Pe cale de îngeri Îmi cobor glasul şi pe tron de heruvimi stau, şi slava Mea este cuvântul, iar cetele îngereşti Îmi cântă ca în cer: Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Atotţiitorul, Cel ce era şi Cel ce este şi Cel ce vine! Amin.

Eu sunt Cel ce sunt! Sunt Domnul Iisus Hristos şi Mă mărturisesc pe Mine Însumi cine sunt, căci Tatăl Meu Savaot Mi-a dat toată puterea în cer şi pe pământ, fiindcă M-am coborât din cer pentru om şi M-am întrupat în Fecioară ca să Mă nasc Prunc mic şi să-i dau omului pildă să fie mic şi să crească tot aşa, să nu crească mare, că el aşa a crescut şi aşa creşte şi nu rămâne statornic omul, că nu are căpetenie peste el ca să înveţe să fie mic, să fie statornic, să aibă viaţă în slavă, în ascultare ca a îngerilor, care au căpetenie peste ei şi sunt în slavă, în mare slavă, în mare aplecare, şi tot aşa şi lucrare. Amin.

Cobor la izvor, cobor cu îngerii şi cu izvor de cuvânt. Cu slavă de îngeri cobor şi întâmpin pe poporul adunat în jurul slavei Mele în zi de sărbătoare pentru îngeri, care cu freamătul lor mângâie tainic creştetul aplecat al celor ce au venit la sărbătoare îngerească în grădinile Mele cu poporul Meu cel jertfitor slavei venirii Mele cuvânt pe pământ, când Tatăl, iată, Mă trimite să Mă fac cuvânt de foc şi să-l curăţ cu el pe om pentru venirea Mea, şi stau în grădinile Mele cu tine cuvânt, poporul Meu, şi hrănesc, fiule, inimioarele care Mă strâng în ele ca să le dau putere să se facă sfinţii Domnului.

Acum două mii de ani am venit şi am lucrat ca atunci, iar acum vin şi lucrez cu mult cuvânt spre facerea omului şi îi cer lui să treacă prin apă şi să nu piară, să treacă prin foc şi să nu ardă, că la potopul cu apă a pierit tot omul, şi la foc tot aşa, dar acum vreau sfânt să se facă cel ce vine la Mine, că vreau să rămân cu el după ce mânia va trece, căci Noe a scăpat dimpreună cu cei ce au ascultat de Mine şi de el, iar ceilalţi au pierit, iar tinerii în cuptorul de foc în văpaie aruncaţi au scăpat, pentru că au ascultat de Mine şi de căpetenia lor. Adam însă nu şi-a pregătit salvarea nici măcar în rai fiind, ci şi-a pregătit neascultarea, şi iată ce înseamnă trupul, carnea şi sângele, care sunt trup!

O, pe pământ e numai foc şi toţi oamenii ard în el, şi e numai ape şi toţi pier în valuri, ca la potop, şi e numai sânge, numai fire pe pământ.

Mă fac cuvânt de slavă pentru îngeri, căci cetele îngereşti au ziua lor de serbare prin biserică, şi îngerii au căpetenie peste ei şi sunt ei slava Mea prin ascultare de căpeteniile de peste ei. Mihail, căpetenia oştirii Domnului, îngerul Meu, strigă acum peste cei ce iubesc cuvântul Meu: Să staţi bine şi cu frică şi cu mare luare aminte să staţi şi să ascultaţi, că e vreme cu căderi şi cu încăpăţânare pentru necredinţă şi pentru trădări şi pentru căderi, iar Domnul vă învaţă salvarea! Amin.

O, popor adunat lângă poporul Meu cel de la izvor, am pus acum două mii de ani o întrebare ucenicilor Mei cei de atunci şi le-am zis lor: «Cine zic oamenii că sunt Eu?». Vă pun şi vouă această întrebare acum, iar voi daţi răspuns şi spuneţi-Mi cine ziceţi voi că sunt Eu, Cel ce grăiesc? O, Eu sunt Cel ce am fost hărăzit de Tatăl Meu prin cuvântul cel proorocesc al Duhului Sfânt că voi fi spre ridicarea şi spre căderea multora, şi iată, aşa sunt. Cei cu inimă de evreu Mă dispreţuiesc şi zic că de la ei putere se dau Mesia cei care Mă aşează în carte cuvânt în zilele acestea. Alţii spun că nu pot cuprinde ei adevărul despre acest cuvânt, iar alţii Mă aud şi Mă mărturisesc că Eu sunt Hristosul, Mântuitorul celor credincioşi. Dar voi cine ziceţi că sunt Eu, Cel ce grăiesc vouă? O, ce să fac cu cei ce nu Mă primesc Mântuitor peste ei prin acest cuvânt ieşit din gura Mea şi care se face carte pe pământ?

O, pace vouă, şi fiţi credincioşi! Oştirea îngerilor e tot un freamăt aici, în văzduhul colinei slavei Mele cu poporul Meu slujitor venirii Mele acum cuvânt pe pământ. Pace vouă, şi fiţi ca îngerii, căci îngerii au căpetenii, şi aşa se fac ei slava Mea, iar văzduhul tresaltă de lucrarea slavei! O, nu numai îngerii trebuie să aibă căpetenii, ci mai mult oamenii trebuie să aibă, ca să se facă ei slava Mea. Arhangheli trebuie să fie şi între oameni, ca şi între îngeri, dar trebuie să fie bine învăţată şi înţeleasă căderea îngerilor şi să fie veghe pentru înţelepciune, ca nu cumva vreo căpetenie de peste oamenii cei credincioşi să se înalţe ca să cadă şi să atragă spre cădere ceata lui toată, că e de dat răspuns la Dumnezeu pentru umilinţă sau pentru semeţie, şi apoi e de primit plată pentru faptă, pentru credinţă sau pentru necredinţă, căci cel semeţ îşi pierde când nu se gândeşte, îşi pierde credinţa şi îşi pierde puterea, şi-şi pierde plata apoi.

O, pace vouă, şi fiţi credincioşi, căci sunt la sărbătoare îngerească veniţi sfinţii şi părinţii, şi sunt cei adormiţi veniţi la masa Mea cu îngerii şi sunt ca frunza şi ca iarba de mulţi, căci Eu, Domnul, le-am făcut din vreme chemarea, iar ei aşa au ascultat. Mihail, căpetenia oştirii Domnului, îngerul Meu şi al poporului Meu, dă glas îngeresc sărbătorii de azi şi strigă cu tărie:

— Slavă Ţie, Doamne, că ai început să împărăţeşti şi să-Ţi faci popor sfânt pe pământ pentru venirea Ta! O, slavă Ţie, Stăpâne al oştirilor Tale, că mare este darul poporului Tău de azi în români, căci pentru învierea morţilor Tu l-ai ales pe el şi l-ai aşezat la împlinirea Scripturilor Tale cele pentru răscumpărarea trupurilor, că mare este aşteptarea celor ce aşteaptă! O, să înveţe cei ce vin să se facă popor al Tău pentru venirea Ta, să înveţe de la îngeri, căci îngerii au căpetenii şi sunt ei slava Ta! O, iată câtă sărbătoare de cuvânt, iar eu cârmuiesc în numele Tău masa de cuvânt din ziua aceasta a îngerilor şi văd pe trâmbiţa Ta Verginica venită la popor, cu scump popor la masa Ta de cuvânt în mijlocul poporului Tău cel de pe pământ acum. Ea a venit, iar eu am privit şi am aşezat în ordine tot lucrul cuvântului de azi.

