Mă pornesc cu izvorul cuvântului Meu pe pământ peste poporul Meu şi peste om, şi porţile Mi se deschid, şi Eu, Dumnezeu Cuvântul, Fiul Tatălui Savaot şi Fiul Omului, cuvintez şi îmi păstoresc turma şi n-o las fără hrană, că nimeni şi nimic nu poate trăi fără hrană. Amin.
Bucuria ucenicilor Mei e cât cerul şi pământul, că îi am cu Mine în coborârea Mea, fiindcă Eu, învăţătorul lor Cel de acum două mii de ani, le-am făgăduit lor că la naşterea din nou a lumii ei vor judeca pe poporul Meu Israel, pe poporul care M-a răstignit şi pentru care am murit, şi care Mă aşteaptă să vin şi zice că va veni Mesia.
O, copii care-Mi sunteţi porţi pentru ca să intru cuvânt în carte! Cuvântul Meu de peste voi este venirea Mea. Spun aceasta ca să fie judecată lumea care nu Mă aşteaptă să vin. Amin. Acum două mii de ani când a venit vremea să vin de la Tatăl şi să Mă fac Fiul Omului, n-au vrut nici cărturarii, nici fariseii, nici învăţătorii legii, nici poporul Israel n-a vrut să înţeleagă venirea Mea care era scrisă în prooroci, şi îl aud şi azi pe Israel că va să vină Mesia. Dar Eu am venit atunci, şi nu M-au crezut decât câţiva, începând cu Zaharia şi Elisabeta, care pregătiseră pe Fecioara în care Eu, Fiul Tatălui Savaot, trebuia să cobor cu sămânţă de Duh Sfânt şi să Mă nasc Om între oameni, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat fiind. Şi M-a cunoscut Ioan Botezătorul apoi, care era cu puţin înainte de Mine întrupat de la Dumnezeu prin cuvânt, având de părinţi pe pământ pe Zaharia şi Elisabeta. Şi M-a cunoscut Fecioara mama Mea, şi M-au cunoscut apoi fraţii Mei, cei ce erau fiii lui Iosif, iar când eram prunc micuţ, M-au cunoscut păstorii cei trei de la oi, şi magii cei trei, şi Simeon cel bătrân de zile, şi Ana proorociţa. Şi apoi, fiilor, M-au cunoscut ucenicii Mei cei doisprezece, şi de la ei, M-au cunoscut iarăşi câţiva pe care-i trimiteam prin cetăţi ca să pot intra Eu apoi cu ucenicii şi ca să pot sta cu ei în mijlocul mulţimilor adesea, şi ca să-Mi fac lucrarea cea de trei ani şi jumătate, chemarea omului spre împărăţia cerurilor cu care venisem pe pământ în veacul al şaselea după ce l-am zidit pe om, şi apoi poporul Israel M-a pus pe cruce ca să mor şi ca să nu mai fiu. Dar dacă Eu sunt Cel ce sunt, tot aşa am fost şi atunci, şi moartea şi iadul au fost biruite de Mine, şi M-am sculat dintre morţi şi am împlinit lucrarea mântuirii lumii, şi apoi M-am aşezat din nou în cele ce nu se văd, de-a dreapta Tatălui Meu, locul Fiului Său. Amin.
O, fiilor, n-a crezut lumea atunci că Eu sunt Mesia, Cel ce era scris să vină. N-au crezut decât cei pe care Tatăl Meu i-a orânduit spre taina aceasta. O, copii ai venirii Mele de azi, nu crede nici acum lumea că Eu sunt Fiul Omului, Cel ce era scris să vină, şi iată-Mă peste pământ cuvânt din mijlocul vostru, iată venirea Mea după şapte mii de ani de la facerea omului, căci am venit în al optulea veac, cu care am început pe pământ împărăţia Mea cu omul, aşa cum aş fi voit şi la început să stau cu omul în rai şi să-i fiu Dumnezeu, dar el s-a semeţit că este împărat peste toată făptura. Toţi îngerii îi slujeau lui după ce l-am făcut, căci Eu Mă odihneam în el cu toate cetele de îngeri, şi cel mai frumos dintre îngeri îi slujea şi mai mult, iar când omul s-a înălţat prin semeţie, Lucifer i-a slujit omului şi semeţiei lui, şi apoi a căzut cu numărul oastei lui îngereşti. Iar Eu, Fiul Tatălui, Eu, Făcătorul omului, i-am spus lui Mihail arhanghelul să dea poruncă îngerilor şi să spună: «Să stăm bine şi cu frică şi cu luare-aminte!». I-am spus aşa să spună, ca să nu mai cadă şi celelalte cete de îngeri, care ar fi putut sluji semeţiei omului. Şi atunci, Mihail a rămas îngerul Meu, aşa cum fiecare om are îngerul lui, căci Eu după chipul şi asemănarea Mea l-am zidit pe omul cel întâi zidit, căci numai pe acela l-am zidit Eu, numai pe acela, fiilor.
