Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, şi pe pământul Noului Ierusalim pace şi bună orânduială şi bunăvoire!
Pace şi slavă lui Dumnezeu pentru slava Lui cea mare! Cel ce a aşezat piatra începutului cel nou, a Ierusalimului cel nou, care vine cu Dumnezeu şi cu zecile de mii de sfinţi ai Săi, după cum este cuvântul scris în Scripturi.
Pace vouă de la Domnul Iisus Hristos, Cel Care Şi-a lucrat ieslea Sa în mijlocul Ierusalimului nou, care va fi peste România lucrat după planul cel din veac întocmit!
Pace vouă, iubiţii Duhului Sfânt! Şi iată, iarăşi suntem în zi de praznic sfânt pentru ca să sărbătorim sărbătoare cerească pentru zilele de prăznuire care vor sta aşezate de acum şi până în veac peste Sfânta Sfintelor Noului Ierusalim, care a fost lucrată de Dumnezeu prin mânuţele voastre, copii ai Duhului Sfânt. Şi cum adică Sfânta Sfintelor, cum adică acest loc numit aşa de Dumnezeu? Adică locul unde vine şi se aşează cuvântul lui Dumnezeu ca să fie întrupat în această carte şi să fie apoi suflat peste pământ; adică ieslea lucrării Duhului Sfânt, Care va naşte peste România Ierusalimul cel nou, care vine de la Dumnezeu, dar Eu zic că a şi venit, căci a venit începutul Ierusalimului nou.
Aceasta este ziua de aducere-aminte a punerii pietrei altarului Sfintei Sfintelor, căci astăzi facem amintirea trecerii unui an de când Sfânta Treime a aşezat şi a binecuvântat prin cuvânt ceresc locul în care să ia fiinţă ieslea de coborâre, ieslea de mărturie a locului de coborâre a cuvântului lui Dumnezeu, care se va auzi peste pământ în zilele ce vin. Domnul Iisus Hristos grăieşte cuvântul Său în această zi de praznic sfânt. Aceasta este piatra începutului cel nou al Noului Ierusalim, care va răsări peste România, care va ieşi din România şi care va acoperi de lumină cerească pe cei ce vor veni şi se vor pleca lucrării de mântuire pe care Fiul lui Dumnezeu, Cel Unul născut din Tatăl mai înainte de veci, o va lucra după cum are de lucrat în vremea aceasta.
Eu sunt Fiul lui Dumnezeu, Cel Unul născut din Tatăl Treimii cereşti, Cel Unul născut mai înainte de veci, Cel născut Lumină din Lumină, şi Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, Cel de o fiinţă cu Tatăl, Cel prin Care s-au făcut cele văzute şi nevăzute. Eu sunt Fiul Treimii cereşti, Care M-am coborât din cer, şi prin cuvânt M-am întrupat în pântecele Fecioarei cea proorocită, ca să iau trup şi să fiu Dumnezeu şi Om, şi ca să fiu răstignit, în numele păcatelor făpturii lui Dumnezeu, şi ca să înviez după trei zile, în numele învierii făpturii lui Dumnezeu; trei zile, după numărul celui de trei ori neamul lui Dumnezeu, de la Adam şi până la întruparea în om a Fiului Treimii cereşti. Şi, iarăşi, Eu sunt Fiul Treimii cereşti, Care M-am coborât din cer ca să Mă înalţ după înviere iarăşi la cer, ca să stau iarăşi de-a dreapta Tatălui, şi apoi iarăşi să vin să cercetez viii şi morţii, şi să aduc cu Mine împărăţia fără de sfârşit apoi. Şi iată, Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu, Cel prin Duhul Sfânt făcător de viaţă; Eu sunt Cuvântul Duhului Sfânt, Care purcede din Tatăl şi Care S-a lăsat peste prooroci şi peste apostoli ca să ia trup acest cuvânt şi ca să se împlinească prin puterea Sa.
Eu sunt capul bisericii cea întocmită în sobor de apostoli, căci apostoli am lăsat ca să fie în numele Meu, şi prooroci am lăsat în mijlocul lor, ca să fie cuvântul Meu în soborul bisericii apostolice cu care am ajuns până la vremea aceasta de împliniri cereşti, căci iată vremea cea promisă prin prooroci, cea făgăduită ca să fie. Şi iată, Domnul este credincios întru făgăduinţele Sale, căci vremea este să se deschidă ochii orbilor ca să vadă împlinirile cele vestite din vreme.
