Cartea Mea cea de azi se întocmeşte pe pământ din cuvântul Meu cel din zilele acestea, şi rând pe rând cuvântul Meu se aşează în ea şi o împlineşte pe ea atât cât fi-va ea să se împlinească prin cuvântul Meu, care se strânge în ea, că este scris că cerul se va face sul, iar pământul şi tot ce e pe el va intra la curăţat în foc, dar cuvântul Meu va rămâne şi va face el cerul cel nou şi pământul cel nou, după cum este proorocia pentru această facere în cartea Mea cea de până la întruparea Mea, şi apoi în cartea Mea cea de după aceea, şi, iarăşi, în cartea ucenicilor Mei, a trimişilor Mei în urma Mea peste neamuri cu vestea că a venit împărăţia cerurilor pe pământ, şi aceasta spuneau ei acum două mii de ani.

Sunt Domnul Iisus Hristos, Cuvântul Tatălui Savaot şi sunt din Tatăl mai înainte de vecii şi sunt cuvântul Lui şi sunt cuvântul cerului pe pământ, aşa cum şi omul este cuvântul său peste toate câte el face şi grăieşte. M-a trimis Tatăl acum două mii de ani să iau trup din om pe pământ, şi Mi-am luat, şi de la pruncie şi până la vremea crucii Mele, pe care Mi-a făcut-o poporul iudeu ca să Mă stârpească prin ea de pe pământ, Eu am fost ascultător mamei Mele Fecioara, aşa cum ascultam de Tatăl Meu în cer, şi pe pământ apoi, şi lucrarea Mea a fost ascultarea, iar când pe cruce a venit vremea să Mă dau, tot pentru ca să ascult am făcut aceasta, că Mă vestise duhul proorocilor să împlinesc aceasta după ce vin cu trup de om pe pământ, luat din Dumnezeu şi din om. O, tot din ascultare de Tatăl Mi-am cules şi ucenicii când i-am ales dintre oameni ca să-i fac ai Mei şi să umblu cu ei pe pământ şi să fie ei martorii Mei, martorii lui Dumnezeu, căci Dumnezeu nu lucrează fără martori lucrarea Sa. O, şi tot din ascultare de Tatăl şi de mama Mea din cer Mă fac şi azi cuvânt peste pământ, şi se face carte cuvântul Meu, cartea Mea cea de azi, aşa cum s-a întocmit şi cartea cuvântului lui Dumnezeu, care este acum pe pământ şi grăieşte ea despre vremea cea de până la întruparea Mea, şi grăiesc Eu în ea apoi în vremea cât am stat pe pământ cu oamenii, şi, iarăşi, grăiesc în ea ucenicii Mei, martorii lucrărilor lui Dumnezeu din vremea Mea cu ei, şi apoi din vremea lor, fiindcă Eu le-am spus lor că fiind credincioşi, vor face în numele Meu lucruri mai mari decât au văzut ei că am făcut Eu în vremea mersului Meu cu ei pe pământ.

O, mare păcat face omul îndărătnic, omul cu mintea scurtă prin ceea ce dă el să zică atunci când zice că Scriptura de pe pământ, cartea căreia i se zice Scriptură, numai ea are menirea să măsoare grăirea lui Dumnezeu toată. Dar dacă Eu Mă fac acum carte pe pământ şi-Mi aşez în ea cuvântul Meu cel din vremea aceasta, aşa cum este scris în Scripturi să vin iar şi să Mă fac cuvânt şi carte pentru judecata faptelor oamenilor şi să dau prin ea fiecăruia după cum este fapta sa, nu mai are Dumnezeu voie să facă această împlinire? O, cât de mult Mă aşteaptă îngerii şi oştirile de sfinţi toate şi toţi cei morţi cu glasul cuvântului Meu cel de azi, despre care este scris că îl vor auzi cerul şi pământul şi morţii din morminte, şi spun aceasta ca să aduc aminte celor ce Mă închid în filele Scripturii că Eu, Domnul, grăiesc azi pe pământ pentru că este scris în Scripturi să împlinesc aşa, că a venit vremea judecăţii, şi a venit vremea să vin şi să judec viii şi morţii, şi aceasta fac Eu prin cuvântul Meu cel de azi, şi îi spun omului cel cu mintea scurtă, care zice că a învăţat carte multă, îi spun că lucrarea Mea este cuvântul, şi este din veac şi până în veac lucrarea cuvântului Meu. Îi mai spun o dată omului care se bate în piept cu Scriptura în mână că dacă în cartea Apocalipsei lui Ioan este scris că va primi blestemele cele scrise în cartea aceea cel ce va îndrăzni să scoată sau să adauge în ea ceva la cele scrise în ea, Eu, Domnul, îi mai spun o dată omului îndărătnic în felul acesta că despre cartea Apocalipsei este vorba, despre Apocalipsa lui Ioan să nu adauge în ea sau să scoată ceva din ea careva, căci ucenicul Meu ştia că omul este îndrăzneţ, şi l-a legat pe om sub acest cuvânt ucenicul Meu, căruia i-am arătat vremea judecăţii şi harta toată a judecăţii faptelor oamenilor care au fost şi care sunt pe pământ până în ziua cea din urmă, până la biruinţa Mielului lui Dumnezeu, precum este scris.

O, cartea Mea cea de azi este calea deschisă de Mine pentru ca să vin cu sfinţii cerului pe pământ, şi nu singur să vin, căci scris este despre Mine, Cel ce deschid cerul ca să vin, că oştirile cereşti vin după Mine când vin, iar Eu împlinesc aşa cum scrie în Scripturi să fac, şi iată, Mă aşez în cartea Mea de azi cuvânt cu ucenicii Mei cei de acum două mii de ani, cărora le-am spus când M-am întors la Tatăl: «Îmi veţi fi Mie martori până la marginile pământului prin semne şi minuni şi prin cuvântul propovăduirii, iar Eu voi fi cu voi până la sfârşitul timpului», şi toate câte Eu am grăit sunt adevărate, căci cartea Apocalipsei lui Ioan Mă numeşte Credincios şi Adevărat şi Judecător întru dreptate. Amin.

