Eu sunt Cel ce sunt, și sunt trimisul Tatălui Savaot pe pămānt cuvānt. Grăiesc cu omul pe pămānt așa cum am grăit cu Adam īn rai, cu omul cel zidit de māna Mea din țărāna pămāntului și din suflare de viață apoi peste el suflată, căci am suflat peste omul cel plămădit din pămānt și a prins el suflare de viață ca a lui Dumnezeu și s-a făcut om cu suflet viu, cu mișcare, cu vedere, cu auz, cu simțire a toate cāte īl īnconjurau și īl vedeau, și se bucurau tot și toate cānd īl vedeau, toate cāte erau īn rai, și care s-au īnființat cānd a fost zidită grădina Raiului, căci Dumnezeu a zis să se facă grădină de rai pentru om după ce l-a zidit, și apoi a dat-o omului de locuință, de casă și de grădină și de frumusețe de nespus, ca să aibă omul grijă, și de lucru īn rai, căci vai celui fără de lucru dat de Dumnezeu și fără de ascultare pentru tot lucrul cel de lucrat!
O, așa s-a īntāmplat cu omul cel zidit de Dumnezeu și așezat īn grădina raiului, și care n-a dat să asculte de legile grădinii, căci Dumnezeu i-a dat lui poruncă ce să mănānce și ce să nu mănānce, dar neascultarea omului de porunca lui Dumnezeu l-a scos afară din grădină și a căzut Adam din rai, din pricina neascultării a căzut.
O, pace vouă, fiilor care-Mi puneți īn carte cuvāntul! O, fiilor, e mare lucru să mai am Eu, Domnul, biserică pe pămānt cu toată așezarea ei cea de la īnceputul bisericii Mele, īn care aveam mădularele toate, și din care toate darurile Duhului Sfānt lucrau și-și dădeau īntāietate pentru lucru după nevoile bisericii, și nimeni nu era fără de lucru, căci erau apostoli și prooroci, erau grăitori īn limbi și vindecători de boli, erau făcători de minuni și cārmuitori pentru grijile bisericii, și nimeni nu era fără de lucru, și erau slujitori de toate cele trebuincioase lui Dumnezeu și bisericii Sale și s-au ridicat din ea sfinți plini de Duhul Sfānt și de darurile Duhului Sfānt și au orānduit ei tot mersul bisericii Mele pentru pānă la venirea Mea Mire al ei cu masă de nuntă, și iată, și această zi de duminică are īn ea orānduită de sfinți mai īnainte de īnceputul postului mare, are pomenirea izgonirii lui Adam din rai, iar īncepānd cu ziua de māine este scrisă poruncă bisericească pentru post de patruzeci de zile și mai bine, timp īn care omul ar fi să īnvețe īntoarcerea īn starea de rai, de īnviere, de pocăință, de dragoste de Dumnezeu și de petrecerea īn dragostea aceasta, iar această petrecere īnseamnă roadele ei, roadele dragostei, viață de rai, și din care omul nu poate să cadă, așa cum dragostea nu cade, căci roadele ei nu-l cad pe cel ce le lucrează, ci, din contra, īl ridică la starea de rai, la petrecerea cu Domnul īn sfințenia trupului, a duhului și a sufletului, așa cum ar fi fost să fie īntre Adam și Domnul dacă ar fi ascultat omul de porunca lui Dumnezeu īn rai, īn viața cea de rai a omului.
O, fiilor, grăirea Mea se īnființează pe pămānt numai dacă Eu, Domnul, am cu cine să grăiesc, dacă are cine să asculte grăirea Mea. Grăiesc cu voi, după ce v-am dat urechi de auzit cu ele, și Mă doare că se mai găsește cāte cineva care dă să umble la felul grăirii Mele de azi peste pămānt și zice după mintea lui și dă la oameni deslușirea īnțelesului lui despre venirea Mea cuvānt peste pămānt. O, nu e bine aceasta să facă omul după mintea sa. Nu se poate cuprinde de mintea omului lucrul cuvāntului rostit de gura Mea și așezarea lui pe pămānt īn cartea sa. Deslușirea Mea pentru această taină ar fi să fie de ajuns. Omul īnsă este obraznic și se ridică cu mintea și cu gura sa și grăiește de la sine, nu de la Mine, căci cum ar grăi de la Domnul cei obraznici față de tainele lui Dumnezeu?
