Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Schimbării la faţă a Domnului

Cuvânt de sărbătoare Mă las în mijlocul tău, poporul Meu cel nou. în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, cuvânt de înnoire a toate aduc mereu cu Mine când vin la tine, ca să te împrospătezi tu din zi în zi mai mult după chipul Meu, până ce Mă vei putea vedea pe deplin că am fost şi că sunt în mijlocul tău acoperindu-Mi faţa, căci taina Mea este mare, poporul Meu, dar şi a ta este mare de vreme ce Eu, Domnul, lucrez pentru facerea din nou a toate, iar tu eşti cel ce Mă crezi întru lucrările Mele şi îmi sălăşluieşti în tine cărarea cuvântului venirii Mele, prin care Mă slăvesc cu slava pe care o am de la Tatăl mai înainte de întemeierea lumii când cuvântam prin Duhul Tatălui, Care era în Mine, şi când toate se întocmeau şi fiinţau apoi cer şi pământ şi ape, şi toate din ele şi între ele şi peste ele apoi. Amin.

Am întocmit în mijlocul tău cărarea venirii Mele şi taina facerii din nou a lumii, poporul Meu, iar tu nu trebuie să trăieşti ca pe pământ odată ce Eu am venit cu venirea Mea cea de la sfârşit de timp şi te-am deosebit din lume şi M-am aşezat în tine cu slava pe care o aveam de la Tatăl până să întemeiez lumea. Taina aceasta era cuvântul, poporul Meu, iar Tatăl, întru Mine a binevoit în ea la început şi la sfârşit, până să fie lumea atunci la început şi, iarăşi, până să o facă iar acum, la sfârşit. Amin.

O, poporul Meu, ce mare, ce mare cuvânt am rostit Eu mereu peste tine când ţi-am spus mereu să ai grijă mare de cărarea venirii Mele la tine şi să Mi-o întăreşti prin toate câte Eu îţi cer, ca să te povăţuiesc de pe ea prin cuvânt, ca nu cumva tu să greşeşti sau să faci ceva de la tine pe drumul Meu cu tine, ca nu cumva tu să faci şi să nu lucrezi ca Mine, căci Eu numai de la Tatăl iau lucrul Meu, şi de aceea Tatăl este în Mine, iar Eu întru El sunt, şi de aceea îi sunt Fiu, şi de aceea El Mă mărturiseşte Fiu iubit al Său, prin Care toate s-au făcut.

Acum două mii de ani când El Se slăvea în Mine cu slava pe care o aveam de la El mai înainte de întemeierea lumii, El Mă mărturisea Fiu al Său spre întărirea trimiterii Mele de la El la oameni ca să aduc pe pământ împărăţia cerurilor, pe care Mi-a strivit-o într-o clipă omul cel zidit de mâna Mea după ce l-am făcut şi l-am pus să stăpânească pe pământ ca unul făcut de Dumnezeu şi nu de om cum este omul făcut de atunci şi până acum şi peste care stăpâneşte el însuşi mai întâi de toate, căci omul s-a tras din Dumnezeu ca să nu mai stăpânească Dumnezeu peste el, ca să nu mai fie omul fiu al lui Dumnezeu precum Eu sunt, şi iată, s-a umplut pământul în lung şi în lat de fiii oamenilor care nu ascultă de Dumnezeu, şi din care Eu, Domnul, cu greu, cu mare, mare greu întind mâna să iau şi să nasc din cer, din Mine şi din Tatăl, pe câte un om de ici de colo, ca să-l numesc apoi om al lui Dumnezeu între oameni şi să lucrez cu el lucrarea Mea cea de la Tatăl, aşa cum trebuia să fie pe pământ Dumnezeu cu omul în lucrare cerească şi nu omenească aşa cum este în lung şi în lat pe pământ.