O, scumpii Mei ucenici, Ne aşezăm în carte înaintea celor de pe pământ, căci sunt zilele venirii Mele iarăşi de la Tatăl la oameni, şi am venit să judec viii şi morţii, precum este scris să împlinesc, şi să-i ajut încă pe aceştia împotriva faptelor lor pieritoare de suflet, şi apoi să sfârşesc de lucrat cele ce au mai rămas pentru vremea de acum, după spusele cele din Scripturi pentru cele ce am Eu, Domnul, de împlinit, încununându-Mi lucrarea cu împlinirea cerului cel nou şi a pământului cel nou pentru moştenitorii care au nădăjduit în ele şi au lucrat aşa. Mă fac cu voi masă bogată de cuvânt, ca să lovesc cu el împietrirea minţii omului mărginit la minte din pricina voii lui, care vrea ca el, şi nu ca Dumnezeu, dar hai să mărturisim ceea ce nu vor oamenii să mărturisească despre adevărul cel arătat în Scripturi, şi de care Noi legăm toată lucrarea Noastră cea de azi peste oameni, doar-doar vor cerceta ei bine Scripturile, spre înţelepţirea lor, căci lor le trebuie temere de Dumnezeu ca să capete înţelepciune de sus, şi nu din ei, şi nu să facă ei tălmăcire de Scripturi după cum le cade lor bine şi nu după cum este harta după care Dumnezeu lucrează şi împlineşte.

Grăiesc cu voi în cartea Mea cea de azi, iar voi cu Mine grăiţi în ea şi Ne aşezăm în ea cu zilele cele de apoi, o, ucenici iubiţi, căci în ea încape Dumnezeu nu ca în inima omului necredincios, ci ca în moştenirea Sa. O, nu e de mirare că omul crede cu greu, fiindcă a fost mare căderea omului şi a căzut din înţelepciune, săracul, şi a căzut în semeţie şi aşa a rămas, şi e mult de lucru peste pământ şi peste om ca să poată omul pricepe tainele lui Dumnezeu toate şi multa Lui lucrare pentru ridicarea omului căzut. Eu, Domnul, nu am loc în mintea omului, nu am loc de mintea lui şi de trufia lui şi de nepăsarea de suflet în care stă, dar pot să-l umilesc până ce el nu mai poate să Mi se împotrivească, până ce ajunge vrând-nevrând să-L vadă pe Dumnezeu şi să-L cunoască, împotriva fugii lui de Dumnezeu. Cartea Mea cea de azi este moştenirea Mea, şi în ea Îmi am moştenitorii, şi este scris de vaiul celor ce nu vor fi găsiţi scrişi în cartea aceasta, prin care Eu îl învăţ pe om viaţa şi cartea vieţii, căci pentru viaţă îi trebuie omului multă carte, aşa cum şi în vremelnicia lui învaţă carte pentru ca să-şi lucreze cu carte trecerea vremii lui.

O, ucenici iubiţi, să-l învăţăm pe poporul cel credincios venirii Mele de azi să fie tare el în faţa valurilor de necredinţă care bat peste oameni de la cei ce au învăţat carte ca să-L omoare pe Dumnezeu de pe pământ şi din oameni şi din Scripturi, căci omul care a citit Scripturile şi s-a aşezat mare în numele Meu slujitor peste oameni, acela alege să rămână cu minte scurtă, cu vedere scurtă, cu credinţă ciuntită, ca şi cei din vremea Mea mari în ranguri şi care vă numeau pe voi, ucenicii Mei, secta Nazarineanului, căci ei n-aveau în gând şi în faptă să-L urmeze pe Dumnezeu, ci să-L stăpânească pe El pentru voile lor, aşa cum şi astăzi se lucrează pe pământ în mijlocul celor slabi cu sufletul şi cu nădejdea în viaţa veacului ce va să fie pe pământ curând, şi pentru care ei nu ştiu să se pregătească, nu ştiu să caute şi să găsească drumul.

Vin cu voi pe pământ, ucenici iubiţi, venim cu tot cerul, care este locaşul sfinţilor Mei şi al celor credincioşi, şi grăim între Noi înaintea poporului care Ne ascultă cuvântul, şi din care mulţi pe pământ se hrănesc şi cresc pentru împărăţia Mea în ei, învăţând ei din cartea Mea să nu doarmă pentru venirea Mea, ci să vegheze ca să vină ea. O, mare lucrare am Eu prin ucenici, căci M-am dus la Tatăl, dar lucrul Meu cel pentru mântuirea oamenilor l-am lăsat ucenicilor Mei până la sfârşitul timpului, căci unii din alţii l-au lăsat, în afară de cei ce şi-au luat singuri şi şi-au zis singuri ucenici, dar ai Mei se cunosc dintr-o mie, se cunosc prin viaţă şi prin faţa Mea în ei, şi aceia au cheile împărăţiei cerurilor, şi nu oricine le are pe ele, o, nu, şi ele nu închid şi nu deschid pe dinafară, ci numai pe dinăuntru, căci este scris în Scripturi desluşită pilda fecioarelor neînţelepte, care au dormit pentru venirea Mirelui, iar când s-au trezit la zarva venirii Lui, n-au avut intrare, şi au dat să-şi facă rost de intrare, dar uşa s-a închis pe dinăuntru până să vină ele, şi zadarnic au bătut ele pe dinafară, căci cheia nu este pe dinafară, ci ea închide şi deschide numai pe dinăuntru, numai prin cei ce trăiesc în Mine şi nu în ei şi nu în lumea aceasta, ci în cer trăiesc ei pe pământ. Amin.

O, hai, fiilor ucenici, hai să grăiţi prin cartea Mea cea de azi, care se face cale a Mea şi a voastră de la Tatăl la oameni! Fiţi învăţători născuţi din Mine, Învăţătorul vostru acum două mii de ani când v-am luat din lume ca să umblaţi cu Mine de pe pământ şi până în cer şi să suferiţi cu Mine ca să semănaţi cu Mine la iubire şi la învăţătură peste oameni apoi! O, hai să grăiţi cu Mine şi cu poporul Meu şi cu omul de pe pământ, căci voi sunteţi martorii Mei! Amin.

