Mă apropii de ieslea cuvântului Meu şi Mă las în ea cuvânt ca să meargă din ea cuvântul Meu peste pământ, vestindu-Mă el întru venirea Mea de azi, căci azi sunt zilele venirii Mele, precum am spus Eu prin Scripturi acum două mii de ani.
Voi, cei de la iesle, şi toţi cei care trăiesc ca şi voi pentru aşteptarea venirii Mele cu sfinţii şi pentru sfinţi, îndeletniciţi-vă din destul cu viaţa voastră întru Mine, cu învăţătura cea sfântă şi cu îndemnul spre mare veghere, că vine clipa strâmtorării pentru tot omul care n-a avut pe Dumnezeu de învăţătură şi de viaţă şi de lumină.
Voi, toţi cei ce împărţiţi între voi pâinea cea din cer, cuvântul vieţii veşnice; voi, cei ce daţi celor flămânzi din ea, daţi putere darurilor Mele între voi, darurilor sfinte peste voi, şi lăsaţi să vă adeverească ele că sunteţi ai Mei între cer şi pământ, că se vor scula morţii şi vor mărturisi viaţa lor de pe pământ şi lucrarea Mea de azi cu care Eu, Domnul, împlinesc Scriptura învierii morţilor. Dar odată cu această împlinire se vor arăta şi slugile lui antichrist şi vor da să zădărnicească această taină. El îşi va trimite servi mincinoşi care vor spune că au trăit pe pământ viaţă după viaţă până azi. Iată minciuna la care se lucrează de multă vreme, iar oamenii ei se grăbesc să împlinească rătăcire mare căreia îi va zice: „învierea morţilor”. Se va arăta omul fărădelegii şi va spune despre viaţa lui trăită pe pământ acum o sută de ani şi acum mai multe sute de ani, şi omul de pe pământ va sta şi va asculta, şi nu se va înfricoşa de aşa rătăcire. Şi vor mărturisi şi cei înviaţi despre viaţa lor cea din trup şi despre venirea Mea în cuvântul acesta cu care Eu vestesc şi morţilor, precum am lucrat şi acum două mii de ani când Eu am înviat cu trupul din mormânt, şi cu Mine mulţi au înviat şi s-au arătat cu oamenii, şi iată, unii vor fi morţii înviaţi, iar alţii vor fi cei vii care vor minţi din loc în loc ca să zădărnicească, zic ei, taina învierii morţilor.
O, n-a vrut omul să înveţe să stea cu inima sus, la cer. Iese preotul în faţa altarului şi ridică în sus cartea Evangheliei Mele, carte îmbrăcată cu aur şi cu argint şi cu pietre scumpe şi cu podoabe fel de fel, şi zice ridicând-o: „Sus să avem inimile!”. Şi nu se împlineşte aceasta, nu se împlinesc peste oameni cele dinăuntru ale cărţii, cele care vestesc despre Mine atunci şi acum, că iată, Eu iar vin, şi omul nu citeşte în Evanghelia Mea, şi citeşte şi ascultă de la om, din cartea omului. O, cartea Evangheliei Mele nu trebuie împodobită pe dinafară şi atât. Ea trebuie trăită din cele dinăuntru ale ei. Ea trebuie arătată omului cu cele din ea, nu pe dinafară.
Curând, curând se vor ridica mulţimi de preoţi şi se vor scutura de minciuna vieţii şi vor dori să slujească cereşte şi se vor umili înaintea Mea şi vor îndemna mulţimile să se întoarcă la Mine. Şi îmi vor da viaţa lor ca să le-o dau pe a Mea, şi vor călca cu ea peste minciuna vieţii, şi vor lua din cuvântul Meu de azi şi îl vor face viu peste oameni, căci cuvântul Meu este darul vieţii veşnice pentru omul care iubeşte viaţa cea din cer întru el.
