Îmi cobor din văzduh glasul peste grădiniţa cuvântului Meu din zilele acestea şi Mă aşez în cartea Mea cea de azi cu praznic de Florii şi grăiesc cuvântul mângâierii în mijlocul tău, popor al cuvântului Meu, şi iau din Mine şi aşez în tine pe Mângâietorul, fiule, căci Eu, Domnul Iisus Hristos, aşa I-am zis Duhului Sfânt, I-am zis Mângâietorul şi L-am promis celor ce cred în Mine şi am spus că din al Meu va lua Mângâietorul şi va vesti celor credincioşi, ca să fiu Eu aşa cu ei până la sfârşitul timpului, şi nu vor să creadă şi să înţeleagă cei necredincioşi că Eu, Domnul, aşa am spus că voi fi cu ai Mei, şi iată, aşa sunt şi nu tac între ei, căci le-am promis că voi fi cu ei. Amin.
O, pace ţie, poporul Meu! Ai nevoie mereu de această urare din Mine rostită în mijlocul tău, căci lucrul tău cu Mine este greu, este mult şi mereu, şi tu eşti sub sarcină mereu, tată. O, nu te supăra că stai sub sarcină mereu, că dacă ai fi rămas în lume cu paşii vieţii tale ai fi fost sub sarcina lumii şi nu ţi-ar fi răsplătit nimeni truda ta şi s-ar fi sfârşit ea odată cu tine ca şi lumea, dar Eu, Domnul, îţi dau plată scumpă pentru purtarea sarcinii Mele cu tine în zilele acestea.
Dar de ce este sarcina Mea ceea ce Eu duc cu tine în vremea aceasta? Tu eşti vestitorul Meu pe pământ şi eşti semnul cel de dinaintea venirii Mele, fiule însărcinat cu sarcina Mea. Tot ceea ce faci şi trăieşti tu sunt cele ale lucrării Mele cu tine din zilele acestea, căci Eu te-am ales din lume ca să fii tu lucrarea Mea, fiindcă din cuvântul Meu de peste tine te-am lucrat şi te lucrez mereu, că dacă Eu n-aş lucra aşa şi mereu în mijlocul tău, tu n-ai mai fi al Meu, ci ai fi tu al tău ca toţi oamenii care-şi lucrează ei viaţa. Eu însă ţie îţi lucrez Eu viaţa, şi te aşez să Mi-o lucrezi şi tu pe a Mea, Eu pe a ta şi tu pe a Mea, şi ce lucrare măreaţă este lucrarea noastră împreună nu-şi dă seama lumea care te înconjoară şi nici cea care aude de tine din depărtări, căci lumea are lumea ei şi stă în cele ce se văd şi n-are nădejde lumea, fiindcă nu-şi pregăteşte nimic ca să aibă când nu va mai fi lumea aceasta.
O, nu ştie lumea pe cele pregătite de Mine, Domnul, pentru cei ce cred în Mine urmându-Mi Mie pe pământ. În istoria celor credincioşi lui Dumnezeu sunt mulţi care au părăsit lumea aceasta şi şi-au pregătit viaţa pentru lumea cea nevăzută şi în care ei au crezut şi au rămas şi s-au mângâiat ei cu Mine apoi, cu Duhul Meu, căci Duhul Meu este Mângâietorul, şi împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit şi grăieşte prin cei credincioşi şi grăieşte cu ei mângâindu-i, aşa cum a fost promisiunea Mea, şi iată, putere de credinţă îi trebuie omului ca să Mă poată primi el pe Mine în casa lui cu acest cuvânt ca să cinez cu el masă de cuvânt mângâietor în casa lui.
Pun masă de cuvânt în mijlocul tău, popor al cuvântului Meu mângâietor, şi cu praznic de Florii stau la masă cu tine, Ierusalime nou, cetatea Mea cea de azi în mijlocul neamului român! Îmi amintesc cu tine despre ziua cea măreaţă când Tatăl M-a preamărit în mijlocul oamenilor mai înainte de patima Mea după ce Eu l-am sculat pe Lazăr din mormânt şi când norod mare Mi-a ieşit înainte pentru că auzise de minunea aceasta şi când fariseii şi cărturarii îşi ziceau între ei: «Vedeţi că n-aveţi nici un spor, că iată, lumea cum s-a dus după El!». Toţi cei care veniseră la praznic să se închine voiau să Mă vadă, iar Eu le-am spus lor: «A venit ceasul să Se preamărească Fiul Omului. Dacă-Mi slujeşte cineva, să vină după Mine, şi unde sunt Eu acolo va fi şi slujitorul Meu. Părinte, preamăreşte numele Tău! „L-am preamărit şi iarăşi îl voi preamări“, venit-a glasul din cer».
