Mă aşez cu hrană de cuvânt în cartea Mea cea din zilele acestea şi care se scrie pe pământ acum prin orânduiala Mea, prin puterea Mea dumnezeiască, pe care Eu o aşez la lucru ca să Mă scriu pe pământ cu tot ce am de cuvântat la sfârşit de timp, cu glasul Meu, care se aude din cer şi până pe pământ ca să fie scris cuvântul lui Dumnezeu şi să-l ia oamenii credincioşi şi necredincioşi, iar cel ce este sfânt să se sfinţească încă, precum cel ce este necredincios să rămână nepăsător de Dumnezeu spre judecata lui prin acest cuvânt.
Sunt Domnul Iisus Hristos, Fiul Tatălui Savaot, şi Mă las cuvânt în carte pe vatra neamului român, aici, unde Eu Mi-am întocmit loc de coborâre şi de grăire peste pământ, că Mă trimite Tatăl să împlinesc Scriptura care este rostită de Mine acum două mii de ani ca să vin şi să grăiesc pe pământ şi să Mă audă cei din morminte, iar dacă Eu nu M-aş lăsa auzit de cei vii cu trupul, cum ar rămâne grăirea Mea peste cei ce Mă aşteaptă să-i ridic spre înviere?
O, e adevărată grăirea Mea cea de azi, şi spun aceasta la toţi cei care stau nepăsători cuvântului care curge din gura Mea în zilele acestea ca să fie scris pe pământ şi să mărturisească.
Mă uit cu Tatăl Savaot şi cu sfinţii toţi şi cu îngerii toţi Mă uit. Mă uit la împăraţii pământului, la cei ce stăpânesc peste pământ şi peste om ca nişte împăraţi mai mari ca Dumnezeu, Mă uit la slujitorii de biserică cum privesc şi cum nu privesc ei peste cuvântul Meu cel de azi, care s-a făcut râu peste pământ, şi pe care cu atâta umilinţă Eu, Domnul, îl lucrez peste oameni. Se fac slujitorii bisericii că nu Mă aud, dar la Mine nu este tot aşa, ci este altfel, şi se scrie la ei păcatul nepăsării de Dumnezeu şi iubirea de stăpânire peste oameni, peste pământ şi peste cer, de vreme ce Dumnezeu nu mai are dreptul să lucreze după voia Sa şi după cele scrise în Scripturi să se împlinească. O, nu era aşa pe pământ biserica Mea în vremea ei de naştere din Mine şi din mucenicii Mei cei născători de creştini şi care năşteau în inima oamenilor pe Dumnezeu prin cuvântul propovăduirii lor. Era credinţă pe pământ şi era fapta credinţei şi a mărturisirii, dar apoi a luat locul acestora mândria, care s-a făcut haină slujitorilor de altare şi care L-au ascuns pe Domnul sub veşmântul de biserică, iar Eu plâng fără casă de atunci şi până azi şi plâng cu sfinţii Mei şi dăm să-i miluim pe oameni cu darul înţelepciunii iubirii cea de sus şi a crucii purtate, dar nu mai este loc pentru Dumnezeu pe pământ, şi iată-Mă cu sălaşul cuvântului Meu în mijlocul oamenilor, grăindu-le lor durerea Mea, care se face cuvânt în calea celor ce Mă prigonesc ca să fie numai ei.
O, unde eşti, biserică cu numele Meu peste tine? Unde-ţi este sălaşul şi faţa? Unde-ţi este smerenia ta ca să fie ea straiul tău înaintea Mea şi înaintea norodului? Unde-ţi este, tată, lucrarea pentru sfinţi şi pentru săraci şi pentru neputincioşi fel de fel? O, nu mai este pe pământ aşa ceva. Numele Meu şi faţa Mea sunt batjocorite de cei plini de mândrie şi care joacă bine pe deasupra faţa bisericii lui Hristos, cerşind aceştia de la bogaţi şi de la săraci milă pentru zidirea de palate peste care să stea scris numele lui Dumnezeu.