Iată, tot omul este învăţat să-şi facă o familie, că zice că aşa e lăsat pe lume, în loc să zică să-şi facă un cer în el, un locaş în care să locuiesc Eu cu sfinţii şi cu îngerii Mei, familie cerească în om, în inima omului, în trupul omului, în viaţa omului. Şi Eu vin şi găsesc omul în voile lui şi dau să-l ajut cu cuvântul Meu, dar el s-a deprins nepăsător şi necredincios, şi Eu vin, şi omul nu Mă aude şi nu Mă vede venind şi cuvântând întru venirea Mea, şi nu se scoală omul să se roage lui Dumnezeu pentru lumină şi pentru viaţă. Eu sunt Cel ce-l învăţ pe om să se roage Mie rugându-Mă Eu în el, aşa cum M-am rugat în David când am spus: «Iată, vin să fac voia Ta, Dumnezeule, căci în sulul cărţii este scris de mine să vin»; iar în Isaia ziceam: «Eu îmbrac cerul cu zăbranic şi cu jale. Domnul mi-a dat mie limbă de ucenic, ca să ştiu să grăiesc celor deznădăjduiţi. în fiecare dimineaţă El deşteaptă urechea mea ca să ascult ca un ucenic». Iată, Eu sunt Cel ce a învăţat pe om să se roage cerând împlinirea de la Tatăl aşa cum am cerut Eu. Eu sunt Cel ce Mă rog în om pentru împlinirea Scripturilor, pentru cer nou şi pământ nou, pentru viaţa veacului ce va să fie. Eu sunt Cel ce împlinesc făgăduinţele Mele cele din prooroci şi din psalmi şi din legea lui Moise, căci Eu am fost mereu, şi am fost Fiul Tatălui, Cuvântul Tatălui, lucrarea Tatălui în om şi între oameni, lucrarea Tatălui în sfinţi în cer şi pe pământ de şapte mii de ani.
Străbat văzduhul cu cete de sfinţi şi de îngeri, iar sfinţii sunt cununa Mea de slavă. Mă fac sărbătoare de sfinţi în grădina ieslei cuvântului Meu şi Mă pomenesc în ea, Eu şi sfinţii Mei şi serbările lor. Sunt aici cu cei trei sfinţi, Vasile, Grigorie şi Ioan, căci ei au trupuri cereşti, ca şi Mine, şi vin mereu cu ele pe pământ pentru lucrarea Mea cu sfinţii pe pământ. în vremea când au dat să se unească ei într-o singură sărbătoare după ce au venit toţi între cele cereşti, au coborât pe pământ toţi trei şi au spus celor ce lucrau dezbinare între ei pentru deosebirea măririi vieţii lor; le-au spus că ei sunt una în cer, şi de aceea să li se aşeze o singură sărbătoare pentru toţi trei, iar după ce şi-au aşezat sărbătoare pentru ei, s-au dus apoi de la ei la cer. Iată, tot aşa au lucrat ei şi pentru lucrarea Mea de azi, coborând pe pământ la începutul Meu cel din 1955 în trâmbiţa Mea Verginica, şi venind au uns-o pe ea pentru lucrarea Mea cu ea, şi iarăşi, venind iar, au pus ungere peste grădina Mea şi peste cei ce sunt în ea slujitorii Mei ziua şi noaptea pentru lucrarea cuvântului Meu peste pământ. Ei sunt pururea cu lucrare arhierească peste grădiniţa Mea de azi şi peste cei ce aduc Mie în ea jertfă de rugăciune şi de iertare pentru neamul omenesc. Ei sunt cei ce au iubit adevărul în toate prin viaţa lor cea sfântă, căci nu este adevăr decât în sfinţi. Amin. Şi iată, adevăratele sărbători pentru sfinţi pe pământ sunt sărbătorile celor ce sărbătoresc pe sfinţi trăindu-le viaţa şi învăţăturile lor cele sfinte. Adevăratul sfânt, adevăratul arhiereu, adevăratul slujitor între oameni este cel ce Mă lasă pe Mine să stau înaintea oamenilor când el stă cu oamenii.
În clipa pocăinţei omul nu trebuie să-l aibă în faţa lui numai pe preot. O, nu aşa să fie clipa pocăinţei. Cel ce nu stă faţă în faţă cu Mine prin mijlocirea preotului, acela nu ştie ce înseamnă slujitorul Domnului, iar slujitorul Domnului care stă numai el înaintea omului şi nu Eu prin el, acela, iarăşi, nu ştie ce este slujirea cea în numele Meu. Eu când am judecat lumea M-am aşezat pe cruce şi aşa am judecat-o, şi aşa i-am arătat cum să trăiască şi cum să se asemene cu Mine dacă vrea. Şi iată, adevăratele sărbători pentru sfinţi şi pentru Domnul sunt cei ce sărbătoresc pe cei din cer trăindu-le viaţa şi învăţăturile lor cele sfinte, iar cei ce se sfinţesc pentru venirea Mea cu sfinţii, pentru venirea Mea de azi, sunt cei în care Eu încap cu planul zilelor venirii Mele, cu cele sfinte ale Mele prin care Eu lucrez pe omul cel nou, care se dă Mie cu totul pentru lucrarea Mea şi a sfinţilor Mei în el. Amin.
