Ne aşezăm în carte cu mărturii sfinte, căci sfinţii Mei au aşteptat cu dor această vreme. E vremea venirii Mele cu sfinţii în cuvânt pe pământ şi văd ei de lângă Mine această Scriptură împlinindu-se, căci sfinţii văd ca Dumnezeu, pentru că scris este: «Vor fi asemenea Lui şi Îl vor vedea pe El».
O, poporul Meu, Eu, Domnul, petrec cu tine zile de sărbătoare, căci zilele mărturiilor sunt sărbători scumpe pentru Mine în cer şi în mijlocul tău. Să ştii, fiule, că vine vremea să se vadă ca în cer, nu ca pe pământ slava Mea cu tine şi cu sfinţii Mei în petrecere cu tine la sărbători. Sfinţii văd ca Dumnezeu, nu ca oamenii, şi văd ei grădiniţa Mea de cuvânt în slava ei cea de la Mine, aşa cum M-au văzut o clipă pe Mine cei trei ucenici pe muntele Tabor când am lăsat ochii lor să vadă cum vede cerul, cum văd cei din cer slava lucrărilor Mele şi a locurilor pentru ele între pământ şi cer. Toţi sfinţii Mei sunt în slava Mea cu ei şi tot aşa şi văd, iar această slavă s-a mărturisit din când în când în frânturi văzute, atât cât poate omul să poarte şi să ducă, iar alteori ea s-a scris pe pământ şi mai mult, aşa cum a văzut Ioan în slava ei cetatea cea de nou Ierusalim, şi iată, sunt două vederi şi două stări a fiecărei lucrături şi slave, dar inimioarele voastre trebuie să se îndrepte cu vederea duhului, nu cu cea a trupului spre cele ce voi le credeţi şi le aşteptaţi, după cum Eu cuvintez că sunt cele ce sunt şi care vor veni spre vedere odată cu schimbarea, căci toate se vor schimba întru nestricăciune când moarte nu va mai fi.
Toate sunt arătate prin cuvânt aşa cum sunt ele şi toate aşteaptă schimbarea omului, îndumnezeirea lui, şi de aceea am venit Eu pe pământ cuvânt acum, să-i dau omului putere de credinţă am venit şi prin credinţă să vadă el ca Avraam pe cele ce sunt în Domnul, văzute şi păstrate între om şi Dumnezeu, că vreau cu tot dorul, şi tot aşa voiesc şi sfinţii Mei să cadă perdeaua cea despărţitoare şi să se vadă precum în cer pe pământ, precum văd sfinţii, nu precum văd oamenii, iar pentru aceasta nu trebuie duh de iscodire, ci trebuie pregătire şi multă lucrare duhovnicească între fraţi şi iubire ca focul, căci Dumnezeu este foc mistuitor, foc de iubire, şi tot aşa trebuie să fie şi omul care-L vede pe Domnul în strălucirea iubirii Sale cea din Tatăl, cea din vecii.
O, fiilor, sfinţii Mei vin cu Mine la voi şi sunt în slava Mea şi văd ca Dumnezeu şi văd slava Mea cea de aici cu voi şi se sfiesc sfinţii de măreţia slavei Mele cereşti cu voi, că mare este slava Mea lângă voi şi vederea ei, iar voi sunteţi cei mici din ea, din slava Mea. Vă hrănesc iubirea mereu, mereu şi dau după măsura omenească să vă deschid ochii pic cu pic, măcar cu cuvântul să vă dau şi să vă spun din slava Mea cu voi.
O, e mare slava Mea la voi, fiilor. Vă ţin cuprinşi în ea ca să vă pot păstra, căci dacă n-aţi fi îngrădiţi în ea, duhul rău n-ar sta cuminte şi s-ar băga să umble la cele de la Dumnezeu cu voi, şi de aceea nu-i las lui liber hotarul, iar cheia este la Mine, precum este scris.
