Mă întăresc în porţi ca să intru cuvânt în carte şi să Mă fac duh de sărbătoare peste Ierusalim. Amin. Sunt Arhiereul Tatălui Savaot, şi Tatăl este în Mine, iar lângă Mine am în coborârea de azi ceata arhiereilor, dintre care ei sărbătoresc cereşte pe pământ cu voi pe arhiereii Vasile, Grigorie şi Ioan, cei cu harul şi cu darul lucrător prin lucrarea coborârii Mele cuvânt pe pământ la voi, copii ai Ierusalimului nou. Lucrarea lor e mare de tot prin lucrarea Mea de azi, iar lupta lor pentru lucrarea Mea e ca în cer, nu ca pe pământ, căci Eu şi cu Tatăl ştim că această lucrare este salvarea făpturii, scoaterea omului din locuinţa morţilor, şi venirea Mea apoi, ca să-şi ia toată firea, toată facerea viaţa ei cea de dinaintea morţii care s-a aşezat pe pământ prin neascultarea omului făcut de cuvântul Meu şi de mâna Mea cea lucrătoare a cuvântului Tatălui, rostit de gura Mea. Amin.
O, poporul Meu, o, fiilor mici rămaşi din lucrarea Mea cea prin trâmbiţa Mea, Verginica! îmi amintesc de Avraam cum l-a întâmpinat Melchisedec şi i-a dat pâine şi vin, care însemna Trupul şi Sângele Fiului lui Dumnezeu, căci Melchisedec era preotul lui Dumnezeu, şi M-a purtat Avraam în pântecele lui, şi Eu am fost Acela Care S-a numit urmaşul lui, precum grăiesc Scripturile care spun despre Avraam: «Lui şi urmaşului lui». Amin.
Îmi amintesc de Verginica, îmi amintesc cum Eu M-am dat ei pâine şi vin prin arhiereii Mei cei trei, Vasile, Grigorie şi Ioan în anul 1955, după ce am pregătit-o ca să trâmbiţez prin ea mai înainte de venirea Mea cu sfinţii, şi apoi cu învierea morţilor, şi apoi cu slava cea de după acestea.
Mă las cu binecuvântare înnoită peste ieslea cuvântului Meu şi cu lucrarea cea cerească a celor trei arhierei cereşti binecuvântăm mersul înainte al mântuirii prin lucrarea cuvântului venirii Mele, iar Eu, Domnul, dau glas sfinţilor, fiindcă Eu cu sfinţii vin, după cum este scris: «Oştirile din cer vin după El, călare pe cai albi, purtând veşminte de vison alb, curat». Amin, amin, amin.
– Binecuvântăm din dreapta Ta cuvânt arhieresc, Doamne Cuvinte, şi înnoim puterea întreitului jertfelnic de nou Ierusalim pe pământ, căci aşa ai binevoit Tu, ca să arzi pe acest foc păcatele făpturii şi să suni învierea, Doamne, că Tu eşti Cel de al şaptelea înger Care sună, şi apoi toate sfârşitu-s-au. Amin.
Binecuvântare de foc de Duh Sfânt înnoim prin cuvânt peste cele trei jertfelnice de foc ale Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim, pământul cel nou, din mijlocul căruia Domnul rosteşte cuvântul râului vieţii ca să curgă peste pământ şi să se spele în el cei mântuiţi, cei ce se lasă de păcate ca să se nască de sus pentru viaţa veacului ce va să fie după învierea morţilor. Amin.
O, fii ai Ierusalimului, cine ştie pe pământ de ce a lăsat Domnul Trupul şi Sângele Lui prin taina preoţiei care preface pe Domnul în pâine şi vin, care preface pâinea şi vinul în Domnul Iisus Hristos, Cel răstignit şi înviat şi înălţat la Tatăl şi iarăşi venit? Domnul pentru ucenici a lăsat această taină a unirii cu El, dar pe pământ nu se înţelege ce a făcut Domnul când S-a aşezat cu ucenicii Lui ca să lase pe pământ Paştele Lui, şi apoi să aştepte iarăşi înnoirea lui, Paştele cel nou întru împărăţia Tatălui Lui, şi tot cu ucenicii Lui şi nu altfel.
