Glas de Păstor din cer Mă fac peste pământ, că a venit vremea vestită de Mine acum două mii de ani că se va auzi glasul Fiului lui Dumnezeu peste vii şi peste morţi, iar Eu, Domnul, vin şi împlinesc, vin şi păstoresc blând şi smerit cu inima, precum sunt, ca să-i îndemn pe toţi să fie şi ei aşa, numai să vrea ei să audă şi să asculte de glasul Meu, de povaţa Mea, de cuvântul Meu, care vine din cer pe pământ spre viaţa oamenilor, căci oamenii nu mai sunt deprinşi să iubească viaţa, şi unii de la alţii îşi hrănesc duhul deşertăciunii vieţii şi se ţin departe de Dumnezeu cu viaţa lor. Eu însă vin Păstor pe pământ, cuvânt de păstor vin, şi îl găsesc căzut pe om şi dau să-l scol, dau să-l trezesc pe el la glasul Meu.
O, poporul Meu, Eu în mijlocul tău Îmi las cuvântul Meu cel din vremea aceasta, căci ţi-am dat darul credinţei, fiule. O, ce înseamnă omul căzut, tată? Vin să-l păstoresc pe om, şi îl găsesc căzut. O, e căzut în necredinţă omul. Încă de acum două mii de ani am lăsat întrebare pentru vremea venirii Mele şi am spus: «Când va veni Fiul Omului va mai găsi credinţă pe pământ?». Dacă Eu n-aş pune în om credinţă, n-aş mai găsi în calea Mea credinţă pentru venirea Mea, şi aş găsi numai cădere din credinţă şi lepădare de credinţă aş găsi, iar lepădarea de credinţă este semnul cel de dinaintea venirii Mele, că este scris că nu va veni ziua Domnului până nu se va ivi în oameni acest duh rău, lepădarea de credinţă, în fel şi chip lepădare, în fel şi chip acest păcat, căci vai celui ce nu veghează ca să nu vină acest fur!
O, poporul Meu, am pus în sufletul tău credinţă, tată, iar tu trebuie s-o lucrezi şi s-o păstrezi, căci cine nu ascultă aşa, tăgăduieşte cuvântul Meu, aşa cum l-a tăgăduit Adam în rai de a călcat peste cuvântul Meu, şi s-a supărat apoi pe Mine omul cel zidit de mâna Mea şi şi-a cules plată dureroasă, lacrimi şi suspin. S-au smuls din Dumnezeu unul pe altul, Adam şi femeia sa, căci n-au vegheat să nu calce ei peste cuvântul Meu. Mă fac Păstor peste viaţa omului şi îl îndemn pe tot omul să vegheze ca să nu se smulgă unul pe altul din Dumnezeu, că iată, nu mai sunt pe pământ păstori cu milă şi cu veghe peste turmă. Păcatul îl duce pe om spre necredinţă apoi şi cade în necredinţă omul, şi aceasta înseamnă om căzut, şi puţini sunt cei ce nu cad între cei ce se biruiesc de păcat, iar diavolul nu se bucură când cade omul prin păcat, ci se bucură când cade în necredinţă apoi şi în deznădejde şi în nepăsare de Dumnezeu pentru viaţa lui.
Vin Păstor blând, vin pe pământ cuvânt ca să-l păstoresc pe om şi să-l îndemn la păşune şi să vadă că bun este Domnul. Trebuie să-ţi spun, omule, că nu eşti drept cu Mine, tată, căci viaţa ta este datoare Mie, fiindcă de la Mine o ai. O, nu te potrivi voilor tale, că ele nu sunt veşnice, dar te smulg din Dumnezeu şi te mai cad şi în necredinţă dacă nu ştii să te căieşti de răul trezit în tine ca să Mă pedepsească el pe Mine înăuntrul tău. O, cine să te mai înveţe pe tine de pe pământ, tată? Nu poate orb să călăuzească pe alt orb. Mi-e milă de tine, omule, Mi-e tare milă, tată, de tine! De mila ta cobor din cer. Nu Mă goni, nu spune că nu se poate să vorbească Dumnezeu cu tine! O, nu fi necredincios! Dacă nu crezi că Eu sunt, ce foloseşti gonind din calea ta strigarea Mea la tine? Te temi că nu mai poţi face tot ce vrei dacă dai să Mă asculţi şi să Mă ai de Păstor. O, nu poţi fi fiul lui Dumnezeu dacă nu semeni cu Mine la ascultare şi la faptă. Primeşte-Mă cu credinţă, căci cel ce crede în Mine este cel care Mă primeşte când bat ca să intru şi ca să-i dau de la Mine, să-i dau ca să aibă!
