Pace vouă, fiilor! Pace peste cetatea Mea cu voi! Ne adunăm la fântâna întâlnirii și depănăm amintiri și le scriem, și Se face Domnul munte de cuvânt pe pământ. Cuvântul lui Dumnezeu grăit și scris în vremea aceasta este cea mai mare bogăție, cea mai de preț comoară pe care o are acum pământul și neamul român, dar și poporul care Mă primește și Mă poartă cuvânt peste pământ, e tot o comoară și e o mare bogăție în mijlocul acestui pământ și neam, și toate ale Domnului sunt taine de neînțeles, sunt trăiri sfinte între pământ și cer, și se fac ființe cerești aceste clipe sfinte petrecute de Domnul și de sfinții Lui pe pământ aici, și crește cerul cel nou pe pământ, căci din cuvânt se fac toate, cerul cel nou și pământul cel nou și omul cel nou și raiul și veșnicia și toate câte vor mângâia între cele ce vor rămâne, și va fi doar mângâiere de neînchipuit, și nu se suie la mintea omului tot ceea ce Domnul pregătește și împodobește pentru cei care vor moșteni bogățiile cerești, și iată, fiilor, pe pământul român crește muntele de cuvânt al lui Dumnezeu, și toate se zidesc prin cuvânt, și așa se împlinesc cele scrise în Scripturi, și trebuie credință să fie, și apoi Domnul cuvântând și împlinind.
O, fiilor, Eu, Domnul, vă mulțumesc pentru credința voastră în venirea Mea cuvânt peste pământ. Eu, fiilor, stau aplecat înaintea jertfei inimii voastre, căci voi Mi-ați dat popas pe pământ, în vreme ce toți, toți Mă prigonesc și Mă uită și nu-Mi dau dreptul să fiu în viața lor cu voia Mea. Se aud tot timpul cuvintele mărturisitoare de credință, dar fără viață în ele când omul care merge la biserică și spune unele după altele cuvintele care-l mărturisesc pe el creștin al credinței când el spune: «Aștept învierea morților și viața veacului ce va să fie», sau când spune: «Fie, Tată, voia Ta pe pământ ca și în cer». Când înveți pe de rost cuvinte pentru Dumnezeu și le spui din obișnuință, o, ce putere de împlinire pot avea ele pentru tine dacă nu le împlinești pe pământ, ca să-ți strângi bogăție de viață veșnică pentru veacul care vine, pentru ca să rămână el?
O, fiilor, Se scrie Dumnezeu pe pământ în vremea Mea cu voi. Tresaltă facerea toată și strânge mângâiere și împarte iubirea lui Dumnezeu și dorul de veșnicie, și vă am pe voi împărțitori ai mângâierii care se naște din cuvântul Meu adunat și scris și împărțit de voi, fiilor. Binecuvântată să fie petrecerea Mea cu voi, ca și cea din ziua aceasta, căci sunt venit la voi cu sfinții, și între ei samarineanca, mărturisitoarea lui Hristos acum două mii de ani la fântâna lui Israel, și în cetatea ei apoi, iar Eu am scris-o în ceruri pe ea, căci ea M-a scris pe pământ și înaintea mai-marilor pământului, o, și se mângâie ea în ziua aceasta aici cu voi, la fântâna care-i poartă numele, fântâna samarinencei, locul pe care l-am împodobit apoi cu casă și ogradă, și se cheamă acest loc întâlnirea Mea cu omul, fântâna și casa și grădina întâlnirii. Ce frumos, o, ce frumos fiilor! Dar azi nu las mult cuvânt, căci voi sunteți cuprinși în zorul lucrărilor date de Mine să le purtați și să le împliniți, că iată, încă ce vă spun:
Binecuvântat să fie începutul pregătirii sărbătorii pe care o vom așeza în grădina Mea cu voi ca să vin cu sfinții, fiilor, dar și cu lumea celor adormiți, pentru pomenirea lor treaptă cu treaptă spre înviere, căci neamul creștinesc de pe pământ poartă spre cer duhul credinței prin care spune: «Aștept învierea morților și viața veacului ce va să fie», și iată, cei adormiți fi-va mai întâi să învieze, și numai apoi cade perdeaua și vin la vedere cele schimbate, cele nestricăcioase, fiilor, precum este scris.
Așadar, nu stăm cu mult cuvânt în ziua aceasta. Eu sunt aici cu sărbătoarea de azi, și se mângâie însoțitorii Mei cerești, și se mângâie samarineanca și tot neamul ei cel creștinesc după Evanghelia Mea cu ea, o, și e mare mângâierea celor ce M-au mărturisit pe Mine pe pământ, și au ei parte la moștenirea Mea cu voi aici, fiilor.
Binecuvântare iar și iar așez peste duhurile și trupurile voastre și pentru tot lucrul cel de pregătire a sărbătorii celei mari, căci vom deschide cartea istoriei Mele cu trâmbița Mea Verginica și se va vesti peste pământ mersul Meu cel greu, dar și frumos prin greu în vremea acestei lucrări de cuvânt izvorât din gura Mea aici, și împărțit peste pământ apoi!
Lucrați cu pace, fiilor. Nu uitați să fiți ușori și frumoși prin duhul păcii și al dragostei de Dumnezeu. Nu uitați de asemănarea voastră cu Mine. Eu sunt blând și smerit cu inima, nu uitați, o, fiilor.
Binecuvântate să fie toate lucrările pe care le veți ridica spre cer în vremea cea de până la sărbătoarea care vine și se așează aici spre mărturia ei! Cereți în rugăciune cu credință în ea împlinirea lucrărilor care se așează spre slava sărbătorii Mele cu voi și cu sfinții aici, fiilor. Toate se zidesc prin cuvânt și prin duhul credinței care se împlinește. Eu grăiesc cu omul după credința lui, după puterea lui de credință, iar voi fiți una în duhul credinței care poate pentru tot ceea ce zidește Domnul între voi și cu voi, fiilor.
Voi mai sta cu voi în cuvânt pentru mersul pregătirii sărbătorii care vine și se așează și se mărturisește apoi. Iar acum pace vouă și odihnă vouă după tot lucrul pentru care voi trudiți! Și apoi iarăși, pace vouă pentru altă trudă, pentru fiecare lucrare a Mea cu voi, tot și toate în duhul păcii și al iubirii de sus cu voi, o, fiilor! Amin, amin, amin.
14-05-2023