Cuvântul Meu de peste voi este venirea Mea în al optulea veac după facerea omului. Spun aceasta ca să fie judecată lumea care nu Mă aşteaptă să vin, aşa cum nici acum două mii de ani când am venit, nimeni din lume nu a voit ca Eu să vin, chiar dacă toţi ştiau şi spuneau că va să vină Mesia. Dar Eu, din loc în loc mergând cu ucenicii Mei, îi strângeam pe cei aleşi cu credinţa şi îi făceam ucenici şi uceniţe, pentru credinţa lor în venirea Mea după cinci mii de ani de la căderea omului din rai şi de la căderea îngerilor din cer, care erau ceata lui Lucifer, cel mai frumos între căpeteniile îngerilor, dintre cele zece cete îngereşti.
Mergeam cu ucenicii prin cetăţi şi M-a primit femeia samarineancă, cu credinţa ei în venirea lui Mesia, iar Eu stând de vorbă cu ea la fântâna lui Israel i-am spus: «Eu sunt, Cel ce grăiesc cu tine». O, şi M-au primit mulţi apoi, iar după aşezarea Mea lângă Tatăl, după patruzeci de zile de la învierea Mea din cruce, şi după ce dădusem apoi peste ucenici slava Duhului Sfânt şi mângâierea şi puterea Lui, M-au primit şi mai mulţi, căci ei mergeau prin lume prin trimiterea Mea şi mărturiseau propovăduindu-Mă că am venit şi am adus lumii mântuirea prin naşterea şi moartea şi învierea Mea, şi mulţi credeau şi se botezau şi se făceau creştini, din care apostolii Mei aşezau episcopi peste cei ce se făceau biserică a Mea cu trupul, cu sufletul şi cu duhul. Amin.
E dulce sărbătoarea de azi, sărbătoarea apostolilor Mei Petru şi Pavel: unul, pentru poporul Israel, care se făcuse credincios şi biserică a Mea, iar celălalt, pentru neamurile pământului, ca să-i facă creştini, fii duhovniceşti, Israel după duh, aşa cum Eu i-am făgăduit lui Avraam despre seminţia lui cea din făgăduinţă şi care va fi ca stelele cerului de multă şi de nepământească între cei purtători de trup, şi aleşi şi culeşi din lume ca să fie ai lui Dumnezeu pe pământ, propovăduind ei în fiecare timp apoi împărăţia Mea dinăuntrul lor, împărăţie prigonită de cei ce nu au voit şi nu voiesc să vin. Împărăţia Mea în om este cu putere şi cu slavă multă în om şi se vede de departe şi de aproape de către cei credincioşi şi de cei necredincioşi, iar cei ce prigonesc pe pământ împărăţia Mea îi prigoneau pe cei ce o aveau în ei cu slava ei, care trecea prin foc şi prin apă şi prin chinuri cu ei, iar ea, împărăţia Mea din ei, se slăvea împotriva prigonitorilor până ce sfinţii Mei treceau spre Mine, locaşul lor ceresc, şi lăsau în urma lor pe pământ sămânţa împărăţiei cerurilor, credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Care a venit să mântuiască pe omul cel căzut din Dumnezeu şi să-l facă, prin credinţa în Mine, om după chipul şi asemănarea Mea, şi în care Eu străluceam cu împărăţia Mea, începând cu ucenicii Mei cei doisprezece, şi apoi cu toţi cei ce s-au asemănat lor prin lepădarea de sine şi prin cruce, ca şi Mine, că nu este ucenic mai mare decât învăţătorul său, dar orice ucenic desăvârşit este ca învăţătorul său. Amin.