Iată, Eu cānd grăiesc vin și spun: „Fiilor, fiilor, ascultați cuvāntul Meu și așezați-l īn cartea Mea pe pămānt”, și le spun aceasta celor ce aud de la Mine, iar mai mult decāt atāt n-ar fi să umble omul să deslușească și să īmpartă īn părți după mintea sa, și ar fi să se teamă să facă aceasta, de vreme ce nu știe mai mult de la Mine taina lucrării cuvāntului Meu care vine pe pămānt, și care cānd īl grăiesc īl aud toate, toate viețuitoarele dintre cer și pămānt, īl aud pămāntul tot și cerul tot și toate cele dintre cer și pămānt și-Mi sunt martori ai grăirii gurii Mele, atāt de așteptată această grăire, de toată facerea așteptată ea. Numai omul, o, numai el nu poate mărturisi această taină a grăirii Mele peste pămānt, căci omul este īngāmfat, este obraznic, este īndrăzneț din cale afară și se crede el mărturisitor și se crede că știe și că poate desluși pe cele lucrate de Dumnezeu, dar vai de cei ce ispitesc și dau ei să grăiască cu limba lor lucrarea cuvāntului lui Dumnezeu, care umple lumea!
Voi, cei care ați auzit din gura Mea cuvāntul care v-a legănat sufletul și inima atāta vreme, dar și voi, cei care nu ați auzit grăind pe Domnul, dar Īi luați din carte grăirea, o, ascultați acum ceea ce Eu, Domnul, deslușesc vouă:
Am grăit și grăiesc mereu cu Tatăl, iar Tatăl grăiește mereu cu Mine, căci sunt Fiul Său. Am grăit facerii, și ea s-a īnființat și a stat īnaintea lui Dumnezeu. Am grăit īntre Mine și Tatăl ca să-l zidim pe om din țărāna pămāntului, după chipul și asemănarea Noastră să-l zidim, și l-am zidit apoi și am suflat peste el suflare de viață și am grăit cu el, iar el a grăit cu Dumnezeu. O, am grăit cu Adam, am grăit cu femeia sa, am grăit cu fiii lor, chiar dacă ei nu Mă vedeau, ci doar Mă auzeau grăind și mergānd și foșnind sub pașii Mei umbletul Meu și vāntul lui cel lin, pe ale cărui aripi Mă port. O, am grăit pe pămānt mereu, mereu peste facerea Mea, care Mă ascultă așa cum Eu voiesc să facă ea, căci cine, oare, pune miresme sfinte īn flori cānd īși desfac bobocii și se dăruiesc lui Dumnezeu și oamenilor cu mireasma și cu felurita lor frumusețe și culoare și formă? Sau cine pune cāntec īn frunza din pomi cānd vāntul se leagănă prin crenguțele lor ca să se facă slavă pentru Domnul, Făcătorul lor? O, cine face necuvāntătoarele să audă și să īnțeleagă și să se īnchine Domnului pentru binefacerile Lui, prin care le dă hrană și lumină și viață?
Voi, cei care ați fost martorii grăirii Mele cu voi, auzind glasul cuvāntului Meu de atātea ori, o, vă dau vouă de veste că martori īntre Mine și voi vor fi toate pentru grăirea Mea cu voi, și vor fi martori și hainele de pe voi, chiar dacă nu le mai aveți acum, dar ele vor fi chemate și se vor ivi și vor mărturisi grăirea Mea cu voi, și vor mărturisi frunzele din pom, florile, iarba, păsările, vietățile toate, căci toate stau fermecate la auzul cuvāntului Meu cānd el grăiește peste pămānt. Casele voastre și lucrurile din case, de lāngă case și din tot jurul, lemnele, pietrele, masă și scaun, pat și așternut, apă și hrană, sare și miere, dulce și amar, toate, toate, și mai ales cartea cuvāntului Meu, proorocită de Mine să fie scrisă și īnființată pe pămānt, și iată, toate acestea sunt mărturisitoare cuvāntului lui Dumnezeu ori de cāte ori a grăit Domnul cu voi, și ori de cāte ori grăiți voi acum īmpotriva Domnului, și mai ales īmpotriva locului și a argaților cu care Mă sprijin īn locul īn care Mi-am făcut cetate de scaun și leagăn pentru cuvāntul gurii Mele, cartea cuvāntului Meu peste pămānt, și din care se hrănește și se māngāie toată făptura și toată facerea lui Dumnezeu, căci toate au nevoie de māngāiere, de Duhul Sfānt Māngāietorul, și despre care voi, cei īndrăzneți cu mintea, dați să deslușiți lucrarea Sa peste pămānt și peste oameni, lucrarea Duhului cel din rai, fiilor.
