În prag de zi de sărbătoare de sfinţi mucenici mărturisitori Se bucură Duhul Meu, căci găsesc veghe pentru venirea Mea cuvânt în cartea Mea cea de azi, pe care Eu Însumi o înfiinţez prin grăirea Mea cea de azi, că Eu vin pe pământ cuvânt pe vatra neamului român, şi de peste cincizeci de ani grăiesc peste un popor, care a ascultat din gura Mea grăirea Mea din zilele acestea, şi iată, am mlădiţe binecuvântate de Dumnezeu ca să audă glasul Meu şi să-l facă pe pământ carte, aşa cum în toate vremile a lucrat Dumnezeu prin slugile Sale şi S-a făcut carte pe pământ şi S-a dat oamenilor cuvânt.
Dar ce face cuvântul Meu şi de ce se varsă el din gura Mea pe pământ? El zideşte biserica Mea, căci scris este: «Venind în lume, în lume era, şi lumea prin El s-a făcut, dar lumea nu L-a cunoscut, şi întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit, iar câţi L-au primit, le-a dat puterea ca să fie fii ai lui Dumnezeu, adică celor ce cred în numele Lui», şi aceasta mărturiseşte Ioan, ucenicul Meu, care a văzut mărirea Mea, mărire ca a Unuia născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr. Amin.
Dar ce face cuvântul Meu şi de ce vine el pe pământ? El zideşte omul dacă omul primeşte să fie zidit, să fie născut din Duhul, căci Duhul lui Dumnezeu este cuvântul Meu.
O, ce puţin, ce puţin se citeşte astăzi cuvântul Scripturii, o, ce puţin, o, şi ce măreţ este el şi ce viu grăitor ca să-l poată pătrunde pe cel ce se lasă născut din cer! Este scris în Scripturi că la venirea Mea iarăşi pentru vii şi pentru morţi cu judecata, numele Meu va fi Cuvântul lui Dumnezeu, iar sfinţii şi îngerii vor fi soţii Mei întru venirea Mea. O, tot aşa de smerit, tot ca acum două mii de ani lucrez şi azi, şi lucrez prin cuvânt, Eu şi sfinţii Mei, Eu şi îngerii Mei. Zadarnic Mă aşteaptă altfel cei ce măcar nici nu se pregătesc pentru ziua slavei Mele, că Eu vin aşa cum am spus că voi veni, căci am spus prin Scripturi: «Cel ce crede în Mine voi veni la el şi-Mi voi face casă la el şi voi cina cu el şi Mă voi arăta lui», şi aceasta face cuvântul Meu când el vine pe pământ, şi am fii credincioşi, şi iată-i, Mi-am făcut casă la ei şi cinez cu ei şi Mă las cuvânt pe masa lor şi Mă arăt lor, iar ei Mă arată oamenilor cuvânt, iar cei ce cred în Mine prin ei, se fac şi ei asemenea lor, a celor ce Mă împart cuvânt de facere a omului, ca să creadă omul şi ca să se facă biserică a Mea cel ce Mă primeşte să-l fac al Meu, locaş al Meu pe pământ.
O, omule care zici că ştii şi crezi în Dumnezeu, cum crezi în El şi ce faci dacă crezi? Este scris că trebuie să am casă la tine şi să cinez cu tine şi să stau cu tine şi să te fac după chipul şi asemănarea Mea, nemuritor. Tu însă te întorci mereu la moartea ta, la păcatul pe care-l iubeşti, dar credinţa ta este moartă, tată, şi tu tăgăduieşti puterea ei, că nu poţi să te faci fiu al lui Dumnezeu dacă tu mori mereu.