Lumea cea de azi, ca şi lumea cea de acum două mii de ani, nu crede venirea Mea. Cea care-şi zice azi biserică a Mea, cale a Mea spre oameni şi a oamenilor spre Mine, ca şi cea de acum două mii de ani care-şi zicea a Mea, nu crede venirea Mea. Nu poate omul plin de sine să creadă şi să vadă şi să înţeleagă cuvântul venirii Mele ca să-l ia de viaţă şi de cale a lui spre Mine. Cel ce îşi este sieşi stăpân, acela a călcat peste Dumnezeu, ca şi Adam, care a zis că îşi va pune scaunul său deasupra lui Dumnezeu, iar când cel mai frumos între îngeri i-a slujit lui, atunci a căzut omul prin semeţie, şi apoi prin neascultare.
E dulce sărbătoarea de azi, sărbătoarea ucenicilor Mei care au apostolit în numele Meu, făcând şi mai mari semne şi minuni decât am făcut Eu, căci Eu eram în ei ca să se adeverească mărturisirea lor prin puterea Mea din ei, şi cu care Eu lucram din ei, căci le-am spus: «Eu sunt în voi, şi voi, în Mine». Amin, amin, amin.
– Tu, învăţătorule Care ai cuvintele vieţii; Tu, Cel ce ne-ai făgăduit că noi vom judeca cele douăsprezece seminţii ale lui Israel şi toate neamurile pământului, împreună cu cel mare între noi, Pavel apostolul; Tu, Cel ce ne-ai ales, prin semne şi minuni, din neamul lui Israel, ca să ne faci izbăvitori pentru acest neam, îl chemăm pe Israel cel după trup înaintea scaunului Tău de judecată, lângă care de o parte şi de alta suntem noi, cei din neamul lui Israel cel după trup, ucenicii Tăi cu care ai umblat pe pământ pe vremea propovăduirii Tale de trei ani şi jumătate, şi apoi prin trimiterea Ta peste tot, ca să chemăm neamurile la pocăinţă spre iertarea păcatelor lor, aşa cum Tu ne-ai hărăzit să lucrăm şi să împlinim iertarea păcatelor celor ce se vor boteza în numele Tău cel din Tatăl şi din Duhul Sfânt.
Judecata noastră peste Israel cel după trup este aceasta că Tu ai venit acum două mii de ani de la Tatăl, iar el, poporul Tău ales, s-a îngâmfat pentru el însuşi şi Te-a pus pe cruce ca pe un om făcător de rele, ca să-şi scape de cădere slava lor şi statul lor pe scaunul lui Dumnezeu înaintea oamenilor. Judecata noastră peste Israel este aceasta că Te-a vândut spre răstignire pe bani, iar ei sunt sub blestemul banului, de atunci şi până azi, şi se semeţesc peste neamurile pământului că ei sunt poporul Tău cel ales prin părinţii noştri, Avraam, Isaac şi Iacov, şi apoi prin puterea Ta cu care Te-ai arătat în Moise, care l-a scos pe Israel din robia lui din Egipt, ca să-l întoarcă în Canaan, ţara făgăduită lor prin Avraam.
Stăm în cele ce nu se văd, deasupra grădinii Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim, pe care Tu l-ai descoperit în locul lui cel ales de Tine dintru început. Stăm de o parte şi de alta pe tronuri, alături de tronul Tău. Tron şi tronuri, ţinute în văzduh pe aripi de heruvimi şi de serafimi şi de îngeri în zeci de mii de mii, care-Ţi slujesc Ţie şi sfinţilor Tăi şi proorocilor Tăi, şi le spunem celor din neamul lui Israel cel după trup, şi din care şi pe noi ne-ai ales ucenici ai Tăi după ce am lăsat totul şi pe noi înşine pentru numele Tău şi pentru Evanghelia venirii Tale, şi le spunem aşa: aceasta este cea de a doua venire a Fiului lui Dumnezeu Tatăl Savaot, aşa precum a spus El că va veni iarăşi să judece viii şi morţii, şi a Cărui împărăţie nu a avut şi nu are şi nu va avea sfârşit, căci El este Alfa şi Omega, Cel de la început şi Cel de la sfârşit, Fiul lui Dumnezeu, Fiul Omului, Care S-a născut din mamă Fecioară în veacul al şaselea de la facerea lumii şi a omului cel zidit de El, Fiul Tatălui Savaot, Cel răstignit ca un om de poporul iudeu acum două mii de ani, după ce a fost vândut de Iuda, cel dintre noi cei doisprezece ucenici ai Lui, lui Caiafa şi lui Anna şi lui Pilat, ca să fie răstignit, precum a fost scris în prooroci, în psalmi şi în legea lui Moise că va să se împlinească cu El.