Cine pe pământ mai înţelege ce înseamnă ucenic al Domnului Iisus Hristos? El a spus: «Cine nu lasă pentru Mine tată şi mamă şi fraţi şi surori şi tot ce are şi pe el însuşi, nu poate să fie ucenicul Meu. Cel ce nu se leapădă de sine nu poate să fie ucenicul Meu». O, nu mai este înţeleasă această taină şi s-a stricat împlinirea ei, căci oamenii au făcut negoţ cu Domnul pentru numele lor şi şi-au făcut nume şi au înşelat toate neamurile pământului, precum este scris despre lucrarea lui antichrist şi pe care oamenii nu o înţeleg din Scripturi, fiindcă Scripturile sunt desluşite pe pământ numai de Duhul Sfânt, Care lucrează prin biserică sfântă, sobornicească şi apostolească şi care are în mijlocul ei duhul proorociei şi Trupul şi Sângele Domnului, în chip nou, adică pentru om nou, curăţit de păcat pentru ca să se facă ucenic al lui Hristos. Amin.
Trupul şi Sângele Domnului, sfânta împărtăşanie, trebuie luată numai de ucenici, ca să se împlinească Scriptura pe care a spus-o Domnul: «Eu în voi, şi voi în Mine». Dar unde această Scriptură nu se vede împlinită aşa cum este ea spusă, atunci în zadar lucrează omul în numele acestei taine, că acolo nu sunt ucenici aşa cum a lucrat Domnul, şi sunt oameni supuşi păcatului, nelepădaţi de sine şi care fac negoţ vânzând şi cumpărând în numele Domnului şi pecetluind prin aceasta lucrarea lui antichrist care vine înaintea Domnului.
«Eu în ei, şi ei în Mine, Tată, ca să ştie lumea că Tu M-ai trimis». Aşa S-a rugat Fiul Tatălui pentru ucenicii la care El lăsase Trupul şi Sângele Lui, şi apoi S-a dus să-Şi împlinească jertfirea şi să înfăptuiască taina Paştelui, taina Mielului junghiat pentru păcatele făpturii. Aşa să fie în lucrarea Paştelui cel nou în grădiniţa cuvântului, în care Domnul lucrează întreit pentru învierea făpturii. Lucrare de ucenici să se vadă peste pământ, iar noi, cei trei arhierei care avem ungere de la Tatăl şi pe care am lăsat-o peste această lucrare de cuvânt şi cu care lucrăm acum, la sfârşit de timp, întru venirea cuvântului, binecuvântăm întreitul jertfelnic al Mielului lui Dumnezeu Care spală păcatele făpturii, iar Domnul să vadă, şi să Se vadă peste pământ din mijlocul Sfintei Sfintelor Sale de la sfârşit de timp, să Se vadă cu lucrare de ucenici, ca să ştie lumea că Tatăl L-a trimis, şi că El este, şi că al Lui este acest cuvânt, şi venirea Lui este. Amin, amin, amin.
– Iar Eu, Domnul, pecetluiesc cuvântul celor trei arhierei ai Mei cereşti şi întăresc lucrarea harurilor şi a darurilor lor peste cei trei fii unşi în grădiniţa cuvântului Meu, şi la toţi fiii Ierusalimului spun aşa: fiilor, fiilor, să Mă aveţi bogat în voi, ca să Mă puteţi da unul altuia spre zidire şi ca nici unul să nu fiţi fără lucru sfânt. Să nu vă aveţi unul pe altul în inimă mai mult decât pe Mine, ca nu cumva să vă scrie duhul rău că aveţi alt dumnezeu în afară de Mine, căruia îi slujiţi cu inima şi cu dorul din ea, că Eu oftez şi am oftat îndelung până ce să vă am, şi ca să vă am apoi fii ai Mei şi fraţi adunaţi în inima Mea din care să Mă luaţi ca să Mă aveţi în voi, căci Eu sunt un Dumnezeu gelos şi îl dau de la Mine pe cel ce nu Mă iubeşte pe calea pe care vă învăţ Eu iubirea, Eu şi nu voi. O, să nu vă fiţi vouă înşivă stăpâni, căci Dumnezeu trebuie să vă fie Tată, iar voi să-I fiţi fii. Să nu faceţi cu inima voastră ce vrea ea. Să nu luaţi în ea ceva din ce nu vă spun Eu; să nu luaţi nici din cer, nici de pe pământ în afară de cele ce vă dau Eu prin cuvânt. O, dacă M-ar iubi cei ce se vor ai Mei, dacă M-ar iubi de ajuns, aşa cum este porunca vieţii omului, Eu n-aş mai spune peste ei atâtea cuvinte, atâtea poveţe, atâtea rugi, fiilor. Inima din creştin dacă devine locaş a ceva ce nu-i dau Eu prin cuvânt, atunci ea nu este curată pentru ca să fie ea locaş al Meu, şi ea este a omului însuşi, şi atunci el nu mai este al Meu chiar dacă Eu nu-i spun aceasta, deşi atunci când îl strig, când îl mustru, de aceea o fac, pentru că nu mai este al Meu, şi dau să-l golesc de cele ce are el în inimă şi ca să-l fac iarăşi al Meu, şi ca să-l vadă duhul rău şi să nu-l mai înveţe pe om să facă omul ca el însuşi şi nu ca Mine.