Pe pământ nu mai este nici un locuşor pentru adevăr. Mă uit şi văd mulţimi adunate în locurile numite biserici. Acolo nu mai e nimeni îndeletnicit cu cei din cer, ci numai cu cei de pe pământ. Numai voile omului peste tot, iar voile Mele sunt răstignite pe cruce. Iată, adevărul n-a găsit loc pe pământ, ci numai pe cruce mereu, mereu, iar între oameni numai voia omului, chiar şi acolo unde omul zice că e biserică, după cum a apucat să se zică din om în om. Eu sunt adevărul, iar omul Mă ţine pe cruce ca să nu-l încurc în voile lui, în lucrările lui. Slujitorul bisericii stă numai el înaintea oamenilor, nu şi Eu cu el, căci el nu lucrează ca să semene cu Mine, şi niciodată nu poate fi judecător slujitorul care nu se aşează pe cruce ca să judece. El însă judecă în numele Meu, şi îşi face stat înalt în numele Meu, de nu-l mai poate da nimeni jos de pe scaunul lui. Dar Eu sunt cu cei mici, cu cei de sub cruce sunt, cu cei ce Mă ajută pe Mine ducând cu ei crucea venirii Mele, semnul care se arată înainte de arătarea Mea şi a zilei Mele.
De patruzeci şi cinci de ani grăiesc şi iar grăiesc peste om ca să-l trag de pe calea morţii şi să-i dau calea Mea. Vreau să-l slăbesc pe om ca să-l pot birui şi să Mă aşez apoi Eu în el şi să-i dau viaţa Mea ca s-o poarte, dar iată, omul este stăpânit de femeie de şapte mii de ani, căci femeia pune slăbiciune peste om cu slăbiciunea ei. De Mine nu se lasă omul slăbit şi biruit, dar de femeie se lasă. Aşa face şi slujitorul care se aşează peste oameni în numele Meu, şi tot aşa fac toţi cei ce sunt conduşi de aceştia. Iată, tot omul s-a învăţat să-şi facă o familie în loc să zică să-şi facă un cer în el omul, şi Eu vin şi găsesc omul în voile lui şi dau să-l ajut cu cuvântul Meu cel adus de Mine la ieslea lui. Omul însă s-a deprins cu nepăsarea de Dumnezeu şi cu toate cele pentru trupul lui, iar sufletul suspină în om ca într-o închisoare.
Străbat văzduhul cu cete de sfinţi şi de îngeri şi Mă las cu ei în jos până deasupra ieslei cuvântului Meu, şi îmi găsesc străjerii de veghe şi Mă aşez cuvânt în carte prin ei, şi străbat apoi pământul cu el şi îmi fac cu el lucrarea venirii Mele cu sfinţii, căci lucrez prin cuvânt. Dar cine îşi face vreme pe pământ pentru sărbătoarea venirii Mele? Cine să le spună oamenilor de venirea Mea? Împăraţii pământului şi oamenii bisericii lor îşi dau daruri şi stele şi medalii unii altora în numele mormântului Meu din Betleem, ca pe vremea răstignirii Mele, şi ei nu ştiu ce fac, şi împlinesc ei vrând-nevrând Scriptura care a spus din vremea ei despre această lucrare. Iată, la Betleem s-a împlinit Scriptura care zice: «Am văzut o femeie beată de sângele sfinţilor şi al mucenicilor lui Iisus. Iar apele pe care şade aceasta sunt popoare şi neamuri şi limbi. Şi cele zece coarne şi fiara vor urî pe desfrânată şi o vor face pustie şi goală, şi carnea ei vor mânca-o, şi pe ea vor arde-o cu foc; pentru că Dumnezeu a pus în inima lor ca să facă voia Lui şi să se întâlnească într-un gând şi să dea fiarei împărăţia lor până se vor împlini cuvintele lui Dumnezeu. Şi femeia este cetatea cea mare care are stăpânire peste împăraţii pământului».
