Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt coboară pe pământ cuvânt. Dumnezeu vine cu ploaie pe pământ. Amin, amin, amin.
Vine ploaia, fiilor străjeri în calea venirii Mele. Vine ploaia ca să crească pe pământ împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Duhului Sfânt. Amin. Vine ploaia ca să crească prin ea omul cel după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Amin.
Staţi sub creşterea Mea, staţi sub ploaie, fiilor, că peste cel ce nu plouă de la Mine timpuriu şi târziu, acela nu creşte, iar cel ce stă numai când şi când sub puterea Mea şi sub ploaie, acela creşte mic, că ba nu-i cresc picioarele, ba nu-i creşte trupul de sus, ba nu-i creşte capul, ba inima nu-i creşte, ba mintea nu-i creşte, ba credinţa, şi creşte chircit dacă creşte şi nu creşte trup întreg, căci dacă la şcoală se duce omul numai când şi când, nu iese om mare, om învăţat pe pământ. Tot aşa e şi cu creşterea cea din cer, iar pe pământ nu sunt oameni crescuţi de cer, că e secetă mare pe pământ. E secetă în inima omului, e secetă de învăţătură şi de înviere şi de dor de înviere, şi omul se hrăneşte cu pământ, dar Eu vin cu ploaie cerească pentru cei vii şi pentru cei morţi şi pentru cei amorţiţi şi sterpi de înviere. Să intre sub ploaia cuvântului Meu toată făptura de sub cer, căci sub ploaia aceasta creşte cer pe pământ. Amin. Ce se seamănă, aceea creşte, şi iată, Eu, Domnul, semăn cer, iar omul seamănă pământ, şi apoi fiecare seceră ce a semănat. Dar e mare durere peste tot omul, şi omul e amorţit şi nu simte. Pământul nu mai are putere de viaţă pentru om din pricina omului care seamănă pământ în pământ, şi pământului i-a stârpit sânul lui cel dulce, că dulceaţa am luat-o Eu în cer, fiindcă omul nu mai este ceresc pe pământ, ci este amar de tot, e pelin şi fiere pentru Mine tot omul. Cu amar Mă hrăneşte zi şi noapte omul de pe pământ. Cu despărţire de Dumnezeu şi cu fapte ucigătoare de Duh Sfânt Mă hrăneşte omul, iar pe pământ este judecata făpturii, căci fiecare ce a semănat, aceea culege. Cine seamănă fapte rele mănâncă din rodul lor, şi rod din rod se ofileşte, şi e rar omul care doreşte de ploaia cea din cer care vine cu apa învierii, cu duhul învierii peste pământ. Dar Eu vin cu ploaie şi cu potop de ploaie ca să curăţ peste tot, că am zis că vin cu foc, cu ploaie de Duh Sfânt, iar Duhul Sfânt este foc mistuitor.
