Se fac sfinţii din cer dor de Dumnezeu aşa cum au fost ei şi pe pământ, că vine Domnul pe pământ în vremea aceasta cu masă de cuvânt între cei credincioşi venirii Lui pe pământ cuvânt, şi văd sfinţii cerului minunea aceasta şi doresc după ea aşa cum doresc Eu, Domnul, că mult doresc Eu după om şi mult Mă doare dorul şi Duhul ca să Mă odihnesc în om, aşa cum am dorit la începutul facerii cerului şi a pământului, de l-am făcut pe om din pământ şi din suflarea Mea peste el şi i-am dat sufletul şi s-a făcut omul zidit de Mine fiinţă vie şi am dorit Eu odihna Mea în el, petrecerea Mea cu el, că nu e bine să fie Domnul singur pe pământ, şi de aceea l-am făcut Eu pe om.
O, cum să nu dorească sfinţii masa Mea de cuvânt cu tine pe pământ, poporul Meu de azi! Ştiu sfinţii, fiule, că te-am născut din acest cuvânt şi că eşti poporul cuvântului Meu, ales firicel cu firicel dintre oamenii de pe pământ ca să te am buchet cu mireasmă între Mine şi Tatăl, căci dragostea de Dumnezeu în om nu are asemănare cu nici o mireasmă frumoasă dintre pământ şi cer, şi Se odihneşte Domnul prin ea în om când ea este în om. Aşa M-am odihnit Eu în sfinţii Mei în vremea lor de pe pământ. Ca nişte trimişi ai Mei între oameni culegeau ei din dragostea lor de Mine mierea cerului şi o aşezau pe pământ înaintea oamenilor, care se adunau să-L iubească pe Dumnezeu şi mulţi să se dea Lui ca jertfă de dragoste cerească, şi iată am la masă cu tine sfinţii mucenici în sărbătoare cu Mine şi cu tine în mijlocul tău, căci minunea Mea din mijlocul tău este cuvântul Meu şi se face el râu al vieţii, căci Eu sunt cu duh dătător de viaţă, nu sunt ca omul cu suflet viu şi atât. Eu sunt Cel ce am făcut omul şi am duh dătător de viaţă, şi iată, suflu cu el peste pământ şi Mă fac cuvânt de Duh Sfânt, căci pot aceasta, ca un Făcător ce sunt, căci am făcut cerul şi pământul şi toate câte sunt şi mişună de viaţă între cer şi pământ, şi l-am făcut apoi pe om ca să Mă bucur cu el de toată lucrarea facerii şi nu singur să Mă bucur, căci Eu sunt Dumnezeu şi Îmi trebuie locaş ca să fiu şi ca să Mă bucur în el, în om să Mă bucur, iar el tot aşa, în Mine să se bucure, Eu în el şi el în Mine, ca să ştie toată facerea pe Făcătorul ei şi pe cel ce l-a făcut om din pământ şi din suflet viu ca să stăpânească din partea Domnului peste cele de pe pământ şi să le supună lui, iar el să se supună lui Dumnezeu.
Vin din cer cu sfinţii pe pământ pe calea cuvântului Meu, care este făcător ca şi la început când am făcut cerul şi pământul şi pe toate câte sunt. Toată oştirea cerească priveşte mişcarea Mea, cuvântul Meu, care pune în mişcare toată firea şi zidirea. Cum să nu Mă fi iubit pe pământ sfinţii Mei dacă dragostea Mea născută în ei punea în mişcare duhul lor şi Mă doreau ei cu atâta duh, cu atâta dor! Dorul de Dumnezeu am voit încă de la ziua întâi a facerii să-l pun în omul pe care l-am zidit în ziua a şasea a zilelor facerii cerului şi a pământului şi a toate câte sunt. O, tot aşa doresc şi azi, în zilele cele de apoi, şi mult am grăit Eu omului prin prooroci şi apoi la venirea Mea pe pământ acum două mii de ani, mult am grăit despre zilele cele de apoi şi despre slava Mea din vremea ta, şi am grăit de tine, măi poporul Meu de azi, şi te-am numit muntele Domnului, de unde va rodi peste popoare legea Mea, legea vieţii veşnice peste tot şi peste toate câte vor fi şi vor rămâne ca să fie. Cine mai citeşte în Scripturi ca să se trezească prin ele şi să înţeleagă glasul lor şi viaţa cea veşnică în ele? Nu e om care să citească cu duh de umilinţă Scripturile şi să nu se umple apoi de dor de Dumnezeu, aşa cum îl doresc Eu pe om să fie şi să Mă ţină cu el pe pământ, făcându-se el locaş al Meu.