O, poporul Meu, o, fiilor, fiilor, stau în mijlocul vostru cuvânt de Păstor, tată. Preţuiţi-l şi împliniţi-l, aşa cum Eu împlinesc cuvântul Tatălui Meu şi Îl ascult pe El când Îmi dă de lucru, când Îmi dă lucrul Său să-l lucrez. Îndemnaţi-vă unul pe altul spre ascultare de cuvântul Meu, că iată ce mare har peste voi! Stau de vorbă cu voi ca să vă veghez viaţa şi să vă îndemn să Mă ascultaţi. Vine ziua să vedeţi tot ce vă strângeţi prin ascultare, tată. Schimbaţi-vă din slavă în slavă prin ascultare de Dumnezeu, fiilor. Cei ce ştiu Scripturile şi viaţa din ele şi nu împlinesc aşa, aceia nu-şi strâng ca să aibă când Eu voi veni. O, mulţime de învăţaţi, o mulţime de lume, mulţimi de oameni ştiu Scripturile şi aud din ele, dar nu mişcă nici un pai pentru împlinirea lor peste ei şi în ei şi între ei, şi se cred ei fiii lui Dumnezeu pe pământ. O, fiţi cu mare veghe cum împliniţi Scripturile şi poruncile vieţii şi fericirile, fiilor, şi dragostea, tată! Ţineţi din răsputeri la dragostea dintre voi, la frăţia cea în numele Meu, aşa cum Scripturile vă povăţuiesc, căci unde nu este dragoste este ură, tată; unde nu este cuvânt dulce este cuvânt aspru şi plin de trufie, fiilor; unde nu este sfinţenie este păcat, tată, şi unde nu este credinţă este cădere. O, învăţaţi din Scripturi, ca să ştiţi din ele cum a căzut omul din rai, şi vegheaţi apoi cu Mine ceea ce el n-a vegheat! Totul este cu putinţă celui cu credinţă, dar şi cu ascultare de Dumnezeu, fiilor. Omorâţi-vă firea şi obiceiurile ei şi daţi loc vieţii cuvântului Meu în voi mereu, mereu, căci dacă nu mereu, mereu împliniţi aşa, găseşte duhul rău portiţă de intrare şi vă aduce la asemănarea cu el de câte ori voi nu vegheaţi. O, sprijiniţi-vă unul pe altul pentru calea sfinţeniei, dar nu uitaţi că sfinţenie nu e numai ceea ce aţi da voi să înţelegeţi că înseamnă ea în voi, căci ea trebuie împodobită apoi cu buna voastră purtare unul de la altul, purtare plină de umilinţă şi de cuviinţă, tată, prin care să vă daţi cinste unul altuia în chip neostenit, că altfel vă daţi dispreţ, iar dispreţul poartă în el otrava îngâmfării, tată. O, nu daţi să fiţi unul mai mare sau mai tare decât celălalt în cuvânt sau în vedere, ci în fapte plăcute Mie să petreceţi, căci dacă nu sunteţi Mie plăcuţi toţi în toată vremea, sunteţi vinovaţi unul pentru altul, tată, şi nu vă puteţi scutura de vină înaintea Mea, căci o pâine gustoasă Mie trebuie să fiţi toţi, laolaltă toţi şi mereu, măi fiilor. Fiţi înţelepţi pentru vremea postului, căci postul de bucate nu este nimic dacă nu sunteţi frumoşi cu duhul şi cu sufletul înaintea Mea şi unul înaintea celuilalt. E greu să postească omul post plăcut Mie. Cei ce se sfinţeau pentru Mine se căzneau mult pentru vremea postului şi se fereau cel mai mult să nu tulbure şi să nu se tulbure cu duhul şi cu sufletul, cu vorba şi cu fapta, căci dragostea se hrăneşte cu greu în om şi de la om la om. Duhul deşertăciunii stă de obicei pe limba omului şi nu-i place lui alt loc mai bun, şi de acolo începe să-l golească pe om de bogăţia lui cea sfântă, şi unul de la altul se ia această slăbiciune intrată în firea omului când omul nu învaţă din Scripturi statura cea pentru viaţă, dar voi, vegheaţi, tată, vegheaţi cu iubire unul peste altul şi daţi-vă unul altuia ajutor pentru plăcerea Mea în voi şi între voi în toată vremea, că uşor mai cade omul din cele frumoase ale Mele de peste el, măi fiilor, iar Eu vreau să stau cu voi în toată vremea, tată, şi să am loc să stau, şi să-Mi faceţi loc să stau şi să fiu cu voi.