Eu sunt Judecătorul peste vii şi peste morţi, iar sfinţii sunt cu Mine întru venirea Mea şi aşteaptă învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie, şi fiecare va sta la rândul cetei sale şi va aduna rod din cele ce a semănat pe pământ. Cine a semănat pe pământ oameni vii udându-i şi plivindu-i şi îngrijindu-i până la cer, aceia vor culege rod de înviere şi de viaţă veşnică, şi aşa le va fi şi plata. Iar cine a semănat pe pământ oameni fără viaţă, oameni sterpi de Dumnezeu, neudând şi neplivind şi neîngrijind de viaţa lor pentru cer, aceia vor culege rod fără înviere, şi aşa le va fi şi plata. Tot cuvântul ieşit din gura Mea va sta judecător peste tot omul, şi măsurător de viaţă va sta, căci este scris în cartea Mea că voi veni ca să judec viii şi morţii şi ca să-Mi aşez împărăţia, şi aşa fac, precum este scris să fac. Amin. Dar mai întâi am venit să judec de pe cruce, iar crucea este viaţa Mea pe care am pus-o pe cruce pentru răscumpărarea omului. De atunci sunt Cel jertfit pe cruce pentru om şi sunt gata să Mă dau aşa cum sunt celui ce Mă ia aşa cum sunt. Să Mă ia omul în el şi să facă ce am făcut Eu. Să ia crucea Mea şi să stea cu Mine pe ea pentru răscumpărarea lui prin crucea Mea. Să nu Mă lase numai pe Mine pe crucea Mea; să vină şi omul lângă Mine pe ea, căci sfinţii aşa au făcut, şi toţi M-au ajutat în crucea Mea, şi au mers mereu pe pământ, când sub ea, când pe ea, până sus la Mine, căci crucea Mea este drumul omului spre Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fie şi omul care urmează cu Mine prin cruce şi pe cruce. Numai prin cruce poate omul să fie urmaşul Meu, căci Eu altfel nu am fost. Cine nu stă prin cruce înaintea oamenilor, acela nu este urmaşul Meu, ci este fur şi tâlhar, şi este antichristul care vine înaintea Mea ca să facă semnele lui pentru cei ce va să-şi primească plata lor prin această unealtă, prin lucrarea lui antichrist care înşeală cu venirea lui pe tot omul care nu ştie să Mă aştepte pe Mine aşa cum am zis Eu să fie aşteptarea aceasta.
Pe pământ se dă citire în ziua aceasta din cartea Evangheliei Mele cea despre a doua Mea venire, dar omul care aude această Evanghelie nu se apropie de ziua venirii Mele, ci, din contra, o depărtează de el chiar prin îndemnul preoţilor, căci preotul peste tot zice că nu ştiu nici Eu, Fiul, de ziua venirii Mele.
Fiilor de la iesle, Eu am zis prin Evanghelia Mea: «De ziua aceea şi de ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl», dar am mai zis şi aceasta: «Precum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi şi venirea Fiului Omului. Şi precum în zilele acelea dinainte de potop mâncau oamenii şi beau, se însurau şi se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie şi n-au ştiut până ce n-a venit potopul şi i-a luat pe toţi, la fel va fi şi cu venirea Fiului Omului».
O, fiilor străjeri, de ce, tată, zic preoţii aşa? Aceasta am zis Eu. De ce zic şi ei aşa? De ce nu zic ei ca Mine, căci Eu am mers până la capăt cu zisul prin Evanghelia Mea despre ziua venirii Mele. Dar voi, fiilor unşi pentru vremea venirii Mele, voi, tată, cum ziceţi despre cuvintele Mele de atunci?
– Dacă Tu ai zis: «De ziua şi ceasul acela nu ştie nimeni, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl», ai zis aşa ca să întăreşti omul pentru veghe în toată clipa, Doamne, de vreme ce pe neaşteptate vii. Iar omul care Te aşteaptă trebuie să fie îmbrăcat şi încălţat, ca şi cum Tu vii în orice clipă, că Tu ai zis: «Fiţi gata, că în ceasul în care nu gândiţi Fiul Omului vine». Amin.
– O, de ce nu zic şi preoţii din lume, de ce nu zic şi ei tot aşa, ca să întărească pe oameni pentru venirea Mea? Eu iată, vin şi iar vin, şi ei dorm dimpreună cu cei de sub ei, iar venirea Mea iat-o, căci am descoperit-o sfinţilor şi părinţilor prin îngeri, ca să pun omul la veghe. Antichrist însă zice că vrea să Mă aducă el cu pace, ca să aduc trai omenesc pe pământ, şi aşa l-a învăţat pe om să Mă aştepte şi să nu se teamă omul de venirea Mea. El a uitat că Eu sunt cu cei ce se tem de Mine şi că întru ei îmi gătesc calea şi plăcerea, iar el va rămâne ruşinat cu toate minunile lui mincinoase, minuni care ar vrea ele să aducă oamenilor viaţă lumească şi libertate ca la oameni, nu ca la Dumnezeu. Iar venirea Mea iat-o, şi nimeni nu ştie să se uite la Mine şi să Mă vadă. Cuvântul Meu este alifie de ochi, dar cel ce nu se pocăieşte lăsându-se de păcate ca să-Mi deschidă şi să stea îmbrăcat şi încălţat întru venirea Mea, acela nu deschide ochii ca să vadă şi să audă venirea Mea şi să înţeleagă cuvântul Meu şi calea lui spre oameni, cale cu lumină, cale cu înviere din moartea păcatelor, calea venirii Mele cu judecata prin cuvânt şi cu învierea prin cuvânt, căci prin cuvânt am lucrat dintru început.