O, popor al cuvântului Meu cel de azi, grăiesc cu omul ca să-i spun lui că, dând el să aibă înfăţişarea adevăratei credinţe, tăgăduieşte puterea ei, că mereu este tras spre păcat, bietul de el, şi nu poate adunarea oamenilor care n-au faptele credinţei, o, nu poate să dea sfinţi lui Dumnezeu, şi pot sfinţii să dea lor pildă de biserică a Mea şi de locaş al Meu în ei şi cu ei, căci am spus într-o zi de jale când auzeam cuvinte în răspăr cum că biserica a dat pe sfinţi, iar Eu am spus nu, şi am spus că sfinţii au zidit biserica şi că ei au însemnat biserica, şi vai lumii dacă n-ar fi în ea cei ce se sfinţesc pentru Dumnezeu şi pentru ea înaintea Mea ca să aibă ea cine să strige la Mine pentru învierea ei, pentru trezirea ei din nepăsare de Dumnezeu!
O, poporul Meu, sunt pe masa ta cuvânt de facere a omului şi sunt cu sfinţii Mei în cuvânt de facere pe pământ: muceniţa Ecaterina şi mucenicul Mercurie, mari mărturisitori ai dragostei Mele în ei în mijlocul popoarelor pline de păgânie pe vremea trupului lor cel mărturisitor prin jertfă sângeroasă pentru numele Meu, cel scump lor. Iată, în numărul mare al gloatei necredincioase ei erau biserica Mea, iar Eu am venit la ei şi Mi-am făcut locaş în ei şi am cinat cu ei şi M-am arătat lor biruitor cu ei înaintea celor păgâni cu viaţa şi cu fapta, şi apoi i-am ridicat pe ei între sfinţii Mei şi sunt ei cu Mirele lor în sala nunţii, şi prin jertfa lor cea plină de iubire şi de mărturisire i-au adus şi pe alţii la credinţă şi s-au dat Mie, biserică a Mea s-au dat şi ei, şi iată, sfinţii au dat biserica şi ei au zidit-o în oameni pentru Mine, şi nu altfel se petrece cu zidirea bisericii Mele, care nu este zidită din păcătoşii care se dau ei după înfăţişarea adevăratei credinţe.
Iată, când pot să le spun, le spun, numai că se fac ei că nu aud, dar Eu sunt Cel ce vin acum şi judec viii şi morţii prin acest cuvânt şi le spun lor că ei spun mereu în biserica lor că aşteaptă învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie, iar Eu vin cu ceea ce zic ei că aşteaptă, şi vin cuvânt pe pământ pentru vii şi pentru morţi, căci Tatăl Mă trimite să împlinesc tot ce este scris în Scripturi să împlinesc, şi se pregătesc cei adormiţi de înviere la glasul Meu, pe care ei îl aud, şi mai vârtos se pregătesc mereu sfinţii ca să vină cu Mine în cuvânt când Mă aud că vin la voi, pe masă la voi cu hrană de sus, hrană îngerească, hrana celor ce se hrănesc cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu. Amin.