O, sună tu, trâmbiţă a Domnului, şi dă acum rând cetei tale! Amin.

— O, binecuvântat eşti, Doamne, că ai ales dintre oameni rugători Ţie pe pământ şi în cer pentru împlinirile Tale, prin cuvânt proorocesc rostite şi pregătite ca să fie, iar eu am cu mine de mânuţă la masa de azi a îngerilor, am pe păstorul Daniel, că multă vreme a păstorit el spre Tine turma care s-a ridicat din cuvântul Tău cel de azi! Acum un an eu, trâmbiţa Ta, am venit cu îngerul Tău şi l-am adus înaintea Ta, ca să-l aşezi pe el între sfinţii Tăi rugători, că era vreme de grea cumpănă pentru neamul român, şi mult a dorit acest păstor de suflete slava Ta lucrând şi împlinindu-se în mijlocul acestui neam, după cum a crezut el de mult în cuvântul Tău, care a vestit-o pe ţara română aleasă Ţie de venire a Ta acum, la sfârşit de timp, Doamne.

O, hai, păstorule Daniel, ia-ţi glasul cel păstrat în cer când Domnul ţi l-a luat mai din vreme şi hai să cuvintezi poporului de ieri şi de azi, căci cine păstoreşte cu credinţă şi cu nădejde pentru Domnul turma lui, acela nu moare niciodată, şi moare numai cel ce vrea să moară. S-a scurs un an de când ne-am întâlnit între cei din cer, şi vreau acum să împlinim grăire mare peste poporul acestui cuvânt. Ţi-a fost dor să grăieşti, o, ţi-a fost dor! Mângâiere aş vrea să capeţi acum de la grăirea pe care o aşezi azi în cartea Domnului.

O, frumoasă este grăirea între cei din cer, şi mare să fie credinţa şi înţelepciunea celor ce ascultă acum pe păstorul Daniel, pe martorul cel credincios al lui Dumnezeu-Cuvântul pe pământ, Domnul, Care vine şi grăieşte acum în mijlocul unui popor credincios pe vatra neamului român. Amin.

— O, mi-e duhul cuprins de aşteptare şi de bucurie pentru poporul cel ascultător, după cum este şi între îngeri această slavă, şi mi-e duhul cuprins de durere pentru poporul care n-a avut răbdare, răbdare până la sfârşit, aşa cum eu am avut şi am. M-a chemat Domnul din lume pe când eram cuprins de ea şi m-a luat şi m-a curăţat frumos şi m-a făcut slugă a Sa ca să-L înţeleg şi ca să-L urmez apoi cu toată fiinţa şi vremea şi ascultarea mea înaintea Sa pe pământ. M-am dat cu totul ascultării de acest cuvânt, iar râvna aceasta am dorit-o mereu în toţi cei care au aflat izvorul lui Dumnezeu-Cuvântul, şi din pricina acestei suferinţe pline de aşteptare şi de răbdare am stăruit şi cu blândeţe, şi cu dojană peste cei greoi la mers şi la putere pentru cele cereşti, cerute de Domnul de la acest popor. Am pierdut mult şi mereu, căci când Domnul pierdea, eu pierdeam ca şi El, şi suferinţa aceasta m-a apăsat ziua şi noaptea şi mă scotea din casă şi strigam ca să mă audă cei ce făceau suferinţă. O, ce mare este suferinţa unui păstor de la cei ce nu păşesc frumos şi curat după Domnul, şi am suferit în casa mea această durere, şi am suferit în fiecare casă de creştin depărtarea de Domnul a fiecăruia din cei ce au fost alăptaţi la acest sân, la izvorul de cuvânt al Fiului lui Dumnezeu.

N-au stat frumos la crescut cei ce se năşteau în credinţă prin acest cuvânt. N-au stat mici, ci s-au mâniat pentru orice trezire, pe care dădeam mereu să le-o fac. Văd acum în cer, şi din cer văd cât de mult pierd cei ce nu caută dojana peste viaţa lor, şi mă doare în cer pentru tot ce n-am putut pentru viaţa fiilor acestui popor. Cei ce se nasc şi se vor mai naşte pentru Domnul prin acest cuvânt, să primească sfatul cel bun de a nu căuta bunătate pentru ei, ci altceva să caute ei, căci bunătatea nu-l poate pregăti pe om pentru cer, de vreme ce el, atât de semeţ cum este, dă să aştepte pentru el daruri, pe care nu le merită şi pe care nu e bine să şi le dorească, ci e bine să stea în oştire cu căpetenie peste ea şi în umilinţă fără margini să stea, iar pocăinţa cea de zi cu zi să-i fie cale de odihnă sufletului lui, că mare lucrare îi trebuie peste el celui ce vine să-L cunoască pe Domnul prin acest cuvânt şi să se arate Lui, desfăcându-şi învelişul său ca să fie văzut şi vindecat pe dinăuntru, căci pe dinăuntru stau carii care rod în om mântuirea lui cea de la Domnul. Nu sunt pe pământ păstori care să-l lucreze pe dinăuntru pe cel ce vine să se dea Domnului, şi omul este închis în sine şi nu dă să dea drumul la uşă ca să intre vindecătorul şi să-i cerceteze viaţa, şi apoi faţa.

O, aş sta de vorbă cu mulţi fraţi, că mult am voit aceasta peste mulţi când am putut să voiesc. Le-aş spune multora din poporul acestui cuvânt înţelesuri tainice, pe care ei n-au voit să le pătrundă cu Domnul, ci singuri au voit, şi au greşit şi greşesc, şi prea mult greşesc. Le spun însă celor ce stau şi se uită din lături la mersul Domnului şi al cuvântului Său pe mai departe, şi le spun să nu uite că în lucrarea mea de apostol înaintea Domnului eu am lăsat scris poporului epistole adeveritoare cu amănuntul pentru înţelesul cel de sus al tainelor care se împlinesc acum prin cuvântul Domnului şi prin faptă, căci lucrarea de nou Ierusalim, pe care tot o aşteaptă cei ce s-au îndărătnicit prin păcatul îngâmfării, iat-o pe ea împlinindu-se şi tot depănând pe acest caier împliniri, pe care numai cei ce vor să se păstreze orbi nu dau să vadă şi să înţeleagă, căci nestatornicia cea de la nemulţumire i-a făcut pe ei să piardă şi să tot piardă câştigul, pe care n-au ştiut să şi-l agonisească, şi pentru care le trebuia credinţă sfântă până la sfârşit, căci tainele lui Dumnezeu sunt taine, nu sunt din pământ sau din piatră sau din lemn sau din fier, ci sunt din duh şi din Dumnezeu luate şi înţelese şi văzute, numai să fi voit să desluşească acest popor simbolurile toate, care ascund sub ele pe Domnul împlinitor pe pământ în acest cuvânt şi prin acest popor credincios al bisericii de nou Ierusalim, căci prin credinţa celor credincioşi Lui lucrează Domnul faptă împlinită. Mi-a dat Domnul să înţeleg şi să văd şi să mărturisesc, după ce prin grele încercări am trecut din partea celor necredincioşi şi răzvrătiţi şi nestatornici în iubire în vremea acestei lucrări.