S-au întâlnit la Betleem împăraţii pământului şi s-au închinat fiarei şi femeii care şade pe fiară, femeia care are stăpânire peste împăraţii pământului, şi ea le-a dat lor daruri, stele şi medalii. Dar ea se prăbuşeşte prin desfrânarea ei, iar sfinţii Mei se ridică şi mărturisesc din cer şi de pe pământ lucrarea adevărului sfânt şi venirea Mea cu judecata: judecata prin cuvânt. Amin, amin, amin.
Ce lucrare de frăţie poate fi amestecătura bisericii cu lumea cea plină de voile ei? Ce lucrare de biserică poate fi aceasta? O, este scris în Scripturi: «prietenia cu lumea este vrăjmăşie cu Dumnezeu». Şi iată, omului îi place frăţia, dar pentru el, nu pentru Mine. Dar vouă, celor ce sunteţi poporul venirii Mele în mijlocul României, să vă placă să fiţi fraţi pentru Mine, ca să Mă ajutaţi să fiu Eu numit peste tot pe pământ prin puterea Mea şi prin voi, cei ce v-aţi făcut fraţi în numele Meu pentru Mine şi nu pentru voi. Ce fraţi se pot numi cei care Mă trag pe Mine unii de o mână şi unii de cealaltă mână? Aceia se înfrăţesc ca să-Mi bată apoi cuie, unii într-o mână, şi unii în cealaltă, şi ca să facă ei apoi voile lor, amestecate sub nume de biserică, sub nume tainic sub care s-a ascuns lucrarea fărădelegii celor ce lucrează fărădelegea. Şi iată, biserica Mea nu este pe pământ, şi oricine ar căuta-o n-o găseşte, că nu este. Ea este acolo unde sunt Eu. Ea este acolo unde sunt ai Mei cu Mine, nu cu lumea, nu ca lumea, ci ca Dumnezeu. Amin.
Iar voi, cei ce sunteţi poporul venirii Mele, faceţi numai voia Mea, nu şi pe a voastră. Fiţi fraţi între voi pentru Mine, nu pentru voi. Nu vă dezbinaţi între voi, ci uniţi-vă sub lucrare de biserică sfântă, căci fraţii care au între ei dezbinări, aceia Mă trag unii de o mână, şi unii, de alta pentru dreptatea lor, şi Mă ţin ca pe cruce întins, cu braţele trase în părţi, ca pe cruce. Eu însă voiesc voia Mea cea sfântă în biserica Mea, căci Eu M-am jertfit ca să-Mi fac biserică pe jertfa Mea de pe cruce, pe temelia ei, care este trupul Meu. Adevăraţii fraţi sunt cei ce fac voia Mea în ei şi între ei înaintea Mea, pentru Mine şi nu pentru ei. Adevăraţii fraţi sunt cei ce lucrează în ei cu duhul, cu sufletul şi cu trupul numai împărăţia Mea, numai iubirea Mea prin care Eu M-am jertfit pentru om. Adevăraţii fii ai lui Dumnezeu sunt cei ce îşi ţin sfânt duhul şi sufletul şi trupul, lucrând înăuntrul lor împărăţia Mea în care nu este durere, ci este viaţă fără de moarte, viaţa veşnică a lui Dumnezeu în om. Cei ce sunt fraţi în numele Meu, aceia aud glasul Meu şi se ţin după Mine şi nu după om, şi se ţin după sfinţii Mei, care s-au pus pildă de viaţă veşnică înaintea oamenilor.