— O, pentru iubirea noastră de Tine şi pentru iubirea Ta de noi cobori cu noi pe calea cuvântului Tău pe pământ, o, Doamne, şi mare este această iubire şi îngerească este ea şi nu ştiu oamenii necredincioşi ce este iubirea şi ce face ea, căci ea face sfinţi din oameni şi descoperă ea pe Dumnezeu în toate şi în ei, aşa cum şi în mine Te-ai născut Tu pe când eu aveam de ales între viaţă şi moarte, între veşnicie şi vremelnicie, iar eu Te-am ales pe Tine de Mire şi m-am dat Ţie mireasă, şi i-am învăţat aşa pe cei ce ziceau că au înţelepciune şi i-am învăţat pe ei că pe pământ este vremelnicia şi că în cer este un Mire veşnic, Care-i dă omului veşnicia dacă poate să creadă şi să o lucreze cu cele de sus pe pământ cât stă, iar Duhul Tău, aprins în mine ca jarul, a ars în ei toată semeţia lor şi şi-au văzut nimicnicia şi s-au dat şi ei Ţie fii credincioşi şi s-au mărturisit ei aşa oamenilor de atunci, iar eu am intrat cu ei cu tot în sala nunţii Tale cu sfinţii şi cu îngerii şi mi-ai dat haină de mireasă, curăţată cu dragostea mea pentru Tine şi cu sângele meu curs pe pământ înaintea oamenilor pentru alegerea mea, căci pe Tine Te-am ales, şi nimic altceva n-am mai ales, şi a rămas pe pământ cu oamenii mărturisirea mea pentru Tine şi rod Ţi-am adus cu ea, iar acum, la sfârşit de timp, m-ai aşezat lucrătoare prin duhul înţelepciunii mele pentru Tine şi stau cu sfinţii cei mari şi mult lucrători în mijlocul poporului Tău şi peste el cu darurile lor, ca să ajute ei lucrarea Ta de azi şi pe poporul Tău cel mic, care Te primeşte cuvânt şi Te împarte, Doamne, sămânţă de facere a omului, cuvânt care zideşte biserica, o, Doamne. Sunt slujitoare mare pentru cei ce-Ţi lucrează Ţie aici, pe pământul cel sfinţit de Tine în mijlocul neamului român, şi revărs har şi înţelepciune şi lucrez Ţie pentru împlinirea Ta de azi cu oamenii, şi îmbărbătez pe cei ce-Ţi stau cale a venirii Tale cuvânt de facere a bisericii şi le spun lor: fiţi curajoşi, voi, cei mai mici între cei ce au lucrat până acum rând pe rând Domnului pe pământ, şi fiţi credincioşi cu putere, că nu mai e pe nicăieri între oameni biserică cu mădularele toate în ea, aşa cum a făcut Domnul să fie cu voi, cei credincioşi Lui! Fiţi tari cu credinţa, de la care vine iubirea şi mărturisirea ei! Iată, înţelepţii lumii nu sunt nimic faţă în faţă cu cuvântul lui Dumnezeu, care este cu voi mereu, şi care în taină zideşte şi împlineşte, împotriva celor ce nu ştiu să creadă în Dumnezeu aşa cum se cuvine pentru toată lucrarea Lui între oameni. O, cei ce se cred înţelepţi şi buni, aceia nu ştiu să se facă fii ai lui Dumnezeu, din pricina semeţiei lor, dar cei păcătoşi şi smeriţi cad spre pocăinţă şi spre înţelepciune apoi, şi mulţi din ei sunt atinşi de harul cel de sus şi-şi sfinţesc mintea şi inima şi credinţa şi iubirea şi viaţa apoi, căci Domnul Îşi face casă cu ei şi cinează cu ei şi Se dă lor, iar ei Domnului se dau, aşa cum în vremea mărturisirii mele s-au dat lui Hristos înţelepţii care şi-au văzut deşertăciunea şi păcatele şi s-au făcut locaş al credinţei cea de sus şi al iubirii lor pentru Hristos, Cel mărturisit de mine adevăratul şi singurul Dumnezeu.
O, mare este pe pământ cel ce mărturiseşte pe Domnul! Aşa mărire a aşezat El peste voi, şi sunteţi cei mai mici, dar şi cei mai mari, căci aţi ştiut şi ştiţi să staţi mici, ca să poată Domnul cu voi, o, fii ai cuvântului Său de azi, căci cei mari, care nu ştiu să se facă mici şi să rămână aşa înaintea Domnului, nu rămân aceia, şi nu ştiu să-L mărturisească pe Domnul cei mari, căci nu ştiu ei înţelepciunea cea de la Domnul pentru cei mici, a cărora este împărăţia lui Dumnezeu, precum este scris.