Acum două mii de ani Mi-a spus Tatăl să iau cu Mine pe trei dintre ucenici ca să le arate lor slava Sa în Mine şi slava Mea în ei. M-am suit pe munte luându-i pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan, şi i-a purtat Tatăl din slavă în slavă, ca să mărturisească ei apoi pe Fiul Tatălui Savaot, Fiu venit pe pământ. Sus pe munte, taina Tatălui Care S-a făcut cuvânt le-a deschis lor ochii spre cele ce nu se văd, şi Mi-au văzut ei slava Mea cea nevăzută de oameni, şi au văzut ei lumea cea nevăzută, şi au văzut cu Mine pe Moise şi pe Ilie, pe cei vii, grăind cu Mine despre moartea şi învierea Mea, şi au văzut ei lumina cea adevărată şi Duhul Cel ceresc şi s-au întărit întru credinţa cea adevărată închinându-se lui Dumnezeu, Cel întru Treimea Sa: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, căci Tatăl le-a spus lor: «El este Fiul Meu iubit, întru Care Eu, Tatăl, am binevoit», iar Duhul Sfânt S-a făcut lumină mare când Tatăl prin El a rostit cuvântul slavei Fiului Lui, slavă cu arătare spre întărirea credinţei ucenicilor Mei, prin mărturisirea cea peste Mine a Tatălui întru taina cea necuprinsă a Duhului Sfânt, lucrător din Tatăl şi din Mine, Fiul.

O, poporul Meu, dacă Eu, Fiul Tatălui, nu aş fi ştiut ziua aceea în care Tatăl Mi-a dat pe faţă slava Mea ca s-o vadă ucenicii Mei cei apropiaţi tainelor cele grele de pătruns şi de crezut, cum aş fi putut să le dau ucenicilor Mei ziua aceea spre ştire şi spre bucurie cu uimire? Iată, fiilor, ceea ce ştie Tatăl ştie şi Fiul, căci Tatăl nu lucrează nimic fără Mine, iar Eu nu lucrez nimic fără Tatăl, şi unul în altul ştim mereu, şi ştim mai înainte de întemeierea lumii, căci Duhul Sfânt aceasta lucrează. Iată-i pe sfinţii din cer care au fost părinţi de ucenici ai Mei pe pământ! Iată-i cum au ştiut ei prin vederea Duhului Sfânt în vremea lor cele ce astăzi sunt pe pământ vestindu-le de pe atunci! Prooroci şi sfinţi mulţi, înainte şi după arătarea Mea Om între oameni, au vestit vremile de acum, răutatea şi rătăcirea oamenilor, dar au vestit şi pe fiii lui Dumnezeu, care se lasă aleşi şi deosebiţi din lume ca să-Mi fie ucenici şi să pot să-Mi lucrez cu ei slava Mea spre lucrare şi spre arătare, după cum credinţa şi ascultarea lor se dau Mie ca să lucrez cu ei împlinirea celor ce sunt scrise să se lucreze şi să fie apoi.

O, poporul Meu, Eu iar, ca un învăţător venit de la Tatăl, te învăţ taina de fiu al lui Dumnezeu. Un fiu al lui Dumnezeu pe pământ, este cel ce ascultă de Dumnezeu Fiul, precum Eu am ascultat pe Tatăl, Care M-a trimis să fiu lumina lumii, şi tot aşa să-i fac şi pe cei ce se deosebesc pentru Dumnezeu dintre oameni. Dar lucrarea aceasta minunată între toate lucrările de facere din nou a lumii, a toate câte au fost la început nestricate de neascultarea omului, această taină mare tu trebuie să te îndeletniceşti cu ea cu fiecare clipă mai desăvârşit, poporul Meu. Am în mijlocul tău duhul descoperirii celor ce vin de la Mine spre lucrare, şi ţi-am şoptit într-o zi că nu e bine să fie omul bun, ci e bine să fie drept omul, mai întâi înaintea Domnului, şi apoi înaintea omului. Cel ce este făcut de Dumnezeu, acela lucrează de la Dumnezeu, şi cu ştirea lui Dumnezeu înaintea tuturor celor de o potrivă cu el.