Am zile de mărturie cu voi, fiilor, şi am sfinţii cei mărturisitori lângă Mine cu mărturiile Mele dintre voi să le dau rând să mărturisească în sărbători şi să lase în cuvânt mărturia lor. Amin.
— Venim cu Tine, Doamne, la poporul Tău şi trecem cu cuvântul hotarul dintre noi şi el, căci slavă mare este lucrarea Ta cu el şi cu noi, cei din cer veniţi cu Tine în lucrare pe pământ când vii! O, câtă slavă cerească însoţeşte toate locurile Tale de lucru sfânt peste pământ, Doamne! E mic de tot omul, dar poate să fie el mare cu credinţa, mare cât ai Tu nevoie pentru multele Tale lucrări peste pământ. Ne luăm rând acum unii după alţii, căci acum douăzeci de ani am fost în norul slavei Tale aici coborât pentru aşezarea pietrei cea dintâi de nou Ierusalim ca să se zidească pe ea apoi. Ne uităm ca din cer peste ziua aceea de mărturie şi grăim pe rând.
Eu, apostolul Andrei, am avut bucuria să fiu între martorii cei din cer şi cei de pe pământ şi să lucrez de la Tine şi eu binecuvântare peste ziua aceea şi peste tot ce s-a lucrat şi s-a aşezat atunci. Mă bucuram cereşte, vedeam cereşte, atingeam pecetea cu care Tu ai pecetluit în ziua aceea tot ce s-a cuvântat şi s-a aşezat pe pământ şi peste cei care au fost martori cu noi dintre fiii cei lucrători ai poporului Tău cel născut din lucrarea Ta cu trâmbiţa Ta Verginica, o, Doamne. O, cât de mult şi cu cât dor aprins aştepţi Tu putere de credinţă de pe pământ de la poporul Tău! Numai prin credinţa lui poţi Tu, căci hotarul celor ce nu se văd e ca focul, e slavă multă şi trebuie sfială pentru ea şi trebuie învăţată această sfială aşa cum Tu l-ai învăţat pe Moise şi i-ai zis: «Descalţă-ţi încălţămintea în loc sfânt!», şi a stat el sfios înaintea Ta.
Îi dau poporului Tău mărturisirea bucuriei slavei cereşti, care este cu el din partea Ta. Îi dau lui binecuvântare arhierească. Îi dau din darurile mele de la Tine credinţa în Tine a mea şi lucrarea ei apoi şi puterea ei prin lucrul ei până peste cele ce nu se văd cu ochiul trupului, căci mai întâi este credinţa şi apoi schimbarea cea prin ea.
Binecuvintez creştetul şi duhul arhiereului Tău martor cu noi în ziua aceea de mărturie, scrisă atunci pe pământ şi apoi mereu şi apoi acum, până la descoperirea slavei ei de atunci.
O, e în mare slavă grădiniţa Ta de cuvânt, aşa cum Ţie Îţi trebuie ea! Slava ei cea în taină ţinută nimeni nu o poate lua de la ea şi nici mărturiile ei toate. Vine vremea bucuriei, Doamne, căci mângâierea este după multă trudă, după multă credinţă şi nădejde pentru ea. O, facă-se voia Ta aşa cum ai Tu de lucrat, şi de descoperit apoi lucrarea slavei Tale! Amin.
