Vin cu slavă de Duh Sfânt, vin pe pământ cuvânt, şi am însoţire oştirile cereşti. Intru cuvânt în cartea Mea cea de azi, pe care Mi-o întocmesc cu însăşi gura Mea vreme de aproape şaizeci de ani pe vatra neamului român, masa pe care Eu, Domnul Iisus Hristos, Mi-am aşezat cartea şi venirea Mea şi zilele ei şi nuntaşi din cer şi de pe pământ la masa Mea cea din zilele acestea, căci am spus prin glas de Duh Sfânt acum două mii de ani: Vin curând!
Să se ducă vestea în lung şi în lat peste pământ ca şi în cer că Eu, Domnul, vin pe pământ cuvânt şi că am un popor mititel cules din români şi căruia îi grăiesc cuvântul Meu şi că el îl dă de veste de la margini la margini şi că mulţi se întreabă: Ce va să fie aceasta? O, aceasta este ceea ce s-a spus prin prooroci că în zilele din urmă turna-va Domnul din Duhul Său şi va veni pe pământ duhul proorociei peste tot trupul, şi minuni va face sus în cer şi jos pe pământ şi atunci oricine va chema numele Domnului se va mântui, şi iată cuvântul Meu, glasul Duhului Sfânt, iar Tatăl Savaot Mă are de-a dreapta Sa şi Se slăveşte în Mine, în Dumnezeu Cuvântul, Fiul Său iubit, Întru Care Tatăl a binevoit şi binevoieşte. Amin.
Mi-ai pregătit serbare, poporul Meu de la izvorul Meu de cuvânt. Te-ai ostenit, fiule mic, şi iarăşi ai aşezat masă oştirilor din cer. Am venit! Iată-Mă! Îmi desfac braţele şi amândouă mâinile le deschid şi le ridic şi binecuvintez serbarea cea de azi şi strângerea cu dor la izvor, iar din gura Mea curge râul vieţii, cuvântul Duhului Sfânt ca să vă adape pe voi, cei ce însetaţi după Mine, căci voi aţi aflat şi ştiţi de venirea Mea aici, pe colina cea aleasă de la facerea lumii ca să-Mi fie Mie şi sfinţilor Mei popas acum ca să stau la masă cu omul, cu tot omul care aude de venirea Mea cuvânt pe pământ şi de locul Meu cel pregătit, în care-Mi scriu cuvântul şi dorul Meu cel după om, dor mult şi mare, care ustură şi plânge, care strigă şi tânjeşte şi aşteaptă după om.
O, de ce l-aş fi făcut Eu pe om cu mâna Mea după ce am făcut cerul şi pământul? L-am făcut de dor, l-am făcut ca să stau faţă în faţă cu el şi să fie el iubirea Mea. Iată, Eu nu sunt iubirea omului, şi de aceea Mi-am pregătit acest loc pe pământ ca să vin şi să-Mi las în el suspinul şi dorul şi tânjirea Mea după om şi ca să audă omul cum Îmi plânge Duhul şi glasul şi să se întrebe mulţi: ce va să fie aceasta? O, tot aşa se întrebau mulţi acum două mii de ani când a sosit ziua Cincizecimii şi când peste ucenicii Mei adunaţi laolaltă a venit din cer fără de veste vuiet ca de vijelie care merge şi a umplut încăperea lor şi li s-au arătat limbi de foc împărţite şi deasupra fiecăruia s-a oprit câte una şi s-au umplut ei de Duhul Sfânt şi au început să grăiască precum Duhul le dădea. Erau atunci la Ierusalim oameni cucernici din toate neamurile care sunt sub cer, iar când s-a răspândit grăirea Duhului toţi se uimeau, căci fiecare îi auzea pe ucenicii Mei grăind în limba lui şi se mirau toţi ştiindu-i pe aceştia galileeni născuţi, şi toţi se mirau şi nu se dumireau şi ziceau unul altuia: «Ce va să fie aceasta?».