— Duhul mărturiei este Duhul Tău, şi tot el este şi duhul nostru, Învăţătorule Doamne. O, am stat mici pe pământ sub mâna Ta sfinţitoare şi călăuzitoare şi amuţeam tot mai mult în faţa faptelor Tale, mari cât Tine între oameni, şi eram slabi şi eram fricoşi şi eram greoi la mers pentru cerescul mers al Tău atunci pe pământ, dar Tu rosteai mereu peste noi Duh Sfânt nouă şi putere făcătoare de semne şi de minuni, şi toate ţineau de puterea credinţei şi a iubirii din noi, iubire împărţită între Tine şi noi, căci mulţi nu ne despărţisem încă de cei ce erau ai noştri şi nu lucram desăvârşit cuvântul Tău cel pentru naştere de ucenici credincioşi şi dăruiţi Ţie cu totul. Trebuia să lăsăm cu totul mamă şi tată, fraţi şi surori, soţii şi copii, rude şi prieteni, tot ce aveam al nostru şi pe noi înşine să ne lăsăm ca să putem fi ucenici ai Tăi, dar când Duhul Sfânt, trimis de Tine după ce ai ajuns la Tatăl, a venit şi ne-a pecetluit cu putere şi cu îmbrăcare, am putut apoi să fim martorii Tăi şi să mergi pe mai departe prin noi şi să nu stai, şi erai în noi, o, Doamne, şi aşa eram noi martorii Tăi, şi ne erai Împărat, iar noi împărăţia Ta. Fug oamenii de pe pământ de venirea Ta când zic ei că Tu nu vii, dar Tu vii şi tot vii, împotriva fugii lor de Dumnezeu, şi Te faci pe pământ carte a judecăţii, şi omul are minte scurtă, vedere scurtă şi credinţă ciuntită, şi cine să-i spună lui cum să-i fie credinţa şi ce să facă ea? Stăm la masă cu poporul Tău şi îl învăţăm din Tine ucenicia şi îl îndemnăm să aibă credinţă mare, mai mare ca aceea pe care o aveam noi atunci când cuvântul Tău ne năştea pentru Tine ca să fim din Tine apoi între oameni, şi Ţi-am fost începătură de neam nou, de popor nou, căci oamenii se stricaseră iarăşi pe pământ ca mai înainte de potop. O, acum iarăşi Te-ai semănat sămânţă nouă, căci iar s-a stricat sămânţa oamenilor şi nu mai trag oamenii la Dumnezeu, căci dintre ei cei îngâmfaţi până la Dumnezeu s-au sculat şi conduc lumea spre împărăţia cea fără Dumnezeu a oamenilor, iar cei mai mari dintre oameni să fie împăraţii lor. O, nu ştiu ce fac, bieţii de ei, dar ei ştiu bine ce ai Tu de făcut pe pământ şi au pornit război împotriva Ta, săracii de ei, şi sunt orbi şi nu văd mersul Tău cel plin de slavă, că nu vor să-l vadă. O, vor cădea aceştia în însuşi năvodul aruncat de ei peste noroade şi va fi aparte să dea ei socoteală în ziua biruinţei Tale văzute de tot ochiul de pe pământ şi din cer, şi vei începe cu casa lui Dumnezeu, precum este scris în Scripturi să lucrezi, dar pe cei iubiţi ai Tăi îi vei cuprinde la piept, aşa cum şi pe noi ne alintai şi ne mângâiai şi ne dezmierdai cu toate feţele iubirii Tale pentru cei ce se făceau iubiţi prin credinţa lor în Tine şi prin dulceaţa inimii lor pentru Tine, Doamne, căci Te iubeau cei ce Te pătrundeau, şi erau ei alinul Tău pe pământ, îndureratule Doamne, şi iubeau ei mult de tot durerea Ta şi uitau de viaţa cea deşartă şi luau de viaţă urmarea după Tine şi slujirea Evangheliei Tale peste cei oropsiţi de viaţă şi de oameni, şi se făceau ei asemenea Ţie pentru cei ce aveau dureri pe pământ şi, fiind cei mângâiaţi, mângâiau şi iubeau şi vindecau omul de supărare şi îl aduceau la Tine ca să-l faci casa Ta pe om. Grăim cu poporul Tău şi îl învăţăm pe el răbdarea cea de sub cruce. Stăm cu el la masa Ta de cuvânt şi privim lucrul lui înaintea Ta şi îi dăm îndemn din cer pentru Duhul Sfânt în ei, în fiii poporului Tău, duh iubitor de oameni, şi care aduce înţelepciunea cea din cer în ei. Hai să petrecem lângă ei şi să le grăim lor apoi şi să întocmim cartea cea de azi a Ta cu noi înaintea lor, căci şi noi suntem învăţători, că-Ţi suntem ucenici, Doamne, şi trebuie să-Ţi semănăm.

Pace ţie, popor ales pentru Domnul! Petrecem cu tine şi ne aşezăm apoi să cuvântăm în ziua noastră de serbare între sfinţi. Amin.

— O, poporul Meu, cartea Mea din ziua aceasta cu ucenicii Mei va fi o mărturie pentru cei credincioşi şi pentru cei necredincioşi, care nu pun preţ pe sufletele lor, pe ceea ce va rămâne din ei. O, tată, mulţi dintre cei ce slujesc cu numele Meu peste oameni cred ei că au cheile împărăţiei cerurilor, căci tălmăcesc Scripturile după mintea lor, nu după puterea cuvântului cel din Scripturi. O, cheile împărăţiei cerurilor nu sunt ceea ce înţeleg ei că înseamnă aceasta, pentru că ei rătăcesc ca şi iudeii din vremea trupului Meu, care nu ştiau şi nu înţelegeau Scripturile de până atunci. Omul se crede mare în numele lui Dumnezeu, dar numai numele Mi-l foloseşte, iar viaţa Mea nu, şi de aceea e fără putere slujitorul care se aşează de la el dorire peste oameni în numele Meu. Cu mare alegere ar fi fost să fie aleşi cei care să slujească în numele Meu oamenilor, dar nu alegere cum se face de către oameni, de părerea oamenilor care lucrează după ochi sau după bani. O, nu aşa alege Dumnezeu pe slujitorii Lui, care nu mai sunt apoi din lumea aceasta dacă ei se fac slujitorii lui Dumnezeu. Iată, aceştia te numesc pe tine sectă, poporul Meu, că atât ştiu ei să zică şi să înţeleagă, aşa cum şi cei din vremea Mea făceau. Tu însă eşti cules de Mine dintre spini şi dintre ciulini şi ţi-am dat faţă şi ţi-am dat viaţă zi de zi să ai din Mine, şi aşa eşti tu un trup cu Mine şi un duh cu Mine şi eşti templul Meu şi eşti casa Mea de oaspeţi, şi Eu vin cu sfinţii la tine oaspeţi şi te aşez înaintea lor, iar pe ei înaintea ta, şi vom grăi unii cu alţii în ziua aceasta şi vom iubi această zi, mărturisitoare zi, şi o vom umple de iubirea cuvântului Meu cel pentru om, căci omul nu mai are de unde să ia şi să cunoască şi să înţeleagă din Dumnezeu.