Cu cine să stau Eu de vorbă între cei ce stau slujitori de biserică peste oameni şi să-i spun durerea Mea? Aş grăi peste cel ce stă mai-mare peste biserica neamului român şi i-aş aminti lui de începutul cel frumos al bisericii Mele şi al slujirii ei înaintea Mea. Aş grăi oricărui slujitor care zideşte un locaş unde să strângă în numele Meu pe cei ce cred în Dumnezeu între cei de pe pământ. O, nu-i frumos să iei bănuţul cel cu trudă strâns al fiilor lui Dumnezeu şi să faci cu el ce zici tu că faci! Nu aşa era lucrarea de biserică în vremea aşezării tainei ei între oameni pe pământ, căci biserica Mea este taină, nu altceva este ea, nu pentru lume este ea. O, nimeni dintre cei ce s-au aşezat slujitori de biserică între oameni, nimeni nu-i învaţă pe oameni naşterea lor cea de sus, îndumnezeirea omului păcătos ca să-Mi aducă rod ceresc omul slujitor pentru cer pe pământ.
O, slujitorule cu numele lui Dumnezeu pe haina ta, dacă se găseşte cineva să zidească în gospodăria sa un locaş lui Dumnezeu şi să-l aibă aproape şi să-l împodobească după dragostea lui cu straie sfinte, tu dai să-i iei acest locaş şi să-l pui la grămadă, zici tu, dar e păcat să iei omului podoabele de pe el şi să le treci la tine, ci ar fi să-i dai tu lui dacă te-ai făcut slujitor lui înaintea Mea. O, unde şi-ar face omul în gospodăria sa aşezământ de bisericuţă înaintea Mea ca pe vremea primilor părinţi de biserică şi creştini ai Mei ca să aibă aproape darul cel sfânt şi să se facă sfinţi Domnului toţi cei din casă, aşa cum s-a făcut casa lui Cornelie sutaşul, casa lui Zaheu şi multe alte case de creştini care au luat prin ucenicii Mei harul Duhului Sfânt lucrător de sfinţenie fără să fie ei dajnici unor mai-mari ca Dumnezeu, Care nu cere dajdie la fiii Săi pe pământ, ci, din contra, le dă ca un Dăruitor ceresc?
Zidesc mai-marii de peste oameni temple şi iar temple şi îngroapă în ele bani după bani spre slava lor cea omenească, şi nu ştiu oamenii că nu de temple este nevoie pe pământ, ci de inimi îndumnezeite şi curăţate de păcat, în care Eu să sălăşluiesc cu faţa Mea, cu viaţa Mea şi cu biruinţa Mea între cei necredincioşi şi să se trezească şi aceştia în faţa luminii, căci Eu sunt lumina lumii prin cei sfinţi ai Mei pe pământ. Nu hainele slujitorilor de biserică să strălucească şi să ia inima şi ochii celor atraşi, ci inima lor să strălucească de credinţă şi de Dumnezeu şi de iubire şi de slava smereniei Mele cea prin cruce slăvită şi care creşte pe Duhul Sfânt în oameni.
O, cum să fac să trezesc pe cei ce nu încetează să arate altceva decât pe Dumnezeu la oameni? Cum să fac să-Mi împuţinez durerea Mea cea de la ei? Mă întreb cu sfinţii din cer cum să fac să vină pe pământ adevărul şi să aibă putere de înviere peste oameni şi trezire cerească să le facă lor?