O, mare este pe pământ omul cel plin de dor de Dumnezeu, al cărui rod odrăsleşte la vremea sa ca rodul unui pom lângă izvorul apei, iar frunza lui nu va pieri şi toate ale lui se vor înmulţi, căci un aşa om este fără de prihană şi stă departe de cei păcătoşi şi necredincioşi şi hulitori, ca să nu ia şi el din păcatele lor, ci numai din legea Domnului ziua şi noaptea, precum este scris.
O, sfinţi iubiţi ai cerului Meu de sfinţi, aveţi, tată, sărbătoare cu Mine pe pământ pentru cel ce M-a iubit mult în vremea trupului său, mucenicul Pantelimon, care s-a făcut tămăduitor peste mulţi. Grăieşte el acum dintre voi cuvânt alături de cuvântul Meu şi se face bucurie grăirea Noastră azi şi se bucură cerul tot, şi Se bucură Tatăl Meu şi al vostru, şi se bucură duhul poporului Meu cel învăţat de Dumnezeu. Amin.
— O, Doamne scump mie pe pământ în vremea mea, şi în cer între sfinţi apoi, stau cu Tine şi cu fraţii mei din cer în mijlocul poporului cuvântului Tău, poporul cel învăţat de Dumnezeu în vremea aceasta a slavei Tale din cer şi până pe pământ, căci Te-ai făcut cale de cuvânt şi vii pe pământ cuvânt şi vin sfinţii cu Tine la masă cu cei învăţaţi de Dumnezeu, cu cei credincioşi ai Tăi acum pe pământ, Doamne. Cei fără de prihană sunt cei credincioşi, şi tot aşa sunt scrişi ei înaintea Ta, iar cei prihăniţi nu înţeleg pe Dumnezeu, aşa cum nu a înţeles împăratul cel din vremea mea slujitor al fărădelegii şi prihanei de tot felul. Cei ce Te iubesc şi Te doresc pe Tine pe pământ n-au aceştia iubire pentru cele de pe pământ, ci au de Tine, Doamne, şi îi doresc ei pe toţi ca şi pe ei, tot mai lângă Tine. N-a înţeles mintea împăratului prihănit puterea iubirii mele de Tine prin care Tu făceai atâtea minuni cereşti peste cei neputincioşi, ca să se înmulţească cei credincioşi Ţie, Doamne, iar împăratul cel fără de minte mă numea fermecător, iar eu îi grăiam lui de Tine şi de credinţa creştinilor Tăi prin care eu am crezut în Tine, şi pe care m-a pus el să-i aduc să-i vadă şi el, şi cărora de la Tine era orânduit lor să se facă mărturisitori Ţie şi mucenici, şi unii pe alţii ne-am adus noi înaintea împăratului ca să mărturisim că suntem creştini şi să audă el aceasta. Viclean s-a arătat el mie, că după ce i-a mucenicit pe aceştia, m-a îndemnat să slujesc idolilor lui şi să-mi dea şi mie dregătorie lângă el, cum că şi celor dinaintea mea le-a dat, câştigându-i pe ei prieteni ai săi în palatul său. Eu însă ştiam cu duhul sfârşitul sfinţilor şi n-a putut să mă înşele împăratul, căruia eu i-am spus să mi-i aducă să-i văd, iar el a dat să mă înşele cu vorba că i-a trimis în altă cetate după bogăţie, dar eu i-am spus lui de cetatea unde i-a trimis el pe ei, de cetatea cea cerească a Domnului Iisus Hristos şi de bogăţiile din ea, pe care omul păcătos nu poate să le priceapă şi să le aibă, şi m-a dat apoi şi pe mine la tăiere împăratul prihănit, şi, fiind legat de un măslin, s-a îndoit atunci fierul sabiei cu care mi-a lovit călăul grumajii, căci mai aveam încă să-mi sfârşesc rugăciunea mea cea din urmă Ţie, şi s-au făcut creştini mulţi dintre cei ce mă priveau, căci măslinul s-a umplut pe loc cu roade de la poale şi până în vârf, iar când i-am spus călăului să-mi taie capul şi să împlinească el aşa, a curs lapte în loc de sânge din grumajii mei, căci i-am hrănit cu credinţa mea pe mulţi, Doamne, aşa cum o mamă îşi hrăneşte cu laptele ei pe pruncii ei ca să-i crească mari.
E ziua mea de sobor între sfinţi şi mă bucur cu Tine şi plâng de bucurie cu Tine în mijlocul poporului Tău cel credincios în neamul român în vremea aceasta. Te rog pentru puterea Ta în el, o, Doamne, că nu este putere în om mai mare decât credinţa lui în Tine şi dorul lui de Tine şi viaţa lui cu Tine, după poruncile Tale, Doamne, trăind el. O, ce mult ne ajută pe noi poporul Tău de pe pământ! Postul şi rugăciunile lui, care se ridică la Tine şi la noi din mijlocul lui, Te ajută pe Tine şi pe sfinţii Tăi, ajută împlinirea Scripturilor cele pentru vremea aceasta, Doamne, căci ai cu cine să le împlineşti dacă ai un popor pe potriva Ta şi a lucrului Tău de azi prin credinţa lui în venirea Ta cuvânt de facere pe pământ acum.