O, înconjoară-i Tu, Mire Doamne, cu toată oştirea cerească mereu, cu toată venirea Ta cu sfinţii, iar puterea Ta cea de nebiruit să-i ocrotească pe ei de duşmanii Tăi, căci ei nu-i pot avea duşmani decât pe duşmanii Tăi. O, mergi, mergi cu mersul biruinţei Tale cu ei şi bucură-i pe sfinţi, şi bucură-i pe cei credincioşi cuvântului Tău cel de ieri şi cel de azi, căci cele de la început le-au vestit pe cele de la sfârşit, pe cele de azi, o, Doamne, iar Scriptura grăieşte la sfârşit scrierea ei despre cetatea cea sfântă, Noul Ierusalim, la care Tu, Doamne, atât de tainic lucrezi acum, căci pietrele ei sunt vii şi strălucesc pe pământ cu lumina Ta, şi neamurile aud glasul Tău cel de pe muntele Tău de cuvânt, cetate înaltă, Doamne, zidită din cuvânt şi din fii credincioşi, care ştiu să se facă prunci şi să crească mici şi să fie ai Tăi între fiii oamenilor, şi să le faci bine cu ei fiilor oamenilor, care, auzind, se vor trezi pic cu pic, căci puterea Ta va birui şi va lucra.
Şi iată pe cel sărbătorit azi lângă mine între sfinţi, mucenicul Mercurie, tot atât de râvnitor cu dragostea lui, ca şi dragostea din inima mea pentru Tine în vremea trupului lui înaintea împăraţilor pământului! Sfinţii Tăi din cer mărturisesc cuvântul Tău de azi adevărat şi ziditor de biserică şi de om nou pe pământ, o, Doamne. O, fie voia Ta împlinită pe pământ, aşa precum în cer este ea. Amin.
— O, şi eu, acum, mucenicul Mercurie, mărturisitorul Tău, Te mărturisesc Dumnezeu al meu, căci mi-ai fost Dumnezeu pe pământ, Doamne, ca să Te am pe veşnicii Stăpân al meu şi să ai Tu parte de mine pe vecii, căci ai suflat peste mine în vremea încercării mele şi m-ai învăţat să mă trag de partea Ta şi să mă despart de cei ce nu Te aveau de Dumnezeu al lor, o, şi câtă putere de mărturisire pentru Tine a avut atunci credinţa mea în Tine şi sufletul şi duhul şi trupul meu, toate Doamne! O, cât de îndârjiţi în necredinţă se fac cei tirani cu inima împotriva Ta când văd ei că mărturisitorii Tăi se întăresc pentru Tine înaintea lor! O, câtă orbire şi câtă ură aduce necredinţa şi lupta cea pentru ea în om faţă în faţă cu cei ce Te mărturisesc pe Tine şi nasc în jur pe Dumnezeu în cei ce au în faţă priveliştea luptei pentru Tine a mărturisitorilor Tăi cei credincioşi! O, slavă Ţie pentru că m-ai ajutat să rămân al Tău şi să dau putere şi altora să se facă fii ai lui Dumnezeu dintre cei necredincioşi!
Şi acum Te rog şi eu, varsă mânia Ta peste muntele de necredinţă a oamenilor şi dă-le lor prilejul să Te primească prin acest cuvânt de facere a omului la sfârşit de timp! Fă cale cu mărire mersului Tău cu poporul cuvântului Tău şi arată-le oamenilor şi slujitorilor de peste ei că Tu zideşti o cetate din pietre vii, un popor de fii credincioşi, prin care voieşti să înviezi lumea şi să faci cer nou şi pământ nou, ca să rămână acestea după ce mânia va trece! O, câţi sfinţi s-au făcut pentru Tine dintre cei mult păcătoşi! Aşa să faci şi acum prin harul Tău cel lucrător al cuvântului Tău de azi şi să-i chemi pe mulţi la viaţă, Doamne, că arde pământul, şi lumea nu vede şi nu ştie să se uite şi să vadă suferinţa pământului şi suspinul lui şi al celor ce strigă din pântecele acesta aşteptând salvarea lor.