O, Eu pe voi v-am învăţat să treceţi din trup în duh şi să fiţi ascultători pe pământ şi să umblaţi numai şi numai în lumină, că voi aveţi călăuză pusă de Mine peste voi ca să vedeţi precum Eu văd, şi să Mă vedeţi precum Eu vă văd, şi din zi în zi mai mult să nu mai trăiţi zilele voastre, ci să trăiţi zilele Domnului, fiilor, căci s-au scurs doisprezece ani de când am sfinţit cu cuvântul Meu cel din nori lăsat peste pământ Sfânta Sfintelor Noului Ierusalim, din care Eu Mă împart cuvânt peste pământ coborând pe firul sfintei Liturghii, iar legea jertfelnicului voi s-o ştiţi şi s-o trăiţi din zi în zi mai deplin, ascultând de glasul Meu şi de glasul călăuzei, căci vai de biserica în care nu este duh de prooroc, fiilor.
Au trecut doisprezece ani de când cu mare dor, cu dor lung de şapte mii de ani, şi apoi de două mii de ani, am pus pecetluirea cu legea cea cerească a sfinţeniei peste Sfânta Sfintelor Mele din zilele din urmă şi când am avut din cer pe cei trei arhierei, Vasile, Grigorie şi Ioan, iar de pe pământ, pe voi şi pe arhiereul Meu Irineu, toţi laolaltă martori ai lucrării învierii ce va să se arate tot mai mult peste pământ. O, cu mare durere Mă uit peste cei cruzi cu inima care-Mi chinuie Duhul Meu Cel Sfânt din arhiereul Meu cel prigonit acum pe pământ pentru numele Meu cel nou, care se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu, şi cu care mereu, mereu vă pecetluiesc pe voi şi pe el în chip tainic, şi pe toţi cei mari şi mici ai bisericii lumii care sunt judecaţi prin acest cuvânt, căci ei nu vor să fie ucenici, ci vor să fie cei ce vând în numele Meu, iar Eu curând, curând îi voi trimite la cei ce vând pe cei ce n-au vegheat, că Eu voi striga cum şi acum strig în miez de noapte: iată, Mirele vine; vine venind, şi fericită este sluga pe care o va găsi priveghind, şi nevrednică este aceea pe care o va găsi lenevindu-se şi bătând pe cei care nu vor să bea şi să mănânce şi să zică: «Stăpânul întârzie».
O, Ierusalime, o, popor hrănit de cuvântul lui Dumnezeu şi de duhul proorociei care s-a făcut dar mare în mijlocul tău prin puterea şi prin harul Meu! Voiesc să văd la tine lucrare de ucenic, lucrarea Sfintei Liturghii, Trupul şi Sângele Meu unit cu tine în toţi fiii tăi cei ucenici, ca să-I spun Tatălui cu dor şi cu bucurie: «Eu în ei, şi ei în Mine, ca să ştie lumea că Tu M-ai trimis la ei, Tată». Amin, amin, amin.
12-02-2004