Suntem israeliţi, şi de lângă Tatăl şi de lângă Fiul Său grăim vouă, celor din seminţia lui Israel cel după trup; vouă, poporului ales prin Avraam, Isaac şi Iacov, şi izbăvit din robie prin Moise. Suntem martorii învierii Lui cea de acum două mii de ani şi ai Evangheliei împărăţiei cerurilor care a fost proorocită să vină pe pământ. Şi iată, suntem în cea de a doua venire a Fiului lui Dumnezeu pe pământ, pregătindu-Şi ţara nunţii cu cuvântul facerii din nou a lumii, ţara română, pământul cel ales de la facerea lumii pentru cea de a doua venire a Sa, căci poporul Israel L-a răstignit pe El, şi atunci El Şi-a zidit popor pe poporul român, prin propovăduirea Evangheliei Lui pe acest pământ prin cel întâi chemat de El între noi, apostolul Andrei, ucenic al botezătorului Ioan, şi care a pus peste acest pământ al începutului pământului la ieşirea lui din ape în vremea facerii lumii pecetea lui Iisus Hristos, Mesia, Cel proorocit de prooroci, pecete neştearsă, pe care s-a zidit poporul român, şi din care acum, în cel de al optulea veac de la facerea lumii, El Şi-a ales ucenici mărturisitori venirii Lui cuvânt pe pământ, şi prin care, ca un Făcător a toate, face cerul cel nou şi pământul cel nou şi veacul ce va să fie, precum scrie în prooroci că va face El când va veni pentru învierea morţilor şi pentru naşterea din nou a lumii, martori fiind şi noi, ucenicii Lui cei de acum două mii de ani, ca să vedem şi să ne bucurăm de făgăduinţa făcută nouă şi împlinită acum.
Sculaţi-vă spre pocăinţă şi spre iertarea păcatelor, voi, cei din neamul nostru, Israel cel după trup, căci Mesia, Cel ce a venit acum două mii de ani, şi Care a murit pe cruce şi a înviat şi S-a înălţat lângă Tatăl ca să-i tragă pe toţi la Tatăl, după cum El a făgăduit atunci, iată-L întru a doua Sa venire. Şi iată ţara strălucirii, Noul Ierusalim, în care-Şi are El sălaş şi popor şi pământ nou, pământul cel întâi ieşit din ape la facerea cerului şi a pământului, pământul român, vârful pământului, pe care El Şi-a aşezat lucrarea venirii Sale şi cuvântul Său, legea vieţii, spre care vor curge toate neamurile pământului, din cele patru vânturi, ca să ia viaţa şi legile ei şi ca să umble pe căile vieţii apoi. Deschideţi cărţile proorocilor şi ale psalmilor şi cărţile lui Moise şi învăţaţi să citiţi bine în ele, şi veţi găsi ţara strălucirii despre care a grăit Daniel proorocul prin Duhul Domnului. Citiţi cu înţelepciunea umilinţei şi aplecaţi-vă apoi să veniţi să beţi din albia râului vieţii şi să vă spălaţi în el faţa şi viaţa şi inima şi mintea şi iubirea şi să vi le faceţi noi, că Domnul a spus prin Isaia proorocul: «Eu fac un lucru nou, şi muguri pentru el, şi pe toate noi le fac». Amin. Citiţi în prooroci şi înţelegeţi cum rosteşte de desluşit Duhul Sfânt când spune: «Vedeţi, voi, îngâmfaţilor, şi miraţi-vă şi pieriţi, căci Eu lucrez în vremea voastră o lucrare pe care dacă va spune-o cineva nu o veţi crede». Dar noi, apostolii lui Iisus Hristos, cei de acum două mii de ani, vă spunem dintre cei vii ai vieţii veşnice: credeţi această venire a Domnului, ca să nu pieriţi, căci noi, martori din poporul Israel cel după trup, rostim acum numele fiecărei seminţii a lui Iacov, şi pe cei mântuiţi ai ei care vor crede. Amin.