Mi-e dor să grăiesc poporului pe cele neînţelese de el, de necredinţa lui, o, şi-mi face Domnul semn că iarăşi intră în carte la capătul sărbătorii şi-mi va face punte spre popor cu adâncime de grăire, şi acum aştept lângă trâmbiţa Lui, căpetenie în cer pentru cei între noi trecuţi sus, şi doresc să grăiesc copiilor mei după trup despre cuminţenia pe care le-o cer faţă de lucrarea cuvântului şi de toate aşezările Domnului, şi, iarăşi, doresc să aduc rugăciune Sfintei Treimi pentru patria română şi pentru scump poporul de nou Ierusalim în mijlocul neamului român, că mult am mijlocit în cer când am plecat şi când neamul român era în cumpănă mare pentru viaţa lui, pentru salvarea lui de sub capcana deschisă atunci ca să-i îngreuieze lui şi mai greu suferinţa prin care trece de o lungă bucată de timp.

Vă ating cu duh părintesc pe toţi cei strânşi la glasul cuvântului de sus şi vă cer să învăţaţi mersul cu căpetenie, că fără aşa mers nu este biruinţă în Domnul, nu este, şi este numai mers rătăcitor şi ameninţat în fel şi chip pentru căderi şi pentru trădări, şi apoi pentru dureri.

O, mi-e dor să grăiesc, Doamne, mi-e dor! Amin.

— O, ţi-e tare, tare dor, iar Eu, Domnul, voi face cale dorului tău cel sfânt spre popor. Alinul Meu îţi şterge fruntea ostenită de aşteptare, că voiesc să grăieşti acestui popor despre taina învierii, taina celor înviaţi şi în drum spre înviere, ca să ştie cei ce dau să moară şi să nu se joace de-a moartea, ci să înţeleagă ei taina învierii. Amin.

— O, Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Doamne, în cer şi pe pământ cârmuind cu slavă, că taina slavei Tale o văd atât de frumos sfinţii şi îngerii Tăi! Eu, căpetenia oştirii Tale, văd pe omul cel întâi zidit de mâna Ta din pământ, îl văd acum cum îl plânge pe om. Suspină el şi-l plânge pe omul care se desparte de Tine pentru păcat, după ce el a adus în trup păcatul când nu Te-a ascultat în rai, şi iată-l cum Te roagă pentru învierea celor ce au greşit şi au murit ca şi el prin greşeală, de la el şi până azi, şi strigă el la Tine cu rugă arzândă şi zice:

— Apropie, Doamne, slava învierii pentru toţi cei care au greşit prin păcatul meu cel din rai! M-am despărţit de Tine pentru femeie şi am iubit-o pe ea cu inima mea, şi pe Tine Te-am părăsit, şi nu mi-a fost de folos că am făcut aşa, ci îmi este durere pentru fiecare om care cade prin păcatul meu, căci omul nu-şi iubeşte femeia decât pentru păcat, iar Tu acum două mii de ani ai spus să-şi iubească omul femeia aşa cum Tu ai iubit biserica, căci taina căsătoriei s-a făcut păgânie şi închinare la idolul plăcerilor şi Te îndurerează omul şi moare mereu prin păcat şi cu păcat. O, iartă-i pe păcătoşi şi le dă lor darul vederii, că noi vedem acum lucrarea tainei învierii în mijlocul poporului Tău rugător pentru noi, cei care am murit prin păcat. O, miluieşte gloata care aşteaptă învierea şi iertarea, Doamne, că Tu numai din mila pentru om pe toate le lucrezi. Plâng şi-Ţi cer învierea tuturor, că ei porunca Ta aşteaptă, şi nădăjduiesc aşteptând. Amin.

— O, vin curând, vin curând şi le deschid ca să iasă! Vin curând. Amin.

Auzi, poporul Meu, auzi, tată, glasul celor din morminte! E zi de sărbătoare, fiule, şi stau la masă îngerii şi sfinţii şi cei ce aşteaptă de dincolo cu dor.

Şi acum mângâierea Mea se face dulce pentru cei ce au venit cu pasul până la izvor, la masă de îngeri. O, iubiţi, iubiţi viaţa cea trăită pentru venirea Mea, că Eu vă aştept pe deplin să-Mi ajutaţi venirea! Aplecaţi-vă pentru iubire şi luaţi în auz tot ce doresc Eu în voi! Vă ies mereu în prag la sărbători cu slavă de nou Ierusalim şi vă cuprind în cuvânt mângâios şi Mă umplu de mângâiere de la voi de câte ori veniţi la izvor şi stau cu voi la masă! Iubiţi această bucurie. Îngerul Meu Mihail, căpetenia oştirii Mele, vă deschide vouă spre Mine, că-Mi este slujitor. Oştirea îngerilor s-a făcut una în ziua aceasta pentru ei, căci îngerii au căpetenii. Aşa să păşească spre Mine cei ce se fac popor al venirii Mele, stegari ai slavei cuvântului Meu, care vine pe pământ. Mă voi ţine după voi cu tot cuvântul Meu cel de azi şi voi privi la voi dacă-i veţi pregăti casă la voi. Amin.

Se binecuvintează de toată oştirea cerească masa de sărbătoare a îngerilor, alături de poporul Meu cel credincios! Slava Mea cu voi se face cuvânt şi vă aşează cu Mine la masă cu sărbătoare îngerească. Pace vouă! Fiţi credincioşi! E mare frumuseţe sărbătoarea Mea şi a îngerilor Mei cu voi. Îngerul Meu Mihail slujeşte între Mine şi voi, între cei din cer şi voi. Credinţa voastră să fie iubire, ca să aibă putere şi viaţă cuvântul Meu peste voi.

Eu sunt Cel ce sunt şi stau în mijlocul neamului român ca pe vârf de munte înalt şi-i strig pe toţi spre slava Mea şi stau pe tron de heruvimi şi-Mi cântă acum cu slavă cetele îngereşti: Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul Atotţiitorul, Cel ce era şi Cel ce este şi Cel ce vine, şi plin e cerul şi pământul de mărirea Lui. Amin, amin, amin.