O, fii ai necredinţei, voi staţi pe pieptul celor ce aşteaptă învierea şi viaţa veacului ce va să fie, şi staţi plini de păcate deasupra lor, şi arde duhul lor pentru răscumpărarea lor şi arde ca focul pârjolitor duhul şi suspinul lor spre Domnul. O, înfricoşaţi-vă, ca să faceţi roade vrednice de pocăinţă şi de credinţă, că altfel veţi plânge lung şi nu veţi afla capăt plânsului vostru! Vă cheamă sfinţii din cer spre credinţă şi spre fapte de credinţă. Are Domnul izvor de cuvânt aici, unde-Şi are masa Sa de cuvânt cu poporul Său credincios azi. O, căutaţi, ca să aflaţi, şi apoi luaţi şi spălaţi-vă ochii, ca să vedeţi! Spălaţi-vă de necredinţă şi aplecaţi-vă cu umilinţă, ca să aveţi parte de milă şi de bucurie apoi! Vine Domnul cu zecile de mii de sfinţi ai Săi pe pământul român şi grăieşte cuvântul Său oamenilor şi zideşte biserica Sa şi sfărâmă cu ea iadul, ca să iasă la lumină cei ce strigă după lumină, şi iată lumina, şi vine Domnul cu ea pe pământ ca să vă dea lumina Sa vouă.
O, auzi-mă, Doamne, pentru cei necredincioşi şi dă-le putere să creadă şi să Te cunoască în acest cuvânt şi în venirea Ta cu sfinţii Tăi acum! Fă împăraţii să se plece şi să se facă săraci de slava lor, iar pe cei săraci fă-i să se îmbogăţească de slava Ta de azi, şi aşează-Te Tu cu taina Ta pe pământ, taină la care lucrezi atât de tainic acum: cerul cel nou şi pământul cel nou, o, Doamne, dar fă să fie multă credinţă pe pământ pentru această cerească taină, care aşteaptă de şapte mii de ani la hotar ca să se aşeze pe pământ, şi după care toţi sfinţii Tăi aşteaptă tânjind şi trudind şi aşteaptă arzând de dor, arzând, o, Doamne! Amin.
— O, aceasta lucrez Eu, şi taină mare este poporul cuvântului Meu cel de azi în mijlocul neamului român. Fiţi liniştiţi, o, sfinţi iubiţi ai cămării Mele de nuntă! Curând, curând ne aşezăm pe pământ cu taina cerului cel nou şi a pământului cel nou, căci Eu, Domnul, la această împlinire lucrez cu voi din cer, şi cu poporul Meu de pe pământ, şi Mă aşteaptă şi Tatăl să sfârşesc şi să împlinesc. Amin.
Pace ţie, poporul Meu, în zi de sărbătoare de sfinţi mărturisitori! O, îmbracă-te, tată, întru nestricăciune din zi în zi mai mult, că tot şi toate aşteaptă capătul cel bun al mersului Meu cu tine spre ziua slavei Mele, când toate se sfârşesc, ca să înceapă veşnicia şi tainele ei toate! Eu sunt gata să împlinesc, de şapte mii de ani sunt gata să răscumpăr tot ce omul a stricat din cele zidite de Mine, dar am aşteptat atât de mult pe cât a stricat omul, şi tot atât de mult timp am lucrat şi Eu şi le-am pus înapoi, dar tainic am lucrat, şi încă lucrez, şi nu se suie la mintea omului tainica Mea lucrare, scrisă în Scripturi pentru împlinirea ei acum, la sfârşit de timp.
Fii credincios, poporul Meu! Credinţa ta în cuvântul Meu cel de azi, ascuns atât de tainic în Scripturi că va veni pe pământ şi va zidi iarăşi lumea, o, credinţa ta este salvarea, căci Eu aşa am putut şi aşa pot pe pământ, pot prin cei credincioşi, pot prin credinţa ta, poporul Meu. Amin, amin, amin.
08-12-2010