– O, învăţătorule Doamne, Tu eşti Fiul Omului, Care vii cu norii, şi vii cu sfinţii şi cu ucenicii Tăi şi ne arăţi împlinirea Scripturilor venirii Tale cea de la sfârşit de timp. Dar Tu eşti începutul şi sfârşitul, şi eşti sfârşitul şi începutul, şi eşti învierea morţilor, începând de acum două mii de ani, şi eşti învăţătorul lumii, Doamne, şi lumea nu Te cunoaşte.
Eu, apostolul Tău care mi-ai pus numele Petru, mi-ai pus mărturisirea prin care eu Te-am numit Hristos, Fiul lui Dumnezeu, temelie bisericii; şi pe ea, adică pe Fiul Cel mărturisit de mine Fiul Tatălui, Cel viu în veci, ai zidit biserica Ta, şi nu e biserica Ta biserica lumii, iar lumea nu Te cunoaşte prin învăţătorii şi cărturarii ei. Eu însă m-am lepădat de mine însumi şi Te-am luat pe Tine în mine, şi aşa Te-am cunoscut, şi apoi Te-am iubit, şi nu ştiam cum să Te iubesc, cum trebuiai iubit, iar Tu m-ai învăţat, şi apoi am avut în mine Duhul Tău. Amin.
– Iar eu, apostolul Tău care mi-ai pus numele Pavel, m-ai făcut din prigonitor al Tău, fără să ştiu că Te prigonesc, m-ai făcut apostol peste neamurile pământului şi peste învăţaţii lumii, mărturisind eu cum m-ai luat Tu de slujitor şi cum m-ai făcut Tu să Te înţeleg cu venirea Ta, din prooroci, din psalmi şi din legea lui Moise, fiindcă ştiam cu mare râvnă toate cele scrise despre Tine, iar în ziua când Te-ai făcut mie cunoscut mi-a orbit vederea ochilor, şi le spun acum la toţi cei care voiesc să Te vadă că eu am orbit numai la lumina care Te îmbrăca pe Tine ca şi cu o haină, şi am căzut la pământ, şi apoi Te-am întrebat: «Ce să fac, Doamne?» când Tu mi-ai spus că eşti Hristos, pe Care eu îl prigoneam. O, ce dulce vii în adierea vuietului de vânt cuvânt pe pământ la cei mai mici ai Tăi, întorcându-mă cu mintea la ziua când ai grăit peste mine pe drumul Damascului ca să mă faci ucenic al Tău şi să torni în mine mai mult ca în toţi, că îmi cunoşteai puterea înţelepciunii cea din lege şi din fire, şi m-ai îmbrăcat în Duhul Sfânt şi m-ai mărturisit bisericii Tale prin proorocul Anania din Damasc, ca să mă primească de la Tine trimis biserica Ta. Venirea Ta e dulce. E cuvânt venirea Ta, iar Duhul Tău şi cuvântul Tău Te acoperă în taina sa, şi dulce este glasul Tău peste cei ce cred venirii Tale, şi dulce eşti cu venirea Ta după om, şi vai de cei ce doresc ziua Ta, că ei nu ştiu că Tu eşti lumină topitoare. Dar eu le spun la aceştia că eu când am privit haina slavei Tale din care mi-ai vorbit, mi-a orbit vederea la vederea Ta, Fiule al Tatălui Savaot, Hristos, Mântuitorul lumii credincioase. Amin.