Îngerul Meu Mihail cârmuieşte în numele Meu masa de cuvânt din ziua aceasta până la ridicarea ei. S-au strâns bucatele de pe masă, iar cei adunaţi au primit binecuvântare tainică pentru calea lor spre casă. O, sunt de neînchipuit de frumoase şi greu de pătruns tainele Duhului Sfânt şi lucrarea lor, căci omul este prea mărginit cu lucrarea duhului şi cu înţelegerea. Eu însă Îmi desfac tainele pentru cei ce înţeleg şi, mai mult, pentru cei ce cred prin darul Duhului Sfânt, pe Care nu-L pot avea cei ce sunt bogaţi în duhul lor, în vederea lor, bogaţi în duh de om, şi tot aşa şi în trup, căci scris este în Scripturi: «Numai cei înţelepţi vor pricepe, iar cei neînţelepţi nu», cei fără de umilinţă de duh nu vor înţelege nimic, pentru că nu au pe Domnul cârmuitor peste mintea lor, iar omul de la minte se îmbolnăveşte, mintea i se strică mai întâi, şi apoi ochii şi apoi fapta, şi aşa i se strică omului iubirea pe care ar mai putea s-o aibă. Când Eu îl văd aşa pe om, Îmi ridic din el tot ce mai e de la Dumnezeu în el şi rămâne el cu plata minţii lui şi atât, cu tot ce adună mintea lui de la ea putere şi voire, iar îngerul cel bun nu-l mai poate ajuta pe el, din pricina lucrării minţii lui zbuciumate, căci Domnul şi slugile Lui cereşti stau în loc cu pace, în loc cu credinţă şi cu duh de umilinţă şi de pocăinţă, nu stau în omul zbuciumat, nu stau în cel ce se smulge din Dumnezeu.

O, fiilor din porţi, nu citesc, tată, nu citesc cuvântul Meu cei ce vă defaimă pe voi şi pe cei ce stau de partea Mea, iar cei ce între ei mai citesc, se răvăşesc, se îndoiesc, judecă pe Dumnezeu şi pe voi, căci mintea lor s-a îmbolnăvit. Cine are iubirea bolnavă, tot aşa şi mintea o are, iar roadele iubirii nu mai pot odrăsli în el, căci duhul cel rău îi stăpâneşte mintea şi este duşmănie şi este loc fără de pace inima lui.

Mă doare de cei atât de bolnavi, dar n-am cum să-i vindec, aşa cum nici pe Iuda nu l-am putut vindeca după ce duhul rău a venit la el cu arătare nălucitoare şi i-a spus lui că Iisus Hristos nu-l iubeşte pe el şi că numai pe ceilalţi ucenici îi iubeşte Domnul, şi n-am putut să Mă mai apropii de inima lui apoi, căci sămânţa urii şi-a făcut în el lucrarea şi l-a întunecat de tot, şi M-a urât el apoi, din pricina întunericului din el, căci scris este: «cel ce urăşte pe fratele său, este în întuneric», şi iată ce face lipsa iubirii din inima omului! Când iubirea nu-şi arată roadele ei în om şi din om, zadarnic ar mai spune omul că are iubire, şi mai ales când roadele urii şi ale răutăţii inimii sunt lucrate de om şi se învederează la lumină.

O, cum să mai aibă loc lucrarea duhului umilinţei în cei ce vă defaimă pe voi şi pe cei ce stau de partea Mea şi a duhului mărturisirii, fiilor copii? O, să nu fiţi trişti, tată! Să fiţi liniştiţi, fiilor! Pe Moise îl urau fraţii lui din pricina invidiei din ei şi îl invidiau din pricina darului Meu din el şi îl vorbeau de rău, găsindu-i vină ca să-l dispreţuiască, dar Eu lucram în el şi cu el, că mare eram Eu în inimioara lui duioasă, în locaşul credinţei lui, şi îl însoţea pe el îngerul Meu, şi pentru Moise, nu pentru popor făcea aceasta îngerul Meu, mergând el în faţa oştirii lui Israel în stâlp de foc şi de nor, şi nu-l iubea Israel pe Moise, ci îl judeca şi îl lovea pe el Israel, până ce Eu, Domnul, l-am ascuns pe el de la faţa lor, căci păcatul nerecunoştinţei era mare între Israel şi Moise, o, şi câte minuni şi semne mari au stat faţă în faţă cu ochii lui Israel, lucrări cereşti, despre care nu s-a mai auzit până atunci, dar tot împietrită a rămas inima lui Israel, până ce de tot s-a pietrificat! O, fiţi liniştiţi, tată, căci acum este acum, că lucrarea Mea de cuvânt se slăveşte peste voi şi peste pământ şi naşte fii pentru Dumnezeu şi pentru viaţă sfântă înaintea Sa, şi acestea sunt minuni mai mari decât oricare altele, tată, şi vreau să-Mi fac din români un popor mare de sfinţi cu viaţa, sfinţi cu iubirea, sfinţi cu credinţa şi cu fapta, şi prin care Eu să pot. Uitaţi-vă în timp, uitaţi-vă înapoi, că Eu, Domnul, numai prin aşa slujitori am putut şi am lucrat. Credinţa în cuvântul Meu cel rostit, aceasta trebuie să am în omul slujitor, şi lucrez Eu apoi prin el ca şi prin Moise şi-Mi fac cale cu mărire peste pământ pentru duhul mărturisirii, duh care cheamă omul de la păcat la sfinţenie şi-i dă putere să se nască din nou prin cuvântul Meu cel de sus, şi care vine până la urechea omului şi o curăţă pe ea şi sfinţeşte tot trupul apoi, şi aşa poate Domnul prin sămânţa Sa semănată peste pământ cu duhul iubirii, Duhul lui Dumnezeu.

O, copii credincioşi, voi aţi rămas cu Mine, tată, aşa cum a rămas Iosua pentru Moise cu toată fiinţa lui şi a putut el apoi totul pentru Dumnezeu, iar ceilalţi din Israel s-au răzvrătit toţi. Îi învăţ acum pe fiii poporului Meu, îi învăţ să ceară şi să aibă înţelepciune şi să stea lângă Mine şi lângă voi, ca să poarte ei biruinţa Mea aşa cum a purtat-o Iosua, ucenicul cel credincios al proorocului Moise, şi aşa cum a purtat-o Elisei, ucenicul cel credincios al lui Ilie proorocul, că mare putere de minuni cereşti are duhul credincioşiei prin cei ce-l poartă pe el înaintea călăuzitorilor lor!

Îmi alunecă cu dulce cuvântul pe buze şi vi-l grăiesc spre alinarea Mea şi a voastră. Îi aud pe cei ce vă dispreţuiesc şi vă hulesc, şi şi-au făcut ei din aceasta o haină a sufletului lor răvăşit. O, întăriţi spre statornicie pe poporul cuvântului Meu, fiilor, căci Eu îi spun lui că e mare pagubă vorbirea de rău, vorbirea în deşert, şi îl învăţ să se ferească de cei ce defaimă şi împart necredinţă cu limba lor, că aceia şi-au pierdut iubirea şi şi-au pierdut mintea, iar limba lor împarte batjocuri. O, cine din ei ar mai putea stinge focul care l-au aprins ca să nu-i ardă, ca să nu se întoarcă asupra lor, o, cine? Duhul adevărului, El este duhul umilinţei şi al pocăinţei şi este Mângâietorul, şi M-aş sălăşlui cu El în cei ce vă urăsc pe voi şi vă vorbesc de rău unii altora, şi i-aş curăţi pe ei de toată tulburarea şi întinăciunea, care vin de la răutate, şi i-aş mântui pe ei de întunericul care-i chinuie şi le dă neastâmpăr, dar cum să fac Eu aceasta când ei se dau atât de drepţi, atât de mari şi, unde mai pui, se dau apărătorii lui Dumnezeu când zic ei că voi sunteţi rătăciţi şi că sunteţi păcătoşi! O, păi cum să nu zică aşa când ei au nevoie să-şi acopere nestatura lor, necredinţa lor şi neîmplinirea cuvântului Meu, care le-a cerut lor despărţirea de lume, sfinţenie şi iubire, credinţă şi pace şi multă multă umilinţă?

