duhul rău să stea departe şi să nu se mai apropie prin cei semeţi şi neîmplinitori, căci am nevoie de voi şi de pace în voi. O, cu cine să Mă sprijin să pot Eu face aşa voia Mea în toate petrecerile Mele cu voi şi să ţin departe toate slăbirile care dau să vină spre voi?

Acum îmi odihnesc calea cuvântului şi îl punem în carte şi îl împărţim pe el. Şi voi veni în sărbători, şi voiesc să fie numai voia Mea în mijlocul vostru în sărbători, ca să pot merge înainte cu sărbătorile Mele între voi şi să am pace în voi şi între voi şi să puteţi voi învăţa de la Mine mereu duhul dragostei, neatins din afara voastră de duhul cel potrivnic Mie şi cărării Mele cu voi. Luaţi pacea Mea; desfaceţi-vă şi luaţi-o în voi, şi apoi lucraţi cu ea şi pentru ea, şi să fiţi voi sprijiniţi de cei ce învaţă de la Mine prin voi. Amin.

Slobozim acum duhul celor adormiţi, care au stat la masă cu poporul cel adunat. Trâmbiţa Mea Verginica e plină de cuvânt, şi vine ziua ei de pomenire cu poporul, şi ea îşi va slobozi glasul şi se va uşura de cuvânt, căci cuvântul care este şi nu poate fi rostit, doare în cer şi pe pământ, doare în Dumnezeu şi în sfinţi, doare cuvântul, şi omul fuge de durere, şi nu are Domnul cu cine să-Şi sprijine sarcina Sa aşa cum face omul când este nemulţumit, când este necăjit.

Fiţi odihna Mea, copii însărcinaţi cu Dumnezeu. Ţineţi-Mă în voi şi staţi în Mine prin greu. Amin.

Sărbătoarea îngerilor se linişteşte acum, şi intră în cămările lor oştirile îngereşti. Amin, amin, amin.