O, nici aşa, după atâtea semne şi minuni, nici aşa n-au crezut cei mulţi, iar cei puţini, care au crezut, nu mărturiseau din pricina fariseilor, ca să nu fie goniţi din sinagogă. O, poporul Meu, tot aşa se petrece şi azi cu Mine şi cu tine şi cu cuvântul Meu faţă în faţă cu cei ce iubesc slava lor mai mult decât slava cea de la Mine lor. Vezi tu, tată, de ce nu fac Eu prin tine minuni? Lumea iubeşte starea ei şi statul ei pe pământ şi de aceea nu poate ea să mărturisească pentru Mine aşa cum tu mărturiseşti cu viaţa ta şi cu lucrarea Mea în mijlocul tău. Cu alai ceresc intru în tine, cetatea Mea de nou Ierusalim, iar îngerii Mei cântă când intru: „Osana, binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!“. Intru în mijlocul tău şi Mă fac cuvânt pe masa ta şi cinez cu tine însoţit de cerul sfânt la masa Mea cu tine, şi slava Mea din mijlocul tău e tainică, fiule, şi e tot o mângâiere, iar cine se apleacă să ia din ea cu adevărat, acela nu mai iubeşte lumea aceasta şi nu se mai cheltuieşte pentru ea, ci vine după Mine şi merge cu Mine pe cale şi nu mai merge cu lumea, ci rămâne cu Mine şi-Mi mângâie rana Mea cea după om şi-Mi alină dorul Meu cel greu după el şi rămâne el fiu al lui Dumnezeu, răscumpărat prin Duhul Sfânt Mângâietorul, Care din al Meu ia şi Se dă omului ca să se facă apoi una cu Dumnezeu omul.
O, câtă teamă, câtă răutate şi câtă zarvă au stârnit iudeii necredincioşi pentru că Eu, Domnul, l-am ridicat atunci pe Lazăr din mormânt! O, câtă necredinţă domneşte în cei ce iubesc slava oamenilor, şi cu câtă minciună şi cu câtă stăruinţă lucrează aceştia ca să înăbuşe ei slava lui Dumnezeu când ea stă pe pământ lucrând! O, câtă răutate bate şi spre tine, poporul Meu, din partea celor ce iubesc slava lor şi lumea aceasta! Dar cel mai greu doare la Dumnezeu când cad creştini de pe calea Mea cu tine şi se fac trădători, tată, căci sunt nemulţumiţi şi cad cei nemulţumiţi, cad cei ce nu iubesc crucea şi tainele ei cele de nepătruns cu mintea celor puţini la minte pentru Dumnezeu şi mari cu mintea pentru ei înşişi. O, adu-ţi aminte de Mine, fiule, cât Mă huleau pe Mine cei ce nu Mă credeau şi cei ce Mă părăseau pentru nemulţumirea lor, pentru nestatornicia lor. Duhul Meu nu pătrunde în sufletul viclean şi de aceea nu pot toţi cei care vin să se bucure până la sfârşit de venirea Mea cea de azi şi să Mă bucur Eu de ei până la sfârşit, şi cad aceştia în lături şi se fac paşii lor mai urâţi decât înainte, precum este scris, căci aşa de rău cad cei ce trădează pe Dumnezeu şi nu mai stau cu El. O, de-ar avea ei parte de întoarcere mai înainte de sfârşit! Le trebuie împăcare cu Mine la aceştia, dar mintea lor e mare pentru ei înşişi şi e mică pentru Duhul Meu Mângâietorul, Duhul Care mângâie pe cei binecredincioşi, pe cei statornici în credinţă şi în iubire până la sfârşit, iubirea pentru cei ce se mântuiesc. Amin.