Am spus prin Scripturi să nu se facă judecători fiii credinţei, căci numai Eu sunt Judecătorul, şi am spus, iarăşi, să fie ei învăţători prin viaţă cerească în ei mai mult decât orice cuvânt rostit de ei ca învăţătură peste om.

O, fiilor care vă răzvrătiţi asupra mersului Meu cu poporul cel credincios! O, nu Mă conduceţi, tată, spre mânie! Îmi aţâţaţi mânia dacă mergeţi mai departe cu păcatul lui Datan, Aviran şi Core. Mă supăr pe voi cu mânie dacă vă jucaţi de-a păcatul lui Cain. Am spus cândva prin cuvântul Meu cel cu durere în el, am spus că nu e bună joaca, şi am spus că joaca se face duh rău şi umblă apoi prin poporul Meu şi-Mi însăgetează până la os pe cei cu care Eu Îmi port venirea. Am spus, şi n-am fost mincinos, şi n-am fost ascultat când am spus că nu e bună joaca cu răutatea şi cu duşmănia, cu mânia şi cu clevetirea, cu defăimarea şi cu minciuna pentru ea. O, ce v-am luat, cu ce v-am păgubit, tată, de-Mi puneţi spini groşi în carne pe calea mersului Meu cu poporul cel mai mic şi cel mai credincios al vremii lucrării Mele cea de cincizeci de ani în zilele acestea? O, de ce, tată, hrăniţi voi mânia în inima Mea? Credeţi voi, oare, că vă luptaţi doar împotriva celor credincioşi Mie acum, şi prin care Eu, Domnul, Care v-am păstorit odinioară şi pe voi, iată-Mă cum merg mai departe cu ei, cu cei ce cred cu putere în cuvântul Meu, care este acelaşi, precum Eu Acelaşi sunt? Iată, grăieşte acum cu voi îngerul Meu Mihail şi va da el rând în cartea Mea de azi cuvântului rostit în ziua aceasta, faţă în faţă cu Mine şi cu cei din cer şi cu voi. Îngerul Meu nu strânge masa cuvântului şi nici oştirea cerească nu merge la locul ei până ce tot cuvântul şi grăirea celor din cer nu va pune în carte pe cele ce vor rămâne în ziua aceasta scrise în ea. Amin.

— Eu sunt îngerul Domnului. Căpetenia oştirii Sale sunt, şi sunt îngerul poporului Său cel din zilele acestea, noul Israel, poporul noului Ierusalim. Mi-a dat Domnul misiunea s-o însoţesc pe trâmbiţa Sa Verginica şi am însoţit-o pe ea încă din pruncia ei, şi apoi în toată vremea trâmbiţării Domnului prin ea, şi apoi în cerul sfânt, şi sunt îngerul celor bravi şi sfinţi ai acestui popor şi care s-au alăturat numărului celor din cer, şi sunt îngerul celor ce sunt aici, pe pământ lucrători mari ai tainelor Lui şi ai venirii Lui, taine scrise în Scripturi să se împlinească pe pământ în zilele acestea. Amin.

Eu sunt îngerul Domnului, îngerul iubirii Lui pentru cei credincioşi Lui, şi sunt îngerul mâniei Lui pentru cei ce-I hrănesc mânia şi-I sting duhul milei şi al răbdării în lupta lor împotriva Lui şi a celor credincioşi Lui. Am stat cu oastea cerească în ziua aceasta martori ai cuvântului ceresc şi a toată sărbătoarea îngerilor, sus, în cer, şi jos, pe pământ, şi am vegheat sus şi jos duhul celor strânşi la ziua de serbare a îngerilor lui Dumnezeu şi a toate căpeteniile lor, în faţa cărora eu am stat şi am cârmuit masa Domnului, masa de praznic şi tot cuvântul de pe masă. Ascult de Domnul, căci sunt îngerul Lui şi merg cu El pentru ocrotirea poporului Lui de azi, în faţă şi în spate merg ziua şi noaptea şi merg şi slujesc şi ocrotesc pe fiii cei credincioşi şi mă arăt aşa, slujind şi împlinind, văzut şi nevăzut pentru împlinirile care se aşează la vedere, după hartă. Amin.

Dau acum rând trâmbiţei Domnului, Verginica, şi oştirii cu care ea este venită la masa îngerilor lui Dumnezeu cu poporul Său de pe pământ. Ea are azi lucrare de cuvânt alături cu păstorul Daniel şi cu poporul cel din cer al acestei lucrări. Ea este însoţitoarea mea, iar eu, însoţitorul ei, şi mare a fost pe pământ lucrarea ei cu Domnul, şi tot aşa de mare este şi din cer acum, şi mereu cu ea eu sunt, şi tot aşa sunt şi cu poporul ei pe pământ, mereu mereu.

Îţi dau intrare, o, trâmbiţă a Domnului pentru zilele cele de apoi! Masa cuvântului se strânge după ce tot cuvântul zilei va fi aşezat în cartea sa spre mărturie şi spre lucrare, şi apoi oştirea cerească merge la locul ei şi la lucrarea ei pe mai departe, în cer şi pe pământ. Amin.

— Binecuvintează, Doamne, intrarea mea în carte şi oastea mea din cer cu care am venit la masa Ta de cuvânt cu poporul adunat la izvor şi cu toţi îngerii din cer! Voiesc să-Ţi cer să aduci Tu tot aşa de mare ordine, tot ca a celor din cer să aşezi mereu la toate întâlnirile cerului cu pământul pe pământul Tău ales acum, aici, unde-Ţi paşti Tu poporul cu toiagul Tău de cuvânt. Îngerii au căpetenii şi se cunosc că au, după ordinea ascultării şi a lucrării lor. O, tot aşa să fie şi pe pământ, tot ca în cer, Doamne, să fie în toate zilele, şi mai ales în toate sărbătorile întâlnirii celor din cer cu cei de pe pământ slujitori Ţie pentru toate lucrările pe care le ai de aşezat şi de purtat. În vremea mea de pe pământ cu poporul cel care a crezut cuvântului trâmbiţării Tale prin mine, eu n-am avut putere să aduc poporul la aşa ordine, aşa cum văd eu acum în mijlocul poporului nou-născut din cuvântul Tău cel de azi. Erau toţi răsfiraţi pe la casele lor, pe la treburile lor, în iubirile pământeşti, că nu Te-a iubit poporul cel de la început al acestei lucrări aşa cum Te iubeşte cel mai mic azi, aşa cum Îţi slujeşte venirii Tale de acum poporul Tău cel mai mic, Doamne. Iată, cei mici pot. De ce pot cei mici? De mici ce sunt, de aceea pot ei să asculte şi să aibă căpetenie peste ei, precum îngerii din cer, precum în cer, aşa şi pe pământ, o, Doamne. E bine cei ce stau sub ocrotire să asculte de la căpeteniile lor, nu de la duşmanii oştirii, căci celor ce nu le sunt cunoscute lucrările, chiar dacă au fost ei ascultători cândva şi fraţi, aceia împart nedumerire şi duşmănie peste oştire şi sunt însemnaţi ca duşmani, trăgându-se la răspântii şi la întuneric ca să atace oştirea. O, cine se putea gândi?