Iată aici început de împărăţie a Domnului Iisus Hristos, precum în cer aşa şi pe pământ, căci de aceea am rostit cuvânt şi am zis că aceasta se va numi Biserica neadormiţilor şi a neprihăniţilor, precum în cer aşa şi pe pământ, şi de aceea am zis să fie lucrare de cuvânt şi să fie împlinire şi să fie rugăciune de slavă şi de jertfă plăcută fără de sfârşit, precum în cer aşa şi pe pământ. Precum în cer, căci în cer este jertfă neîntreruptă de slavă şi de rugăciune; de slavă pentru cele din cer, şi de rugăciune pentru cele de pe pământ, şi de aceea a aşezat Domnul aşa aici, ca să se poată spune acestei aşezări „precum în cer aşa şi pe pământ, amin”. Dar acest „amin”, amin să fie, precum în cer aşa şi întru cele aşezate aici de Dumnezeu. Amin.
Binecuvântat să fie praznicul punerii pietrei de temelie a altarului Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim, şi va fi România Ierusalimul nou, cel pe care-l alege Dumnezeu în vremea aceasta, căci aşa este scris în Scripturi: «încă o dată voi alege Ierusalimul». Este scris, dar nu este înţeleasă această Scriptură şi în zadar au căutat mai-marii legii bisericii şi cărturarii lumii să scrie cărţi peste cărţi şi să-şi însuşească ei dreptul la cuvânt peste mulţimile cele arse de sete, căci setea mulţimilor nu poate fi stinsă de nimic şi de nimeni, ci poate fi stinsă de cuvântul Duhului Sfânt, Care vine din cer în locuri curate, în inimi curate şi sărace în duhul lor, fiindcă Duhul Sfânt nu Se apropie de cei semeţi cu duhul, de cei cunoscători ai literei, şi aceia, dacă vor să slujească Duhului Sfânt, să se aplece şi să se facă tălmăcitori ai limbilor Duhului Sfânt, care iau naştere în cei săraci în duhul lor. Aceasta este orânduiala lui Dumnezeu, orânduiala Duhului Sfânt, de la început şi până la sfârşit, dar Dumnezeu este fără de început şi fără de sfârşit, iar Duhul Sfânt este întru Sfânta şi nedespărţita Treime, Care Se numeşte Dumnezeu.
Se uită Sfânta Treime la preoţii şi la cărturarii acestui veac, Se uită ce au făcut, căci au desfiinţat aceştia orânduiala Fiului lui Dumnezeu cea lăsată peste biserică, peste cea dintâi biserică de după întruparea Sa. Se aduna biserica şi era în mijlocul ei cuvântul lui Dumnezeu, căci am lăsat prooroci, şi am zis să fie aşa şi nu altfel biserica; aşa întreagă şi nu cu lipsuri ale trupului ei. Şi iată ce a ajuns biserica! Dar cine să-i deschidă ochii ca să vadă că ea nu mai este cu Mine? O, să-i primească pe cei trimişi spre ea şi să-şi vadă ea goliciunea sa, şi să se întocmească din nou biserica, şi să fie ca la început şi să-şi trezească dragostea ei cea dintâi; cea dintâi, căci va fi să se umble în taina celor dintâi aşezări ale bisericii Mele. Dar Eu vă spun că s-a văzut şi această umblare, şi iată, iubiţii Mei, voi sunteţi fiii bisericii cea dintâi, şi am ajuns cu ea până la voi, şi voi sunteţi cei mai mici, şi v-a aşteptat cerul, iubiţii Mei. Fiţi tari şi fiţi dârji întru cele dintâi, căci voi n-aveţi a vă teme de cele ce s-au stricat din duh de semeţie şi de slavă deşartă, căci iată ce fac Eu: fac un lucru nou ca să se vadă în el cei dintâi ai Mei şi să încapă în acest nou toate seminţiile Mele care au fost întâi şi care au început întâi, iar când va ieşi această carte, va fi iarăşi trupul bisericii Mele aşa cum l-am lăsat să fie. Va ieşi această carte, căci vrednic este Mielul lui Dumnezeu să ia această carte şi să-i desfacă peceţile ei şi să se vadă începutul cel nou, cel de atunci şi cel de acum, căci am făcut început nou, început tainic, după rânduiala lui Melchisedec, şi am aşezat în această grădină troiţă vie, ca să se aducă întreită jertfă vie şi curată, precum Eu curat sunt.