Sunt venit cu masă de cuvânt şi cu sărbătoare de sfinţi mucenici la tine, popor al cuvântului Meu. Îmi scriu pe masa ta cartea Mea cea de azi, durerea Mea şi strigarea Mea ca să fiu auzit de cei ce auzind nu vor să Mă primească cu povaţa Mea cea de sus în mijlocul lor. E zi de sărbătoare în cer pentru mucenicul Dimitrie, cel născut pe pământ la rugăciunea părinţilor lui cei credincioşi şi care L-au dat lui pe Domnul pentru creşterea lui cea de sus, şi aşa a crescut el şi a iubit mila şi postul şi milostenia de cei săraci, iubind aşa pe Domnul în cei săraci pe pământ. Mă întreb cu sfinţii cum să fac să aduc pe pământ cu oamenii adevărul bisericii creştine, duhul smereniei, harul Duhului Sfânt, aşa cum Eu şi ucenicii Mei l-am dat să fie şi să lucreze, şi pe care nimeni nu-l poate mânui după a sa voie, după al său dor de mărire, căci acest dar este cu cei umiliţi? O, cum să fac să-Mi alin durerea Mea? Sunt la masă cu sfinţii în mijlocul poporului cuvântului Meu, aici, unde Eu Îmi deşert glasul ca să fie scris în carte şi împărţit la bogaţi şi la săraci, şi să Mi se dea răspuns. Amin.
— O, răspunsul cel pentru durerea Ta şi a noastră, Doamne îndurerat de la omul necredinţei şi al faptelor necredinţei, cine să-Ţi dea acest răspuns? De două mii de ani aştepţi învierea înţelepciunii crucii în cei care s-au aşezat păstori peste biserică şi nu găseşti răspuns, căci s-au îngrăşat şi se îngraşă toţi de slava cea de la oameni, că iau ochii oamenilor cu haina cea strălucitoare pe care o iau pe deasupra ca să stea ei în numele Tău peste mulţimi şi să le insufle frică la toţi şi dajnici să-i facă pe toţi sub nume de faptă bisericească. O, nu pentru biserică strâng ei bani, căci biserica înseamnă cei ce dau bani şi care nu-L capătă pe Domnul aşa, căci n-au învăţat oamenii cum să Te aibă şi cum să Te dobândească lor, Doamne. Să plângă cuvântul Tău peste ei acum şi apoi, căci răspuns nu-Ţi dă nimeni.
Am fost bogat de la părinţii mei, şi eu am dat la săraci din averea mea, şi apoi mi-a luat-o împăratul după ce m-a mucenicit fiindcă n-am voit să-i fac voia şi să-i mucenicesc pe creştini după plăcerea lui; ba, din contra, îi învăţam pe ei credinţa şi mai arzătoare, iar ei Te iubeau aşteptând biruinţa Ta pentru ei aşa cum eu am aşteptat, că m-a băgat în temniţă împăratul, iar Tu mi-ai trimis pe îngerul Tău, şi la vederea lui a săltat inimioara mea privindu-mi cununa răbdării, pe care mi-ai trimis-o mai înainte de mucenicia mea, iar când a venit clipa mea cea sub sabie am ridicat mâna dreaptă ca să mă însemneze prima sabie în coasta dreaptă şi ca să fiu ca Tine prin jertfă, căci Te iubeam cu dor, şi pe toate voiam să le săvârşesc ca să-Ţi placă şi ca să-Ţi arăt iubirea mea, iar după o vreme Tu m-ai arătat oamenilor şi mi-ai slăvit trupul şi l-ai dat în dar celor credincioşi, ca dovadă a marii mele iubiri pentru Tine, Domnul şi Dumnezeul meu, şi iată, răspunsul nu Ţi-l pot da decât sfinţii, care Te-au iubit pe pământ având în ei înţelepciunea crucii, chipul şi asemănarea Ta pe calea lor cu Tine pe pământ, biserică Ţie făcându-se ei, purtători de Dumnezeu între oameni şi între împăraţi. O, Doamne, aşteaptă omul să vadă şi să creadă, dar cel ce este născut din trup nu poate vedea ca şi cel ce este născut din duh şi nu-Ţi pot da răspuns cei ce s-au aşezat mari peste oameni în numele Tău. Mângâie-Te cu poporul Tău cel credincios şi învaţă-l pe el mereu înţelepciunea crucii, căci slujitorii de biserică nu iubesc crucea şi purtarea ei, ba le este şi lene să facă cruce dreaptă pe trupul lor când îşi fac semnul crucii, şi n-ai mângâiere de la ei, ci numai durere ai. Te înconjurăm şi Te mângâiem noi, sfinţii Tăi şi îngerii Tăi, că altă mângâiere n-ai, iar pe pământ mângâie-Te cu poporul Tău, în mijlocul căruia Ţi-ai aşezat venirea şi cuvântul venirii Tale, glas de Păstor peste pământ. Amin.