Binecuvintez în zi de serbare de Duh Sfânt pământul român şi neamul român, pe tot românul care iubeşte venirea Mea cea de azi cuvânt pe pământ. Binecuvintez colina Mea de aici, şi lucrarea Mea de peste ea şi pe poporul cuvântului Meu, a cărui credinţă este calea venirii Mele de azi. Binecuvintez Eu, Domnul, creştinii de peste tot, care s-au adunat aici, acum, sub cortul alb al întâlnirii Mele cu ei în zile de serbări cereşti, serbările Domnului şi ale sfinţilor Lui.
O, nu ca pe pământ serbăm Noi şi cu voi aici când Ne adunăm de sus şi de jos, fiilor plini de dor. Aici se face voia Domnului precum în cer aşa şi pe pământ. Aici nu se mai face şi voia duhului lumii. Aici este Domnul Împărat şi petrece cu ai Săi din cer şi de pe pământ.
O, pace vouă, fiilor! Am stat cu dorul după voi. De la o venire a Mea la alta aici stau cu dorul după voi ca să ne întâlnim şi să ne împărţim unul altuia dorul. Încă de la mijitul zorilor Mi-am pus în mişcare în calea voastră oştirile îngereşti ca să vă însoţească pe cale spre izvor. E mare bucurie pe cei din cer să le dau de lucru pe calea venirii Mele cea de acum cuvânt peste pământ. În zile de serbare şi de întâlnire se bucură oştirile cereşti slujind pregătirii şi petrecerii cereşti între Mine şi voi, cei ce vă adunaţi mereu la masa Mea de nuntă, iar poporul Meu mireasă stă înaintea Mea şi-Mi ia cuvântul de pe buze şi Mi-l aşează în carte şi îl împarte apoi vouă şi celor ce în depărtări se hrănesc cu cele puse pe masă aici din gura Mea spre hrana multora.
O, nimic nou nu vă aduc, decât bucuria că pot să fiu cu voi iar şi iar, că puteţi să veniţi şi să ne împărţim dorul, că-L putem bucura pe Tatăl la masa Duhului Sfânt împreună, fiilor. O, mulţi ar fi să creadă că Dumnezeu este mereu astăzi în cer şi pe pământ cu lucrarea Sa, că iată, de şaizeci de ani glasul Meu se lasă peste pământ aici, în mijlocul neamului român, şi este scrisă această istorie şi s-a făcut ea carte scrisă şi-i hrăneşte pe cei care iau din ea spre hrană, că nu numai cu pâine trebuie să se hrănească omul, ci mai ales cu cele ieşite din gura Mea şi scrise pe pământ în carte.
O, ce frumoasă este povestea Mea! Suspin cu ea după om şi tot supin. De şapte mii de ani suspin pe urma omului ca să-l întorc înapoi la Tatăl. Voi, cei care veniţi şi-Mi ţineţi urma Mea şi a oilor Mele de pe această colină, voi căutând după cuvântul Meu pe cale pe unde merge el peste tot spre mărturia Mea, veţi găsi voi mergând după Mine şi pe lângă Mine duhul cel batjocoritor şi defăimător, care pe calea Mea cea de azi stă la pândă ca să defaime mersul Meu şi cuvântul Meu şi să vă fie astfel încercată credinţa. S-au ales dintre cei ce au venit şi au cinat la masa Mea aici, la masa Mea de cuvânt, şi au plecat apoi iarăşi într-ale lumii, şi aceia batjocoresc cu defăimare locul Meu de aici şi pe poporul cuvântului Meu. O, fiilor, Duhul Cel bun nu lucrează aşa, şi iată, duhul diavolului s-a încuibat în om împotriva venirii Mele şi a mersului Meu cel de azi cuvânt peste pământ, dar Duhul Meu nu poate lua sfârşit, nu poate sufla în El nici un fel de furtună ca să-L stingă, ci, din contra, Duhul Meu Se tot aprinde, că despre El am spus Eu acum două mii de ani că foc am venit să arunc pe pământ şi mult doresc să se aprindă în mulţi de la unul la altul, că Mă doare când văd oamenii duhului lumii cum îşi aprind foc de la unul la altul şi fac ei voia diavolului pe pământ, şi grăiesc aceasta despre fumători, o, fiilor. O, câtă durere de la ei pe Domnul! Băutura şi fumatul, desfrânarea şi lăcomia de cele rele, care se nasc din acestea, doare la Dumnezeu acestea. Munţi de păcate apasă de la acestea asupra crucii venirii Mele şi grea e crucea Mea de azi!