Binecuvântată să fie în mijlocul tău sărbătoarea apostolilor Mei, poporul Meu! O, binecuvintează pe Domnul şi învaţă aceasta pentru zilele ce vin, când Eu te voi arăta martorul Meu, binevestitorul Meu peste vremea aceasta, popor care stai la crescut şi la făcut. O, pace ţie! Iarăşi ne vom întoarce în carte şi vom lăsa învăţătură în ea şi desluşirea tainelor Scripturilor, pe care omul le ţine sub obroc, sub scurtimea minţii lui. O, hai, fiule, să fim lucrători de ogoare, pentru că e mult secerişul şi trebuie să putem mult! O, nu te teme, Eu sunt puterea, Eu sunt Cel ce pot, iar tu eşti cel ce aşezi pe pământ cuvântul Meu, care zice şi se face, şi eşti sprijinul Meu când vin cuvânt pe pământ, când vin la tine de la Tatăl cuvânt nou, cuvântul Meu cel de azi între cer şi pământ, poporul Meu. Amin, amin, amin.

O, în această zi de sărbătoare Mă pomenesc Eu, Domnul, în mijlocul poporului cuvântului venirii Mele celei de acum, însoţit de cei din cer, de ucenicii Mei cei de acum două mii de ani, cu care am umblat pe pământ din ziua botezului Meu şi până în clipa înălţării Mele iarăşi lângă Tatăl, după ce Mi-am săvârşit toată lucrarea cea văzută pentru care am venit pe pământ s-o săvârşesc, şi s-o las apoi întărită în ucenici pentru cei ce din neam în neam vor crede şi se vor boteza în numele Meu, Piatra din vârful unghiului, Iisus Hristos, Piatra pe Care Dumnezeu Şi-a aşezat biserica Sa şi pe slujitorii ei pentru oamenii cei credincioşi de pe pământ.

Scriem această zi pe pământ şi în cer şi vom iubi această zi, zi mărturisitoare, cu martori din cer şi de pe pământ scrisă în cartea Mea cea de azi. Grăirea Mea cea de azi şi toată lucrarea şi împlinirea ei este zidită pe temelia cea din Scripturi, aşa cum şi lucrarea Mea cea de acum două mii de ani cu ucenici martori lângă ea, a fost tot pe temelie zidită, căci în Scripturile cele de atunci stau la vedere toate câte despre Mine au fost aşezate în ele ca să vin şi să le împlinesc, aşa cum şi cele de azi sunt oglindite bine din vreme în cartea lui Dumnezeu, şi Eu nu împlinesc altceva în afară de cele ce vin la rând ca să le aduc pe pământ, şi nu fac decât că iau din Scripturi, şi aşa lucrez şi înfăptuiesc.

Erau după înălţarea Mea la Tatăl lucrători ucenicii Mei pe pământ, iar când se mai făcuse loc ca să poată ei lucra mai cu lărgime între oameni, care erau în Ierusalim locuitori sau oaspeţi, despecetluiau ei Scripturile cele despre Mine scrise de Moise şi de prooroci şi de psalmi, şi care toate întru Mine s-au împlinit, dar încăpăţânarea şi îngâmfarea celor mari peste oameni, Caiafa, Irod şi cei de lângă ei, erau atât de înverşunate, de se năpusteau oamenii puterii asupra ucenicilor Mei ca să oprească limba lor să Mă spună pe Mine oamenilor şi toate cele despre Mine, şi mai ales învierea Mea, după ce actul răstignirii Mele de către Caiafa a pecetluit judecata răstignitorilor Mei şi a tuturor celor încăpăţânaţi pentru credinţă, tari la cerbice, după vorba ucenicilor Mei, cum îi numeau ei pe cei împietriţi, şi atunci spada lui Irod s-a înfipt în trupul lui Iacov apostolul şi l-a ucis pe el dintre ei.

O, ucenici iubiţi, voi după înălţarea Mea lângă Tatăl aţi primit îmbrăcare în putere şi în înţelepciunea vorbirii cea prin Duhul Sfânt, pe Care vi L-am promis şi vi L-am şi dat apoi, şi aţi învăţat întru El pe oameni credinţa în Iisus Hristos, Piatra bisericii, şi n-aţi mai zidit pe o altă temelie noroadele de pe pământ, căci Eu v-am trimis pe voi până la toate marginile cu vestea împărăţiei lui Dumnezeu şi v-am spus: «Oricine va crede şi se va boteza, se va mântui, şi tot cel ce nu va crede, se va osândi». V-am adunat şi v-am spus: «Îmi veţi fi martori în Ierusalim şi în toată Iudeea şi în Samaria şi până la marginile pământului. Câte veţi lega pe pământ, vor fi legate în cer, şi câte veţi dezlega pe pământ, vor fi dezlegate în cer, şi dacă doi dintre voi se vor învoi pe pământ asupra oricărui lucru ce vor cere, va fi dat lor de către Tatăl Meu, Care este în ceruri, căci unde sunt doi sau trei în numele Meu adunaţi, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor».

O, hai să grăim în cer şi pe pământ, căci este scris: «Domnul este în biserica cea sfântă a Lui. Domnul în cer are scaunul Său. Pentru necazul şi suspinul săracilor Mă voi scula, le voi aduce mântuirea şi le voi vorbi pe faţă, şi nu sunt graiuri, nici cuvinte ale căror glasuri să nu se audă. Ba, în tot pământul a ieşit vestirea lor, şi până la marginile lumii cuvintele lor». Ne aşezăm cu zi mărturisitoare şi vom iubi această zi, cu martori din cer şi de pe pământ scrisă în cartea Mea cea de azi. O, ce este grăirea Mea cea de azi? Ea este venirea Mea iarăşi de la Tatăl la om ca să clatin încă o dată cerul şi pământul sub mărirea cuvântului Meu şi să se mişte munţii şi insulele din locurile lor, căci omul nu dă să facă aceasta la glasul Meu cel de azi, şi mai dulci sunt pentru el faptele Sodomei şi ale Gomorei şi face zapis cu moartea omul, dar cu Dumnezeu nu vrea să se scrie el, căci s-au ridicat apostolii minciunii şi s-au îmbrăcat în haina Mea şi învaţă altfel mulţimile, altfel decât am învăţat Eu şi cu voi noroadele de pe pământ din unii în alţii până azi şi până mâine. O, altfel învaţă pe oameni apostolii minciunii, şi Eu am spus oamenilor că îi vor cunoaşte după faptele lor pe cei ce sunt şi pe cei ce nu sunt apostolii Mei, urmaşii Mei pe pământ.