O, popor ocrotit de Dumnezeu, fă-te Domnului alin în toată clipa şi deprinde-te bine să ai în inimioară rana Lui şi mereu să-L alini cu iubirea ta, iar altă iubire tu să nu porţi, căci totul este numai deşertăciune, şi numai Domnul să fie plinul inimii tale, căci eu aşa am stat în trupul meu pe pământ, şi apoi m-am dăruit pentru mântuirea multora şi sunt de ajutor la mulţi. Pace ţie de la toţi mucenicii din cer, căci tu ai biruit lumea şi te-ai ales lui Dumnezeu! Fii, dar, Domnului alin în durerea Sa! Amin.
— Eu, Domnul, stau cu sfinţii la masă cu tine, popor primitor de cuvânt din cer, şi încă un sfânt iubit Mie ai la masa Mea cu tine, şi al cărui trup slăvit de Mine stă mărturie de iubire de Dumnezeu în mijlocul cetăţii Bucureştiului, înconjurată de jur-împrejur de răbdarea Mea cea mare: cuviosul Dimitrie, care s-a slăvit înaintea Mea prin marea lui smerenie pe pământ, păstor de vite în copilărie şi în chinovie apoi, nebăgat în seamă de cei slăviţi în dreptul numelui Meu, şi care a fost slăvit de dreptatea Mea din el după ce ea s-a descoperit că a fost, căci a ieşit deasupra cu trupul lui cel îndumnezeit încă de pe pământ şi s-a dat apoi neamului român spre mărturia smereniei şi a iubirii de Dumnezeu în om. O, ce va răspunde norodul de slujitori de biserică faţă în faţă cu viaţa acestui sfânt roditor de smerenie şi de lepădare de sine, şi cu care ei se arată acum oamenilor, chemându-i la praznice de sfinţi şi strângând din toate părţile bănet mult pentru ei? Plânge în cer cuviosul între cuvioşi Dimitrie şi-i rabdă îndelung pe toţi cei ce-l au zălog, căci sunt plini de milă sfinţii şi suspină cu Mine pentru om, şi suspinul lor se aude suspinând. Amin.
— O, aşa suspin eu în mijlocul nelegiuirii iubită de oameni, Doamne, şi în mijlocul bogăţiei de slavă omenească, şi care pe Tine nu Te încălzeşte, ci numai pe ei. Suspin şi rabd îndurerat, că eu n-am iubit slava pământească, ci numai umilinţa mereu şi numai statul cu Tine şi în Tine departe de oameni şi de slujitorii de biserică plini de slavă, şi iată, acum rabd cu iubire cerească, şi pentru Tine rabd, ca să păzeşti Tu prin sfinţi ţara alegerii Tale pentru sfârşit de timp şi pământul ei cel ales pentru slava Ta cea de azi. Nu mai ai alin de la acest neam depărtat de voile Tale şi creştin numai cu numele Tău pe el, dar ai alin şi ai avere cerească aici, cu poporul cuvântului Tău, pe care îl îngrijeşti ca pe un prunc ca să-l ai şi ca să ai casă, Doamne, căci noi, sfinţii Tăi de pe vatra neamului român, răbdăm cu Tine pentru ocrotirea acestui pământ, pe care Tu vii şi Te slăveşti în cuvânt. O, ce vor face toţi cei care vor vedea descoperit câtă slavă cerească a stat pe acest petecuţ de pământ şi n-au fost ochi să înţeleagă şi să vadă? O, slavă Ţie pentru venirea Ta de azi, în care-Ţi ai sfinţii Tăi, precum este scris! Fericiţi, Doamne, cei săraci cu duhul, aşa cum am fost eu şi care aşteaptă din cer şi nu de pe pământ mângâiere lor! Amin.