O, măi fiilor, s-au ivit mereu şi se tot ivesc pe pământ în calea oamenilor, se ivesc oameni de ştiinţă, căci aşa li se pune nume la aceştia care caută să descopere ei şi să se laude apoi cu numele lor că au descoperiri cu care-i atrag pe mulţi apoi spre ei, despărţindu-i de Dumnezeu pe mulţi. O, căutaţi spre cei sfinţi, căci sfinţilor Mei le dă Duhul descoperiri mari, dar ei nu caută nume şi laudă de la oameni, ci caută mântuirea oamenilor, nu hrănirea lor cu ştiinţe omeneşti, cu cele ale oamenilor de ştiinţă, care au dat şi dau mereu să-L dea în lături pe Domnul, pe Cel ce a făcut cerul şi pământul şi Care ştie toate.
Iată însă cum vin Eu aici, şi descopăr voia Mea ca să-l întăresc pe om şi să-i dau lui pacea Mea, nu precum i-o dă lumea de-l tot încântă pe om în toate zilele vieţii lui, a căror deşertăciune o vede când ajunge la capăt şi când nu mai are când să-şi ia înapoi pe cele pierdute, pe care le-a risipit pentru cele atât de trecătoare.
O, Mă uit la faţa lumii, şi Mă uit la faţa voastră, a celor ce v-aţi ales de partea Mea ca să-Mi fiţi fii şi fiice. Voi sunteţi îmbrăcaţi creştineşte ziua şi noaptea. Voi mâncaţi creştineşte, voi vă purtaţi creştineşte, voi ţineţi datinile creştineşti aşa cum Eu, Domnul, le-am lăsat prin sfinţi şi prin părinţi. Voi aveţi ca toiag credinţa, voi aveţi frica de Dumnezeu care vă călăuzeşte pe calea înţelepciunii, măi fiilor. Această frică vă fereşte pe voi de fapta păcatului, şi pe care fiii lumii n-o au, n-o mai au, iar Eu îi spun lumii că nu are înţelepciune, că nu are ştiinţă şi nici oameni de ştiinţă, căci numai frica de Dumnezeu este izvorul înţelepciunii şi al frumuseţii omului care are însoţitor acest înger, căci este înger frica de Dumnezeu, şi toţi cei ce păstrează lângă ei acest înger, îl vor vedea pe el şi se vor bucura cu bucurie mare la vederea lui.
O, neam român, am grijă de tine din acest loc. Am lucrare pentru tine în mijlocul tău ca să te salvez de la despărţirea ta de Dumnezeu, pe Care trebuie să-L faci adevărat cu tine pe cale, că iată, poporul cuvântului Meu din mijlocul tău Mă are în trăirea lui, în fapta lui, în iubirea lui. Lucrându-Mi Mie, aşa petrece acest popor. O, când vei fi şi tu în lucru cu Mine, fiu român?
Sunt în mijlocul tău, neam român şi lucrez mântuire ţie şi neamurilor toate prin lucrarea Mea cea din mijlocul tău. O, trezeşte-te şi lasă-te trezit, lasă-te spre iubire, căci Eu sunt Iubirea, iar iubirea ta ar fi să fie voia Mea. Oare vrei tu aceasta? O, dacă nu vrei, iată câte dureri vin peste tine! Când te văd că tragi cu bucurii lumeşti şi vremelnice, neam român, las durerea să vină şi să te trezească şi să te pună la veghe. O, numai cu Domnul lângă tine şi cu tine, numai aşa poate să-ţi fie ţie bine, iar altfel, iată, suferi. O, Eu te aştept să fii tu voia Mea. Eu, Domnul, te aştept, neam român. Te strig prin cuvântul gurii Mele şi te aştept la masa Mea, la petrecere cerească te aştept, şi te aşteaptă străbunii tăi cei sfinţi şi se roagă ei înaintea Mea pentru soarta ta cea de la Dumnezeu, că tu eşti ţara Mea de venire acum, eşti calea întoarcerii Domnului după două mii de ani iarăşi de la Tatăl după om. Amin.