– Te slăvim noi, ucenicii Tăi cei de acum două mii de ani. Te mângâiem din mijlocul sfinţilor şi al proorocilor, că am fost toţi prooroci, şi plini de Duhul Tău Cel Sfânt, şi Te iubim întru venirea Ta la poporul Tău din mijlocul neamului român, şi ne sculăm pentru Israel cel după trup, să-Ţi mărturisim venirea Ta a doua oară pentru naşterea din nou a lumii şi a lui Israel, şi îl chemăm la izvor, la Betleemul Tău de azi, în care Te naşti cuvânt peste pământ. Şi ne sculăm pentru Israelul Tău cel din români, poporul cuvântului Tău de la venirea Ta acum, la sfârşit şi la început de timp, pentru ca să-i tragi la Tatăl pe toţi cei care cred, Doamne, aşa cum Tu ai făgăduit. Dă-i ajutor poporului Tău de azi din români, că e mic şi fără ajutor de pe pământ. Dă-i din cer ajutor, şi ne fă trimitere de lângă Tine, să lucrăm pentru aşezarea peste pământ a venirii Tale şi pentru ei, cei atât de lipsiţi de puteri şi atât de firavi înaintea venirii Tale râu de cuvânt peste pământ, râul vieţii, spre care îl chemi pe Israel, neamul nostru cel după trup, ca să se boteze spre pocăinţă şi spre iertarea păcatelor, şi pe toate neamurile pământului le chemi, începând de la Ierusalim. Tu eşti Domnul puterilor, şi dă-ne trimitere să mergem în ajutorul Tău cu puterile cereşti, ca să aibă ei putere cum să Te împartă peste pământ, şi să stea ei înaintea Ta pentru ca să vii, şi ei să Te primească cu cuvântul vieţii, pe care să-l ia apoi cele patru vânturi şi să ducă peste tot peste pământ vestea că Tu ai venit şi păstoreşti cu toiag de fier, cu cuvânt de Duh Sfânt, pe toţi cei ce vor auzi şi vor crede spre pocăinţă şi spre iertarea păcatelor şi spre duh de sfinţenie în trup şi în duh, că toate sfârşitu-s-au, aşa cum Tu ai spus, şi vine slava Ta şi strălucirea ei; pentru mulţi cu bucuria mângâierii şi, iarăşi, pentru cei necredincioşi, cu durerea orbirii lor cu care ei nu Te cunosc şi nu Te văd întru venirea Ta. Amin, amin, amin.
– Bucuria Mea aţi fost voi, ucenici ai Mei. Mângâierea Mea aţi fost când am venit pe pământ arătându-Mă vreme de trei ani şi jumătate Fiu al Tatălui, mărturisit din cer de către Tatăl, şi de pe pământ de voi. N-aţi plecat de lângă Mine după ce toţi, de teamă şi de necredinţă, M-au părăsit. Voi aţi rămas până la răstignirea Mea cu Mine, şi M-aţi mângâiat cu iubirea din voi, şi apoi Eu v-am pus la adăpost ca să rămâneţi urmaşi ai Mei, fiindcă Eu M-am dus spre jertfire, după cum era să împlinesc Scripturile cele despre Mine. Fiţi şi acum mângâierea Mea şi mergeţi cu harul cel de sus şi cu puteri cereşti şi ajutaţi-i pe cei din urmă fii ai lui Dumnezeu, că sunt mici şi plăpânzi, şi prin ei voiesc să-Mi răspândesc vestea şi puterea venirii Mele peste tot pământul, şi în iad, şi în cer, şi în văzduh, spre naşterea din nou a lumii prin cuvântul venirii Mele. Amin.
Să vină popoarele şi să vadă umilinţa Mea cu care M-am coborât după om în întunericul lumii de azi, şi să vadă sub povara crucii venirii Mele pe cei mai mici dintre sfinţi, şi din care, vrând-nevrând ei, Eu am făcut din ei lumină peste lume, cuvântul Meu peste pământ, portari care deschid Fiului lui Dumnezeu Cuvântul, învăţătorul lumii.
Pace vouă în mijlocul celor mici şi puţini ai Mei, la care Eu cobor venirea Mea! Nici voi n-aţi fost mai mulţi, nici ei nu sunt mulţi, dar ei sunt cuvântul Meu peste pământ şi am făcut din ei vestea şi trâmbiţarea venirii Mele a doua oară de lângă Tatăl. Amin, amin, amin.
Iar vouă, copii apăsaţi de povara venirii Mele, fi-va să vă mângâi, că mila Mea de voi Mă ţine numai lângă voi, că sunteţi mici şi îmi purtaţi poporul spre cer şi îl învăţaţi să fie mic, ca să am Eu grijă de el, iar el să aibă grijă de Mine şi de voi, crescând cu duhul pentru Duhul Meu Cel Sfânt prin ei peste pământ. Amin. Luaţi mângâieri din zilele de serbare ale cerului cu voi şi alinaţi-vă în dureri şi în lipsuri şi în lacrimi pentru numele Meu, iar Eu vă voi însoţi mereu cu mângâierea Duhului Sfânt Mângâietorul, pe Care să-L daţi poporului cuvântului Meu, şi în Care să-l cuprind şi să Mă cuprindă şi el, că vreau părtăşia Mea cu el din zori şi până în zori, că mare este vremea aceasta, şi puţini sunt cei ce pricep ca să creadă şi să vină spre această slavă, slava Scripturilor venirii Fiului Omului cu puterea şi cu slava cuvântului Său peste pământ. Amin, amin, amin.
12-07-2003