Binecuvântată să fie troiţa cea vie şi lucrătoare de jertfă vie şi sfântă şi curată, şi binecuvântaţi să fie cei trei fii unşi care formează această troiţă lucrătoare de înviere din morţi. Binecuvântată să fie troiţa celor trei inimi vii care lucrează întreită putere în numele puterilor cereşti. Nimeni să nu se încumete să se atingă de această troiţă ca s-o fărâme sau s-o despartă, căci unul ca acela se va sfărâma de ea şi va fi dat de lângă ea. Nimeni să nu se teamă de cei ce se încearcă să se lupte cu Dumnezeu, căci cu această piatră am ridicat biserica cea vie şi am biruit cu ea porţile iadului, iar prin lucrarea cea vie a celor trei fii lucrători întru troiţă vie de jertfă vie şi cerească, voi scoate din moarte făptura Mea. Amin.
Această aşezare este lucrată de cer şi nimeni din cei ce sunt pământ nu o poate birui pe ea, căci aceasta este simbolul crucii, căreia i se rostesc cuvintele: în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Fiecare din cei trei fii lucrează în numele acestei puteri, iar toţi trei laolaltă sunt semnul numelui crucii Fiului lui Dumnezeu, semnul care va să se arate înaintea venirii Domnului ei. Şi iată, mai întâi a fost cuvântul, şi apoi lucrarea cuvântului, şi apoi semnul care este pe vârful acestei pietre ca să fie văzut şi apoi să fie crezut şi apoi să fie înţeleasă taina lui Dumnezeu care lucrează în mijlocul acestor hotare, căci Domnul n-a înălţat semnul venirii Sale pe această piatră până ce mai întâi nu le-a făcut noi pe toate prin această troiţă lucrătoare în numele tainelor lui Dumnezeu care vor fi lucrate în zilele ce vin.
Să staţi bine, să staţi cu frică şi să luaţi aminte, voi, cei ce staţi aşezaţi întru taina începutului cel nou, căci dacă voi veţi sta aşa, aşa va fi să stea în curând România cea binecredincioasă, iar cea necredincioasă va primi veste pentru pocăinţă, şi dacă nu se va pocăi de fărădelegile ei, va fi să fie dată deoparte de pe pământul cel sfânt al ei, căci scris este prin cuvântul Duhului Sfânt, şi cele scrise se vor împlini.
Iară şi iară vă spun: nu vă fie milă de lupi, nu vă fie teamă de lupi, căci voi aveţi putere de leu şi de pui de leu, şi această putere va face dreptate peste făptura Mea. Voi sunteţi cei din sămânţa lui Iuda şi a lui Iosif, dar din voi se va ridica tot neamul acesta, de la început şi până la plinirea neamului acesta. Umiliţi-vă şi plecaţi-vă inimile la cuvântul Duhului Sfânt, căci mare şi înfricoşătoare este taina în care sunteţi aşezaţi. Umiliţi-vă şi nu vă lăsaţi robi nici unui duh străin, căci duhul cel străin de Dumnezeu a ajuns la sfârşitul său.
însemnaţi în cartea mărturiilor toate semnele care au lucrat de aici peste cei ce s-au lovit sau au pierit zdrobiţi de această piatră, căci aceste semne vor veni tot mai mult, ca să servească slavei acestei taine cereşti.
Acesta se va numi muntele cel sfânt al vremii plinirii cereşti, şi va fi să fie cinstit şi slăvit cu mult mai mult decât muntele în care vorbea Dumnezeu cu glasul Său ceresc din pară de foc atunci când Moise a trebuit să se suie şi să aducă cuvintele Domnului către Israelul cel de atunci. Nimeni nu s-a suit atunci acolo, ci numai Moise s-a suit, şi a rămas Moise sfântul lui Dumnezeu după aceea, şi s-a coborât la Israel şi l-a făcut pe Aaron preot peste Israel, şi asculta Aaron pe Moise, căci Moise venea de la Dumnezeu. Şi iată, acum va fi mai mult decât atunci, şi voi lucra minuni cereşti, ca să cunoască cei ce se apropie să vină, să cunoască toţi taina acestui munte ceresc, căci acest munte se numeşte: Cuvântul lui Dumnezeu, şi această cetate se va numi: „Acolo este Domnul”.