O, măi fiilor īngāmfați cu duhul, o, dacă ar fi să fiți voi īnțelepți, ar fi să știți și să nu vă jucați cu focul, ar fi și aceasta să știți, dar iată, nu știți cu ce vă jucați, așa cum nici Adam n-a dat să gāndească și să mărturisească el despre frumusețea cea de taină a raiului, despre Duhul cel din rai. O, să fi spus el despre această frumusețe, despre această putere de duh, să se fi minunat de ea, să se fi ocupat cu privirea și cu simțirea de această taină sfāntă. El īnsă s-a deprins cu neascultarea, nu cu Dumnezeu și cu măreția Lui și cu dulcele raiului și cu melodiile păsărilor īngerești și a toate cāte viețuiau īn rai pentru fericirea omului.
O, fiilor zdrobiți de propria voastră minte și alegere, după ce v-ați īndulcit atāta vreme cu Dumnezeu și cu cei din cer, o, cum de puteți acum să vă īndulciți inima cu cele de pe pămānt și cu cei de pe pămānt petrecere, și cu care v-ați ales īn schimbul bisericii Mele de fii cu care Mă ajut pe calea cuvāntului Meu peste pămānt? O, după ce ați dat să vă nașteți de sus din cer, din nou, v-ați lăsat apoi iarăși spre cădere din har, iar Eu mărturisesc aceasta acum īn dreptul vostru, de vreme ce și voi dați să grăiți la lume īn gura mare din dreptul lucrării cuvāntului Meu și a celor de care Mă slujesc să vin pe pămānt și să cuvintez īn acest timp.
O, fiilor, amintiți-vă de Adam, care nu a iubit să asculte de Dumnezeu și care a ascultat de īnsăși voia sa și a femeii sale. O, fiilor, n-ați voit să fugiți de slăbiciuni și de dorințe și dinaintea celor ce vă slăbesc pe voi, căci toate cele de pe pămānt īl slăbesc pe om spre ele și īl trag spre pierzare, iar voi nici n-ați dat să-L īnțelegeți pe Domnul pe deplin, și iată, dați să grăiți de la voi grăire despre lucrarea cuvāntului Meu. O, nu-L puteți duce pe Domnul de nas așa cum dați să-i duceți pe oameni, cărora le spuneți vorbe de-ale voastre despre voi și despre statul și nestatul vostru cu Dumnezeu. Vă este greu să vă recunoașteți starea. Dau să vă fac să plāngeți cu păreri de rău, dar māndria, acest duh vătămător, nu vă lasă, și mai degrabă dați cu īnvinuire īn biserica Mea, prin care Eu, Domnul, Mă desăvārșesc cuvānt īn acest timp, așa cum voi știți aceasta.