— O, pace vouă, sfinţi miloşi ca Dumnezeu pe pământ şi în cer pentru cei credincioşi! Vine vremea şi a şi venit să Mă slăvesc pe pământ cu voi, dar nu cum ştie omul să facă, ci tainic lucrez până la arătarea Mea cu voi. Amin.
Acum, poporul Meu, te vestesc de sărbătoare a Mea cu îngerii Mei în mijlocul tău. În ziua de sărbătoare a îngerilor poposesc cu poporul cel credincios cuvântului Meu în mijlocul tău, tată. Încinge-te cu putere pentru trup şi pentru duh şi aşterne tu lui Dumnezeu şi îngerilor Săi, căci tu eşti sluga Mea la masa Mea de azi cu sfinţii pe pământ, aici, dar şi Noi, cei cereşti, te slujim pe tine ca să fim unii altora sprijin şi ocrotire din cer şi până pe pământ şi de pe pământ până în cer.
Binecuvintez calea celor credincioşi, care-şi înfierbântă dorul şi iubirea spre izvorul Meu de cuvânt odată cu apropierea sărbătorii strângerii lor pentru sărbătoarea îngerilor Mei. Îi voi îmbrăţişa, îi voi mângâia, îi voi povăţui spre cer şi spre adevărul vieţii, iar credinţa lor îi va ajuta să se facă după voia Mea, ca şi iubirea lor.
O, veniţi, fiilor, şi învăţaţi lucrarea şi viaţa fiilor lui Dumnezeu! Înţelepciunea crucii purtate să luaţi de la Mine şi de la sfinţii Mei, iar iubirea inimilor voastre să ardă pentru cei din cer şi pentru cele din cer, că am de lucrat cu voi lucrare mare de la Tatăl: cer nou şi pământ nou pentru cei credincioşi ai Mei, împărăţie a sfinţilor, precum este scris. Pace vouă pe cale spre grădinile Mele de poposire cu poporul cuvântului Meu şi cu voi aici în sărbători! Cetele îngerilor Mei vă sunt înaintemergătoare pe cale spre izvorul Meu.
Toate oştirile îngereşti să se pregătească pentru slava Mea cu ei, pentru ziua Mea cu ei! Amin.
Iar voi, cei ce-Mi vegheaţi poporul de peste tot, fiţi asemenea Mie în iubire şi în răbdare, tată. Aşa cum Dumnezeu iubeşte şi nu-Şi sfârşeşte răbdarea chiar dacă omul nu-L ascultă şi nu se supune deplin, aşa şi voi, cei ce sprijiniţi din partea Mea pe poporul Meu, să nu vă întristaţi, să nu vă încordaţi când el este neatent, neaplecat, nesmerit, ci să vă rugaţi Mie pentru mântuirea lui de cele neplăcute de la el Mie şi vouă şi să răbdăm îndelung prin smerenie, fiilor, căci răbdarea va purta rod, că ea este din cer.
Pace vouă, fiilor, şi aşezaţi pe poporul de la izvor la lucru pentru pregătirea serbării îngerilor, iar voi, în mijlocul lui, fiilor veghetori! Ungere cerească este cuvântul Meu peste cei ce ascultă de el cu împlinire. Eu, Domnul, veghez din vreme cu oştirile cereşti şi dau tot sprijinul trupurilor şi duhurilor voastre şi întăresc pe poporul Meu cel jertfitor, căci lucrul Meu cu el este de la Tatăl, şi slava Mea cea de la Tatăl este şi a lui, căci slujirea lui este pentru slava Mea, pentru slava Domnului. Amin, amin, amin.
08-11-2011