Uitaţi-vă în Scripturi, o, fii ai oamenilor, că dacă nu veţi asculta aşa, veţi fi minţiţi din zi în zi mai mult, căci nu iubesc pe Dumnezeu cei ce vă păstoresc pe voi, că pentru ei şi nu pentru Mine vă păstoresc ei, şi ei nu vă trag spre Mine, ci spre ei vă trag. O, mergeţi spre ei şi cereţi-le să vă arate pe Domnul cu ei, dar nu vă lăsaţi înşelaţi de ei! Veniţi şi spre Mine, şi Eu vă voi arăta vouă cuvânt de mântuire din păcat şi vă voi purta spre viaţă sfântă ca şi viaţa Mea şi Mă voi arăta în voi aşa, şi apoi veţi fi urâţi de toţi pentru viaţa Mea în voi, pentru numele Meu, de care vă veţi învrednici să-l purtaţi cu adevărat pe pământ, şi veţi fi ucenicii Mei, ca şi cei de acum două mii de ani, cărora le-am spus: «Veţi fi urâţi de toţi pentru numele Meu, dar fir din capul vostru nu va pieri». O, iată semnul pe care vi-l dau pentru ca să-i cunoaşteţi pe cei ce nu sunt ucenicii Mei şi nu vă pot pune ei calea sub picioare ca să fiţi pe calea Mea cea sfântă cu calea voastră între oameni. Iată-l pe poporul cuvântului Meu, popor de ucenici asemenea cu ucenicii Mei cei de acum două mii de ani, cărora Caiafa, vătaful slujitorilor lui, le poruncea să nu mai grăiască mulţimilor în numele Meu. Ei însă, îmbrăcaţi în mântuire, vorbeau tot mai mult şi spuneau răspunsul lor: «Se cade să ascultăm de Dumnezeu, şi nu de oameni». O, aşa merg Eu în zilele acestea cu lucrarea cuvântului Meu prin ucenicii Mei cei de azi şi se scutură de Mine şi de ei cei ce fug de venirea Mea, şi care s-au încumetat să umble în cartea lui Ioan, cartea Apocalipsei, despre care Ioan a scris să nu se scoată şi să nu se adauge la ea, iar ei au umblat şi au scris lungime de vreme şi au tras de firul numărului scris şi n-au mai scris un număr, şi au scris fără de număr anii împărăţiei omului, şi au îndepărtat fără de număr vremea învierii morţilor şi au stricat omul la minte şi la aşteptare şi la nădejde şi la credinţă, şi l-au învăţat pe om să se culce şi să doarmă liniştit şi să nu mai aştepte venirea Mea cea scrisă în Scripturi să se împlinească după două mii de ani de la înălţarea Mea la Tatăl, număr scris de apostolul Ioan, după descoperirea lui Dumnezeu arătată lui, dar care cu taină mare s-a împlinit pe pământ, iar Eu am venit când nimeni nu se aştepta şi nu se aşteaptă să mai vin. O, necredinţă, duh al necredinţei, cum te-ai ivit tu pe ascuns ca să umpli lumea şi pământul cu vicleşugul tău!

Eram după învierea Mea pe pământ cu ucenicii Mei, vreme în care s-au deschis mormintele şi au ieşit drepţii Mei pe uliţele Ierusalimului, şi este scris aceasta în Scripturi, şi au grăit sfinţii cei ridicaţi din morminte şi au stat mai-marii vremii de atunci cu ei de vorbă pe pământ şi au adeverit ei despre ei şi despre Mine, Cel ce coborâsem la ei în locuinţa morţilor după răstignirea Mea, de le-am deschis să iasă drepţii Mei, o, şi tot au căutat pe mai departe să îngroape mai-marii vremii adevărul despre Iisus Hristos, Care S-a arătat de la Dumnezeu în vremea lor, căci Eu am scris: «Chiar dacă ar învia cineva dintre morţi, tot nu vor crede cei necredincioşi pe Dumnezeu dacă în Moise şi în prooroci nu dau să creadă cu cartea lor pe masă».

O, aşa vă învăţăm Noi azi credinţa în Dumnezeu, Eu şi ucenicii Mei, şi credinţa în venirea Mea cea de azi, o, fii ai oamenilor, căci valurile necredinţei sunt mari, mai mari decât oamenii şi decât locaşurile lor şi îi iau valul, îi iau cu tot cu casele lor, dar Eu străjuiesc în faţa primejdiei şi îi vestesc pe cei primejduiţi să vegheze, iar dacă ei nu cred şi nu veghează, ei vor vedea.

O, fii ai oamenilor, nu că au ei minte scurtă, dar cei ce vă povăţuiesc pe voi, vă duc cu vorba şi vă învaţă să aveţi minte scurtă, vedere scurtă şi credinţă ciuntită, până într-o zi când le va veni bine şi vor tăia de tot din voi harul credinţei, căci sunt dibaci să facă moarte lui Dumnezeu în om şi să-l ia pe om cu tot cu casă şi să-l ducă în întunericul cel mai gros, dar Eu, Domnul Iisus Hristos, vă spun după două mii de ani de la cuvântul spus de Mine peste ucenici: «Nu vă temeţi de cei ce vă ucid trupul şi n-au altceva ce să vă mai facă, ci temeţi-vă de cei ce vă ucid duhul şi sufletul, viaţa voastră cea de veci, pe Dumnezeu din voi», şi întăresc acest cuvânt ca să-l luaţi şi să-l primiţi şi să vegheaţi, căci furul este la uşă. Am martori pe ucenicii Mei cei de acum două mii de ani când grăiesc vouă aşa, şi am martori pentru voi sau împotriva voastră pe ucenicii Mei cei de azi, cu care Mă port spre voi cuvânt, ca voi să puteţi da răspuns, bun sau rău pentru voi. Fug oamenii de venirea Mea cu judecata faptelor, fug şi slujitorii bisericii, şi de la ei se întinde boala fugii de Dumnezeu peste oameni, dar venirea Mea fuge şi ea şi cu fuga lucrează din zi în zi mai mult, şi nu poate nimeni să se pitească de faţa Mea sau să mai poată fugi, când Eu peste tot dăinuiesc, căci cerul şi pământul sunt moştenirea Mea, pe care Eu păşesc.