Se uită cu tânjire oştirea cea din cer acum a acestei lucrări, se uită cu duioşie şi cu dorire se uită să vadă cum sunt acum împlinirile pe care ei de departe le-au văzut cu credinţa, şi care acum se împlinesc. Ai trâmbiţat prin mine cuvântul Tău douăzeci şi cinci de ani în mijlocul poporului care venea şi asculta glasul Tău, şi se uită cu tânjire cei ce sunt plecaţi sus, iar eu îi am ca rod înaintea Ta în cer, şi am acum alături, sus, pe păstorul Daniel şi mă mângâi, Doamne, şi am ridicat mai mare, mai cu putere duhul rugăciunii în cer pentru cele ce trebuie să le aşezi Tu pe pământ în zilele acestea prin credinţa poporului Tău cel mai mic. O, s-au rărit la număr cei ce erau cândva la masa cuvântului Tău cel de azi, şi s-a împlinit cu ei Scriptura care spune: «Unul va fi luat, şi altul va fi lăsat, şi din cinci dintr-o casă doi sunt împotriva a trei, sau trei împotriva a doi», unii împotriva altora pentru calea Ta, Doamne, căci unii din ei au rămas cu Tine şi cu poporul până azi, iar alţii s-au nemulţumit şi s-au semeţit şi împart duşmănie şi hulă împart până azi.

Îi este dor păstorului Daniel de grăire cu poporul, şi-l las acum să intre, o, Doamne, că dorul celor din cer arde ca focul cel ceresc şi mână cerul pe pământ spre lucrare, şi aşa este dorul păstorului Daniel acum, şi ne scoală el la lucrul cuvântului cel de foc, o, Doamne. Amin.

— Da! Focul Duhului Sfânt arde în duhul meu şi în cuvântul meu, pe care acum cu foc îl cobor la poporul rămas pe pământ, şi care a venit şi m-a condus în ziua când m-am alăturat celor din cer, acum un an. Pentru cei din cer a fost măreaţă zi ziua mea acum un an, dar pentru poporul de pe pământ al acestui cuvânt a fost slab înţeleasă taina acelei zile de biruinţă a Domnului, căci m-a luat Domnul lângă El în cer pe când neamul român intrase în cleşte mai mult, şi din cer am vegheat, de lângă Domnul, cu putere pentru ca să nu biruie vrăjmaşul cel roşu cu toate ispitele lui fruntea acestui neam în zi de încercare. Stau lângă Domnul acum la veghe pentru binele lui prin această lucrare de cuvânt, că neamul român a avut parte de alegere aleasă ca să vină Domnul pe vatra aceasta acum cuvânt la sfârşit de timp, şi glasul Lui să se facă pe pământ carte şi slavă a lui Dumnezeu între pământ şi cer, taină după care atât de mult am tânjit eu pe pământ să se împlinească.

O, mi-e duhul cuprins de jale grea pentru poporul acestui cuvânt care n-a avut credinţă şi răbdare până la sfârşit ca să nu se fi întors întru ale sale cel ce a stat la masa acestui cuvânt, iar Domnul a pierdut şi L-a durut. Când eram pe pământ cu trâmbiţa Domnului grăia cu mine Domnul şi mă striga pe nume ca să se vadă grăirea Lui cu mine, aşa cum a lucrat El în toate vremile grăire cu servii Săi. Acum grăiesc şi eu cu servii Domnului ca să grăiesc cu cineva şi ca să se înţeleagă şi să fie înţeles cu credinţă, şi grăiesc vouă, celor ce purtaţi în zilele acestea pe Domnul spre popor şi spre pământ. O, cine n-a îndurat dispreţ între cei ce au iubit pe Domnul, cu milă şi cu credinţă stând în slujba Sa? Fiţi plini de răbdare! A spus Domnul să se dea deoparte cel ce nu-i place cum cere El poporului de la capătul lucrării Lui de cuvânt, şi să stea cuminte ca să nu-i fie rău, nu să hulească, nu să duşmănească, nu să dispreţuiască. Cei neîmplinitori nu m-au primit nici pe mine ca să-i călăuzesc, că nu le-a plăcut să aibă peste ei căpetenie ca îngerii din cer, ci le-a plăcut să fie liberi şi să-i iubească Domnul aşa cum sunt ei. Voi însă aţi primit călăuză peste voi, şi Se bizuie Domnul pe voi acum şi Îşi ridică, sprijinindu-Se cu voi, popor prin cuvântul Său cel de naştere din nou a lumii, şi toate Scripturile se împlinesc prin cei credincioşi, şi sunteţi nădejdea Domnului. Le spun celor ce vă dispreţuiesc pe voi şi îi întreb: cine le-a spus lor să facă aceasta? Cine-i călăuzeşte spre a fi judecători şi defăimători? Pe cine au ei căpetenie şi de ce lucrează ei aşa? O, între cei ce au stat statornici lângă Domnul n-a fost nici o vreme să nu se aleagă dintre ei trădători şi dispreţuitori! Cine umblă pe cale fără lucrarea Domnului cu el, fără lucrul cel pentru Domnul cu paşii lui, acela nu este om purtător de Dumnezeu şi ascultător, şi cu aceştia nu vă opriţi de vorbă, că au cuvinte cu venin şi cu moarte în ele, căci eu am fost păţit, şi apoi am suferit. O, vai de cei ce duc în rătăcire pe cei ce iubesc şi împlinesc acest cuvânt sfânt de naştere din nou a lumii!

Grăiesc vouă, celor ce acum v-aţi desprins de lângă Domnul şi faceţi lucrare lăturalnică, dând să dărâmaţi pe ici, pe colo, pe cei credincioşi ai acestei lucrări. O, cine v-a trimis? Aveţi trimitere? V-a împuternicit cineva din cer sau de pe pământ să faceţi lucrarea pe care o faceţi voi? Vă grăiesc de milă, şi de lângă Domnul grăiesc vouă, câţi sunteţi răzvrătiţi, aşa cum aţi făcut voi, câţiva, în urma luării la cer a trâmbiţei Verginica, şi tot pe aceşti copii v-aţi răzvrătit şi atunci, şi aţi tulburat şi duhul meu atunci, şi eu am greşit, şi apoi am suferit, şi iată şi voi cât suferiţi şi nu vă prinde teama! O, să vă fi născut voi pe pământ pentru această lucrare de răzvrătire asupra celor credincioşi? Dar cum va fi capătul răzvrătirii voastre, vă gândiţi? O, înspăimântaţi-vă! Uitaţi-vă la lucrarea Domnului că merge şi nu stă din lucru, şi în mare taină împlineşte Domnul cuvântul Său cel tainic şi mult cuvânt la vedere este împlinit, iar voi loviţi din lături mersul Domnului şi nu vă vedeţi slăbiciunea, căci slăbiciune mare este răutatea şi cădere mare este duşmănia, şi tot aşa invidia şi îngâmfarea şi mânia, arme cu care voi vă jucaţi, doar-doar aţi mai găsi inimi slabe care să ia de la voi şi să moară din credinţă ca şi voi! O, nu! V-au făcut urâţi la suflet şi la trup aceste unelte diavoleşti, iar ceata voastră cade tot mai jos! Vai celui ce râde şi batjocoreşte mersul Domnului şi al credincioşilor Lui şi al cuvântului Lui! Nu vă spun pe nume, căci sunt îmbrăcat în duhul umilinţei în cer, dar va trimite Domnul carte în popor şi vă va arăta răzvrătiţi şi cu lucrare răzvrătitoare pe unde găsiţi inimi slabe. Curând, curând vă face Domnul oprirea, căci voi n-aţi ascultat să fiţi cuminţi, iar celui ce nu ascultă îi trebuie nuia.