O, fiilor, voi să nu lucraţi nimic fără ştirea Mea. Voi să nu faceţi nimic rău sau bun fără să fie cunoscut de cei împreună cu voi, căci cei ce se numesc ai Mei în lume, lucrează totul peste ei şi peste alţii numai fără Dumnezeu. învaţă, poporul Meu, învaţă să fii fiu al lui Dumnezeu, şi de la El să iei ceea ce tu lucrezi, ca să-I fii ucenic. Amin. învaţă, poporul Meu, ce face lucrarea de ucenic cu învăţător, căci Eu, învăţătorul tău, de la Tatăl primesc ceea ce grăiesc şi lucrez, şi numai lucrarea lui Dumnezeu lucrez, şi nu a Mea, «pentru că Eu nu fac voia Mea, ci voia Tatălui, Care M-a trimis», precum am spus când am venit de la Tatăl Om întrupat între oameni, ca să lucrez pe pământ împărăţia lui Dumnezeu şi s-o vadă omul şi să vină spre ea şi să se nască pentru ea, precum Eu v-am luat pe voi şi v-am aşezat să învăţaţi şi iar să învăţaţi lucrarea naşterii de sus, şi să staţi în ea pe pământ ca să fiţi fiii lui Dumnezeu, şi să semănaţi cu Dumnezeu şi nu cu oamenii care nu ascultă decât numai de ei înşişi, şi aceştia nu au nimic în ei legat cu împărăţia lui Dumnezeu, care are pe pământ fii ascultători de Dumnezeu. Amin.

învăţaţi, fiilor, învăţaţi, căci Eu am între voi duhul dragostei prin duhul descoperirii lucrând de la Mine spre voi. Trăiţi clipă de clipă viaţă cu ştire, luând de la Dumnezeu tot lucrul vostru, tot duhul vostru. Altfel, vă prinde răsplata celor ce lucraţi de la voi şi nu de la Domnul. Eu numai de la Tatăl luam de lucrat şi de cuvântat, iar Duhul Meu era locaş al Său, şi nimic nu aveam decât pe Tatăl şi pe cei daţi Mie de Tatăl, şi pentru care Tatăl M-a învăţat să Mă rog ca să le dea lor, iar pentru lume şi pentru cei ce făceau ale lor şi ale lumii nu Mă rugam. Mă aşezam pildă de urmat pentru ucenicii Mei şi îi învăţam să nu se smintească întru Mine, căci Eu eram între ei, dar eram Dumnezeu, şi lucram ca Dumnezeu şi nu ca omul, şi din slavă în slavă purtam duhul înţelepciunii lor spre cele ce aveau ei să poată şi să lucreze ca nişte ucenici iubitori şi ascultători, după chipul şi asemănarea Mea.

O, poporul Meu, să te aduni acum spre laudă şi spre binecuvântare pentru Dumnezeu, Făcătorul tău, că astăzi e ziua aceea de sărbătoare când ucenicii Mei au trecut cu Mine pentru o clipă în cele ce nu se văd ale Mele, ca să le întăresc apoi mai mult lucrarea mărturisirii lor în lung şi în lat despre Mine, Fiul lui Dumnezeu, copil ascultător Tatălui Meu.

O, fiilor, ascultarea voastră să fie fiască, şi toate câte îmi lucraţi să fie fieşti, căci voi sunteţi scrişi de îngeri, unii din voi, iar alţii din voi sunteţi scrişi de voi înşivă înaintea Mea cu nume de fii ai lui Dumnezeu şi nu de fii ai părinţilor voştri cei după trup. Taina aceasta trebuie s-o priceapă bine cei care se poartă cu lucrare fiască înaintea Mea, căci dacă ea se înţelege după socotinţă omenească nu puteţi trece din trup în duh, nu puteţi fi ucenici ai Mei, iar Eu pentru voi Mă jertfesc mult, lucrez mult, mult ca să nu vă pierd. Mă port mult şi cu suspin adânc şi treaz pe urmele voastre, ca să vă îndemn la ascultare fiască, fiilor, căci în cei cincizeci de ani de cuvânt al Meu, acum, la sfârşit de timp, l-am tot învăţat pe cel ce voieşte să aibă lucrare fiască înaintea Mea pe calea Mea spre om, ca să-l deprind pe cel ce voieşte şi să-l învăţ pe el împărăţia Mea cu el şi peste el, naşterea lui din cer, iar împărăţia lui să fiu Eu, Cel ce ascult de Tatăl, învăţându-i pe cei ce Mă vor să fie fieşti şi drepţi cu Dumnezeu, căci cu oamenii omul nu învaţă, ci numai cu Dumnezeu învaţă omul fiasca ascultare. Amin.