O, dacă n-ar scrie în Scripturi să vină Domnul şi să grăiască pe pământ şi să audă glasul Lui şi cei din morminte şi să dea fiecăruia după faptă, n-ar avea păcat cei ce învaţă pe oameni să nu Mă aştepte şi să nu stea gata pentru venirea Mea, ci, din contra, să petreacă ei încă, dar Eu am spus că aşa va fi să fie în vremea când Eu vin, aşa cum a fost cu potopul pe vremea lui Noe şi cum a fost cu Sodoma şi Gomora, când nimeni nu se aştepta să vină focul, şi petreceau cei ce nu se aşteptau să-i prindă moartea cea de la faptele lor.

O, de ce, oare, voi, oameni care slujiţi în numele Meu peste oameni, de ce, tată, nu învăţaţi voi oamenii pe cele puse de Mine şi de ucenicii Mei în Scripturi? O, de ce, tată, faceţi acest păcat, pe care l-a făcut şi Caiafa, de a plătit bani ca să Mă ascundă pe Mine şi adevărul cel despre Mine? Ce vreţi să câştigaţi aşa? O, cum de nu vă schimbaţi, tată? Cum de vă place vouă îndulcirea cea de la slava voastră de la oameni şi nu vă gândiţi voi la ranele Mele şi la statul Meu pe cruce gol şi batjocorit, şi unde Mi-am dat sufletul pentru voi ca să Mă luaţi şi voi de pildă pentru viaţa voastră? O, nu vă doare? Nu vă dor hainele voastre cu fir şi cu pietre scumpe şi multa vrednicie pe care v-o strigaţi unul altuia, când Eu am fost bătut în cuie şi scuipat şi hulit ca cel din urmă dintre oameni, şi de la care oricine să-şi întoarcă faţa? O, ai cui sunteţi voi? Cui slujiţi şi pe cine folosiţi? O, nici pe voi nu vă folosiţi, şi nici pe oameni, decât numai să le pecetluiţi mormintele şi să fiţi şi plătiţi pentru aceasta, când voi ar trebui să fiţi cei mai săraci şi să slujiţi fără de plată şi să fiţi miloşi, aşa cum ucenicii Mei slujeau oamenilor din dragostea lor de Mine şi de oamenii obidiţi sub stăpânii lumii. O, cum, tată, de nu vă mai treziţi din rătăcirea pe care o iubiţi, ca viaţă plină de slavă pentru voi, neputând fi voi aşa mântuitori oamenilor, păstori cu milă de turmă? Ba, din contra, staţi în faţa oamenilor cu coroană pe cap, bătută cu pietre scumpe, şi staţi aşa faţă în faţă cu Mine, Cel încoronat cu cununiţă de spini sângeroşi frunţii Mele dumnezeieşti, şi iată, mai aveţi un pic şi vă veţi pierde de tot mintea, ca papa de la Roma, care nu s-a mulţumit ca voi, numai cu o coroană, ci şi-a pus una peste alta trei coroane, ca să se teamă omul de el ca de o ameninţare şi să aibă putere peste inima omului blestemul lui că va arde în focul cel veşnic cel ce nu se închină lui cu supunere ca lui Dumnezeu pe pământ, când el slujeşte la mulţi idoli, ca şi voi, la mulţi dumnezei, cărora le zice: sport, vacanţă, vizite între capii mari ai lumii, politică pe toate laturile, la care multă slugărime serveşte pentru placul cel plin de libertate, şi nicidecum rob al lui Hristos pe pământ slujitorul care stă pe scaun de biserică, pe tron slăvit, îmbrăcat în mătase stacojie, culoarea lui Edom, prinţul lui roşu, aşa cum scrie în Scripturi despre cel vopsit, şi care este omul fărădelegii, căutând el viaţa fratelui său vreme după vreme, din unul în altul pe pământ. O, M-aţi alungat de tot din locaşurile unde slujiţi pentru închinare! V-aţi îmbrăcat în roşu şi nu vă temeţi să faceţi aşa, căci voi faceţi ascultare de satana şi de culoarea lui aleasă lui, şi până şi cartea Evangheliei aţi băgat-o sub învelitoare roşie, şi toate cărţile bisericeşti le înveliţi aşa! O, cine-ţi dă ţie să faci aşa dacă te-ai aşezat să stai cel mai mare peste biserica neamului român? O, de ce, tată, nu-ţi place să fii român? Unde s-a pomenit român îmbrăcat în cămaşă roşie, când el a fost mereu după cuvântul Scripturii îmbrăcat, în cămăşuţă albă, de in curat, şi cu cingătoare de creştin încins, semn al puterii sfinte peste coapsele lui? O, unde M-ai văzut pe Mine în roşu, decât atunci când M-au cumpărat pe bani mai-marii templului ca să Mă dea spre batjocură, ca să Mă piardă de pe pământ ca pe un ucigaş? O, Eu vin din cer cu venire mare, şi cu toţi sfinţii vin, şi grăiesc pe pământ însoţit de sfinţi, şi toţi suntem în hăinuţe albe, de in, şi aşa mărturisesc cei ce Ne văd, având ei de la Dumnezeu darul acesta al adeveririi slavei cereşti pe pământ întru venire la vedere pentru duhul mărturisirii.

O, iată cine a umblat în cartea Apocalipsei, în care ucenicul Meu a scris pentru vreme o mie şi iarăşi o mie de ani, cale măsurată de Dumnezeu pentru venirea Lui iarăşi pe pământ, iar cei ce n-au iubit să stea ucenici, s-au sculat din timp şi şi-au făcut aşezare tare şi aparte şi au ieşit şi şi-au pus peste ei tată şi aşa l-au numit şi-l numesc, după ce Eu am spus cuvânt proorocesc acum două mii de ani ucenicilor Mei şi le-am spus lor: «Voi pe nimeni să nu numiţi tată pe pământ, că Unul este Tatăl vostru, Cel din ceruri este», şi aşa i-am învăţat Eu pe ei să stea ucenici, şi să nu stea mari pe pământ peste oameni, ci doar să-i înveţe de la Dumnezeu calea. O, nu este tată pe pământ, ci numai în cer este, şi Unul este, şi Se numeşte Dumnezeu, iar cei ce-I sunt fii, Îi spun Lui: Tată. Amin.