Am spus prin cuvântul Meu din zilele acestea că vreau prin voi să împlinesc lucruri mari prin post şi prin rugăciune, tată, prin poporul acestui cuvânt, fiilor. O, ajutaţi-Mă aşa, măi fiilor, că Mă doare că nu mai am cu cine în afară de voi să Mă ajut pe pământ. Slujitorii de biserici, în loc să îndemne oamenii la post şi la veghe cu post şi cu rugăciune, ei dezleagă şi tot dezleagă peste păcătoşi mâncare de mâncat şi coboară jos din calendar zilele de post şi vremile postului, căci odată cu strămutarea de la locul lor a sărbătorilor sfinţilor, a căzut unul din cei patru stâlpi ai postului, post care în câte un an abia că mai rămâne din el trei, patru zile, şi iată câtă stricăciune a adus peste biserică şi peste oameni umblarea la cele ce nu trebuia să se clatine de la locul lor, şi nu ştiu cum s-o dau să deschid inima şi mintea celor ce stau mari peste oameni, să facă ei bine lui Dumnezeu şi loruşi apoi şi să aşeze la locul lor sărbătorile şi datinile sfinte, ca să le plătesc Eu lor cu mântuire pentru ascultare şi pentru credinţă şi pentru primire când Eu bat ca să intru la ei şi să le cer să asculte de la Dumnezeu.
Iată, fiilor, de ce v-am aşezat Eu pe voi în viaţă călugărească, tată, şi în mâncare la fel. Nu mai au oamenii zile de post, nu mai au nici preoţii, nici călugării, nu mai au. De la cel mai mare până la cel mai mic iubesc carnea pentru mâncare şi toate cele ieşite din carnea de animal, tată. Am avut nevoie de ajutor pentru împlinirea Scripturilor cele de apoi şi v-am cerut vouă să Mă ascultaţi cu post şi cu rugăciune, tată, căci rugăciunea fără post nu are putere.
Iată, poporul cuvântului Meu este credincios şi M-a ascultat să nu mănânce carne şi cele ieşite din carne. N-aveam cu cine să Mă ajut pentru împlinirea Scripturilor, pentru nimicirea lui antichrist şi a satanei de orice fel şi pentru toată biruinţa Mea, care va să fie curând, curând prin lucrare de biserică şi nu altfel lucrare.
Acum, poporul Meu, să fii cuminte, tată, şi să faci pentru Mine iubire mare, că e vreme de post şi de rugăciune mai cu putere, dar ai grijă de purtarea cea dulce cu Mine şi unul cu altul, tată, ca să nu aibă diavolul cu ce se înfrupta de la voi, ci numai Eu să am, Eu şi sfinţii Mei şi îngerii Mei. Vorbirea şi purtarea cea sfântă şi dulce să vă îndulcească duhul şi să vă crească în voi mărturisirea lui Dumnezeu, măi fiilor. Trebuie să zidim raiul pe pământ, tată. Trebuie să fim dulci şi să facem miere, tată, lapte şi miere să gătim pentru sfinţi şi pentru îngeri, ca să se împlinească Scripturile care mai sunt de împlinit şi pe care să le cerem să vină şi să se aşeze pe pământ prin rugăciune, fiilor. O, aveţi grijă de soare, măi fiilor, să strălucească de şapte ori mai mult între voi, aşa cum este scris, şi aşa să fiţi în vremea care începe acum pentru pregătirea sărbătorii învierii, tată.
Fiţi binecuvântaţi, fiilor, rugându-Mă să vin şi să aduc binecuvântare pe pământ şi credinţă şi iubire să aşez în oameni! Pace vouă! Nu uitaţi să fiţi frumoşi în vremea cea cu post, căci unde scrie post înseamnă mult şi înseamnă frumos, iubire şi sfinţenie înseamnă, cerul şi pământul laolaltă în petrecere şi în lucrare înseamnă. Aşteaptă neamul omenesc şi toată facerea aşteaptă la voi, căci sunteţi cei mai mici şi cei mai înzestraţi de Dumnezeu, că iată, sunt Păstor între voi şi vă învăţ împlinirea Mea.
Binecuvântate să vă fie pacea şi cuvântul, iubirea şi duhul frăţiei, fiilor! Să ia poporul de peste tot lucrarea cea cu folos a postului: nerăutatea, mila şi iertarea, pacea şi bunăvoirea între fraţi, între Mine şi poporul Meu, şi vom merge aşa, cu iubire, spre sărbătoarea învierii, fiilor. Amin, amin, amin.
06-03-2011