Am făcut la început cerul şi pământul ca să le pun în slujba omului şi ca să-L slăvească omul pe Făcătorul lui şi să-L aibă mereu înaintea sa şi să lucreze cu El la împărăţia cerurilor pe pământ. Dar omul n-a stat cu temere de Dumnezeu pe pământ nici după căderea lui din rai, şi aşa s-a înmulţit neamul omenesc pe pământ, iar Eu, Domnul, îl rabd aşa de şapte mii de ani. Dar acum am venit iar cuvânt deasupra pământului; am venit pentru învierea morţilor; am venit ca să fac din pământ cer, şi din mort, viu, şi voi cere rodul celor ce s-au aşezat în numele Meu lucrători peste oameni, şi fiecare va culege ce a semănat; ce a pus în pământ, aceea va culege; vii sau morţi va culege. Amin.
Ziua venirii Mele cea de a doua este numită de sfinţii Mei ziua înfricoşatei judecăţi. Zadarnic dă omul să fugă de ea. Mai bine să se apropie de ea omul, că nimeni nu scapă de ea, nici morţii, nici viii. Dacă ţi-e teamă, omule, de ea, scoală-te şi te pregăteşte pentru ea, ca să nu pieri prin ea, ci să fii apoi fiul învierii, fiul veacului ce va să fie. Scoală-te şi te scutură de pământ şi de tot ce e pe el, şi te spală apoi, că iată, apa curge în ploaie din cer pe pământ ca să te cureţe din creştet până în tălpi pentru venirea Mea, iar apoi Eu te îmbrac şi te încalţ şi îţi pun coroana venirii Mele şi te bag la masa Mea de nuntă, te bag la sărbătoarea venirii Mele, la praznicul împărăţiei cerurilor pe pământ, omule.
Eu sun din trâmbiţă învierea morţilor. Ei aşteaptă de şapte mii de ani trâmbiţa învierii lor, iar Eu le spun: un picuţ, şi totul şi toate vor primi haina nestricăciunii, aşa cum Eu le-am întocmit la facerea lor. Amin. Puţin, puţin, şi totul se întoarce în viaţa cea fără de moarte, şi morţii înviază şi mărturisesc pe Dumnezeu şi lucrarea Sa cea de şapte mii de ani, lucrarea de răscumpărare a trupurilor. Amin.
Pământul nu mai are putere să-l ajute pe om. Omul i-a strivit sânul, şi e slab pământul, iar omul de pe el e tot mai neputincios. Dar harul Meu este cu cei ce se tem de Mine, şi ei trăiesc prin harul Meu, iar Eu îi umplu de binecuvântări şi le pregătesc bucuria cea veşnică. Fericiţi sunt cei ce Mă aşteaptă să vin, că aceia se pregătesc pentru ziua venirii Mele şi se bucură de ea, iar Tatăl Savaot le-o vesteşte prin Mine, fiindcă Eu sunt plin de Tatăl. Amin.
Eu sun din trâmbiţă învierea morţilor. Să se trezească morţii şi viii! Amin, amin, amin. Eu voiesc să se trezească tot omul care s-a aşezat mai mare peste oameni şi să sune trezirea peste tot, şi să se scoale omul de pe tot pământul şi să se grăbească întru pregătirea lui cea pentru venirea Mea. Puţin, puţin, şi se trezesc cei din morminte, că aşa este scris în Scripturi. Aşteaptă sufletele învierea trupurilor lor, ca să iasă întru întâmpinarea zilei Mele, ziua înfricoşatei judecăţi. Amin.