Îţi dau acum binecuvântare pentru zi de vestire a lucrării Mele cu tine în mijlocul oamenilor, poporul Meu. Ţi-am făcut cale, tată, ca să ieşi între oameni cu crucea învierii, fiule. Lumii îi place de două mii de ani crucea cu Mine răstignit pe ea în piroane de fier, dar cu tine crucea e plină de flori, tată, şi multă mângâiere Îmi aduci cu lucrarea aceasta a ta. Văd îngerii aceasta şi se minunează şi văd ei Evanghelia Mea cu tine şi stau în uimire şi cântă slavei Mele cu tine îngeraşii cerului, poporul Meu. O, binecuvântat să fie lucrul mâinilor tale, cu care Eu ies cu tine între oameni ca să mărturisească el lucrarea aceasta, lucrarea Mea cu tine, fiule! Se mângâie duhul din om când vede crucea cu flori pe ea. Se mângâie omul de la lucrarea Mea cu tine, că n-are omul nădejde şi n-are mângâiere dacă n-are nădejde. Ies cu tine cu lucrare de nou Ierusalim în mijlocul oamenilor, ieşim cu stâlpări, cu flori pe cruci şi îi întâmpinăm pe oameni cu mângâiere, că Mi-e tare milă de ei şi nu ştiu ei aceasta. Mi-e duhul rănit de dor după om şi de aceea am venit acum două mii de ani şi M-am făcut om şi M-am dat spre cruce şi spre moarte pentru dragostea Mea cea pentru om, o, şi de aceea am venit şi acum şi tot vin cuvânt pe pământ şi nu de altceva vin. Vin că este scris să vin şi nu de altceva vin. O, vin şi tot vin şi multă necredinţă şi răceală de suflet găsesc pe cale în oameni şi Mă întorc în Tatăl suspinând şi Mă mângâie Tatăl şi-Mi şterge lăcrimioarele şi-Mi spune cuvânt de mângâiere Tatăl Meu şi-Mi spune aşa:
— Puţin, puţin, şi-i vei trage pe toţi la Mine, o, Fiule scump, căci Tu aşa ai spus, şi ai pe pământ fii credincioşi, care-Ţi aşează cuvântul în calea oamenilor, şi va veni curând o zi când toţi vor căuta acest mângâietor şi vor alerga după el ca după mângâierea care le va lipsi la toţi, şi va fi scump în ziua aceea cuvântul Tău cu care umbli azi plin de dor suspinat după om. Puţin, puţin, Fiule scump al Meu, şi răbdarea Noastră va mântui multe suflete dintre cei scrişi în Cartea Vieţii.
Mă doare durerea Ta, căci Eu sunt în Tine, iar Tu în Mine eşti, Fiule scump al Meu, dar durerea Noastră e plină de răbdare, e plină de iubire şi e suspinul Nostru după om, tată. Mă uit acum la ziua cea pomenită azi când Îţi cântau mulţi Osana, tăind ramuri din copaci şi aşternându-Ţi-le în cale şi când s-a cutremurat cetatea Ierusalimului, zicând: «Cine este Acesta?», şi mulţi ziceau: «Acesta este Iisus, proorocul din Nazaretul Galileei», şi au venit la Tine orbi şi şchiopi şi i-ai făcut sănătoşi în clipa aceea, dar s-au întristat şi s-au mâniat pe Tine arhiereii şi cărturarii pentru aceste minuni şi pentru copiii care strigau cântându-Ţi în templu Osana. O, ce blând ai spus lor când ei au zis: «Auziţi ce zic aceştia?», iar Tu le-ai spus: «Au niciodată n-aţi citit în prooroci că din gura copiilor şi a celor ce sug a pregătit Domnul laudă Lui?». O, ce zi măreaţă în Ierusalim a fost atunci pentru cei cu inimă dulce şi mare, şi ce mânie a stârnit ea în inimile celor ce nu Te-au primit de la Mine trimis la ei, Fiule scump al Meu! Te-au răstignit aceştia apoi, dar, vai, n-au ştiut ei că o mai mare slavă va străluci înaintea lor prin Tine, căci lumina învierii Tale i-a judecat apoi pe ei, i-a biruit pe toţi, iar ei au rămas neputincioşi sub vină mare, dar ai fost milostiv cu ei pe cruce şi M-ai rugat să-i iert căci ei nu ştiu ce fac. O, ce mare iubire le-ai dat Tu lor când Mi-ai spus să-i iert pe ei! O, ce mare este iubirea Ta, Fiule scump al Meu! Să nu uite omul iubirea Ta de pe cruce, tată, şi să nu-şi piardă nădejdea cel păcătos, ci să se întoarcă şi să fie viu, căci Tu ai murit pentru fiecare păcătos ca să fie el viu prin întoarcerea lui la Tine, la mila Ta cea pentru omul păcătos, tată.
Grăiesc cu Tine mai înainte de praznicul răstignirii şi al învierii Tale prin cruce, Fiule scump. Vine pomenirea răstignirii Tale, tată, şi începe de mâine amintirea săptămânii patimilor Tale amare, Fiule scump. Ieşim cu flori pe cruci în mijlocul oamenilor şi stăm aşa cu ei până la ziua învierii şi presărăm în oameni mireasma iubirii Tale pentru cei păcătoşi ca să vină ei la umilinţă şi la pocăinţă, tată. Avem fii mărturisitori şi vestitori peste oameni ai cuvântului Tău cel de azi, care-şi are rădăcina în Noi, Fiule scump. Se cutremură facerea toată la glasul Tău de azi, dar omul doarme în necredinţă şi dai să-l scoli la glasul Tău, doar, doar va auzi şi-Ţi va deschide ca să cunoască el cine bate.