Binecuvântată să vă fie veghea voastră peste această grădină! Binecuvântate să fie hotarele care împrejmuiesc şi străjuiesc această înălţime cerească! Binecuvântată să fie puterea cea făcătoare de minuni care se odihneşte peste această împărăţie cerească!
Verginica este cu Mine şi rosteşte de lângă Mine cuvânt peste acest aşezământ sfânt.
– Pace vouă! De lângă Domnul rostesc pace peste voi, fii ai acestei grădini cereşti! Şi cum adică fiu al acestei grădini? O, iubiţii mei, mare este această taină, mare este viaţa acestui cuvânt, taina de fiu al acestei grădini cereşti. Trăiţi bucuria de prăznuire a acestei serbări în numele punerii pietrei pentru înălţarea Sfintei Sfintelor al cărei altar se numeşte ieslea Domnului Iisus Hristos în vremea aceasta. Vin iar să vă vorbesc şi să vă învăţ taina acestui cuvânt, taina de fiu al acestei grădini, căci nimeni nu poate să-şi ia singur cinstea să fie fiu al acestei grădini, ci numai cel ce are chemarea lui Dumnezeu, iar acela să stea apoi aşa cum are aşezare aici Dumnezeu.
E prea mare şi prea cerească această lecţie pe care am adus-o la voi. Voi veni în cuvânt şi vă voi da această lecţie, ca să fie adăugată în cartea legilor care vor străjui peste acest început de cer pe pământ. Ţineţi ce aveţi, până voi veni cu această lecţie, căci această lecţie se va adăuga celor ce le aveţi de împlinit şi de trăit în aceste hotare cereşti. Staţi bine, staţi cu frică de Dumnezeu şi cu luare-aminte, că mare este taina acestei grădini, şi voi sunteţi încă mici cu împlinirea şi cu ascultarea. Eu n-am venit să vă conduc rău, ci am venit să vă fac fii ai ascultării cuvintelor cu care vin din cele cereşti. învăţaţi această lecţie, lecţia ascultării, mămică. învăţaţi să puteţi, şi iarăşi zic: învăţaţi să puteţi, şi după aceea veţi putea să ascultaţi aşa cum se aşteaptă ascultarea cea de aici. Iarăşi vă spun: învăţaţi şi îndeletniciţi-vă cu cărarea mea spre voi, ca să puteţi sta în taina ascultării, căci mare este puterea ascultării dacă este ascultare, fiindcă neascultarea, după cum este firul cărării mele către voi, neascultarea faţă de această orânduială cerească poate să vă aducă o mulţime de răni şi vouă şi lui Dumnezeu, Care trebuie să fie în toate drepturile Sale dumnezeieşti în această grădină. Neascultarea este cheia cea de dincolo de porţile cele de aici şi pe care o încearcă duhul rău ca să intre să vă facă rău. Neascultarea este o unealtă care se atinge de ochii celui care se numeşte fiu al acestei grădini; se atinge de ochii lui ca să-i împungă şi să strice buna vedere a ochiului şi să strice sănătatea, căci când ochiul este vătămat, se vatămă şi trupul ochiului. Iubiţi ascultarea, mămică, şi nu uitaţi că mai înainte de ascultare este lucrarea smereniei, lucrare fără de care nu se poate învăţa lecţia ascultării. învăţaţi lucrarea curăţeniei, mămică, dar această lecţie vă voi aduce-o vouă în lecţia de fiu al acestei grădini.
Fiţi ascultători mie precum şi eu am fost lui Dumnezeu. Fiţi fii vrednici de această grădină, căci aşa vi se cere vouă după chemarea pe care o aveţi. Dar voi veni şi vom învăţa, iubiţii mei.
Pace vouă, copii ai acestei grădini! Pacea mea v-o las vouă, căci pace am venit să aduc peste voi. Harul Duhului Sfânt să lucreze învăţătură cerească peste voi toţi. Amin, amin, amin.
22-07-1992