O, nu mai vor cei mari să mai vin pe pământ! Pământul e făcut de Dumnezeu, şi nu se tem cei mari să-l ia sub stăpânire cu forţa din mâna lui Dumnezeu. Ei nu mai vor să-Mi fie ucenici, ci stăpâni să-Mi fie pe pământ, iar Eu să aştept după ei, şi numai numele să Mi-l dau lor, şi Eu în cer să stau, nu pe pământ ca să le încurc planurile, căci ei vor să fie taţi, nu ucenici, şi să le zică vrednici tot norodul, şi iată uricinea pustiirii sufletelor oamenilor în loc ştiut sfânt, slugi potrivnice lui Hristos pe pământ, în numele lui Hristos stând ele aşa.

O, să plângem în cer şi pe pământ, ucenici pomeniţi azi cu zi de sărbătoare pentru voi în duh de biserică, şi vom iubi această zi, zi a adevărului cel despecetluit din Scripturi, dar pecetluit sub cheie de către apostolii minciunii. Iată zi mărturisitoare, cu martori din cer şi de pe pământ scrisă în cartea Mea cea de azi, grăirea Mea cea înlăcrimată în cer şi pe pământ, ca şi a voastră, o, ucenici ai Mei, cărora Eu v-am dat putere să dezlegaţi câte sunt pe pământ de dezlegat şi să descuiaţi câte sunt pe pământ încuiate de om, şi să încuiaţi câte au ieşit de la om descuiate împotriva lui Dumnezeu. Vă dau vouă, celor dintre sfinţi, ucenici ai Mei acum două mii de ani, vă dau să descurcaţi înţelesurile încurcate de cei ce n-au iubit să fie ucenici, ci au iubit să fie mari şi cu coroană stând pe tronuri de mătase în numele Meu peste mulţimi, aşa cum Eu şi cu voi nu am stat pe pământ, ci am stat pe cruce şi cu cruce între oameni. O, unde sunt cei ce ar fi să Ne fie urmaşi asemenea cu Noi? O, unde?

— O, nu, nu mai sunt pe nicăieri, Doamne, aşa învăţători şi aşa ucenici. S-au boierit toţi, aşa cum Tu i-ai plâns în cartea Ta din ziua aceasta.

Eram pe pământ biserică a Ta, după ce Te-ai dus la Tatăl iarăşi, şi Tu ne-ai numit ucenici şi ne-ai numit apostoli vestitori, şi slujeam numai cuvântului Tău, împărţindu-l noi întreg, şi nu ciuntit peste cei ce credeau şi se botezau şi se pecetluiau cu semnul Duhului Sfânt Adeveritorul celor adevăraţi creştini credincioşi, şi nimeni nu putea să-L înşele pe Dumnezeu, căci cuvântul Duhului Sfânt îi descoperea pe cei înşelători, pe cei lacomi, pe cei ce voiau să ia pe bani daruri de la noi ca să aibă şi ei ca noi, dar azi numai cu bani se zidesc apostolii, şi lumea este încuiată afară, ca să nu le ştie pe cele lucrate cu uşile încuiate şi împotriva sufletului omului, iar omul să fie folosit doar să slăvească pe cel de peste el aşezat mare şi să-i slujească supus, şi măcar de-ar fi de partea Ta cel mare aşezat. Se cutremură sfinţii şi părinţii şi străbunii cei buni când văd ce este sub nume de biserică pe pământ. Pe vremea când noi, ucenicii Tăi, mergeam şi ridicam spre Tine din loc în loc fii credincioşi venirii Tale, biserică a Ta pe pământ şi cu slujirea Ta prin ea, şi nu a omului, noi ridicam şi ungeam cu mirul sfinţeniei şi prin punerea mâinilor preoţi şi diaconi peste credincioşi, ca să aibă pe masă prin slujitori trupul şi sângele Tău de hrană cei ce se făceau fii ai Tăi pe pământ, şi întrebam pe toţi credincioşii dacă ştiu ei de e vrednic sau nu de preoţie cel ce avea să fie aşezat să facă hrană din cer pe Dumnezeu la creştini, iar creştinii ne vesteau după adevăr dacă este sau nu vrednic de preoţie cel ce urma să se facă slujitor credincios bisericii Tale. O, de multă, multă vreme nu s-a mai lucrat ca şi noi pentru felul alegerii slujitorilor, şi iată, altfel se întâmplă, căci taie şi spânzură, după cum spune vorba înţeleaptă, numai cei ce stau mari peste gloate, şi cu puterea toată stau, şi altfel zic aceştia şi nu mai zic cum ziceam noi, întrebându-i pe cei ce erau biserica Ta dacă e sau nu vrednic cel ce urma să fie slujitor. Acum zic ei, ei singuri peste capul celui ales de ei şi îl vestesc ei vrednic pe acela şi zic tuturora: „Vrednic este!“, şi toţi se apucă să cânte la fel: „Vrednic este!“, şi aşa răspund, dar nu la întrebare răspund, ci cu hotărârea luată sub cheie de către ei, şi aşa folosesc ei cheile, ca să încuie şi ca să descuie cu ele şi zic că Tu ai dat cheile ca să se lucreze cu ele aşa. Dar cum, oare, trebuie înţeleasă această Scriptură a Ta, pe care ai rostit-o nouă atunci? Dacă Tu eşti uşa, pentru că aşa ai spus Tu că eşti şi că prin Tine intră cel ce intră, cheia uşii nu mai eşti tot Tu, nu e tot Hristos, Piatra bisericii? O, iată cum leagă şi cum dezleagă uşa şi cheia cei care au umplut pământul de slava lor, cu care stau sub numele Tău pe pământ!