Îi rog din cer pe copiii mei cei după trup, să fie cuminţi îi rog. Eu sunt în cer martor mare venit de pe pământ acum şi mă aşează Domnul mărturisitor în cer şi pe pământ, martor al lucrării şi al bisericii de nou Ierusalim, despre care am mărturisit poporului încă de pe pământ, şi i-am mărturisit pe purtătorii ei dimpreună cu taina locurilor binecuvântate de Domnul să fie acum grădinile Sale cu poporul Său cel de acum, la sfârşit de timp. O, aveţi grijă cu frică să nu vă frigeţi voi inimile şi minţile şi credinţa în focul cel aprins de cei răzvrătiţi în acest popor, şi care stau în lături şi fac foc şi fac fum, aşa cum au făcut ei şi în urma trâmbiţei Verginica, de au defăimat pe cei care, iată, şi azi Îşi are Domnul mersul cu ei. Staţi cuminţi şi fiţi cu credinţă, chiar dacă nu mai voiţi să propăşiţi mai mult în cele cerute de Domnul acum pentru noul Lui popor. Păstraţi cu mare ascultare tot ce Domnul a aşezat şi nu daţi să întindeţi mâna spre cele lăsate în urma mea mărturie Domnului şi puse deoparte. Fiţi cuminţi! Căutaţi să vă întoarceţi mai mult cu faţa şi cu inima spre cuvântul Domnului, ca să ştiţi tot ce grăieşte El în zilele acestea, şi nu aplecaţi urechea la răzvrătirea celor duşmănoşi şi neastâmpăraţi cu limba lor! Îi veţi cunoaşte după roadele lor pe cei ce iubesc pe Domnul după adevăr, şi pe cei ce hulesc şi dispreţuiesc mersul Lui cu poporul cel nou, şi despre care Domnul a vestit din timp că se va ridica şi se va sfinţi pentru El.

Mă doare, ca şi pe pământ mă doare necredinţa şi răutatea şi lucrarea cea răzvrătitoare a finului meu de la Târgovişte, o, şi mă doare necredinţa celor de la Gheboieni, hrănită ea de cei ce se cred drepţi, drepţii cei de la început. Mă doare de goliciunea lor şi a fiilor lor, mă doare de statura cea atât de mică, atât de puţină în Domnul a celor ce au rămas în casa trâmbiţei Domnului, şi care nu iau aminte la strigătul cerului pe urma lor, dându-se ei voinici cu mintea lor, şi care aduc ruşine în cer pe faţa poporului credincios trecut sus în vremea acestei lucrări. Mă aplec Domnului cu rugă de foc pentru răceala mare în care stau ei şi cei ce cred ca ei, semănând cu ei la mers, şi-mi spune Domnul: curând, curând le voi face oprirea. Dar voi, copii după trup ai mei, fugiţi de păcatele celor răzvrătiţi şi fiţi cuminţi şi încrezători, că mersul Domnului sporeşte şi se împlinesc cele vestite de El în vremea acestui cuvânt. Am pus la adăpost prin cuvânt sfânt tot ce-am lăsat mărturie pentru Domnul. Lăsaţi-le la locul lor cel lucrător şi nu căutaţi nici unul din voi să stricaţi ceva, să călcaţi ceva, iar Domnul va vedea şi va scrie plată la El pentru voi, pentru păstrarea lucrurilor Domnului, că toate sunt ale Domnului, toate câte au fost cu mine şi le-am pus să fie şi să mărturisească. Fiţi apărătorii Domnului şi ai mei, ca să aibă Domnul milă de voi pe pământ şi în cer, iar ceata celor răzvrătiţi din popor ţineţi-o departe de voi, şi veţi fi înţelepţi. O, dacă voiţi, ascultaţi sfatul meu ceresc şi lăsaţi, fiilor, mâncatul de carne şi de cele ieşite din carne, că e vremea Domnului acum, şi lăsaţi păcatul şi voia lui cea slobodă în voi şi îndeletniciţi-vă cu sfinţenia, că e grea pedeapsa pentru păcat şi pentru cei ce au ştiut de la Domnul şi n-au adus spre ascultare peste ei cuvântul Său. Fiţi curaţi cât mai mult cu trupul, cu sufletul şi cu duhul şi fiţi cu mâinile curate înaintea Domnului şi înaintea oamenilor. Curăţiţi-vă în râul de cuvânt al Domnului, cercetaţi-vă prin servii Săi în toate câte nu v-aţi curăţat, că e vreme de cumpănă pe pământ şi vrea Domnul să-i însemneze cu ocrotire pe ai Săi. Vă mulţumesc acum că aţi luat în urechi grăirea mea. O, cât m-aş alina între cei din cer dacă şi inima o veţi face sălaş al grăirii mele cu voi în ziua mea de pomenire de un an sosit între cei din cer. Amin.

O, mă uit de lângă Domnul la băiatul lui Toma şi la lacrima cu usturime a tatălui său, între cei trecuţi sus din popor. O, ce viteaz în răutate se dă acest fiu neascultător de cele ce trebuia să facă el pe pământ înaintea Domnului! N-a ascultat de sfaturile care i s-au dat la vreme. A fost îndărătnic şi a stat în duhul lui mereu, iar satana l-a făcut acum locaş al său şi al hulirii drumului Domnului. O, ce păcat! O, cum să vină el, oare, spre pocăinţă? Plata pe care şi-o adună el acum este grea. Ce va face el dacă va pieri hulind şi răzvrătind?

Rog de lângă Domnul pe tot poporul să vegheze pentru mers curat şi credincios şi statornic în iubire, că e vremea cu căderi, şi strigă aceasta Mihail arhanghelul: «Să staţi bine şi cu frică şi cu mare luare-aminte, căci Domnul este spre ridicarea şi spre căderea multora, aşa cum în prooroci este scris despre El!». Amin.

O, căutaţi cu viaţă sfântă şi cu zile de post şi cu multă şi vie rugăciune, că altfel nu mai are omul pe Domnul putere, şi se face potrivnicul lui Dumnezeu cel ce nu stăruieşte cu arme cereşti pentru veghea cea împotriva ispitelor vieţii. Eu aşa vă învăţ acum din cer. Amin.