Mă întorc, fiilor, iarăşi în carte, dar acum să dăm slavă şi binecuvântare sărbătorii Mele cu ucenicii Mei cei de atunci şi cei de mai înaintea lor ai Mei, când Tatăl M-a descoperit pe Mine lor Fiu iubit al Său între cei vii care sunt din cer.

Binecuvintez lucrările cele de înfrumuseţare sfântă a grădinii întâlnirii, ca să te încredinţez, poporul Meu, că în mijlocul tău lucrez prin duhul descoperirii toate cele ce vin de la Mine spre lucrare. Fiţi, fiilor, gospodari cu gust bun şi blând, cu duh fiesc înaintea Mea, iar mânuţele şi trupuşoarele voastre să fie ale îngerilor Mei, care pot în voi prin duhul vostru cel blând şi smerit ca şi al Meu, Cel slujit de îngeri, căci Eu aşa i-am învăţat pe ai Mei, care cu fiască ascultare lucrează lucrările Domnului ca nişte fiişori mici care au tată pe Dumnezeu. Fiţi fiuţii Mei şi fiţi drepţi cu Dumnezeu, fiilor, ca să pot Eu sta cu voi şi să Mă arăt lumii cu lucrul Meu cel drept din voi, cu lucrul Meu din fii, poporul Meu. Amin, amin, amin.

Şi iarăşi, poporul Meu, dacă unii spre alţii, Noi spre voi, şi voi spre Noi ne-am pornit pentru zi de sărbătoare şi de slavă a chipului şi a cuvântului Meu, care-Mi mărturiseşte lucrarea slavei Mele, iarăşi să ne aşternem în carte, cu înţelepciunea înnoirii a toate, a schimbării în slavă; slavă pe care nu poate s-o vadă cel ce nu înţelege şi nu poate lucra îndeajuns naşterea de sus a tot şi a toate, naşterea din nou a lumii, poporul Meu.

Pe pământ omul nu ştie cine este şi cum este poporul Meu şi cum sunt cei ce se numesc fii ai lui Dumnezeu, fiii slavei, care văd slava lui Dumnezeu. Pe vremea trupului Meu văzut între oameni le spuneam adesea la cei ce le era uşor să creadă slava Mea venită în chip de om pe pământ, şi vorbind cu ei despre venirea Mea le spuneam că Eu sunt Mesia, Care este scris să vină, iar cine avea aluat de fiu al credinţei fieşti Mă cunoştea prin mărturisirea Mea şi credea că aşa este, şi apoi tot aşa şi vestea, tot aşa şi lucra, cu fiască lucrare şi credinţă, căci luau de la Mine lucrul lor şi împărţeau slava Mea, venirea Mea, şi apoi ei se făceau slavă între oameni smulgându-se din lume şi din ei şi dându-se Mie spre mărturisirea slavei Mele în ei, slavă care îi mărturisea pe ei fii ai lui Dumnezeu. O, mare, mare este acest nume lucrător în om, poporul Meu, iar lumea ca să ştie aceasta trebuie să vadă lucrarea fiilor lui Dumnezeu, asemănarea lor cu Mine, mărturisirea Celui din Care ei s-au născut din nou, căci Eu din cer M-am pogorât ca să nasc lumea, să-l nasc din Mine pe cel ce are darul să creadă în Mine şi să lucreze ca Mine şi pentru Mine, şi să trăiască între oameni cu chipul şi asemănarea Mea şi nu cum a fost el până atunci între oameni prin trăire şi prin purtare şi prin rod.

O, poporul Meu, este scris în Scripturi că vor fi cei vii cei care se nasc din venirea Mea pe pământ, cea de acum două mii de ani şi cea de după două mii de ani când, iată, vin de la Tatăl la oameni ca să-Mi nasc fii pentru slava Mea. Nu pentru slava lor îmi nasc Eu fii acum când am venit cu Scripturile înnoirii a toate, căci vai celor ce îşi au slavă pe pământ, slavă ca a oamenilor şi nu ca a Mea!