O, Īmi faceți dureri, fiilor, și vin spre voi cu rugăminte și vă spun: E mai bine să nu mai vorbiți despre locul Meu de coborāre și despre venirea cuvāntului Meu și despre cei pe care Eu, Domnul, Mă sprijin, că iată, greșiți mult, și vi se pun aceste greșeli. Nu spun să vă recunoașteți starea voastră și inima voastră ascunsă, dar vă rog să vă cercetați cānd dați să greșiți īn dreptul cărării Mele cuvānt pe pămānt și al statului sau nestatului vostru cu Mine pe mai departe pe cale. O, cercetați-vă, căci greșiți, fiilor, și se aud cuvintele voastre și sunt cu greșeală rostite. Eu primesc pe cel ce bate să intre și nu-l alung și nu-l voi alunga de la Mine, dar dacă el nu iubește și nu stă, o, nu e bine să fie Domnul īnvinuit. O, ce folos a avut Adam dacă a dat vina pe Mine că i-am dat femeia? Ar fi avut folos dacă s-ar fi aplecat pentru neascultare și nu s-ar fi ascuns de Dumnezeu pentru aceasta. El īnsă n-a făcut așa, și a făcut cum faceți voi acum și s-a supărat pe Dumnezeu dacă a pierdut raiul. O, să se fi supărat pe el, să se fi căit, să-și fi căutat īmpăcarea și iertarea. N-a făcut așa, ci singur și-a lucrat ieșirea de la Domnul și a ieșit, și a suferit și el, și fiul său cel ucigaș de frate prin păcatul invidiei, pānă ce māngāierea Mea l-a trezit pe el și a dat să-l lucreze, să facă īn el inimă nouă și să se īntoarcă cu căință apoi īn pămāntul din care a fost făcut la facerea lumii, iar dacă Eu īl strig, el Mă aude și-Mi răspunde, așa cum și īn rai Mi-a răspuns cānd l-am strigat pe el.
— O, cum, Doamne, cum, Făcătorule al meu, cum să nu Te aud și să nu-Ți răspund ca să-Ți văd durerea pe care Ți-am făcut-o eu Ție, și pe care Ți-o fac toți oamenii care fac ca mine, că tare Te-am īndurerat īn rai, Doamne, și n-am dat să iau seama ce primejdie ridic eu asupra facerii Tale și cātă durere se naște de la neascultarea mea de Tine, Domnul meu milos, o, că n-am dat să īnțeleg mila Ta de mine cānd Ți-am greșit cu neascultarea mea de porunca Ta īn rai.
Mi-a fost teamă dacă am greșit, și am dat să mă ascund. O, ce frumos ar fi fost să mă fi temut mai īnainte de greșeală, ca să nu fi săvārșit călcarea poruncii Tale, Domnul meu milos, și mi-ai ieșit apoi īnainte ca să mă īndrepți și să mă ajuți să-mi curăț greșeala. Eu īnsă, m-am ascuns pentru ea și Te-am īnvinuit pe Tine și am īnvinuit pe femeie, iar ea a īnvinuit șarpele, și nicidecum nu ne-am căit că n-am ascultat de cuvāntul Tău. O, așa fac toți cei ce-Ți greșesc. Se ascund și īnvinuiesc dacă au īn ei duhul trufiei și al măririi de sine, că mă fac tot ochi și urechi auzind graiul Tău din ziua aceasta de pomenire a mea cānd am pierdut raiul, Doamne, și văd cum Te doare de cei ce Te-au părăsit după ce au venit și Te-au īnsoțit cu dragostea lor pe calea cuvāntului Tău, și s-au dus apoi din nou pe calea lumii, și cum Te doare de la ei văd, Doamne.
O, plāng, plāng pentru fiecare om care face cum am făcut eu īn rai, dānd de la ei vina, pe care nu și-o pot purta, cum nici eu n-am putut, și toate aceste slăbiciuni vin de la neascultarea de Tine, Doamne. Grăiesc cu Tine, Domnul meu milos, grăiesc īnaintea neamului omenesc cu Tine ca să mă audă omul și să-și trezească simțirea și īnțelegerea și adevărul cel despre Tine, căci toți oamenii grăiesc despre alți oameni, așa cum fac și cei care s-au dus de lāngă poporul Tău de azi al cuvāntului Tău. O, din pricina ascunderii īn sine, de aceea n-are omul putere să-și arate pocăința și adevărul cel despre sine, și fac păcat peste păcat cei ce fac așa. Vor veni īnsă păreri de rău și rușine īndurată cu greu, de vreme ce nu-și caută ei cărarea pierdută ca să se aplece spre ea, Doamne, că aplecare īi trebuie omului și pocăință īi trebuie, iar Tu să Te apleci spre el și să-l ierți după puterea căinței lui, căci dacă eu n-am făcut aceasta am suferit cinci mii de ani și mai bine pierderea mea de la Tine, și sufăr și azi pentru tot omul care nu Te ascultă pe Tine din pricina voii libere pe care și-o alege, de nu este el al nimănui pe pămānt, iar el nu știe să īnțeleagă aceasta.
