Cuvântul lui Dumnezeu

... Copii, nu fiţi fricoşi, că fricoşii nu pot intra în împărăţia lui Dumnezeu. Duhul Meu, Care face lucrarea, a făcut gardă să nu mai fiţi fricoşi. Eu n-am fost fricos. Sfinţii nu au fost fricoşi. îmbrăcaţi haina credinţei, aţi înţeles? O, dacă aş băga vasul Meu în foc, şi tot nu vă las până nu vă voi arăta, până nu vă voi lumina, că are să piară lumina, iar tu ai să fii lumină, poporul Meu. Vă spun vouă să nu vă fie silă la rugăciune. Este vremea lui antichrist. Lucrează antichrist în chip nevăzut; are slugi care aleargă din om în om şi îi spun omului să părăsească pe Dumnezeu, Făcătorul cerului şi al pământului. O, poporul Meu, nu Mă părăsi, că nici Eu nu te voi părăsi.

O, copiii Mei, fiţi tari, că acum v-am spus cu cine aveţi de luptat. Iată, luaţi sabia în mână, căci cei fără sabie nu sunt tari, că iată, împăratul a avut poruncă să nu se atingă de untdelemn, dar el a călcat porunca; s-a atins. înţelegeţi voi?

O, copiii Mei care mai păziţi poruncile Mele, păziţi-vă să nu vă pună ştampila pe mână sau pe frunte, că iată, bisericuţa Mea este goală, şi cei ce vin, unul la sută e bine; restul sunt murdari şi întinaţi. Dar saloanele de distracţie sunt pline.

O, unde este lumea pentru care M-am răstignit, lumea pentru care port crucea, pentru care port cununa de spini? Unde sunt fiii pentru care am plâns pe cruce? Se laudă dracul cu ei că fac voia lui. El nu s-a răstignit, nu a pătimit. Le face la toţi rău şi toţi îl iubesc şi îi fac voia lui murdară.

O, Mă doare de acest pământ care este plin de copii avortaţi şi aruncaţi! Mai înţelepte sunt toate vietăţile şi animalele ce vieţuiesc pe pământ, decât mamele, decât părinţii care fac aceste lucruri urâte şi murdare şi strigătoare la cer. Familia de doctori s-a făcut măcelari. Stau femeile la rând ca la pâine, să le vie rândul. Cum pot să mai privesc la acest pământ murdar cu sânge nevinovat? Uite, dracul e măcelar şi îndeamnă lumea, dar lumea ascultă; mii şi milioane de suflete măcelărite pe oră.

Iată încă un păcat: a părăsit omul pâinea şi se hrăneşte cu foc. M-am făcut un porumbel şi am întâlnit un om pe cale şi a zis la altul: „Dă-mi un foc, că pâine n-am mâncat de ieri, dar de tutun nu pot răbda”.

Nu Mă cobor să ghicesc, n-am venit să ghicesc. Fiilor, vin mulţi cu icoane şi cu fotografii la capul vasului Meu şi zic să le spun şi lor dacă se mărită, dacă se însoară, dar Eu n-am venit să însor sau să mărit. Să dispară fotografiile de la capul vasului Meu, că am să pun foc celor ce umblă cu acestea.

Am venit şi cu trupul. Acum am venit şi cu Duhul, să vă îndemn să pătimiţi în trup, să pătimiţi tot ce vă spun: înfrânare, oprire de la rău, de la beţie, de la curvie, de la lăcomie, de la îngâmfare, de la mândrie; într-un cuvânt, de la tot ce este rău.

împărăţia lui Dumnezeu se ia cu năvală. Nimeni nu o poate lua altfel decât cu năvală, aşa cum au luat-o sfinţii lui Dumnezeu. Fiilor, vă doresc sfinţii; se duc la Dumnezeu şi zic: „Cât mai e, Doamne, până ne vom întâlni cu aleşii Tăi?”. Tată, pregătiţi-vă de întâlnire.

Copiii Mei, se încuie biserica, se strâng cărţile şi se ard. Copiii Mei, acest împărat strânge totul.