Iată, fiilor, voi aduceţi înaintea Mea pomenire după patruzeci de zile pentru sufleţelul pe care l-am ridicat de pe pământ dintre fiii slavei pământeşti care trece ca iarba. Am între voi duhul dragostei Mele, care descoperă vouă pe cele ce nu se văd. O, acest sufleţel luat de pe pământ este îndurerat, iar Eu Mă lupt prin voi, cei ce-Mi sunteţi fiii ascultării cea de sus, să-i dau lui pacea între cei ce văd slava Mea din cer şi de pe pământ, slavă care nu se vede cu ochi trupeşti, ci cu ochi cereşti, plini de credinţă în cele ce sunt şi nu se văd în cer şi pe pământ. Vreau să smulg din sufletul lui toată durerea, şi am cuvântat că prin pocăinţa şi ascultarea celor din casa lui Eu îl voi mângâia pe el. Dar iată, nimeni pe pământ, străin fiind de Dumnezeu şi de slava Lui cea de sus şi de jos, nu poate să creadă şi să urmeze slava cea care va avea cuprinşi în ea pe fiii ei curând, curând pe pământ. Vă rog pe voi să aveţi grijă de el, şi cu fiască iubire şi ascultare de Mine să-l daţi voi Mie, ca să nu mai fie el al celor ce îndurerează sufletul lui prin rătăcirea lor de Dumnezeu, prin neiubirea lor de viaţă veşnică în Dumnezeu şi nu în lumea aceasta. Voiesc să-l aşez pe el între cei născuţi de sus chiar dacă el pe pământ prin neascultarea lui, prin duhul slavei deşarte care stăpâneşte omul pe pământ, s-a lăsat departe, departe de lumina care cuprinde în ea pe toţi cei înţelepţi care ştiu să nu se folosească de lumea aceasta în timp ce sunt ţinuţi de ea. Iată, nici cel ce l-a născut pe el după trup nu poate să-l iubească pentru cer pe acest sufleţel, care aşteaptă de pe pământ să i se şteargă lacrima cu care a rămas după ce sufletul lui i s-a slobozit din trup.

Duhul Meu, Duhul celor ce nu se văd, Se descoperă între voi, şi apoi vă roagă pe voi să lucraţi prin fiască lucrare şi ascultare pentru aşezarea între cei născuţi de sus a acestui sufleţel îndurerat pe care l-am scos de lângă lucrarea înşelăciunii de duh a duhului amăgitor din cea care s-a numit tovarăşa lui de viaţă. Nu voiesc să umblu la această deşertăciune de duh rătăcit şi rătăcitor purtat de mintea ei bolnavă de sine, dar voiesc să-l scoateţi pe el din durerea pe care o are şi să se uşureze el de duhul cel potrivnic lui Dumnezeu, care încă lucrează împotriva sufletului lui, pe care Eu, Domnul, îl ţin sub ocrotirea Mea prin îngeri. El nu are rod plăcut lui Dumnezeu în urma vieţii lui cea din trup, şi avem de luptat pentru pacea lui, şi voi lupta, copii ascultători, voi lupta prin îngeri şi prin voi, prin fiasca voastră iubire şi ascultare înaintea Mea, căci slava deşartă care este pe pământ peste om, este învinuitoare şi îl învinuieşte din urmă pe om, iar necredinţa şi împotrivirea şi tăgăduirea lui Dumnezeu, după ce Domnul i Se descoperă omului, e păcat care apasă cu mult suspin, apoi, sufletul celui ce a iubit lumea.