Peste şapte zile vor cânta cei credincioşi şi cei necredincioşi cântarea cea pentru învierea Ta: Hristos a înviat! Noi vom auzi dintru cele cereşti şi vom privi pe pământ peste tot. Dă lumea să se bucure la sărbătorile Noastre, dar nu pentru Noi se bucură lumea, o, nu, Fiule scump şi durut al Meu ca şi Tatăl Tău. Cine se bucură cu Noi nu aşa se bucură, dar lumea nu cunoaşte taina bucuriei, nu ştie lumea ce este iubirea şi ce face ea cu fapta ei şi cu măreţia ei. O, Mi-e milă de Tine, Mi-e tare milă, tată, de Tine şi Te mângâi grăind cu Tine, Eu, Tatăl, în mijlocul poporului Tău de azi, Fiule scump, căci în români Ne-am aflat casă acum la venirea Ta cea de la sfârşit de timp.
Le spun tuturor, le spun oamenilor să înţeleagă de la Mine, Tată ceresc, şi să audă ei desluşirea numelui Tău Alfa şi Omega.
O, Fiul Meu Iisus Hristos a venit atunci, la începutul trupului Său, şi a venit acum, la sfârşitul lucrului Său, căci El este începutul şi sfârşitul fiecărui lucru al Domnului pe pământ şi în cer. Şi-a început lucrarea trupului Său acum două mii de ani şi vine acum să Şi-o sfârşească, şi aşa lucrează Dumnezeu lucrul Său cel întreg întocmit. El, Fiul Meu, este Alfa şi Omega, El, Cel ce a fost, Cel ce este şi Cel ce vine, şi întreit a lucrat şi lucrează El lucrarea Sa, căci aşa este la Dumnezeu, iar Eu Îl preaslăvesc pe El şi pe Mine în El, şi zic: Acesta este Fiul Meu şi Cuvântul Meu. El este Alfa şi Omega, El este Cel ce a fost, Cel ce este şi Cel ce vine, şi iată-L, vine, căci Duhul şi mireasa zic: „Vino, Doamne!“, şi de aceea El vine. Amin.
— O, Tatăl Meu Savaot, o, Tată, stau în mijlocul poporului cuvântului Meu cel de azi şi-Mi fac mereu venirea. Evanghelia venirii Mele o lucrez Eu în mijlocul acestui popor mititel, şi Mă duşmănesc arhiereii şi cărturarii ca şi acum două mii de ani, Tată, şi îşi văd ei mai departe de ale lor, o, Tatăl Meu. Eu sunt Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul, dar ei nu vor să ştie aşa despre lucrul ce-l am Eu de la Tine de lucrat pe pământ până la tot întregul său ca să pot să-Ţi spun apoi Ţie, Tată, că Mi-am lucrat lucrarea. O, slavă Ţie că M-ai preaslăvit în cuvânt în ziua aceasta! Am intrat cuvânt în Ierusalim, la poporul Meu cel de azi, şi am intrat cu Tine, Tată al Meu. Peste şapte zile Mă voi slăvi între ei cu praznicul Învierii Mele şi voi sta cu ei la masă de cuvânt, Tată. Lucrarea Mea cu ei e măreaţă şi nu se suie la mintea omului adâncul tainei ei. Cele ce ochiul n-a văzut şi la mintea omului nu s-au suit, aceasta lucrez şi pregătesc Eu pentru cei ce Mă iubesc, şi lucrez aceasta cu poporul cuvântului Meu cel de azi, Tată.
O, poporul Meu, Tatăl şi Fiul S-au slăvit în cuvânt în mijlocul tău în ziua aceasta de praznic sfânt când Eu, Domnul, am intrat pe mânz de asină în cetatea Ierusalimului acum două mii de ani. I-am spus Duhului Sfânt, I-am spus Mângâietorul ca să fac din El lucrarea mângâierii peste cei credincioşi. O, mergi, poporul Meu, mergi cu taina Mea cu tine şi vesteşte-o oamenilor, ca să vadă oamenii Duhul Meu lucrător prin tine pe pământ! Du vestirea Mea din mijlocul tău la oameni, tată, iar Eu, Domnul, îi voi mângâia pe ei în taină mare prin lucrarea Mea cu tine, prin tainica Mea plămadă, pe care o lucrez Eu prin tine pentru înnoirea lumii, pentru lumea cea nouă, cea care va să fie, cea care va rămâne, o, poporul Meu. Amin, amin, amin.
17-04-2011