O, mă doare, omule, mă doare de tine și pentru tine. Eu, omul cel zidit de Dumnezeu, eu īți spun aceasta īn zi de pomenire a izgonirii mele din rai, din casa pe care Făcătorul meu mi-a făcut-o și mi-a dat-o s-o păzesc și s-o lucrez, iar eu mi-am lucrat rătăcire mare și m-am aplecat să ascult de potrivnicul lui Dumnezeu īn om, iar dacă am luat de la femeie īndemn am căzut prin ea, așa cum cad oamenii de atunci și pānă azi, și sunt rari cei ce nu cad prin femeie și pentru femeie, și zic acum: să plāngă īn hohot de disperare femeia care slăbește spre ea pe bărbat, căci bărbatul este cel ce iubește păcatul, nu femeia, și nu o duce mintea pe femeie că bărbatul īși pierde mai īntāi mintea din pricina femeii, și numai apoi amețește și vede negrul că e alb, și iată, īntre bărbat și femeie se naște păcat, și nicidecum iubire, și omul cade īn păcat nu prin iubire, fiindcă iubirea nu cade, căci ea īl ține īn sfințenie pe om, ci prin femeie cade omul īn păcat, și așa am pățit eu, omul cel zidit de Dumnezeu, și nu L-am mai iubit pe Domnul meu și am iubit femeia, care m-a atras spre ea și spre răul meu și al ei, iar omul care nu iubește pe Dumnezeu iubește păcatul, și de aceea nu-L poate iubi omul pe Dumnezeu.
Voi, cei ce voiți să vă sfințiți mintea și inima și viața, fugiți din preajma ispitei, stați departe de femeia cea fără Dumnezeu mare īn ea, căci femeia fără Dumnezeu īn ea are putere să omoare, are de la satana această putere de moarte peste om. O, tot pămāntul e plin de femei cu duh ușuratic, iar cele cu Dumnezeu īn ele nu stau, ci merg cu Domnul pe cale și nu opresc pe nimeni pentru ele pe cale, ci merg și atrag spre Domnul pe mulți, și aceasta prin dragostea lor dată Domnului toată, toată, căci sunt născute din Dumnezeu, și nu din bărbat luate așa cum a fost făcută femeia, și cānd eu, Adam, n-am găsit ajutor pentru mine dintre toate cele zidite de Dumnezeu, și am găsit apoi cădere pentru semeția mea.
O, Te-am īntristat atāt de tare, atāt de jalnic, Doamne. Mi-e tare milă de Tine, de toată suferința Ta născută de mine īn rai, și ești tot o suferință de atunci și pānă azi. Nu mai am decāt lacrimă pentru durerea Ta și nu-mi pot uita păcatul cānd văd durerea Ta cea de la mine pe fața Ta, pe Duhul Tău. Sunt plin de durere, plin de lacrimi, plin de dor de rai, și n-am altă māngāiere decāt privirea Ta dulce și māngāioasă și miloasă spre mine, cel atāt de greșit Ție.
O, miluiește-i pe cei ce au căzut și cad prin căderea mea și prin femeie și adu-i la īnțelepciunea cea de sus și dă-le-o lor, Doamne! Șterge păcatul și gustul lui din om și fă-l pe om liber de păcat, că mă doare de la rodul meu cel rău și nu-mi găsesc alin. O, aștept, aștept ziua cea mare a īnnoirii lumii, a nașterii din nou a toate, a īnvierii, Doamne, și atunci eu mă voi māngāia, atunci cānd omul nu va mai păcătui cum am păcătuit eu, o, Doamne al trupului, al sufletului și al duhului meu. Amin.