O, voi cei ce acum împrăştiaţi răzvrătiri peste cei ce merg frumos pe calea cuvântului lui Dumnezeu ca să-i cădeţi de la sânul Lui, o, dacă voi nu v-aţi întări unii altora răutatea şi necredinţa care vine de la răutate, aţi scăpa de aceste păcate şi v-ar lumina pe voi cumva Duhul Sfânt ca să vi se deschidă ochii, pe care-i ţineţi atât de strâns închişi. Cum de nu obosiţi? Vă îndemn dintre sfinţi, fiţi cuminţi! Aruncaţi armele răutăţii, care vă aspresc inima şi graiul şi vă duc spre batjocorire de fraţi! O, fiu răzvrătit, eşti prea mic ca să te mai şi mânii, şi zadarnic te mânii, că mânia e duh rău şi-ţi face faţa urâtă şi te îngâmfă, şi apoi te mânii când îţi vine să faci aceasta, şi omul se face urât semenilor lui şi nu-şi dă seama de această răutate.

Să se îndrepteze rugăciunea mea spre Tine, Doamne, că eu Te rog acum din cer să ocroteşti cu putere lucrarea cuvântului Tău pe pământ, iar pe purtătorii Tăi să-i ajuţi s-o poarte, Doamne, ca să ai sprijinitori, că mult Îţi trebuie acum slujitori credincioşi şi statornici pentru lucrul învierii peste oameni. O, întăreşte pe piatră veşnică pe poporul Tău de nou Ierusalim, ca să se teamă cei necredincioşi de puterea credinţei lui şi de roadele ei şi, Doamne, să ai grijă de el cu toţi sfinţii Tăi! Amin.

O, din cer şi până pe pământ strig cu rugă Ţie pentru slava cea de la Tine pregătită neamului român, o, Doamne. Păzeşte-i pe cei curaţi la inimă pentru acest neam şi nu lăsa să fie doborâţi de la cârmă cei ce veghează cât pot ei de mult soarta lui de azi şi de mâine, căci toate stau în puterea Ta şi nu în mâna celor ce caută numai ale lor. Cu foc în suflet Ţi-am cerut pe pământ, mereu cu lacrimi Ţi-am cerut să nimiceşti puterea antichristă, şi tot aşa şi din cer Te rog: fă din pământul român cetatea sfinţilor de la sfârşit de timp şi curăţă de necredinţă şi de păcat acest pământ şi neam! Tot cuvântul rostit de gura Ta în vremea celor peste cincizeci de ani prin acest izvor de cuvânt, Tu fă-l faptă, Doamne şi, la rugăciunea slujitorilor Tăi credincioşi pe pământ şi în cer, fă cer nou şi pământ nou pe pământul român, şi patria cerească fă să strălucească pe el spre mângâierea Ta, că eşti fără mângâiere până ce vei aduce toată biruinţa Ta faţă în faţă cu toată împotrivirea satanei, că este scris ca Tu să biruieşti. Fierbinte Îţi aduc ruga mea, aşa cum mi-a fost ea şi pe pământ, şi-Ţi mulţumesc acum pentru acest dar şi alin, cu care azi m-ai mângâiat. Privesc poporul adunat şi plâng şi mă mângâi, şi Te rog păstrează-l cu mână tare şi înmulţeşte-l, Doamne. O, dă-i lui cununiţa pentru cei de la sfârşit copii ai Tăi, iar îngerul Tău Mihail să-l aibă ziua şi noaptea în paza sa şi în slava Ta, slava cea de acum a Ta, Cuvinte Doamne. Amin.

— Îngerul Meu Mihail slujeşte împlinirea rugăciunilor tale, păstorule Daniel, şi fericiţi sunt cei ce cred cu putere în lucrarea cuvântului Meu, slujită de îngeri, din cer şi până pe pământ. Amin.

O, l-am făcut pe om după chipul şi asemănarea Mea, nemuritor, aşa l-am făcut să fie atunci când l-am zidit, dar el n-a stat aşa cum l-am făcut Eu. Chiar dacă i-am spus lui să nu caute să moară, el n-a vrut să creadă că adevărat i-am spus, şi s-a luat după cel ce i-a slujit lui şi semeţiei lui, îngerul cel dintâi cu ceata lui toată, şi a căzut ca omul această ceată atunci, şi aşa a căzut şi Israel după ce Eu, Domnul, am dat să-i dau lui biruinţa, iar el n-a ascultat şi s-a supărat şi s-a răzvrătit şi a murit.

O, copii care-Mi purtaţi venirea, aduceţi-vă aminte, tată, că Eu am spus că tot ceea ce dă acest popor să nu ştiţi voi de la mijloc, ajunge la Mine cu păcat, şi iată, a fost adevărat ce-am spus, şi tot cuvântul Meu se adevereşte aşa cum a fost rostit, şi este adevărată lucrarea cuvântului Meu cea purtată cu voi pe masa poporului sfinţit. Cei ce se ascund de voi ca să nu ştiţi voi lucrarea lor, aduc aceia încercări şi dureri pe calea Mea cu voi, dar Eu sunt Cel ce trec cu voi prin toate şi singuri nu vă las. O, fiţi credincioşi, fiilor! Ce poate face omul? Cel necăjit slujitor al Meu, David proorocul, plângea în plâns şi zicea: «Toate gândurile lor sunt împotriva mea şi vor locui lângă mine şi se vor ascunde şi vor păzi călcâiul meu ca şi cum ar căuta sufletul meu, dar ce-mi poate face omul, Doamne?». Eu, Domnul, sunt în duhul vostru şi vi-l ştiu cu suspinul lui şi nu vă las, şi sunt mereu biruitor pentru voi. Fiţi credincioşi, tată, şi întăriţi cu Mine pe poporul credincios, iar de duhul lumii din om să nu se teamă el, şi să ocolească pe cel răzvrătit şi plin de venin şi să asculte aşa şi pacea s-o păzească pentru statul Meu în el şi cu el, căci poporul cel credincios este truda Mea şi a voastră pentru el, fiilor. Amin.

Toţi sfinţii şi toţi îngerii cu toate suitele lor merg acum la locul lor, iar îngerul Meu Mihail trâmbiţează cu putere: «Să staţi bine şi cu frică şi cu multă luare aminte la Domnul şi la tot cuvântul Său cel de viaţă dătător şi să strigăm cu duh de slavă: Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Atotţiitorul, Cel ce era şi Cel ce este şi Cel ce vine, căci plin e cerul şi pământul de mărirea Sa!». Amin.

Eu, Domnul Iisus Hristos, Cuvântul Tatălui Savaot, pecetluiesc cu numele Meu masa de sărbătoare a îngerilor şi tot cuvântul zilei de serbare. Pace ţie, popor de la izvor! Am ajuns cu pace şi cu dulce strângerea mesei de prăznuire a îngerilor.

Pace vouă, şi vegheaţi! Vegheaţi să-Mi fiţi slujitori, căci Eu, Domnul, Mă sprijin cu voi în zilele acestea, zile de împliniri ale Scripturilor cele de apoi pe pământ, o, fiilor. Amin, amin, amin.