— Acum, noi, cei trei arhierei, Vasile, Grigorie şi Ioan, grăim de lângă Tine, căci am stat lângă Tine şi lângă ceilalţi martori ai Tăi în ziua Ta de pecetluire peste grădiniţa Ta de cuvânt acum douăzeci de ani, Doamne. Noi am lăsat atunci darurile noastre pe care le aveam de aşezat peste această grădiniţă şi peste lucrarea ei cea de apoi. Înfioraţi cu privirea şi cu simţirea am stat şi atunci, şi tot aşa stăm şi azi, la sărbătoarea cea de douăzeci de ani a sfinţirii şi pecetluirii grădiniţei Tale de cuvânt. Zilele de sărbătoare nu trebuie să aibă durere, iar noi ne aşezăm cu ele numai cu duh de bucurie pentru ele, căci plata celor ce cred în Tine cu putere este bucuria lor cu Tine, Doamne, întru toată taina dragostei cea de sus. Ca şi Andrei, tot aşa şi noi mângâiem duhul şi creştetul arhiereului martor atunci cu noi şi îi împrospătăm lui veşmântul răbdării sfinte şi-i ştergem faţa, căci el stă între slujitorii necredinţei în cuvântul Tău cel de azi, fiindcă ceea ce a fost în vremea trupului Tău, iarăşi este, Doamne. Noi însă suntem din cer din partea Ta cu lucrările cele de la Tine în mijlocul poporului Tău şi lucrăm cu tărie cerească toată binecuvântarea peste el, ca şi în ziua când ne-ai luat martori lucrători în grădiniţa Ta de azi acum douăzeci de ani, căci trebuie lucrat din cer, că de pe pământ nu mai ai de aşteptat pentru Tine, şi vii Tu cu sfinţii Tăi şi lucrezi şi nu stai din lucru, căci greu a fost drumul acestei lucrări în toată această vreme de peste cincizeci de ani de cuvânt, dar Te-ai păstrat cu putere prin credinţa care a fost în cei ce au crezut că Tu eşti şi că Tu lucrezi prin această lucrare de cuvânt şi că tainic lucrezi şi împlineşti până la ziua vederii.
Punem peste fiii poporului Tău lucrător arhiereasca noastră binecuvântare ca să fie ei ocrotiţi sub pecete din cer, Doamne. Duhurile cele potrivnice să-şi piardă toată lucrarea şi puterea lor, căci noi, toţi trei întru unul, le poruncim lor să se depărteze departe şi le spunem lor că aici este puterea Ta. Amin.
Avem între noi pe trâmbiţa Ta Verginica, martor din cer acum lângă sfinţii Tăi în ziua serbării cea de douăzeci de ani de la binecuvântarea cerului peste grădiniţa Ta de cuvânt şi sunt însetaţi martorii Tăi cereşti după slava Ta cu ei lângă poporul cuvântului Tău cel de azi, căci trebuie ajutaţi şi întăriţi şi ocrotiţi aceşti fii lucrători, că ai de mers prin mersul lor, Doamne, prin credinţa lor cea plină de mers. Are trâmbiţa Ta mult cuvânt de pus pe masa de serbare, căci sfinţii Tăi întâmpină acum sărbătoarea zilei venirii ei între sfinţi şi se face ea dăruitoare de daruri şi de cuvânt peste poporul Tău. O, cine pe pământ are dragoste multă ca să vadă prin ea lucrările Tale cereşti coborâte peste poporul cuvântului Tău cel de azi? Dragostea trebuie întărită, Doamne, iar noi am avut dragoste şi am avut dor, şi acestea au fost puterea Ta din noi pentru Tine şi pentru oameni, iar acum dăm oamenilor povaţă. Am sta în cuvânt şi în leagăn de cuvânt ne-am purta pe veci de veci când avem loc ca să fim şi ca să cuvântăm pe pământ, şi am dori să se înteţească timpul cel petrecut ca în cer în mijlocul poporului Tău, Tu şi noi cu el, o, Doamne. Amin.
— Acum iau şi eu loc în lucrul cel de azi, eu, trâmbiţa Ta, prin care glas Tu ai trâmbiţat pe pământ în vremea mea, şi-mi pregătesc duhul pentru ziua mea de serbare între sfinţi, şi-mi pregătesc revărsarea cuvântului meu peste poporul Tău cel de azi, Doamne. Puţini mai ai în el dintre cei din vremea mea cu Tine pe pământ, dar am avut aceşti fii născători de mlădiţe noi, rod al lor înaintea Ta, popor nou şi mult povăţuit de sus şi de jos pentru mers ceresc pe pământ. O, de-ar şti cum să-i iubească aceştia pe ei şi cum să-i primească pe ei pentru duh lucrător ca în cer înăuntru şi în afară peste cei ce se nasc şi cresc şi sunt!