O, noi n-am urmat aşa lui Domnul pe pământ între oameni! Noi eram alungaţi, huiduiţi, bătuţi, ameninţaţi, crucificaţi şi ucişi în fel şi chip pentru numele Domnului, aşa vă spunem noi vouă, slujitorilor care staţi azi sub nume de preoţi şi de episcopi pe pământ. Voi sugeţi de puteri casele şi avuturile oamenilor zdrobiţi de valurile vremii. Voi luaţi pe voi haine cusute cu fir ca să străluciţi şi să atrageţi privirile şi inimile celor slabi şi necăjiţi şi n-aveţi milă de ei, şi ar trebui să aveţi dacă v-aţi ales să fiţi slujitori pentru ei, dar nu numai să-i cununaţi şi să-i înmormântaţi, o, nu numai atât, ci trebuie să le puneţi sub picioare calea care-l duce în rai pe om, nu în lumea aceasta, şi dacă nu aşa faceţi voi, ce slujiţi voi pentru plată de la Dumnezeu? O, toate ţin de puterea credinţei şi a iubirii din voi, care nu trebuie să stea împărţită, ci numai lui Dumnezeu să I-o daţi dacă aţi ales să slujiţi în dreptul Lui pentru oameni. Fug oamenii de venirea Domnului, şi trebuie povăţuiţi să nu fugă, ci spre Domnul să fugă.

Grăim peste turma ortodoxă, că micuţă a rămas ea după ce au ieşit afară cei cu planuri ascunse, prin care să sugrume libertatea omului sub ameninţarea de a i se închina unui tată de pe pământ, căruia să-i aducă toată cinstea ca şi lui Dumnezeu. O, scoală-te bine, turmă ortodoxă, tu şi slujitorii de peste tine! Ai grijă să nu cazi! Împacă-te cu Dumnezeu cu toată iubirea ta, că nu e bună iubirea împărţită, ci e bună iubirea de ucenic, care se lasă până şi pe sine însuşi pentru dragostea lui de Mirele Hristos. O, Domnul nu te lasă să cazi, că are pe pământ un popor mititel, stăruitor către El pentru tine, dar nici tu nu te lăsa să cazi când va veni încercarea ta.

O, învăţaţi lucrarea ucenicilor, voi, slujitori de peste biserici! E mititică turma ortodoxă, dar dacă eşti trează, nu te teme, turmă mică, aşa a zis Domnul. Cei mulţi au ieşit afară şi şi-au ales tată de pe pământ, împotriva învăţăturii lui Hristos, Care ne-a spus să nu numim pe nimeni tată pe pământ, ca să-L avem de tată pe Tatăl Cel din cer.

O, vino, Doamne, vino de tot şi vino cu totul pe pământ, căci din cer şi de pe pământ Duhul şi mireasa zic: Vino! O, vino la chemarea poporului Tău cel nou, poporul cuvântului Tău, vino, că numai el Te mai cheamă să vii, şi toţi pe pământ fug de venirea Ta!

O, stai mereu la rugăciune pentru ca să vină Domnul la tine şi să fie cu tine, popor mititel, care te hrăneşti cu graiul cuvântului lui Dumnezeu în vremea aceasta de întuneric şi de secetă şi de foamete cum n-a mai fost de când veacurile pe pământ, că e la capăt zvârcolirea lui satana şi caută el de peste tot să-L doboare iar pe Domnul, dar el se va înşela mai greu decât s-a înşelat acum două mii de ani, că e vremea să-l biruiască de tot Domnul Iisus Hristos, Piatra bisericii, pe Care s-a zidit şi se zideşte pe pământ neamul creştinesc, moştenitor al cerurilor, neamul sfinţilor, care trăiesc după predania în care şi noi, ucenicii Domnului acum două mii de ani, ne-am aşezat, şi am aşezat-o pe ea apoi de viaţă a bisericii lui Hristos pe pământ, biserica dintr-o mie văzută, şi să fiţi nădejde mare de biserică sfântă şi nebiruită în zilele ce vin, când toate luminile de la toate ferestrele se vor stinge de la vijelia lepădării de credinţă, care va sufla peste tot prin omul cel îmbrăcat în haină de păstor ca să poată el ucide cât mai bine turma, cât mai mult. O, eşti pus la păstrat şi la scumpit, şi albeşte-te, fiule, ca lumina zilei, ca să luminezi tu în noaptea care vine şi să faci lumină peste ea, căci Domnul e cu tine, şi tu cu El, şi neamurile vor înţelege şi se vor apleca după ce mânia va trece, precum este scris să fie. Amin.

Noi, Doamne, sfârşim acum de cuvântat, iar prin cuvântul cel de azi spunem tuturor aşa: «Domnul este în biserica cea sfântă a Lui, şi în cer are scaunul Său, şi pentru necazul săracilor Se scoală ca să le aducă mântuirea şi ca să le grăiască pe faţă, şi nu sunt graiuri şi nici cuvinte ale căror glasuri să nu se audă. Ba în tot pământul iese vestirea lor, şi până la marginile lumii cuvintele lor», şi aşa va merge acest cuvânt, şi lumina lui va lumina pe pământ până la margini, spre mărturie scrisă. Amin.

— Eu, Domnul şi Învăţătorul vostru Iisus Hristos, v-am aşezat pe voi pe piatră biserică a Mea, şi Eu sunt Piatra, şi Mă numesc Hristos, aşa cum Petru, ucenicul Meu, a mărturisit că sunt şi că de la Dumnezeu sunt. Eu, Domnul, vă odihnesc pe voi în grăirea Mea cea de azi, aşezată în cartea Mea din zilele acestea, şi Mă odihnesc şi Eu cu voi că am putut grăi adevărul. Eu sunt adevărul şi de aceea îl arăt pe el, iar sfinţii Mei sunt cei ce judecă lumea, şi nu lumea pe ei. Amin.

O, poporul Meu, popasul Meu în carte cu ziua de serbare a ucenicilor Mei cei de acum două mii de ani, îl sfârşesc acum şi rămânem lucrători din cer pentru biruinţa lui Dumnezeu peste vreme, Eu şi ucenicii Mei şi toţi sfinţii mărturisitori şi lucrători, iar tu lângă Noi. Pace ţie! Tu eşti casa Mea de oaspeţi cereşti, şi-ţi voi plăti ţie la întoarcerea Mea, şi în nume de ucenic vei primi de la Mine răsplată, dar să-Mi stai fiu supus şi să fii ucenic şi fiu, căci Tatăl tău este în cer, fiule poporul Meu. Amin, amin, amin.