O, măi copii, dracul n-a sădit nici un pom bun, ci a sădit numai pomi răi. Vine dracul şi intră în biserică, dar voi, acum, nu-l vedeţi, şi vine vremea când îl veţi vedea şi pe el, şi pe toată lucrarea lui cea rea şi murdăria lui cea rea. Merg femei în biserică bolborosind, dar nu rugăciune, ci descântând şi fermecând, să înşele şi să rătăcească de la adevăr. Iată, are dracul turme de oi, de vaci, de capre, de porci, de junci, de gâşte şi de raţe. De unde le are? De la lume, tată. Ce vei răspunde, omule? că toate acestea le-ai dat tu dracului. Au fost ale tale şi te foloseşti tu de ele. Dezleagă-le prin rugăciune. E păcat să mănânci şi să bei din ce ai dat dracului. E păcat să te foloseşti de lucrurile date celui rău. Dezlegaţi-le prin mărturisire.

M-am pogorât să curăţ aurul; am venit să despart aurul de metal. De ce, tată, s-a amestecat aurul cu metalul? O, M-am pogorât numai în munţi cu zăpadă. Bate vântul şi aruncă zăpada peste Mine.

... Fiule, ai venit cu doniţa la izvor. Să pleci cu ea plină, să pleci cu inima plină.

... Copii, porţile raiului sunt deschise până în ţâţâni. Iată, tâlharul de pe cruce a primit raiul. S-a pocăit tâlharul, dar omul nu vrea. O, faptele voastre vă fac să vă lipsiţi de aceste daruri coborâte de sus, de la Părintele luminilor. Fiilor, învăţaţi Scripturile pe de rost, că se vor strânge cărţile şi veţi rămâne cu ce aţi învăţat.

Am nevoie de tineri neprihăniţi, iar voi, bărbaţilor, lăsaţi poftele, că nu se poate ajunge sus cu toate ale lumii, trupeşti şi lumeşti. Voi, propovăduitorilor, ţineţi curăţenie; trăiţi, dacă se poate, în curăţenie. O, suflete, de ce te-ai întristat? Eu nu te-am obligat, dar cine poate, bine face. Nu te întrista. Omul este liber să facă ce vrea, dar cine vrea să împlinească curăţenia, acela va vedea locul ce şi l-a pregătit. La cei cârtitori, iată ce vă spun: de sâmbătă seara până luni dimineaţa nu vă atingeţi de păcătuire. E păcat mare să-Mi spurcaţi ziua de bucurie şi de sărbătoare. Cumpăraţi-vă hăinuţă. O, că nu vreţi să fiţi sfinţi! La biserică şi la rugăciune se lasă holdele, grădinile, arăturile, treburile, şi veţi vedea că mult veţi agonisi. Iată, n-am dat ploaie, din pricina păcatelor lumii, şi a rămas pământul uscat. Pomii voştri nu au roade, din pricina păcatelor voastre. Maica Mea s-a rugat şi se roagă să dau ploaie, ca să nu moară vitele şi păsările, că sunt fără de păcat, dar pentru om n-ar fi să mai fie nici o picătură de apă pe pământ, şi atunci ce-ai face, omule care zici că tu eşti totul şi poţi face totul?

Iată, măi copii, o apă mare, şi pe apă călătoreşte o femeie şi are un pahar în mână, şi din pahar vor bea toţi împăraţii pământului: şi cei trecuţi, şi cei ce vin.

... Fiilor, preotul Ioan de la Vladimireşti este numai pielea şi osul în celulă la Aiud. N-are pic de carne pe el, şi se miră ceilalţi de el. El şi acolo, în închisoare, hrăneşte sufletele cu hrană. El are două sute şaptezeci de suflete care se roagă pentru el. O, că mari munci a mai răbdat! Nici hoţii, nici criminalii nu au atâtea munci câte are un creştin, dar la cei ce suferă pentru Mine le dau amorţeală, să nu simtă durerile şi arsurile şi loviturile. Iată şi Verginica, vasul Meu, câte a suferit: câte arsuri, câte înţepături, câte lovituri! Dar Eu i-am dat putere să biruie, căci a fost un comandant care striga la ea de o îngrozea.

Fiilor, fiilor, când veţi vedea cetatea pustiită, Eu bat la uşa voastră. Care este cetatea pustiită? O, este credinţa, măi fiilor. Credinţa când se va răci, vine cel rău, este gata.

Fiilor, pe întreg pământul este numai fum. Copii, Eu am semănat grâu, şi iată, pe pământ este mai mult tutun. De unde este această buruiană? E de la satana, tată; el a semănat-o. Vedeţi să nu intre şi peste voi gustul acesta. Vedeţi să nu vă otrăviţi. Măi copii, nu ţineţi mai mult la trup ca la suflet.