Am din acest neam pe fiul care M-a urmat, iar Eu, Domnul, am datoria să-Mi ţin făgăduinţa făcută că voi lucra spre mântuirea acestui neam, căci unde nu pot lucra cu Duhul Sfânt, lucrez cu foc, şi făgăduinţa Mea se luptă împotriva oricărei neascultări a omului care, fiind chemat la iubire pentru Dumnezeu şi pentru poporul lui Dumnezeu, este tras înapoi de însăşi pofta sa şi momit de ea spre mreaja cea care lucrează prin sculele duhului potrivnic lui Dumnezeu, duhul întunericului acestui veac, care se vrea mai mare ca Dumnezeu peste om. Acum, dacă am smuls acest sufleţel din mreaja care îl ţine rob pe om ca să nu poată el scăpa spre Mine, Eu, Domnul, voi merge cu biruinţa mântuirii sufleţelului acesta, şi voi lucra prin voi, copii care iubiţi cu duh iubitor de oameni, cu duhul înţelepciunii iubirii cea de sus. Vă voi povăţui Eu pentru toată pacea acestui sufleţel care încă plânge, şi în curând îl voi scrie pe el între cei născuţi din Mine, de sus, că mare este lucrarea Mea prin voi, lucrare care biruieşte împotriva diavolului, care s-a făcut pe pământ tată al celor ce lucrează cu sau fără ştire faptele diavoleşti ale întunericului stăpânitorului acestui veac trecător. Eu, Domnul, aşa ştiu să fiu bun, dar prin dreptate fac aceasta, şi vă învăţ pe voi să staţi tari împotriva diavolului, să-l ţineţi departe, fiilor, prin statul vostru strâns lângă Mine, căci nicicum nu puteţi voi face bine sufletului omului decât de lângă Mine, fiilor. Amin.

Binecuvintez acum şi pomenirea celuilalt sufleţel care este la Mine, şi pentru care voi, fiilor, purtaţi spre Mine ziua lui de unire cu cei din cer. îl mângâi pe el cu toate câte voi aduceţi spre pomenirea lui. îl mângâi, între cei din cer lucrători, dar mângâierea în cer este altceva, şi este lucrată din fiasca ascultare a celor ce se nasc de sus pe pământ, făcându-se ei apoi după chipul şi asemănarea Mea pentru mântuirea multora, pentru mântuirea celor ce aşteaptă învierea cea mare, cea biruitoare, căci prin cei vii ca Dumnezeu pe pământ, se vor ridica spre vedere cei ce aşteaptă să cadă perdeaua care desparte cele două lumi şi să fie apoi pe pământ împărăţie a lui Dumnezeu, o turmă şi un Păstor, spre mângâierea celor ce aşteaptă de pe pământ salvatori pe fiii lui Dumnezeu, care sunt ca Dumnezeu şi care îl vor vedea pe Domnul, cuprinşi fiind în slava Lui. Amin.

O, poporul Meu, aşteaptă cerul să te vadă viteaz, căci timpul cere aceasta. Aşezaţi-vă, fiilor, sub duhul învăţăturii de sus, şi învăţaţi să trăiţi şi să lucraţi ca Mine clipă de clipă, căci Eu am în mijlocul vostru duhul descoperirii, Duhul Meu, Care din al Meu Se rupe mereu, mereu şi Se împarte vouă, prin cuvânt de sus şi prin grai de jos, numai să staţi cu dor şi cu duh treaz la masa învăţăturii Mele, care va fi fără de sfârşit. Amin. Fiţi credincioşi în acest cuvânt care vă spune vouă acum că masa cuvântului Meu cu voi va urma fără de sfârşit, va fi veşnică, şi va avea la ea pe cei ce cu poftă şi cu rod ceresc stau la ea şi mănâncă la ea şi nu sunt răzleţi de cele de pe masă, ci stau mâncând veşnic. Toate cele de pe masa cuvântului Meu vă dau vouă înţelepciune şi iubire fiască şi vă învaţă pe voi să fiţi pe pământ precum veţi fi în cer, când cerul se va descoperi cu voi înaintea neamurilor pământului şi îi va arăta desluşit pe cei ce au stat la masa Mea mâncând din ea cu ascultare, cu dor şi cu rod înaintea Mea, căci fiecare va avea de hrană la masa Mea cea veşnică rodul cel adus Domnului, viaţa cea pusă cu bogăţie înaintea Mea de cel chemat la masa Mea, poporul Meu. Amin, amin, amin.