... Tot pământul s-a unit într-o lucrare mare. Tot pământul s-a unit, dar nu pentru lucru duhovnicesc, ci pentru lucru drăcesc, pentru nimicirea poporului Meu şi nimicirea lucrurilor sfinte. Tot cerul să se coboare! începând cu cel dintâi şi până la cel din urmă, ocrotiţi-i şi sprijiniţi-i pe cei care Mă iubesc. Sprijiniţi biserica, sprijiniţi altarul şi jertfa lui. O, părinţilor care aţi zidit biserica de la început! O, sfinţilor care aţi zidit bisericile de la sfârşit! Puneţi mâna pe armă, că uite, se pregăteşte desfiinţarea şi înjosirea celor aleşi ai Mei. S-a pregătit dezbrăcarea celor cu veşminte sfinte. Uite, s-a pregătit dărâmarea altarelor sfinte. Taci, Maică, şi nu mai plânge, căci ce e scris, nu va trece până nu se împlineşte, aşa cum s-a împlinit şi cu Mine ceea ce a fost scris. Fericit cine ştie ce s-a scris în profeţie. Fericit cine ştie legea pe dinafară.
Ecaterina, muceniţa de azi, sprijineşte partea femeiască cea care L-a iubit pe Domnul.
A înviat antichrist şi nu mai e în trup, şi e în inimile tuturor. Zice că e nenea Marin, zice că e nenea Ion, că e nenea Gheorghe, zice că e ţaţa Mariţa sau că e coana Eleonora, dar uite că e antichrist în inima lor ascuns. Cine a deschis uşa? Uite omul cum huleşte! Numai antichrist prigonea şi hulea.
... Nu te speria! Nu te speria! Nu te da de partea rea, că această vreme de astăzi e ca un fulger ce s-a întins de la răsărit la apus; e ca un ger, e ca o brumă, e ca o furtună, e ca un trăsnet, e ca un îngheţ. Dar ziua cea bună vine aşa, domol, domol. O, tată, ai grijă de copii. Ai grijă de copii, că-i fură vulturii. Ai grijă, mamă, mamă, că-i fură vulpile viclene care nu mai vor nimic, decât să înghită ce mai au de înghiţit, să pună punct la ce au dorit ei.
... Copilaşii Mei, în această călătorie am făcut o frumoasă plimbare. Copilaşii Mei, puţin, puţin şi ne vom vedea. Să te culci cu gândul la fericirea ta, care te aşteaptă. Să te culci cu gând la împărăţia cerească, la rudele care te aşteaptă, că această zi nimeni n-o aşteaptă; e ca trenul, tată. Credeţi? Şi trenul, mai are şi el un pic şi va sta. Şi maşina, mai are un pic şi va sta. Şi avionul, mai are un pic şi va sta. Şi va sta şi toată suflarea. Vedeţi lumea? Vedeţi via aceasta? Cum e acum, nu o să mai fie, dar va fi despuiată şi uscată. Vedeţi această făptură omenească, cum mănâncă şi bea şi chefuieşte, şi la moarte nu se gândeşte? Mai e un pic şi o veţi vedea galbenă ca dovleacul la faţă, de groază. Cine are minte, să priceapă. Nu va zăcea un om de boală, căci din această boală nu se mai scoală, că nu vor mai fi doctori, nu vor mai fi nici preoţi, şi nici pomană nu va mai fi, şi va zăcea până se va topi ca ceara. Va curge seul din ea ca ceara şi va împuţi câmpiile, va împuţi pământurile, dar voi nu veţi fi, că mâna Domnului vă va răpi şi vă va înălţa mai sus de pământ, ca să nu mirosiţi putoarea lor. Veniţi-vă în fire, că iată, din zi în zi se schimbă toate. Vei avea frate, vei avea mamă, vei avea soră, care vor pleca de lângă tine, şi să te rogi ca plecarea lor să nu fie spre pieire.
13-06-1978