Staţi sub creşterea Mea, staţi sub ploaia Mea, voi, cei ce trăiţi din apa aceasta. Luaţi din ea şi creşteţi, că vine ziua în care cel ce n-a băut se va usca de pe picioare de sete. Luaţi şi beţi şi creşteţi cu cuvântul care curge ca ploaia din cer pentru cei ce beau şi mănâncă din cer ca să fie vii pentru venirea Mea. Veniţi la fântâna vieţii şi cereţi străjerilor de lângă ea să scoată apă şi să vă dea şi să nu mai însetaţi după altă fântână, că peste tot antichrist umblă şi toarnă din otrava lui, ca să fie apă de a lui peste tot, că el gândeşte că Eu nu voi mai fi Dumnezeu, şi că va fi el. Dar el nu va mai fi, şi nici fiii minciunii, pentru că Eu vin să stric tot ce face el, şi lucrez prin cei binecuvântaţi de Mine prin cuvântul Meu cel de azi.
Sunt îmbrăcat în veşmântul judecăţii, căci duhul omului stă cu putere împotriva venirii Mele. Mânia la care Mă îndeamnă omul cel potrivnic îmi biruieşte mila, că e vremea să vin, fiindcă totul s-a sfârşit pe pământ, şi s-a sfârşit şi pământul de putere şi nu mai poate. Nu mai e nimeni să-l curăţească şi să-l sfinţească prin curăţie, şi geme pământul sub păcatele omului, iar Eu aud suspinurile şi gemetele lui, că omul e mai greu decât pământul de sub el. Numai păcate pe pământ, numai oameni surzi, ca în vremea lui Noe. Dar şi Eu strig, şi iarăşi strig, ca în vremea lui Noe strig. Strig până voi veni văzut, şi tot omul Mă va vedea. Strig să Mă audă cei morţi şi cei vii, şi morţii Mă vor ajuta şi vor mărturisi venirea Mea odată cu învierea lor. Amin.
Ziua venirii Mele iat-o, vine venind cu mânie! Dacă nimeni nu-Mi pregăteşte calea să vin, vin Eu, dar cu mânie vin, căci omul nu Mă vrea, şi Mă tot alungă de peste tot, ca să fie el, omul; omul care iubeşte minciuna învelindu-se cu ea şi punându-o în locul dreptăţii Mele. Toate zilele omului sunt ale lui. Omul pentru el mănâncă, pentru el posteşte, pentru el trăieşte, şi caută să-i fie numai bine, dar fără Mine caută. Acum vin să caut Eu spre om, şi îl găsesc greu de păcate şi dau să-l scutur şi să-l spăl şi să-l înnoiesc, şi să-l fac iar pe om, dar dacă el nu vrea şi rămâne surd la glasul trâmbiţei cea pentru înviere, Eu, Cel ce sunt Stăpânul, ridic mâna Mea şi fac semn cu ea la dreapta sau la stânga Mea pentru tot omul, că e ziua dreptăţii pe pământ, ziua dreptăţii Domnului. Amin.
O, fiilor străjeri, spuneţi în lung şi în lat că vine ziua Domnului. Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt coboară pe pământ ploaie de cuvânt, ziua Domnului. Cine este cel ce se ascunde sub cuvântul Meu care a spus acum două mii de ani: «De ziua aceea şi de ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl»? Iată ziua Domnului! Dumnezeu plouă cu ea pe pământ, şi omul trece prin ea, şi ea trece prin om, şi omul nu vede şi nu aude şi nu cunoaşte ziua venirii Mele. Dar voi, cei aleşi dintre oameni cu mâna Mea cea tare, daţi veste peste pământ că vine ziua Domnului, şi fiecare om să se pregătească pentru ea, că ea vine. Amin, amin, amin.
05-03-2000