— Grăiesc și Eu cu tine īn fața neamului omenesc, fiule īndurerat pentru păcatul tău. O, dulce este durerea cea de la pocăința cea pentru păcat. Ești mărturisitor lui Dumnezeu cānd stai cu grăirea ta īnaintea celor de pe pămānt și a celor din rai și a celor din iad și a toată facerea lui Dumnezeu, și ai grăit īn ziua ta de pomenire despre păcatul tău, căci este el durerea Mea și a ta īncă de cānd eram īmpreună īn rai grăind. Mulți se īntreabă īn rătăcirea lor despre cele din rai īntāmplate și despre facerea lui Dumnezeu scrisă īn Scripturi. O, cine sunt cei ce fac aceasta și se īntreabă așa? Aceștia sunt cei ce n-au ce face cu mintea lor, sunt cei īn care Domnul nu pătrunde cu tainele Lui și cu deslușirea lor. Se īntreabă mulți, cine a scris toate cele scrise și īntāmplate la facerea lumii, și apoi cele īn rai săvārșite, și toate cuvintele lui Dumnezeu care arată lucrările Domnului și ale omului slujitor lui Dumnezeu și cu Dumnezeu prin vreme? Tot așa se īntreabă și acum mulți despre cuvāntul Meu cel de azi. Le răspund lor prin credința lui Avraam, care s-a īntālnit cu Dumnezeu așa cum s-a īntālnit Adam cu Domnul īn rai, căci Eu, Domnul, grăiesc cu omul și-i spun toate tainele Mele și īi spun să le scrie pe pămānt, descoperindu-i-le lui. O, așa a fost scrisă toată istoria lui Dumnezeu și a oamenilor, a cerului și a pămāntului și a toate cāte sunt și se petrec īntre cer și pămānt, căci Dumnezeu este lucrătorul, și le are īn El pe cele ce s-au lucrat sau se lucrează sau se vor lucra, și le așează īn carte pe pămānt, căci Dumnezeu vorbește cu oamenii Lui, cu cei pregătiți de El pentru grăirile și lucrările Sale dintre cer și pămānt.
Eu sunt Cel ce Mă descopăr omului care se descoperă Mie și se face un duh cu Mine și un trup cu Mine prin lucrarea cea bisericească. Am lăsat trupul și sāngele Meu pe masa bisericii Mele iubitoare și mireasă a Mea, că nu este altfel sau alta mireasa Mea, și este cea care Mă are pe Mine trup și cuvānt īn chip nedespărțit, și altă iubire Eu nu mai am pe pămānt.
Și am spus tot cuvāntul Meu de azi, l-am spus pentru cei ce dau să se īncurce cu mintea lor despre tainele Mele īn mijlocul oamenilor pentru trezirea celor păcătoși spre pocăință, căci Eu, Domnul, Īmi pregătesc cu multul īn acest timp calea īmpărăției și vin cu ea īnaintea oamenilor ca să vadă ei calea spre locul din care omul Adam a căzut, după ce n-a īmplinit el cuvāntul lui Dumnezeu.
O, popor al cuvāntului Meu, creștinii din lume sunt creștini pārāți, căci creștini sunt cei ce ascultă de Dumnezeu și de legile sfințeniei și de cele spre sfințenie. Ei știu că deseară se lasă masă de sec pentru bucate de dulce, de carne, de lapte, de ouă, de pește, dar nu țin oamenii decāt lăsatul secului cu masă plină de māncări fel de fel, și se fac apoi că postesc, dar ei păcătuiesc mereu păcatul cel cu trupul și au femeie și merg la femei și cad mereu prin femeie și au īn fire această păcătoasă īndeletnicire spre păcat.
Voi īnsă, fiilor, nici zi de lăsatul secului nu mai aveți, căci voi māncați bucate curate mereu, mereu, fără carne, ouă, lapte, pește pe masa voastră. O, binecuvāntată să vă fie viața voastră cu Dumnezeu și pentru Dumnezeu și pentru toți cei care nu dau să asculte de Dumnezeu și de viață de rai pe pămānt!
Fiilor, fiilor, īntăriți rugăciunea și lucrarea pentru mersul Meu cuvānt pe pămānt, pentru calea spre Domnul a oamenilor care rătăcesc pe cărări fără Dumnezeu pentru pașii lor. Vă dau putere mai multă și har mai mare pentru vreme de post mai desăvārșit, după cum sfinții părinți au lăsat carte pentru biserica Mea, iar voi fiți ascultători de părinți, fiilor, și fiți cu iubire ascultători și fiți sfinți, că acesta, acesta Īmi este dorul, o, fiilor. Amin, amin, amin.
26-02-2017