Să creşti, popor iubit, să creşti în credinţă şi în faptele ei minunate, şi cu toată întregimea să-L urmezi pe Hristos, ca să poată Domnul cu lucrarea Sa pe pământ acum şi să aducă la vedere cerul cel nou şi pământul cel nou, căci toate ale oamenilor se clatină şi cad cu zgomot curând, curând, şi răsar din loc sfânt cer nou şi pământ nou, precum este scris. Binecuvântat să fii de Dumnezeu şi de sfinţii Săi şi de îngerii Săi pentru ziua slavei Domnului întru venirea Sa cu sfinţii Săi, popor învăţat de Dumnezeu! Iar Tu, Doamne, poartă-le de grijă, căci sunt cei de la sfârşit, iar sarcina lor cu Tine este mare şi grea, după ce şapte veacuri de oameni au trecut, ca să vină cele neclătinate şi pregătite de Tine ca să fie, veacul cel nou să fie şi cei ce sunt moşteni ai lui. Amin.
— Te binecuvintează sfinţii, poporul Meu, că-ţi văd lucrarea ta cu Mine, tată. Te binecuvintează Tatăl, că te vede cu Mine şi cu sfinţii la masă, fiule. Te binecuvintează firea cu toate minunile ei, că te vede lucrând cu Mine la răscumpărarea ei. Te binecuvintează înaintea Mea cei ce merg din mormintele lor spre înviere, căci vine ziua aceasta măreaţă când se va mărturisi cu multul lucrarea Mea cu tine, lucrarea Mea de cuvânt în mijlocul tău pentru răscumpărarea trupurilor celor ce s-au sfinţit pentru aceasta pe pământ în toate vremile care au fost. Te binecuvintez Eu, Domnul Iisus Hristos, Învăţătorul tău din partea Tatălui Meu şi al tău, şi-ţi dau de veste să te pregăteşti de sărbătoare dulce, că vine popor la izvor, vine iar popor la izvorul Meu de cuvânt ca să-i dau, iar tu eşti împărţitor de Dumnezeu prin lucrarea Mea cu tine. O, caută să ştii bine viaţa împărăţiei Mele cu tine, că vreau să ia omul, să ia şi el şi să poată şi el, tată, căci omul este neputincios din pricina lipsei de Dumnezeu din el.
O, fericiţi sunt cei fără de prihană şi rodnici sunt, dar dacă omul nu gustă ca să vadă şi să creadă, de unde să ştie el aceasta? O, să-i ajutăm să vadă şi să creadă, să-i ajutăm pe oameni, fiilor, căci dorul Meu de om M-a coborât pe pământ cuvânt la voi ca să Mă împărţiţi, iar dorul vostru de Mine Mă ajută să-Mi fac lucrarea venirii Mele iarăşi de la Tatăl la om acum, la sfârşit de timp, şi este scrisă în Scripturi ca să fie această venire a Mea, iar cine citeşte, înţelege, şi fericit va fi. Amin.
O, nici cel mai mare şi cel mai bogat împărat nu poate fi mai fericit ca şi cel fără de prihană în calea vieţii lui şi care umblă în legea Domnului şi păzeşte descoperirile Lui şi cu toată inima le caută pe ele! Rămâi cu dor în fericirea aceasta, pe care Eu am pus-o peste tine, măi poporul Meu, ca s-o împlinesc, iar tu împlineşte-te în ea şi împlineşte-ţi cu ea inimioara, şi altă fericire să nu doreşti şi să nu ai, iar această bogăţie s-o ocroteşti frate cu frate, frate lângă frate, că nu mai este pe pământ Dumnezeu cu omul aşa ca şi aici, pe pământul sfinţit de Mine pentru cei lucrători venirii Mele de acum, şi de unde vor odrăsli cerul cel nou şi pământul cel nou, care-şi vor întinde binecuvântarea şi lucrarea lor peste cei fără de prihană în calea vieţii lor, păzind descoperirile Domnului, şi cu toată inima lor căutând spre ele. Amin.
Pace ţie, poporul Meu, şi găteşte-Mi masă de sărbătoare ca să cinez cu cei ce vin să Mă caute cu toată inima lor la izvor! Pace ţie, Israele român, noul Meu Isarel, noul Meu popor, noul Meu Ierusalim! Amin, amin, amin.
09-08-2011