Cei trei arhierei cu care Eu stau sărbătoare azi peste ieslea Mea pentru poporul Meu şi pentru toţi cei ce sărbătoresc cereşte cu sfinţii pe pământ, iată ce zic ei:
– Veniţi la izvorul Domnului Iisus Hristos! Veniţi voi, cei ce jertfiţi pe Domnul pe altare! Veniţi şi învăţaţi să vă jertfiţi ca noi pentru turma lui Hristos! Veniţi aici, lângă izvor, că noi, sfinţii din cer, venim din cer cu Domnul aici şi îi ascultăm cuvântul zilelor cele de apoi. Sculaţi-vă pentru jertfă! Jertfiţi-vă viaţa voastră pe cruce şi luaţi în voi faţa Domnului, chipul Domnului şi haina Lui cea umilită. Deschideţi Evanghelia şi citiţi şi voi din ea, dar nu numai duminica la slujbă. N-o mai închideţi în coperte bătute cu aur şi cu argint ca să minunaţi mintea cea slabă a oamenilor. Deschideţi-o! Şi deschideţi-o bine şi scoateţi din ea apa vieţii pentru voi şi pentru oile Domnului. Căutaţi să ieşiţi de sub vina păcatelor voastre, că un slujitor al Domnului nu se îngrijeşte de el, ci numai de oile Domnului. Ieşiţi de sub stăpânirea femeii, căci voi aveţi cap pe Hristos dacă urmaţi apostoleşte pe Domnul. Izbăviţi-vă de viaţa minciunii şi fugiţi de arginţi şi de averi şi de patimi. Fugiţi de moarte şi pocăiţi-vă, că Domnul vine, şi mereu vine, iar voi nu vegheaţi. îndeletniciţi-vă cu cei din cer, nu numai cu cei de pe pământ, că noi, sfinţii, am plătit cu viaţa cerul, şi l-am luat, şi ne purtăm cu el din loc în loc. Nu staţi numai voi înaintea oamenilor. Staţi cu Domnul, dar fiţi ca Domnul ca să staţi cu El înaintea oamenilor şi să dea rod lucrarea voastră.
Şi iar grăim: veniţi la izvorul Domnului Iisus Hristos Cuvântul! Veniţi voi, slujitori de altare; voi, cei care aveţi viaţă curată şi sfântă şi temere de Dumnezeu! Veniţi în muntele acesta, muntele învăţăturii sfinte, şi învăţaţi calea cea adevărată şi suiţi-vă pe ea, căci ea suie şi iar suie; suie spre Domnul şi nu coboară şi nu duce la pierzare, ci duce la Domnul. De patruzeci şi cinci de ani grăieşte Domnul peste pământ prin izvorul acestui cuvânt. Veniţi şi voi, cei ce mai sunteţi curaţi şi sfinţi în mijlocul bisericii din lume; veniţi şi puneţi mâna pe cruce şi biruiţi cu ea minciuna din lume şi din biserica din lume. Scoateţi şi voi pe vânzători din templu, sau ieşiţi voi şi faceţi-vă templu pentru Dumnezeu, ca să aibă Domnul biserică neamestecată, pârgă aleasă dintre oameni. Amin.
Iar Tu, Doamne, pecetluieşte cuvântul nostru peste cei ce Te iubesc în lume şi dă-le putere să iasă din lume pentru Tine, aşa cum noi am lucrat pentru Tine şi pentru credinţa din biserici în vremea trupului nostru pe pământ, şi fă omul să-Ţi mulţumească pentru această pâine coborâtă din cer pe pământ, aşa cum noi, sfinţii Tăi cei din cer, îţi mulţumim când venim cu Tine la masa Ta de nuntă în mijlocul grădiniţei ieslei Tale, unde Tu Te aşezi masă de cuvânt, masă de nuntă, Doamne, masa Ta de nuntă. Amin, amin, amin.
– O, slujitorii Mei care aţi trudit pe pământ în vremea trupului vostru! întăresc cuvântul vostru cu cuvântul Meu. Curând, curând veţi umbla din loc în loc ca în vremea trupului vostru şi veţi mărturisi pe pământ vremea Mea cu voi. Trâmbiţa cuvântului Meu sună şi se aude în morminte şi în ceruri, şi vai celor ce nu aud de pe pământ ca să ia pe ei haina cea nouă, viaţa cea pentru venirea Mea!
Iar voi, cei de pe pământ care luaţi de la ieslea Mea pâinea cea din cer spre viaţă, daţi-vă vieţii, că ea vine să vă îmbrace în haina ei. Nu obosiţi întru Mine, şi fiţi vii şi numai cu învierea Mea în voi.
Curând, curând cele ce au fost la început vin pe pământ. Vine raiul pe pământ în lucrare de nou Ierusalim, precum este scris în Scripturi de cerul cel nou şi de pământul cel nou. Nu omul veacului acesta, nu omul care nu face voia Mea pe pământ, nu el, ci Eu voi fi, şi Eu voi împlini; Eu şi nu omul veacului acesta; Eu şi cei ce fac voia Mea, voia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, voia Mea cea din rai cu omul. Amin, amin, amin.
12-02-2000