O, dac-aş putea, fiilor, să stau mai mult în cuvânt, v-aş mângâia mai mult, dar Îmi sunt osteniţi străjerii care-Mi veghează calea şi care-Mi gătesc serbările Mele cu voi aici. Vă privesc adunaţi aici, sub cortul alb, şi Mi se mângâie privirea. Vă voi cuprinde în cuvânt după această măreaţă zi de întâlnire şi vă voi da din gura Mea vouă, iar şi iar vă voi da.
O, e plin văzduhul şi grădina şi masa Mea de aici, la care petrec cu voi acum toţi cei care au fost pomeniţi şi chemaţi pe nume la masă cu Noi şi cu voi şi cu ei, toţi cei ce sunt acum în cele ce nu se văd, cei ce au petrecut pe pământ mergând spre înviere. Sfinţii neamului român sunt cei dintâi între cetele sfinţilor, aşa cum ţara română este întâia între popoare înaintea Mea în zilele acestea, iar Eu, Domnul, Eu Însumi mărturisesc aceasta prin venirea Mea cuvânt pe pământ pe vatra neamului român. Amin.
În ziua aceasta sfântă petrec cu voi aici şi vă pecetluiesc iubirea şi credinţa şi vă binecuvintez intrările şi ieşirile, venirea voastră aici şi întoarcerea iarăşi acasă, şi, iarăşi, venirea la serbările Mele cu voi aici, după cum Eu le-am aşezat ca să fie, cu strângere la izvor cu voi din când în când ca să vă dau ce am mai scump, Fiinţa Mea să vă dau, cuvântul Meu, pe Tatăl Meu Cel scump să vi-L dau, pe Duhul Sfânt, Care petrece întru Tatăl şi întru Mine, şi Unul Dumnezeu sunt Aceştia trei.
Slava Duhului Sfânt o las cu voi şi peste voi. Păziţi-Mi calea, că Mă aşez cuvânt pe ea odată cu ivirea zilei care vine şi se alătură după această zi, şi iarăşi Mă dau vouă cuvânt şi vă trimit pe vânt, pe aripi de vânt vă trimit vouă apoi cartea Mea cu voi.
O, pace vouă! Ne-am adunat şi ne-am bucurat. Slava Mea rămâne cu voi. Pace vouă! Nu M-aş mai sătura să vă grăiesc, nu M-aş mai despărţi de voi. Sunt flămând. Mi-e dor de voi, Mi-e dor de om, Mi-e dorul mult şi flămând! O, fiţi alinul Meu! Mi-e Duhul tot un jar şi bate vântul, bate vântul şi-L aprinde şi-L ţine tot aprins şi arde Duhul Meu. Arzând să stau în voi aş vrea, mereu arzând să stau.
Am vestit şi am adus spre voi în ziua aceasta sfântă pe cel aprins de dor şi de cântec de dor. Uitaţi-vă cum arde în el cântecul şi dorul de cântec. Aşa vreau să stau în voi, arzând să stau, gata de dat foc pământului cu jarul iubirii Mele ca să fac facere nouă, cer nou şi pământ nou să fac, să stârpesc păcatul de pe pământ şi să-i dau omului salvarea.
O, pace vouă! Nu precum vă dă lumea vă dau Eu. Numai pe Mine să Mă aveţi averea cea mai scumpă, fiilor.
Pace între Mine şi voi, între voi şi Mine, fiilor! Nedespărţirea o aştept, şi toate se vor face noi prin taina învierii, fiilor, taina pentru care Eu, Domnul, acum două mii de ani, şi iarăşi, acum, am venit şi vin din cer pe pământ cuvânt. Amin, amin, amin.
08-06-2014