Îmi pregătesc acum duhul pentru coborârea mea în cuvânt în mijlocul poporului Tău, Doamne. Mă uit cu toţi martorii Tăi cereşti, veniţi acum aici pentru serbarea cea de douăzeci de ani a grădiniţei Tale de cuvânt şi grăiesc pentru bucuria zilei şi-mi ascund acum durerea, căci slava Ta e slavă, Doamne, şi îi trebuie strălucire. Binecuvintez şi eu din Tine această zi de mărturie cerească, de amintire sfântă, şi-mi las iubirea mea peste toţi cei care au fost atunci şi peste toţi cei care sunt acum. Braţul meu cel duios îl dau la toţi cei care-l vor pe el de sprijinul lor şi de sprijin nouă prin ei pe pământ în lucrul pe care-l avem de lucrat după planul iubirii Tale mântuitoare pentru om. Mă mângâi de slava cerească de peste locul grădiniţei Tale de cuvânt şi de slava care-i înfăşoară pe fiii poporului Tău cel lucrător, căci slava Ta este cu cei ce lucrează la ea, o, Doamne, iar cu ceilalţi este mila Ta, răbdarea Ta şi aşteptarea Ta.
Merg şi eu cu crucea şi cu cuvântul binecuvântării peste creştetul arhiereului Tău martor cu noi acum douăzeci de ani aici, în ziua pecetluirii grădiniţei Tale de cuvânt. Mi-e dor de el, mi-e dor, dar Ţie Ţi-e şi mai dor! Puterea Ta poate totul, Doamne, căci mărturiile Tale au puterea lor, poartă în ele puterea Ta. Amin.
O, popor puişor, te cuprind în taina zilei mele de serbare între sfinţi ca să-ţi dau dragoste din cer să ai, şi să înveţi tot mai mult să lucrezi senin la inimă, cu uşa larg deschisă pentru soare binefăcător, pentru oaspeţi binefăcători ţie când tu ştii să înveţi de la duhul umilinţei dragostea şi darurile ei şi gusturile lor. Mi-e tare dor să-l învăţ pe cel ce stă la învăţat cu dor, dar mi-e tare greu să-i dau celui ce nu învaţă, celui ce nu primeşte în el rostul învăţăturii şi rodul ei apoi, căci neprimirea este uşa închisă a inimii, şi care nu a învăţat taina deschiderii şi a primirii de oaspeţi şi a ospătării lor apoi în casă dulce.
Mă gătesc frumos pentru coborârea mea cuvânt la popor, Doamne. Mă voi şi bucura, voi şi plânge, îi voi şi învăţa, şi voi chema bunăvoinţa lor să mă găzduiască cu dor, aşa cum vin. Amin.
— Am privit la voi, o, martorii Mei cei de atunci, dintre sfinţi veniţi cu Mine pentru pecetluirea grădiniţei Mele atunci. Am aşezat acum sărbătoare de cuvânt în carte pentru mărturie, am privit toţi şi am luat toţi duh de mângâiere unii de la alţii, că e nevoie de multă mângâiere în cer şi pe pământ. Rămânem acum aici în aşteptarea cuvântului trâmbiţei Mele Verginica pe masa celor trei zile de serbare, şi vom intra apoi în taina cea de sus. Pace vouă! Eu, Domnul Iisus Hristos, sunt mijlocitorul între cei din cer şi cei de pe pământ ai Mei, între pământ şi cer şi sunt Păstorul celor ce păstoresc peste poporul Meu cel de azi, peste viaţa lui cu Mine pe pământ şi pentru cerul Meu de sfinţi cu ei pe pământ. Amin, amin, amin.
13-12-2011
